Draft strategy
Yüklə 4,63 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- I.1.3 Clima, vegetaţia şi fauna Clima
- Tabel 4: Evoluţia populaţiei judeţului Dolj în perioada 1990-2006
- Total An/an-1 % schimbare în raport cu anul precedent
- Diagrama 1: Populaţia pe grupe de vârstă 2001-2006
- Diagrama 2: Principalii indicatori statistici demografici
- Tabel 5: Durata medie a vieţii 2001/2003, 2002/2004 şi 2003/2005, Judeţul Dolj şi România
|
Sursa: INS, Judeţul Dolj în cifre 2003-2006 Depresiunea Carpatică facilitează utilizarea agricolă a terenului, judeţul Dolj (585.699 ha) deţinând 4% din suprafaţa agricolă a României, fiind al doilea judeţ ca pondere deţinută din suprafaţa agricolă naţională. Din totalul zonei agricole, suprafaţa arabilă ocupă 488.677 ha, păşunile ocupă 68.435 ha, fâneţele 2.952 ha, viile şi pepinierele viticole 17.538 ha, iar livezile şi pepinierele pomicole 8.097 ha, reprezentând 5,2%, 2%, 0,2%, 7,8% şi 3,7% din totalul suprafeţelor respective la nivel naţional (2005). Pădurile şi celelalte suprafeţe cu vegetaţie forestieră ocupă doar 85.041 ha, situând judeţul Dolj pe locul 29 din cele 41 de judeţe ale României. Pe de altă parte, cu 20.757 ha de ape şi bălţi (reprezentând 2,5% din totalul la nivelul naţional, şi situând judeţul pe poziţia 5 din cele 41 de judeţe), judeţul este bogat în resurse hidrice, în special datorită prezenţei Fluviului Dunărea şi a Râului Jiu. Totuşi, calitatea apei Râului Jiu este profund afectată de activităţile industriale care se desfăşoară atât în judeţul Dolj cât şi în judeţele vecine. Solul Judeţul Dolj este caracterizat printr-un sol fertil, potrivit pentru culturile agricole. Tipologiile de sol care se regăsesc în judeţul Dolj includ următoarele:
Totuşi, în toată Regiunea Sud Vest Oltenia calitatea solului este grav afectată de o gestionare a deşeurilor nu întotdeauna corespunzătoare (ex. depozitarea neconformă a deşeurilor industriale şi municipale contaminează solurile, apa de suprafaţă şi apa subterană), ceea ce afectează compoziţia chimică a solurilor (concentraţia de nitraţi, azoturi, metale grele şi substanţe organice nedescompuse), precum şi de depozitele din activităţile industriale. Mai mult, judeţul Dolj se confruntă cu un îngrijorător proces de deşertificare, fiind cel mai afectat judeţ din România. Subsolul În ceea ce priveşte resursele subsolului din cadrul Judeţului Dolj, acestea cuprind următoarele: zăcăminte de ţiţei, în Melineşti, Brădeşti, Almăj, Şimnicu de Sus, Gherceşti, Pieleşti, Coşoveni, Malu Mare, Cârcea; gaze naturale, la Işalniţa, Gherceşti, Simnicu de Sus, Pieleşti şi Coşoveni. Ca materiale de construcţii, subsolul judeţului Dolj este bogat în argile, luturi argiloase şi balast, care pot fi găsite în diferite localităţi din judeţ, inclusiv Calafat, Filiaşi, Bârca, Cernele, Lipov, Işalniţa. Pe de altă parte, ape minerale se află la Urzicuţa şi Gighera. I.1.3 Clima, vegetaţia şi fauna Clima Judeţul Dolj aparţine zonei climatice temperate, dar poziţia sa şi caracterul depresionar al terenului pe care o ocupă în apropriere de curbura lanţului muntos carpato-balcanic, determină, în ansamblu, o climă mai caldă decât în partea centrală şi nordică a ţării.1 În 2005, temperatura medie anuală a fost de 11,3°C cu 0,9° mai mică decât în anul 2004 şi cu 1,1°C mai mică decât în anul 2001. Media lunară cea mai scăzută s-a înregistrat în luna februarie (-3,3°C), iar cea mai ridicată în luna iulie (+23,1°C). Temperatura maximă absolută anuală a fost în 2005 de 36,8°C la 31 iulie şi 1 august, iar minima absolută de -24°C la 10 februarie. Din punct de vedere pluviometric, cantitatea anuală de precipitaţii a fost de 809,5 l/m2 în anul 2005 (443,8 l/m2 în 2004 şi 476,9 l/m2 în 2001), date relevate la staţia de observaţie bazinul Dunării – Calafat.2 Din punct de vedere climatic, perioada ultimilor 15 ani s-a caracterizat prin importante modificări ale parametrilor hidrometeorologici şi geo-climatici în majoritatea zonelor geografice ale planetei, inclusiv în judeţul Dolj. Aceste perturbări climatice se datorează în mare măsură activităţilor antropice desfăşurate în cadrul industriilor poluante din economiile naţionale. Emisiile de substanţe acidifiante, precursori ai ozonului, gazele cu efect de seră şi metalele grele, conduc la o încălzire evidentă a troposferei, fapt care determină efecte dezastruoase asupra mediului de viaţă terestru, marin şi aerian. Pentru realizarea unei dezvoltări durabile, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, promovarea şi valorificarea formelor noi de energie regenerabilă, a tehnologiilor noi favorabile protecţiei mediului şi pentru creşterea eficienţei energetice, în anul 1997 a fost întocmit Protocolul de la Kyoto, la Convenţia- Cadru a ONU, asupra schimbărilor climatice, adoptate la New York în anul 1992. România, ca ţară participantă la realizarea protocolului de la Kyoto a ratificat acest document şi urmăreşte în mod constant, punerea în practică a prevederilor acestuia.
În România, în 2005-2006, revărsările apelor şi inundaţiile au cauzat pagube însumând peste 1,5 miliarde de euro. Judeţul Dolj a fost unul dintre cele mai afectate de inundaţiile produse în primăvara anului 2006: în aprilie 2006, judeţul Dolj a înregistrat peste 53% din totalul persoanelor evacuate din toată ţara (8.787 persoane din 16.366). Potrivit specialiştilor, încălzirea vremii va afecta tot continentul european, dar zonele cu risc mare de deşertificare sunt cele din jumătatea sudică a continentului. România, alături de Spania, Italia şi Grecia, este pe lista zonelor unde schimbările vor fi accentuate, manifestările urmând a fi vizibile incă din anii 2015 - 2025. În România, principalele regiuni afectate de deşertificare vor fi Oltenia, Banatul şi Dobrogea. Cinci la sută din solul Doljului este deja deşertificat. Prima recunoaştere oficială a procesului de aridizare a Judeţului Dolj a venit din partea statului roman în 1977, iar în ultimii ani experţii susţin că, în sudul Doljului, clima temperată va putea fi menţinută cel mult pentru încă 20 de ani, datorită incidenţei secetei şi condiţiilor pedoclimatice ce favorizează deşertificarea teritoriului. Cea mai afectată zonă este cuprinsă între Calafat, Poiana Mare, Sadova, Bechet, Dăbuleni şi Dunăre, zona care are o suprafaţă de 104.600 ha şi este caracterizată de prezenţa solurilor nisipoase, care nu reţin apa. Datele furnizate de Agenţia de Mediu Craiova arată ca, în judeţul Dolj, în perioada 2000 - 2002, suprafaţa agricolă afectată de secetă a reprezentat între 79,6 si 87,8 % din totalul suprafeţei cultivate. Lucrările de îmbunătăţire a sistemelor de irigaţii şi activitatea de împădurire sunt singurele măsuri posibile pentru a întâmpina problema secetei şi deşertificării. Totuşi, un factor deosebit de agravant pentru modificarea climei Judeţului Dolj constă în defrişările masive din ultimele decenii (în 1970, pădurile ocupau 12% din suprafaţa judeţului, iar în prezent ele nu depăşesc 7%). Actual, terenurile împădurite de abia depăşesc 5.000 ha, iar suprafaţa puternic afectată de secetă şi deşertificare este de peste 104.000 ha.
