Ecb vs. Fed has the financing competition began?
Yüklə 68,28 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Key words
- Cuvinte cheie
- 2. Literatură
- Parametru SUA EUA
- 4. Concluzii
- Ecuaţie Fit (R – square) Nivel semnificaţie parametri
|
ECB vs. FED...has the financing competition began? Author: Alexandru LEONTE,1 PhD Candidate, The Bucharest Academy of Economic Studies Abstract The present economic context, which is marked by crisis, renders necessary a series of Keynesian measures aimed at relaunching the economies affected by recession. There have been announced billions of dollars or euros worth of stimulus packages, both by the US and by the countries in the Eurozone, which represent a substantial pressure on the government balances and on the external balances. Traditionally, financing deficits did not constitute a serious problem for countries with strong currencies, (especially the US), with status of reserve currencies, given the fact that such a currency can be fond among the assets of every monetary authority in the world. Still, the unprecedented volume of the need for liquidity can trigger a competition between the largest economies of the world, which have no choice but to indebt themselves to other countries which current account surplus, in order to obtain the necessary funds for relaunching the economy. In this paper, a simple competition model between two large economies (which can be considered as resembling the US and the Eurozone) is presented. The model represents a static game of complete information, with two players, namely the central banks of the two economies. The utility functions resemble the classic objective functions of a central bank, which refer to reaching the inflation target and obtaining an economic growth that matches the potential growth, each of the two objectives having a specific weight. The players will choose their interest rate (the main monetary policy instrument, and in this case, to make things simpler, it is considered the only instrument) .On one hand, a player considers useful a low interest rate, to encourage consumption and investment, and to avoid deflation, but on the other hand, a high interest rate is more useful, because it leads to a currency appreciation and makes the currency more attractive for countries that have a current account surplus. and will wish to hold reserves in that currency. The more substantial these reserves are, the more funds the large economies will have at there disposal to relaunch. The existence of the Nash equilibrium for this game will be studies, and also the existence of the Pareto optimum. At the same time, an evaluation on the effects of the situation on the members of the EU which aim at adopting the euro will be carried out. Key words: Eurozone, static game, central bank, economic crisis JEL classification:E 52,E 58, F34 ECB vs. FED...a început competitia pentru finantare ? Autor: Drd. Alexandru LEONTE, Academia de Studii Economice Bucuresti Abstract Contextul economic actual marcat de criză reclamă o serie de măsuri de natură keynisistă pentru relansarea economiilor afectate de recesiune. Atât din partea SUA cât si din partea tărilor din Zona euro au fost anuntate pachete stimulative de ordinul miliardelor de dolari sau de euro, care se constituie într-o presiune substantială asupra balantelor bugetare si asupra balantelor externe. În mod traditional, finantareadeficitelor nu a constituit o problemă serioasă pentru tările cu monedă puternică (în special SUA), cu statutul de monedă de rezervă, dat fiind faptul că o astfel de monedă se regăseste în activul oricărei autorităti monetare din lume. Totusi, volumul actual fără precedent al nevoii de lichiditate poate conduce la declansarea unei competitii între cele mai mari economii ale lumii, care trebuie să se îndatoreze la tările cu excedente de cont curent pentru a obtine fondurile necesare relansării economice. În cadrul lucrării de fată se intentionează prezentarea unui model simplu de competitie între două economii puternice (care pot fi asimilate cu SUA si Zona euro). Modelul ia forma unui joc static în informatie completă, cu doi jucători, anume băncile centrale ale celor două economii. Functiile de utilitate derivă din functia obiectiv clasică a unei bănci centrale, care se referă la atingerea tintei de inflatie si la obtinerea unei cresteri economice egală cu cea potentială, fiecare din cele două obiective având o pondere specifică. Jucătorii îsi vor alege rata de dobândă (principalul instrument de politică monetară, în cazul de fată, pentru simplificare, este considerat singurul instrument). Ei au interesul ca, pe de o parte, aceasta să fie scăzută, pentru încurajarea consumului si investitiilor, si de asemenea pentru evitarea deflatiei, însă pe de alta parte se remarcă interesul jucătorilor ca dobânda să fie ridicată, pentru ca moneda proprie să se aprecieze si să fie atractivă pentru tările care au excedent de cont curent si care doresc să îsi plaseze rezerve în moneda respectivă. Cu cât aceste rezerve vor fi mai substantiale, cu atât economiile mari vor beneficia de mai multe fonduri pentru relansare economică si evitarea deflatiei. Se va studia existenta echilibrului Nash pentru acest joc precum si existenta optimului Pareto, si se va evalua impactul asupra economiilor statelor din UE care au drept obiectiv adoptarea euro.
