Drept comercial

7. Contencios administrativ. Contestaţie împotriva unui act de control. Stingere obligaţie bugetară prin conversie în acţiuni. Nedatorare dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa – Secţia contencios administrativ sub nr.704/CA/13 decembrie 2003, SC S.N. SA Constanţa, în contradictoriu cu D.G.F.P. Constanţa, a solicitat anularea Deciziei nr.197/2003 şi a Proceselor verbale de constatare nr.21358.1.1 şi nr.21358.1.2 întocmite de DGFP Constanţa – DMAVS-SACM, prin care au fost calculate în sarcina societăţii reclamante, dobânzi şi penalităţi de întârziere în cuantum total de 1.001.796.744 lei.

A motivat, în esenţă, că dobânzile şi penalităţile de întârzierte nu trebuiau calculate, deoarece debitul la Fondul de solidaritate socială pentru persoane cu handicap este stins ca efect al Dispoziţiilor art. 3 coroborate cu cele ale art. 11 din OG nr. 72/2002, fără a fi necesară îndeplinirea altor formalităţi.

Prin întâmpinare, pârâta a învederat că prin O.G nr.72/2002 s-a creat doar posibilitatea stingerii obligaţiilor bugetare prin conversie în acţiuni, cu condiţia îndeplinirii tuturor etapelor prevăzute de lege, şi anume: majorarea capitalului social al societăţii în cadrul adunării generale extraordinare, încheierea actului adiţional şi menţionarea în registrul comerţului, urmate de publicarea în Monitorul Oficial, iar în final transferul acţiunilor de la DGFP Constanţa la APSPS în vederea vânzării acestora către investitor. În concluzie, data stingerii obligaţiilor prin conversie în acţiuni, ar fi data majorării capitalului social prin emiterea de noi acţiuni şi a înregistrării acestei modificări la ORC. Pentru aceste motive, s-a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr.168/CA/15 martie 2004, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.

Pentru a se pronunţa instanţa de fond a reţinut că prin procesele-verbale nr.21358.1.1 şi 21358.1.2 din 17.10.2003, întocmite de către organele Direcţiei metodologiei şi administrare a veniturilor statului – Serviciul administrare contribuabili mari din cadrul D.G.F.P. Constanţa, au fost calculate în sarcina reclamantei, SC S.N. SA Constanţa, accesorii însumând 1.001.796.744 lei (773.597.030 lei dobânzi şi 228.199.714 lei penalităţi de întârziere), aferente debitului restant la Fondul de solidaritate socială pentru persoane cu handicap, privind perioada 27.06.2003 – 17.10.2003.

Acţiunea de faţă a fost generată de interpretarea diferită pe care părţile au dat-o dispoziţiilor art.3 al.1 din OG nr.72/2002, privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de privatizare a SC S.N. SA Constanţa.

Prin art. 3 al.1 din ordonanţă, s-a aprobat stingerea prin conversia în acţiuni a unor obligaţii bugetare ale societăţii, exigibile la data finalizării privatizării.

Problema care se pune este aceea de a şti dacă aprobarea dată de legiuitor pentru consersia în acţiuni a obligaţiilor bugetare ale societăţii duce ea singură la stingerea datoriilor – aşa cum a susţinut reclamanta – sau este necesar ca societatea să-şi majoreze capitalul social cu acţiunile rezultate din conversia datoriilor – aşa cum s-a susţinut de către pârâtă.

Dispoziţiile legale care trebuie avute în vedere, în primul rând, sunt cele ale art.1 din OG nr.72/2002 potrivit cărora, în vederea finalizării procesului de privatizare a SC S.N. SA Constanţa, APAPS este mandatată să vândă investitorului strategic, R.l. SA, acţiunile noi rezultate din majorarea capitalului social, prin conversia în acţiuni a datoriilor societăţii. Rezultă din acest text că pentru realizarea scopului urmărit de legiuitor (finalizarea procesului de privatizare) trebuia să aibă loc majorarea capitalului social, prin transformarea efectivă în acţiuni a datoriilor societăţii.

În al doilea rând, trebuie remarcat, spre deosebire de ceea ce s-a susţinut în acţiune, că pentru realizarea conversiei în acţiuni, societatea trebuia să urmeze o anumită procedură, constând în convocarea adunării generale extraordinare, majorarea capitalului social etc, ceea ce nu constituie o adăugare la lege, întrucât chiar ordonanţa face referire la această procedură la art. 8 şi 10, prevederi care fac, în realitate, corp comun cu cele ale art. 3 alin. 1 din ordonanţă. Astfel, art. 8 se referă la organizarea adunării generale extraordinare pentru a fi votată majorarea capitalului social prin conversia în acţiuni a datoriilor.