Judeţul Dolj este caracterizat prin prezenţa unor habitate naturale specifice stepei şi silvostepei. În partea de nord, colinară, se întâlnesc păduri de cer şi gârniţă (Quercus cerris, Quercus frainetto), precum şi tipuri de pădure în care este prezent gorunul (Quercus petraea) a cărei arie de răspândire se plasează pe întreaga jumătate nordică a Podişului Getic. În Judeţul Dolj se mai găsesc şi numeroase alte specii de foioase specifice dealurilor cu altitudine coborâtă şi câmpiilor. Partea centrală a judeţului, până la linia Pleniţa-Segarcea-Apele Vii, reprezintă domeniul pădurilor de cer şi gârniţa, ocupând suprafeţe mai întinse în triunghiul Craiova-Segarcea-Perişor. Aceste păduri sunt, fie cerato-gârniţe, uneori în amestec cu stejar brumăriu, (Quercus pedunculiflora) şi stejar pufos (Quercus pubescens) indicând asociaţii de Festuca sulcata, Festuca vallesiaca, Andropogon ischaemum, Chriysopogon gryllus etc.. Câmpia din sudul judeţului este caracterizata de mediul silvostepei, iar azi prezintă numai câteva rămăşiţe din pădurea poienită de stejar pufos în partea nordică şi mai înaltă a câmpiei şi de stejar brumăriu (la nord de Bistreţ şi în apropriere de Boureni). Vegetaţia spontană a suferit în ultimele două secole modificării însemnate, ca urmare a intervenţiei omului care a defrişat pădurile de pe suprafeţe întinse, determinând despădurirea câmpiei şi a unei părţi din Piemontul Getic în scopul transformării lor în zone pentru practicarea agriculturii sau păşunării animalelor. Lunca Dunării a fost de asemenea afectată de marile transformări precum îndiguirile, desecările şi irigaţiile.
Fauna Judeţului este specifică zonei de stepă cu elemente de pădure şi baltă. În linii generale repartiţia faunei urmăreşte mediul specific pădurilor, silvostepei şi câmpului cultivat, luncilor, zonelor umede şi mediului acvatic propriu-zis. Pe suprafeţe întinse de culturi trăiesc rozătoare mici (şoarecele de câmp, popândăul), răpitoare mici (dihor, nevăstuică) precum şi răpitoare mari (lup, vulpe) răspândite în diverse zone ale judeţului. Păsările de baltă cum ar fi: stârci, corcodei, găinuşe de baltă, becaţine, fluierari, bâtlani, pescăruşi, raţe sălbatice, berze populează bălţile din Lunca Dunării. Din clasa păsărilor regăsim: prepeliţa, potârnichea, presura, prigoria, lăstunul (pe malurile lutoase), iar ca păsări ale zăvoaielor: privighetoarea, mierla, piţigoiul, pitulicea fluierătoare. Desecările au redus considerabil suprafeţele ocupate de apă, astfel că numai cursul Dunării şi câteva lacuri au rămas ca mediu piscicol. Dintre speciile cele mai frecvente cu valoare economică amintim: crap, somn, şalău, ştiucă, caras. În ceea ce priveşte speciile de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică, în cadrul Judeţului Dolj există un număr de 75 de specii de plante şi un număr de 50 de animale rare şi în pericol de dispariţie. În sectorul cuprins între km 811 şi 661, Fluviul Dunărea determină existenţa unei zone inundabile care prezintă caracteristicile naturale ale unui astfel de teritoriu; totuşi, în sectoarele în care Dunărea a fost îndiguită nu se mai regăsesc ecosistemele caracteristice zonei inundabile. Existenţa acestor două aspecte reunite într-un spaţiu geografic relativ restrâns poate constitui un model de reconstrucţie ecologică, pentru întreg sectorul Dunării îndiguite. Pe această suprafaţă de cca. 100.000 ha, dintre km 811 şi 661, sunt cuprinse o mare diversitate şi tipuri de ecosisteme. Principalele componente specifice ecosistemelor din zona sunt: lacurile si bălţile (Ciuperceni, Balta