Statele Unite şi respectiv ţările din Zona euro nu au întâmpinat până la declanşarea crizei probleme în ceea ce priveşte obţinerea de fonduri de pe piaţa internaţională, în principal datorită statutului monedelor proprii de monede de rezervă (monede ancoră). Totuşi, nevoia actuală de lichiditate ar putea să conducă la o competiţie între cele două economii, pentru a atrage finanţare din partea celorlalte state, care optează pentru o investiţie în dolarul american sau o investiţie în euro. Situaţia va fi descrisă printr-un joc static în informaţie completă, cei doi jucători fiind băncile centrale ale celor două economii, Rezerva Federală Americană şi Banca Centrală Europeană. Funcţiile de utilitate derivă din funcţia obiectiv clasică a unei bănci centrale, care se referă la atingerea ţintei de inflaţie şi la obţinerea unei creşteri economice egală cu cea potenţială, fiecare din cele două obiective având o pondere specifică. Jucătorii îşi vor alege rata de dobândă (principalul instrument de politică monetară, în cazul de faţă, pentru simplificare, este considerat singurul instrument). Ei au interesul ca, pe de o parte, aceasta să fie scăzută, pentru încurajarea consumului şi investiţiilor, şi de asemenea pentru evitarea deflaţiei, însă pe de alta parte se remarcă interesul jucătorilor ca dobânda să fie ridicată, pentru ca moneda proprie să se aprecieze şi să fie atractivă pentru ţările care au excedent de cont curent şi care doresc să îşi plaseze rezerve în moneda respectivă. Cu cât aceste rezerve vor fi mai substanţiale, cu atât economiile mari vor beneficia de mai multe fonduri pentru relansare economică. 2. Literatură Evoluţia deficitului de cont curent al SUA este analizată de Mankiw (2003, p. 125), care opinează că originile acestuia sunt legate de relaxarea fiscală promovată la începutul anilor `80 de administraţia Reagan, dat fiind că în cazul economiei Statelor Unite se verifică ipoteza deficitelor gemene. Conceptul de domeniu de autoritate (authoritative domain) al unei monede, introdus de Cohen (1998), poate fi utilizat pentru a ilustra intensitatea legăturii comerciale şi financiare între o economie puternică şi o economie oarecare, ce foloseşte moneda primei economii ca activ de rezervă. Cel mai extins domeniu de autoritate este cel al dolarului american, majoritatea ţărilor lumii având legături comerciale şi deţinând dolari americani. Beck şi Kamps (2009, p. 6) pun pe seama nevoii de petrol a SUA faptul că Asia a devenit regiunea (continentul) cu cel mai mare excedent de cont curent la nivel mondial. Totuşi, dolarul american nu este singura monedă de rezervă pe plan mondial. Utilizând acelaşi concept de domeniu de autoritate, s-a verificat dacă există echilibru Nash în strategii pure în competiţia economiilor puternice de a atrage cât mai multe state în propriul lor domeniu, şi s-a ajuns la concluzia că în cazul a doi jucători (SUA, Zona euro), acest echilibru există, iar în cazul a trei jucători (SUA, Zona euro, Japonia), el nu există. (Kocenda, Hanousek, Engelmann, 2008). Thimann (2009, p. 11) observă că pe piaţa internaţională se împrumută mai ales rezidenţi ai SUA şi ai Uniunii Europene, cele două acaparând aproximativ 80% din piaţă. În cazul unei „competiţii pentru finanţare”, se poate aprecia că remuneraţia oferită de investiţia într-o monedă sau alta va conta, deoarece investitorii iau în calcul conceptul de paritate neacoperită a ratei de dobândă la decizia de cumpărare a unui instrument financiar (Habib, Joy, 2008). 3. Model Modelul ia forma unui joc static în informaţie completă. Cei doi jucători sunt băncile centrale ale celor două economii. a) Forma teoretică Funcţia de utilitate a fiecărui jucător este similară funcţiei – obiectiv a unei bănci centrale:  (1)
unde:  reprezintă ţinta de inflaţie (am presupus, pentru simplificare, că ambele bănci centrale au aceeaşi ţintă de inflaţie);
 reprezintă inflaţia din economia i;
 reprezintă creşterea economică potenţială, (am presupus, pentru simplificare, că ambele economii au aceeaşi creştere economică potenţială);
 reprezintă creşterea economică efectivă din economia i.
 reprezintă importanţa acordată de către banca centrală obiectivului de atingere a PIB-ului potenţial.