Conversia trebuie să fie efectuată, dacă avem în vedere dispoziţiile art.10, care se referă la „acţiunile rezultate ca urmare a conversiei”. Conversia trebuie să fie efectivă şi pentru a face posibil transferul acţiunilor de la creditorii titulari către APAPS, pe baza unui protocol încheiat în vederea vânzării acestora către investitorul strategic, prin act adiţional.

Dacă legiuitorul ar fi admis stingerea obligaţiilor financiare ale societăţii prin conversia în acţiuni exclusiv în virtutea textului, nu ar mai fi prevăzut procedura de la art.8 şi 10.

Aceeaşi interpretare a prevederilor OG nr. 72/2002 este dată şi de Direcţia de specialitate din MFP prin adresa nr. 285165/17.07.2003, ultimul alineat.

De observat că reclamanta a hotărât în şedinţa Consiliului de Administraţie din 18.12.2003, majorarea capitalului social şi al actului constitutiv al societăţii, emiţând pentru debitul la Fondul de Solidaritate Socială a persoanelor cu handicap, în sumă de 11.409.575.000 lei, un număr de 456.383 acţiuni, operaţiune care a fost înregistrată la registrul comerţului prin Încheierea din 08.01.2004.

A rezultat că pentru realizarea efectivă a conversiei, era necesar ca reclamanta să emită acţiuni la nivelul valorii de 11.409.985.686 lei – debit restant la Fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, acţiuni cu care să majoreze capitalul social al societăţii, ceea ce se putea realiza numai în anumite condiţii, iar nu în orice condiţii, argumentele juridice invocate de reclamantă fiind evident eronate.

Reclamanta trebuia să suporte dobânzile şi penalităţile de întârziere în litigiu, având în vedere că prin art.11 din ordonanţă scutirea de plată s-a acordat numai pentru dobânzile şi penalităţile calculate până la data finalizării privatizării (08.10.2002). După această dată scutirea la plată nemaifiind operantă, în mod justificat au fost calculate dobânzi şi penalităţi pentru perioada 27.06-17.10.2003, când debitul încă nu era stins.

A rezultat, fără echivoc, că măsurile luate prin actele de control nr. 21358.1.1 şi 21358.1.2 din 17.10.2003 şi menţinute prin Decizia nr. 197/19.11.2003 a DGFP Constanţa se înscriu în întregime în ansamblul prevederilor OG nr. 72/2002, aprobată prin Legea nr. 33/2003.

Împotriva sentinţei civile nr. 168/CA/15.03.2004 a Tribunalului Constanţa, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC S.N. SA Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se susţine că eronat instanţa de fond a apreciat că, pentru finalizarea procesului de privatizare ar fi trebuit să aibă loc majorarea capitalului social, prin transformarea efectivă în acţiuni a datoriilor societăţii, concluzie în raport cu care rezultă că privatizarea se încheie la data realizării conversiei.

Dispoziţiile art.8 şi 10 din OUG nr.72//2002 privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de privatizare a SC S.N. SA Constanţa, pe care instanţa de fond le-a invocat în susţinerea soluţiei, reglementează de fapt măsurile postprivatizare, pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor asumate prin Contractul de privatizare.

Susţine că privatizarea societăţii8 recurente s-a finalizat la 8 octombrie 2002, data transferului dreptului de proprietate asupra pachetului majoritar de acţiuni deţinut de stat, iar legiuitorul nu a condiţionat stingerea obligaţiilor societăţii de îndeplinirea formalităţilor ulterioare aprobării conversiei sau de respectarea unor termene.

Pentru valabilitatea conversiei ca act juridic nu este necesară manifestarea consimţământului Adunării generale – ca organ de deliberare şi de decizie, voinţa societăţii neavând, în acest caz, relevanţă faţă de dispoziţiile imperative ale OUG nr. 72/2002, cărora trebuia să se supună, modificarea actului constitutiv al societăţii fiind consecinţa aplicării normei legale imperative şi nu realizarea voinţei sociale a asociaţilor, manifestată în cadrul AGEA.

