ÎN C AMERA DE S US Meditaţie asupra sfaturilor divine Citeşte cu atenţie următorul fragment din
Faptele apostolilor, paginile 38-45.
Duhul Sfânt a venit cu o aşa plinătate asupra ucenicilor care aşteptau
şi se rugau, încât a cuprins iecare inimă. Cel Ininit S-a manifestat cu
putere în biserica Sa. Era ca şi cum de veacuri această putere fusese
zăvorâtă şi acum Cerul se bucura, putând să reverse asupra bisericii
bogăţiile harului Duhului Sfânt. Sub inluenţa Duhului Sfânt, cuvintele
de căinţă şi mărturisire se amestecau cu imnuri de laudă pentru
păcatele iertate. Se auzeau cuvinte de mulţumire şi se profetiza. Cerul
întreg s-a coborât să privească şi să adore înţelepciunea ininită şi
inegalabilă a iubirii. Cuprinşi de uimire, apostolii au exclamat: „Iată,
aceasta este iubire.” Ei au devenit conştienţi de darul ce le-a fost dat.
Şi care a fost urmarea? Sabia Duhului,
proaspăt ascuţită cu putere şi scăldată
în fulgerele cerului, şi-a croit drum prin
necredinţă. Mii de oameni au fost convertiţi
într-o zi.
„Vă este de folos să Mă duc”, a spus
Hristos ucenicilor Săi, „căci dacă nu Mă
duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar
dacă Mă duc, vi-L voi trimite.” „Când va veni
Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă
călăuzească în tot adevărul, căci El nu va
vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va i auzit şi vă va descoperi lucrurile
viitoare” (Ioan 16:7,13).
Înălţarea lui Isus la cer a fost semnalul că urmaşii Lui aveau să
primească binecuvântata făgăduinţă. Pentru aceasta, ei trebuiau
să aştepte mai înainte de a-şi începe lucrarea. Când Hristos a trecut
prin porţile cerului, El a fost întronat în mijlocul adorării îngerilor. De
îndată ce această ceremonie s-a încheiat, Duhul Sfânt a coborât asupra
ucenicilor în torente bogate, şi Hristos a fost cu adevărat proslăvit,
chiar
[pagina 39] cu slava pe care o avusese la Tatăl din veşnicie.
Această deosebire de
limbi ar fi constituit o
mare piedică în calea
vestirii Evangheliei.
De aceea Dumnezeu,
într-un mod minunat,
a împlinit lipsa
apostolilor.