Lata, Manginita, Tarova), gârle (Gârla lui Milu), o serie de mlaştini şi canale. Din punct de vedere geomorfologic, zona se caracterizează prin terasele Dunării şi prin numeroase ostroave. I.1.4 Populaţia La 1 iulie 2006, populaţia judeţului Dolj se ridica la 715.989 locuitori, înregistrând cel de-al şaisprezecelea an de scădere constantă din anul 1990, atunci când populaţia era de 776.161 locuitori (o scădere totală de circa 8%). Din anul 1990, populaţia a scăzut cu o rată medie de 0,5%, scăderile cele mai relevante înregistrându-se în anii 1992 şi 2002 (-1,66% şi -1,57%, respectiv). De asemenea, densitatea populaţiei a scăzut de la 104,68 locuitori/km2 în 1990 la 96,57 locuitori/km2 în 2006, fiind însă mai ridicată decât media înregistrată în cadrul Regiunii Sud-Vest Oltenia (78,52 locuitori/km2, în acelaşi an), în principal datorită prezenţei municipiului Craiova în judeţ. Tabel 4: Evoluţia populaţiei judeţului Dolj în perioada 1990-2006
Evoluţia piramidei populaţiei pe grupe de vârstă în ultimii şase ani (2001-2006) evidenţiază un proces constant de îmbătrânire demografică (mai accentuat în zonele rurale), cu o scădere a ponderii populaţiei tinere (grup de vârstă 0-14 ani) (de la 16,89% în 2001 la 14,77% în 2006) şi o creştere paralelă a populaţiei adulte (grup de vârstă 15-59 ani) (de la 61,08% în 2001 la 63,43% în 2006), aşa cum este prezentat în diagrama de mai jos. Diagrama 1: Populaţia pe grupe de vârstă 2001-2006 
Sursa: INS, Judeţul Dolj în cifre 2003-2006; Calculele noastre de la INS, Anuarul Statistic al Judeţului Dolj 2006. Datele cele mai relevante privind evoluţia indicatorilor demografici începând cu anul 1990, care pun în evidenţă ceea ce ar putea fi cauza principală a scăderii populaţiei în timpul aceleiaşi perioade, se referă la valoarea ratei de natalitate, în scădere cu 3,9 puncte procentuale, de la 12,6% în 1990 la 9,1% în 2005 şi 8,7% în 2006. Comparaţia între datele judeţului Dolj şi cele înregistrate la nivel naţional arată faptul că rata de natalitate în judeţul Dolj continuă să se menţină sub media naţională (13,6% în 1990 şi 10,2% în 2005) şi a scăzut mai repede decât în restul ţării (cu 0,1% mai mult în perioada 1990-2005). Pe de altă parte, rata globală de mortalitate a crescut cu 1,6 puncte procentuale, de la 12,3% (1990) la 13,9% (2006) şi, din 1990, aceasta a fost aproape întotdeauna cu 2 procente mai ridicată decât valoarea înregistrată la nivel naţional: de pildă, în anul 2005, rata de mortalitate a fost de 14,2% în judeţul Dolj şi 12,1% la nivel naţional (10,6% în 1990). În perioada de referinţă, rata de mortalitate infantilă în judeţul Dolj s-a redus aproape la jumătate şi a ajuns la 14,3% în 2006. Totuşi, evoluţia acestui indicator din anul 1990 nu a fost constantă şi a oscilat între valorile maxime de 27,8% (1990) şi 27% (1994) şi valorile minime de 13% (2001) şi 13,7% (2005), în timp ce la nivel naţional, acelaşi indicator a scăzut în mod constant din anul 1996 (atunci când a fost de 22,3%) la valoarea minimă de 15% în 20053. În perioada 1990-2006, rata de nupţialitate a scăzut cu 0,9 puncte procentuale. Diagrama 2: Principalii indicatori statistici demografici 
Sursa: INS, Judeţul Dolj în cifre 2003-2006; Calculele noastre de la INS, Anuarul Statistic al Judeţului Dolj 2006. Durata medie a vieţii în judeţul Dolj este în creştere din anul 2001, dar este totuşi sub nivelul naţional (71,22 şi 71,76 ani, respectiv, în 2003/2005). Tabel 5: Durata medie a vieţii 2001/2003, 2002/2004 şi 2003/2005, Judeţul Dolj şi România
Yüklə 4,63 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||