European union

Tipuri de întrebări de evaluare

Există multe posibilităţi de facilitare a evaluării. Cu toate acestea, există trei mari tipuri care includ oferirea posibilităţii cursanţilor de a alege (alegere simplă sau multiplă), de a adăuga text (cuvinte, numere sau formule) sau de a manipula informaţiile de pe ecran (marcarea unor zone relevante, mutarea anumitor obiecte sau desenarea de grafice sau diagrame). Iată care sunt tipurile de întrebări:

Întrebări de tip grilă (Multiple Choice Questions - MCQs)

Sunt întrebările obişnuite de tipul 'alegeţi răspunsul' dintr-o serie de opţiuni posibile.

Întrebările de tip Adevărat/Fals

La fel, cerinţa este aceea ca un cursant să decidă dacă o afirmaţie este adevărată sau nu.

Întrebări de tip aserţiune−motivare

O combinaţie între elementele MCQ şi ale întrebărilor de tip adevărat/fals.

Întrebări cu răspunsuri multiple (Multiple Response questions - MRQs)

Aceste sunt similar MCQ, însă implică selectarea mai multor răspunsuri din seria de opţiuni oferite.

Întrebările grafice de tip hotspot

Acestea implică selectarea unei zone de pe ecran, fie prin click cu ajutorul mouse-ului la un moment dat, fie prin mutarea marker-ului la poziţia cerută. Unele sisteme permit etichetarea ecranului adică permit adăugarea de text la un anumit moment.

Întrebările cu text/numerice

Implică adăugarea de text sau numere cu ajutorul tastaturii.

Întrebări de potrivire

Implică împerecherea elementelor dintr-o listă cu cele dintr-o altă listă.

Întrebările de tip sore finger (deget dureros)

Utilizate des în cursurile de limbă şi în programarea pe computer, acestea implică identificarea unui cuvânt, cod sau frază care nu se potriveşte cu restul textului (de exemplu un verb a cărui conjugare este greşită). Pot fi prezentate sub forma unor întrebări care pot fi rezolvate fie doar prin identificarea elementului nepotrivit, fie prin adăugare de text.

Întrebări care implică aranjare

Acestea solicită aranjarea unor elemente dintr-o coloană în ordine şi pot fi utilizate pentru a testa cunoştinţe legate de secvenţialitate, identificarea ordinii evenimentelor etc.

Întrebări care implică secvenţialitate

Solicită cursanţilor să aranjeze elemente de text sau grafice într-o anumită ordine. Acestea sunt bune pentru testarea metodologiei.

Întrebări de simulare

Acestea sunt de obicei întrebări foarte specializate, care simulează probleme reale, în situaţii reale.

Inter-operabilitate şi Re-utilizare

Procesul de elaborare a întrebărilor este unul de durată. Din acest motiv, multe centre elaborează bănci de date – o colecţie de întrebări care pot fi re-utilizate şi împărtăşite de toată lumea, deşi uneori acest lucru este posibil doar în cadrul unei discipline de studiu.

Băncile de date permit utilizatorilor să contribuie prin adăugarea propriilor întrebări, precum şi să re-utilizeze întrebările create de alţii. S-au elaborat standarde de interoperabilitate pentru a permite ca întrebările să fie transferate de la un sistem de SMÎ sau evaluare la altul. Unul dintre standarde este Standardul IMS Question and Test Interoperability (IMS QTI) şi este deschis în detaliu în capitolul următor, dedicat standardelor de învăţare cu ajutorul mijloacelor electronice.

SARCINĂ Utilizaţi platforma demonstrativă de învăţare pentru a concepe exemple de evaluări, precum şi pentru a crea propriile dvs. întrebări.

Standarde de învăţare online

Introducere

În anii ‘80-’90, învăţarea cu ajutorul calculatorului - Computer based training (CBT) a devenit un termen comun care descria o gamă de pachete de învăţare cu caracter în cel mai mare parte comercial, distribuite de obicei pe discuri. Acestea pot fi scumpe din punct de vedere al producţiei, de unde şi preţul mare de cumpărare. La acel moment, existau puţine standarde cu privire la tehnologie. Consumatorii de material CBT cumpărau de la furnizori diferiţi, ceea ce conducea la situaţii în care cursanţii se confruntau cu interfeţe diferite, iar managerii, cu metode de raportare diferite din partea fiecărui furnizor. Produsele nu puteau fi combinate, divizate sau editate şi adaptate pentru a fi adecvate diferitelor contexte. Astfel, atât comercianţii de astfel de produse cât şi clienţii acestora au început să conştientizeze că era nevoie de standarde.
Cei implicaţi în activităţi de sprijin pentru învăţare online trebuie să fie familiarizaţi cu terminologia care descrie aceste standarde pentru a oferi servicii eficiente cadrelor didactice. Termenii cei mai importanţi evidenţiaţi în aceste standarde sunt IMS content packaging, IMS QTI, IEEE LOM şi SCORM.
Este important să recunoaştem că standardele prezentate mai jos nu descriu sub nicio formă calitatea materialului de învăţare. Ele nici nu garantează în vreun fel că materialul este corect, actualizat, benefic procesului de învăţare. Standardele doar descriu modul în care conţinutul de învăţare ar trebui grupat sau asamblat în pachete de învăţare astfel încât să fie permis trasferul lui dintr-un mediu de învăţare în altul. Termenul folosit in standarde pentru a defini acest proces este content packaging (gruparea în pachete a conţinutului materialelor de învăţare).