Scopul general este de minimizare a funcţiei obiectiv (numită uneori şi funcţie de pierdere). Jucătorii (bănci centrale) vor folosi instrumente de politică monetară pentru atingerea scopului propus. Pentru simplificare, a fost luat în considerare un singur instrument de politică monetară, anume rata de dobândă. Inflaţia se va scrie funcţie de rata de dobândă:  (2)
unde:  reprezintă inflaţia generată de preţurile care nu sunt sensibile la rata de dobândă
 reprezintă modificarea ratei de dobândă de politică monetară
 este senzitivitatea inflaţiei la modificarea ratei de dobândă
Creşterea economică efectivă depinde de rata de dobândă, fiind ştiut faptul că o creştere a acesteia din urmă descurajează investiţiile şi conduce la o temperare a ritmului de creştere a output-ului. În contextul crizei, trebuie să se ţină cont de faptul că relansarea economică se poate face numai prin intermediul unor pachete stimulative consistente, a căror sursă de finanţare se regăseşte atât pe plan intern cât şi pe plan extern. Devine foarte important rolul ţărilor străine, a căror disponibilitate de a achiziţiona titlurile emise de economiile mari, puternic lovite de recesiune, poate conduce la redresarea economică a acestora din urmă. Prin urmare, am considerat că dinamica output-ului se poate scrie:
unde:
 reprezintă senzitivitatea dinamicii output-ului la modificarea ratei de dobândă.
 reprezintă dinamica datoriei externe.
 reprezintă senzitivitatea dinamicii output-ului la dinamica datoriei externe
Volumul şi dinamica datoriei externe depind de atractivitatea monedei economiei care are nevoie de finanţare. Odată cu introducerea euro în 1999, a apărut pe piaţa financiară internaţională un concurent pentru dolarul american. Celelalte economii vor investi în moneda remunerată cel mai generos în cadrul economiei pe care o reprezintă, prin urmare s-a considerat că datoria externă a economiei care are nevoie de finanţare depinde direct de variaţia propriei dobânzi şi invers de variaţia dobânzii economiei concurente.  (4)
unde  şi respectiv  reprezintă senzitivităţile datoriei externe la variaţia dobânzii proprii, respectiv a dobânzii economiei concurente.
Observaţii: 1. Toţi parametrii  sunt nenegativi.
2. În ceea ce priveşte comportamentul jucătorilor, se observă că aceştia sunt motivaţi ca pe de o parte să micşoreze rata de dobândă, pentru a sprijini creşterea output-ului (ec. (3)) şi a evita producerea deflaţiei (ec. (2)), iar pe de altă parte sunt motivaţi să o mărească, pentru a face din propria monedă un activ cât mai atractiv pentru economiile care pot oferi finanţarea necesară pentru creşterea economică. Rezolvarea modelului: Se înlocuiesc ecuaţiile (2), (3) şi (4) în ecuaţia (1), şi se obţine: 
Condiţia de ordin I de minimizare (necesară, iar în acest caz şi suficientă): 
 ,
unde:
 , 
Analog obţinem  , prin urmare avem un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute, care este compatibil determinat dacă şi numai dacă 
b) Estimarea modelului Au fost folosite pentru estimare date trimestriale, pe perioada 1999Q1 – 2008Q4 (2009Q1). Seriile de datorii externe au fost disponibile doar pe perioada 2003Q2 – 2008Q4. Sursele datelor :
Calculul coeficienţilor de senzitivitate s-a făcut pe baza unor modele de regresie simplă sau multiplă, prezentate în Anexa 1, şi pe baza unor ajustări. Acestea din urmă s-au realizat datorită faptului că întregul model este supus criticii lui Lucas. Modelul se referă la comportamentul pe perioadă de criză al celor două economii mari, însă datele disponibile (perioada considerată este 1999 – 2008 (2009)) descriu comportamentul economiilor în contextul unei creşteri economice susţinute. Am ales valoarea ţintei de inflaţie de 0,4% pe trimestru, ceea ce corespunde unei valori anuale de aproximativ 1,61%, şi valoarea creşterii economice potenţiale de 1% pe trimestru, ceea ce corespunde unei valori anuale de aproximativ 4,06% (valori identice pentru ambele economii). Ecuaţiile (2) (este vorba de două ecuaţii, una pentru jucătorul 1 iar cealaltă