Deşi reclamanta a învederat că voinţa părţilor cu privire la încetarea, stingerea raportului juridic obligaţional este exclusă, ele supunându-se dispoziţiilor imperative ale legii strict cu privire la îndeplinirea modalităţii de stingere a debitului, iar OUG nr.72/2002 nu a prevăzut doar o posibilitate de stingere a obligaţiilor, norma cuprinsă în art.3 al.1 fiind imperativă, stabilind că la data finalizării privatizării obligaţiile bugetare ale societăţii se sting prin conversie în acţiuni, instanţa de fond a dat o altă interpretare susţinerilor sale, în sensul că s-ar fi invocat că realizarea efectivă a conversiei se poate face în orice condiţii.

Dispoziţiile OG nr. 72/2002 nu stabilesc ca datorate, sancţiuni constând în plata de penalităţi şi majorări de întârziere pentru nerealizarea operaţiunii materiale a conversiei, deoarece nu au fost prevăzute expres termene.

Excepţional sunt prevăzute sancţiunile anulării înlesnirilor şi obligaţia plăţii majorărilor de întârziere şi a penalităţilor, numai prin art. 3 alin. 2 şi art. 12 alin. 3 din OG nr. 72/2002, vizând doar anume obligaţii individualizate, care nu au fost stinse prin lege şi pentru care s-au prevăzut condiţii şi termene de realizare, ceea ce nu este cazul în speţă.

În sfârşit, apreciază că dobânzile şi penalităţile pentru perioada 27.06.2003 – 17.10.2003 au fost nejustificat calculate, iar măsurile dispuse prin Procesele verbale contestate, pentru compensarea TVA de rambursat, sunt nelegale şi netemeinice, astfel că solicită admiterea recursului şi modificarea, în tot, a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii.

Recursul este fondat, a reţinut instanţa de control.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.1 din OG nr. 72/29.08.2002, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 648/31 august 2002, în vederea finalizării procesului de privatizare a SC S.N. SA Constanţa, APAPS este mandatată să vândă investitorului strategic R.I. SA acţiunile noi rezultate din majorarea capitalului social prin conversia în acţiuni a datoriilor societăţii.

Dispoziţiile art. 2 lit.”d” din OG nr. 72/2002 definesc „data finalizării privatizării” ca fiind data transferului către investitorul strategic (R.I. SA) a dreptului de proprietate asupra pachetului majoritar de acţiuni deţinut de stat.

Din actele dosarului rezultă că privatizarea reclamantei SC S.N. SA Constanţa a fost finalizată la data de 8 octombrie 2002, când a fost înregistrat la Registrul Comerţului de pe lângă CCINA Constanţa transferul, către investitorul strategic, a dreptului de proprietate asupra pachetului majoritar de acţiuni deţinut de stat, împrejurare necontestată de părţi.

Aceasta denotă faptul că la data de 8 octombrie 2002 majorarea capitalului social prin conversia în acţiuni a datoriilor societăţii se încheiase.

O.G nr. 72/2002 nu a condiţionat stingerea obligaţiilor societăţii de îndeplinirea formalităţilor ulterioare aprobării conversiei sau de respectarea unor termene.

Dimpotrivă, prin art.3 al.1 din ordonanţă se menţionează expres că „se aprobă stingerea, prin conversia în acţiuni, a obligaţiilor societăţii către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale, constând în impozite, taxe, contribuţii şi alte obligaţii bugetare ale societăţii, exigibile la data finalizării privatizării”.

În plus, potrivit dispoziţiilor art. 11 din actul normativ menţionat, modificat prin Legea nr. 33/13.01.2003, se scutesc la plata majorărilor de întârziere şi penalităţile de orice fel aferente creanţelor care fac obiectul conversiei prevăzute la art.3-5, datorate şi neachitate până la data finalizării privatizării.

În vederea finalizării procesului de privatizare a SC S.N. SA Constanţa, OG nr. 72/2002 a stabilit, într-adevăr, unele măsuri concrete, în art. 4 - 10, pentru majorarea capitalului social prin conversie în acţiuni a datoriilor societăţii, pentru că, efectiv numai după realizarea conversiei, mandatara APAPS putea să vândă investitorului strategic pachetul majoritar de acţiuni deţinut de stat.