Ce este Content Packaging?

IMS organisation (www.ims.org) a creat o specificaţie pentru a permite ca resursele de învăţare (numite şi obiecte de învăţare) să poată fi mutate dintr-un program în altul, facilitând utilizarea, re-utilizarea şi împărtăşirea materialelor. Obiectele de învăţare IMS vă permit să exportaţi conţinutul dintr-un mediu de învăţare, dintr-un sistem de management al conţinutului sau dintr-un depozit digital şi să le importaţi într-un alt mediul. Dacă funcţionează într-un sistem, ar trebui să funcţioneze în toate sistemele care au compatibilitate cu IMS. Specificaţia permite vizualizarea informaţiilor care descriu mediile din pachetul IMS, modul în care este structrat, sub forma unui cuprins sau pagină HTML care apare la început.
Un Content Package (Pachet de Conţinut) este:

• 
  O metodă standard de grupare sau arhivare a unui set de resurse de învăţare
  
• 
  Conţine un folder arhivă (ex. fişier Zip) cu resurse de învăţare
  
• 
  Un fişier XML (eXtensible Markup Language) numit manifest
  
• 
  Resursele din arhivă pot fi de mai multe tipuri; ex. fişier HTML, imagini, animaţii, documente PDF, slide-uri PowerPoint, documente MS Word etc
  

Un fişier Manifest cuprinde:

• 
  O secţiune de metadate care cataloghează conţinutul arhivei şi care poate fi utilizat pentru a căuta, filtra sau a face conexiuni, în special atunci când există un depozit de obiecte de învăţare.
  
• 
  O secţiune de resurse care enumeră resursele din Pachetul IMS (acestea pot fi hyperlink-uri către resurse web sau fişiere propriu-zise din arhivă) şi toate metadatele care le descriu
  
• 
  O secţiune de organizare care prezintă structura Pachetului IMS
  

În cazul în care arhiva are aspect de cutie, atunci manifestul este eticheta de pe cutie. IMS Content Packaging vă permite să faceţi următoarele acţiuni:

• 
  Să mutaţi conţinutul dintr-un mediu de învăţare în altul, inclusiv fişiere de tipul cascading style sheets
  
• 
  Link-uri HTML pentru fişierele rămase rămase active
  
• 
  Să importaţi conţinut într-un mediu de învăţare dintr-o reţea resursă, depozit sau de la o editură
  
• 
  Să exportaţi conţinut astfel încât acesta să poată fi re-utilizat de alte centre sau instituţii
  
• 
  Să asamblaţi sau să strângeţi conţinutul existent într-un singur pachet, în vederea distribuirii
  
• 
  Să dez-asamblaţi conţinutul astfel încât să poată fi adaptat sau pentru ca anumite componente ale acestuia să fie utilizat pentru alte scopuri
  
• 
  Arhiva Zip archive păstrează laolaltă toate materialele unei resurse de învăţare, pentru a primite o împărtăşire mai uşoară şi securizarea
  
• 
  Tipul de navigare şi conţinutul vizualizat poate fi modificat prin editarea fişierului manifest
  

Cu toate că IMS Content Packaging vă permite să trasferaţi materiale între medii de învăţare, nu poate garanta interoperabilitatea completă a conţinutului între cele două medii ex. dacă includeţi un desen AutoCAD într-un IMS Package şi îl trimiteţi altcuiva, acesta trebuie să aibă instalat un program care să-i permită vizualizarea fişiereor AutoCAD. Platforma hardware/software a computerului trebuie să aibă de asemenea o specificaţie care să suporte playback-ul conţinutului pachetului, de ex. trebuie să se specifice ce tip de browser şi de versiune, media player sau versiune codec sunt necesare. Pentru depăşirea unor astfel de probleme, se preferă utilizarea anumitor aplicaţii, de ex. filmele flash sunt incluse adesea într-un obiect de învăţare deoarece singurul lucru de care este nevoie pentru vizualizarea unui astfel de film este flash player şi nu alt fel de combinaţie media/codec.