Einstein:” M-a interesat dintotdeauna filosofia…” “Cea mai înaltă menire a fizicianului este, prin urmare, căutarea acelor legi elementare, cele mai generale, din care, prin pură deducţie, poate fi dobândită imaginea lumii.”
“Ce s-ar întâmpla dacă aş alerga în urma unei raze de soare şi aş ajunge-o, la un moment dat, din urmă?” “Cum ar decurge procesele fizice într-un ascensor aflat în mişcare?”
Postulatele lui Einstein Fenomenele fizice se desfăşoară identic în toate sistemele de referinţă inerţiale în condiţii iniţiale identice.( formularea legilor fizicii este aceeaşi în toate sistemele de referinţă inerţiale)Viteza luminii în vid are aceeaşi valoare în toate sistemele de referinţă inerţiale şi în toate direcţiile adică nu depinde de mişcarea sursei de lumină sau a observatorului.(viteza luminii în vid reprezintă viteza maximă de transmitere a oricărei interacţiuni)
Consecinţele postulatelor lui Einstein: Caracterul relativ al simultaneităţii a două evenimente“Dilatarea timpului”(caracterul relativ al intervalului de timp)“ Contracţia lungimilor” (caracterul relativ al distanţelor)Legătura între masă şi energie
Dilatarea timpului
Contracţia lungimilor Lungimea corpurilor se “contractă” pe direcţia mişcării lor , fiind maximă în sistemul de referinţă propriu.
Dependenţa masei corpului de viteza sa : m - masa de mişcare a corpuluimo – masa de repaus a corpului
Legătura între masă şi energie Variaţiei masei totdeauna îi corespunde o variaţie a energiei
Spaţiu-timp “Plecând în urmărirea unei broaşte ţestoase, Ahile n-o va întrece niciodată. El trebuie să ajungă mai întâi la locul de unde a plecat broasca. Dar în timpul acesta ea va continua să înainteze. Ahile va trebui să parcurgă şi această din urmă distanţă, iar broasca va profita de timp ca să mai facă o bucăţică de drum. Ahile se va apropia mereu de broască, dar n-o va ajunge niciodată.” (Zenon din Eleea)
Timpul absolut, adevărat şi matematic în sine şi după natura sa, curge în mod egal, fără nici o legătură cu ceva extrem şi cu un alt nume şi se cheamă şi durată.Timpul relativ, aparent şi comun, este acea măsură (precisă sau neegală) sensibilă şternă a oricărei durate determinată prin mişcare şi se foloseşte, de obicei, în loc de timpul adevărat ca oră, ziuă, lună, an. Spaţiul absolut, considerat în natura sa, fără nici o relaţie cu ceva extern, rămâne totdeauna asemenea şi imobil.Spaţiul relativ este o măsură sau o parte oarecare mobilă a celui absolut, care se relevă simţurilor noastre prin poziţia sa faţă de corpuri şi, de obicei, se confundă cu spaţiul imobil.” (I.Newton-Principiile matematice ale filosofiei naturale )
“Socotesc spaţiul drept ceva pur relativ, ca şi timpul;drept o ordine a coexistenţelor, aşa cum timpul este o ordine a succesiunilor.Căci spaţiul exprimă, în termeni de posibilitate, o ordine a lucrurilor care există în acelaşi timp, întrucât ele există împreună, fără a se lua în considerare felul lor de a exista.” ( G.W.Leibniz-Scrisori către Clarke )
Continuum-ul spaţiu-timp al lui Minkowski Spaţiul este un continuum tridimensional. Aceasta înseamnă că este posibil să descrii poziţia unui punct (aflat în repaus) cu ajutorul a trei numere (coordonate) x, y, z, şi că, pentru orice punct, există oricât de multe puncte «învecinate », a căror poziţie poate fi determinată cu ajutorul coordonatelor x, y, z, care se pot apropia oricât de mult de coordonatele x, y, z ale punctului pe care l-am ales ca reper.Această din urmă proprietate ne face să vorbim de «continuum», iar numărul coordonatelor dă expresia de «tridimensional». Spaţiul constă dintr-o materie în permanenţă deformabilă, ca o structură a unei«moluşte», peste care se pune o plasă de coordonate ale lui Gauss pentru marcarea punctelor universului.Spaţiul şi timpul sunt legate în «continuum-ul spaţiu-timp». ( A.Einstein)
Se spune despre teologul Adolf von Harnack că ar fi respins cu următoarele vorbe opinia potrivit căreia în zilele noastre nu ar mai exista filosofi mari:”Atâta doar, că acum filosofii se află într-o altă facultate: ei se numesc Planck şi Einstein.” Imaginea care ne-a rămas de la Einstein coincide mai degrabă cu cea a unui «filosof clasic», care nu are nevoie decât de un cap limpede, de tenacitate, creion şi hârtie.
„ Einstein a fost un nonconformist înnăscut.”( Kurt Blumenfeld)
Despre sine, Einstein spune: “Noi nu ştim ce este esenţial în existenţa personală, iar altuia nu trebuie să-i pese de asta.Ce ştie un peşte despre apa în care înoată întrega viaţă? Ceea ce a fost amar şi dulce a venit din afară, ceea ce a fost greu, dinăuntru,din stăruinţa proprie.Am făcut, în principal, ceea ce propria mea natură m-a împins să fac. A fost penibil să primesc pentru asta atât de multă preţuire şi dragoste. Şi săgeţi ale urii au fost ţintite spre mine: ele nu m-au atins însă nicicând, deoarece aparţineau întrucâtva unei alte lumi şi cu aceasta nu am nici o legătură. ( A.Einstein-Cum văd eu lumea.Teoria relativităţii pe înţelesul tuturor )
Dostları ilə paylaş: |