Potrivit art. 2 lit.”d” din OG nr. 72/2002, data finalizării privatizării SC S.N. SA Constanţa este data transferului către investitorul strategic a dreptului de proprietate asupra pachetului majoritar de acţiuni deţinut de stat şi această operaţiune a fost încheiată la 8 octombrie 2002, când s-au făcut menţiunile şi înregistrările legale la Registrul Comerţului de pe lângă CCINA Constanţa.

Tribunalul a reţinut că, pentru realizarea conversiei în acţiuni, societatea reclamantă trebuia să urmeze o anumită procedură, constând în convocarea AGEA şi majorarea capitalului social în condiţiile prevăzute de OG nr. 72/2002, dar a apreciat eronat că această procedură nu ar fi fost respectată, ignorând împrejurarea că la 8 octombrie 2002, s-a transferat către investitorul strategic, dreptul de proprietate asupra pachetului majoritar de acţiuni deţinut de stat, dată la care s-a finalizat privatizarea societăţii, conform dispoziţiilor art.2 lit.”d” din OG nr. 72/2002, operaţiune ce nu ar fi fost posibilă dacă anterior nu ar fi fost parcursă procedura conversiei în acţiuni a datoriilor societăţii, dispoziţiile OG nr. 72/2002 având caracter imperativ sub acest aspect.

Pe de altă parte, este de reţinut, arată instanţa, că Fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, pentru care s-au calculat majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere de 1.001.796.744 lei prin Procesele verbale de control nr. 21358.1.1 şi 21358.1.2 din 17 octombrie 2003, pentru perioada 27 iunie 2003 – 17 octombrie 2003, menţinute prin Decizia nr.197/19.11.2003 a DGFP Constanţa, nu este exceptat de dispoziţiile art. 3 alin. 2 din OG nr. 72/2002, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art.11 din acelaşi act normativ, care prevăd că se scutesc la plată majorările de întârziere şi penalităţile de orice fel, aferente creanţelor care fac obiectul conversiei prevăzute la art. 3 - 5 din Ordonanţă, datorate şi neachitate până la data finalizării privatizării, în speţă, 8 octombrie 2002.

Din Certificatul de Atestare Fiscală eliberat de DGFP Constanţa rezultă că, la data de 31 august 2002, SC S.N. SA Constanţa înregistra un debit restant, la Fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, în sumă de 11.409.985.686 lei.

Direcţia Generală de Proceduri şi Gestiune a Colectării Veniturilor Bugetare din cadrul MFP, cu adresa nr.285165/17 iulie 2003, a comunicat DGFP Constanţa că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin.1 din OG nr. 72/2002, stingerea prin conversia în acţiuni se aprobă pentru obligaţiile bugetare exigibile la data finalizării privatizării, cu excepţiile stabilite la alin.2 al aceluiaşi articol.

În raport de data finalizării privatizării – 8 octombrie 2002 – Direcţia consideră că obligaţiile bugetare care se sting prin conversie în acţiuni, sunt obligaţiile restante la data de 8 octombrie 2002 şi nu obligaţiile restante la data intrării în vigoare a OG nr.72/2002 – respectiv 31 august 2002, iar potrivit art. 11 din acelaşi act normativ, accesoriile datorate şi neachitate până la data finalizării privatizării, aferente creanţelor respective, se scutesc la plată.

Faţă de cele expuse, rezultă că dobânzile şi penalităţile pentru perioada 27.06.2003 – 17.10.2003 în sumă totală de 1.001.796.744 lei, au fost nejustificat calculate, deoarece toate obligaţiile bugetare ale societăţii reclamante, precum şi accesoriile datorate şi neachitate până la data finalizării privatizării – 8 octombrie 2004 – aferente creanţelor respective, în speţă debitul de 11.409.985.686 lei la Fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, au fost stinse prin conversia în acţiuni şi scutite la plată, conform dispoziţiilor art.3 al.1 şi art.11 rap.la art.1 din OG nr.72/2002.

Ca urmare, cu respectarea dispoziţiilor art.312 Cod proc.civilă, Curtea admite recursul ca fondat şi a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul admiterii acţiunii şi anulării deciziei nr. 197 din 19.11.2003, precum şi a proceselor-verbale nr. 21358.1.1/17.10.2003 şi nr.21358.1.2/17.10.2003, cu consecinţa restituirii sumelor reprezentând TVA de rambursat în cuantum de 1.001.796.744 lei, reţinut în contul penalităţilor şi dobânzilor.

Decizia civilă nr. 132/CA/20.09.2004