ÎN C AMERA DE S US nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind iecăruia dintre noi în
limba noastră în care ne-am născut?»” [Faptele apostolilor 2:6-8]
Preoţii şi mai-marii s-au mâniat foarte tare văzând această minunată
manifestare, însă nu au îndrăznit să-şi manifeste răutatea, de teamă să
nu cadă pradă furiei poporului. Ei Îl duseseră la moarte pe Nazarinean,
însă aici erau slujitorii Lui, oameni neînvăţaţi din Galileea, care vesteau
în toate limbile cunoscute pe atunci istoria vieţii şi lucrării Lui. Preoţii,
hotărâţi să explice pe o cale naturală puterea uimitoare a ucenicilor,
au declarat că ei erau beţi pentru că băuseră prea mult din vinul cel
nou pregătit pentru sărbătoare. Unii dintre cei mai ignoranţi oameni
prezenţi cu acea ocazie au luat ca adevărată această presupunere, însă
cei mai inteligenţi ştiau că nu este adevărată, iar cei care înţelegeau
diferitele limbi ce se vorbeau dădeau mărturie despre exactitatea cu
care ucenicii vorbeau aceste limbi.
[pagina 41] Ca răspuns la învinuirea preoţilor, Petru a arătat că această
demonstraţie era o directă împlinire a profeţiei lui Ioel, prin care el
profetiza că asupra oamenilor avea să vină o asemenea putere pentru
a-i pregăti pentru o lucrare deosebită. „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care
locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!
Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât
al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:
«În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste
orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri
vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa vise. Da, chiar şi peste robii
Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi
vor proroci»” [Faptele apostolilor 2:14-18].
Cu claritate şi putere, Petru dădea mărturie despre moartea şi
învierea lui Hristos: „Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe
Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin
minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe care le-a făcut
Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul
acesta voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.
Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu
era cu putinţă să ie ţinut de ea” [Faptele apostolilor 2:22,32].
Petru nu s-a referit la învăţăturile lui Hristos pentru a-şi susţine
poziţia, pentru că ştia că prejudecăţile ascultătorilor lui erau atât de
mari, încât cuvintele lui cu privire la acest subiect nu ar i avut niciun