pentru jucătorul 2), descriu mecanismul de transmisie al politicii monetare (canalul de rată a dobânzii), însă valoarea termenului liber dată de ecuaţia de regresie nu este specifică unei situaţii de criză, fiind prea mare (in ambele situaţii). Se va alege valoarea -0,1 pentru jucătorul 1 (este inflaţia pe primul trimestru din 2009 în SUA, perioadă în care rata de dobândă a FED s-a situat în intervalul 0 – 0,25 puncte procentuale). Pentru jucătorul 2 se va alege valoarea -0,15 (inflaţia pe primul trimestru din 2009 în Zona euro a fost de -0,06%, iar dobânda ECB pentru principalele operaţiuni de refinanţare a fost în medie de 2%. Ecuaţia (3) descrie relaţia dintre creşterea economică efectivă şi volumul datoriei externe. În contextul crizei economice, economiile aflate în recesiune se confruntă cu o criză internă de lichiditate şi vor trebui să apeleze la resurse externe, prin urmare datoria publică totală (a cărei influenţă asupra creşterii economice este verificată în modelul de regresie) este dată în cea mai mare parte de datorie externă, deoarece pe plan intern numărul de investitori capabili să crediteze statul va scădea. Prin urmare, estimatorii obţinuţi prin regresie (pe baza volumului datoriei publice) corespund variabilei folosite în modelul teoretic (volumul datoriei publice externe). Se obţin relaţiile: 
Tabel 1: Valorile parametrilor modelului:
Rezolvând modelul, obţinem valorile: 
 ,
unde Pentru FED nu va avea niciun motiv să caute să majoreze rata de dobândă, odată cu care se vor majora toate dobânzile de pe piaţa americană, inclusiv cele de la titlurile emise de trezorerie, deoarece decizia de investiţie în moneda americană, luată de celelalte economii, nu ţine cont decât în mică măsură (nesemnificativă statistic) de dinamica dobânzii de pe piaţa americană. De asemenea, dinamica ratei de dobândă are o influenţă nesemnificativă asupra creşterii economice, în sensul că, în context de criză, o scădere a ratei de dobândă nu conduce la relansare economică. Se poate aprecia că economia americană beneficiază de finanţare în primul rând datorită prestigiului monedei proprii. Prin urmare, FED se poate concentra asupra obiectivului de evitare a deflaţiei, şi trebuie să micşoreze rata de dobândă de politică monetară (dacă valoarea curentă îi permite acest lucru, o rată nominală de dobândă negativă nu are sens). ECB se găseşte în poziţia în care va alege o majorare sau o micşorare a ratei de dobândă, în funcţie de importanţa obiectivului de relansare economică. Conform documentelor oficiale, rolul ECB este de a se concentra exclusiv asupra menţinerii stabilităţii preţurilor, însă comportamentul acestei instituţii reflectă o evidentă preocupare către încurajarea creşterii economice. Echilibrul Nash este atins în cadrul acestui joc. Anexe Anexa 1: Ecuaţiile de regresie folosite pentru estimarea coeficienţilor de senzitivitate
Referinţe Banca Centrală Europeană, www.ecb.int Banca Mondială, www.worldbank.org. Beck, R., A. Kamps, 2009 – Petrodollars and Imports of Oil – exporting Countries, ECB Working Paper nr. 1012, feb. 2009 Biroul de Analiză Economică (Bureau of Economic Analysis), www.bea.gov Cohen, B., 1998 – The Geography of Money, Ithaca: Cornell University Press Eurostat, epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/ Habib, M. M. , M. Joy, 2008 – Foreign Currency Bonds. Currency choice and the Role of Uncovered and Covered Interest Parity, ECB Working Paper nr. 947, oct. 2008 www.inflationdata.com Kocenda, E., J. Hanousek, D. Engelmann, 2008 – Currencies, competition and clans, Journal of Policy Modelling nr. 30, 2008, p. 1115 – 1132. Mankiw, G., 2003 – Macroeconomics, Ed. 5, Wiley & Sons, 2003. Rezerva Federală din New York, www.newyorkfed.org Thimann, C., 2009 – Global Roles of Currencies, ECB Working Paper nr. 1031, mar. 2009 1 Email address: alexandruleonte@yahoo.com, alexandruleonte@gmail.com Yüklə 68,28 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
(3),
(valori uzuale), 
(SUA)
(EUA)
(SUA)
(EUA)
(SUA)
, 99,7% pentru t. l.
(EUA)