Evaluarea adaptivă a activităŢii simpatico-adrenergice

Fitoterapia în sindromul metabolic

Larisa Rotaru, Liliana Groppa, Lealea Chiaburu, Ala Pascari-Negrescu,

Elena Deseatnicova

Catedra Medicină Internă nr.1 FR şi SC USMF „Nicolae Testemiţanu”

Summary

Phytotherapy in metabolic syndrome

Traditional herbal medicine used treatment with medicinal herbs from the old times and there were frequent debates regarding the benefits of such treatment. The use of medical herbs in traditional medicine was based on observation, but the effect came from active components that the herbs contain and active elements which can be found in different concentrations in them, and which can be obtained from herbs by applying different solvents like water, alcohol, wine, and different oils.

Rezumat

Tratamentele cu plante medicinale sunt utilizate in medicina naturistă din cele mai vechi timpuri şi au fost de multe ori in centrul controverselor asupra efectelor mai mult sau mai puţin benefice. Utilizarea plantelor medicinale in terapii naturiste se bazează pe principiile active pe care acestea le conţin şi pe elementele active care se găsesc in diferite concentraţii in ele, şi care se obţin din plante prin intermediul diferitor dizolvanţi ca apa, alcoolul, vinul, diverse uleiuri.

Noţiuni generale în fitoterapie:

1. 
   Tratamentul fitoterapeutic se aplică de regulă împreună cu tratamentul esenţial
   
2. 
   Înainte de a iniţia tratamentul cu plante medicinale se va concretiza prezenţa unor eventuale reacţii alergice în antecedente
   
3. 
   Plantele medicinale vor fi consumate dintr-un ambalaj deschis nu mai mult de 1 an
   
4. 
   Durata aplicării uneia şi aceleiaşi plante se va aprecia pentru fiecare pacient individual
   

Fitoterapia în gută: plantele recomandate (coacăza neagră, coada racului, fragul, iarba mare, ienupărul, merişorul, mesteacănul, păpădia, pirul, porumbul, porumbarul, salcia, ţelina).

Coacăza neagră are următorul acţiune farmaceutică: hipotensoare cu efect marcat antiaterosclerotic; diuretică cu eliminare masivă de acid uric şi purine. Coacăza neagră conţine un număr impresionant de minerale şi vitamine, printre care vitamina C intr-o forma care se dovedeşte a fi cea mai stabilă, rezistând la căldura şi oxidare faţă de alte fructe. In plus, este singurul fruct de pădure care conţine ulei volatil intr-o proporţie destul de mare, un ulei cu miros mai puţin plăcut, dar cu efecte cu totul deosebite.

Recomandări: sucul din frunze de coacăză neagră - pentru litiaza renala (cu uraţi). In fiecare zi se bea dimineaţa o cană de suc proaspăt, iar seara o cană de ceai fierbinte din fructe şi frunze. În a zecea zi de cură, se bea un litru din ceaiul obţinut dintr-o lingură de frunze de mesteacăn, o lingură de boabe de ienupăr şi o lingură de frunze de coacăză neagră, şi un litru de apă clocotită. Se bea zilnic o cană de suc pe stomacul gol sau se ia o linguriţă de pulbere de trei ori pe zi. O cură durează 2-3 săptămâni. Pentru consum împotriva ateroscelrozei, arteritei, trombangeitei obliterante, hipertensiunii. Se recomandă zilnic 100-200 g de coacăză neagră sau se bea un pahar de suc. In afara sezonului, se ia înainte de fiecare masă jumătate de linguriţă de pulbere de coacăză neagră.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Pot apărea reacţii puternice de voma, diaree, ca semn al dezintoxicării organismului.

Fragul are acţiune farmaceutică, ca aistringent-antidiareic; diuretic cu eliminare de acid uric şi uraţii; antisudorific.

Recomandări: se consumă 150-300 g de fragi pe stomacul gol. Cea mai mare cantitate este bine sa fie ingerată dimineaţa, ca mic dejun, când efectul de dezintoxicare este cel mai puternic. Cura cu fragi durează 7-10 zile, timp in care consumul de carne prăjită şi alimentele cu aditivi sintetici va fi redus la maximum, pentru ca efectul lor curativ să nu fie perturbat.

De obicei se consumă fără nici un fel de adaos. In mod excepţional, vor fi asociaţi cu puţină miere de albine, pentru a le mări efectul laxativ în tratamentul constipaţiei şi a bolilor asociate acesteia. Prin adăugarea de zahăr, frişcă etc. se anulează efectul fragilor ca reglator metabolic. Sucul de fragi se administrează intern, înainte de masă cu un sfert de oră, pe stomacul gol - la adulţi un pahar şi la copii jumătate de pahar. Extern, acest suc se foloseşte in scopuri cosmetice. Ceaiul de fragi se administrează câte 2-3 căni pe zi.

Precauţii, contraindicaţii si alte comentarii. Atenţie la reacţia alergica: fragii sunt foarte buni ca remediu, la graniţă dintre aliment şi plantă medicinală, dar la persoanele sensibile pot da reacţii alergice. De vină sunt acele mici punctişoare gălbui de pe fruct, care nu sunt altceva decât seminţele plantei şi care au un mare potenţial terapeutic, dar pot produce şi alergii. Consumaţi, aşadar, mai întâi cantităţi reduse de fragi: câteva linguriţe in prima zi şi continuaţi doar daca vedeţi că nu apar probleme digestive, dermatologice, respiratorii etc.

Păpădia are acţiune farmaceutică, ca coleric-colagog; normalizează circulaţia sângelui; stimulează secreţiile salivare, gastrointestinale, hepatice; diuretic; epurativ, cu eliminare masivă de colesterol; adjuvant al reechilibrării glandulare.

Recomandări: siropul din planta de păpădie este indicat pentru detoxifiere în insuficienţa renală cronică: se recomandă zilnic să se bea un litru de ceai din rădăcină şi frunze de păpădie, mătase de porumb şi teci de fasole, in părţi egale. Salata din frunze de păpădie în: diabetul zaharat - o cura de câteva săptămâni, cu tije şi frunze de păpădie, corelată cu o alimentaţie adecvată. Se folosesc doar tijele şi eventual salata, siropul de păpădie cu miere fiind, evident, contraindicat in aceasta afecţiune;

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. A nu se consuma planta după înflorire.

Porumbul are acţiune farmaceutică: uleiul din germeni de porumb nu este atât de valoros din punct de vedere nutriţional. Conţine multe grăsimi polinesaturate şi este foarte sensibil la încălzire, de aceea nu este recomandat pentru prăjit. Daca îl folosim in salate are aceleaşi proprietăţi ca şi uleiul de floarea-soarelui. Uleiul din germeni de porumb conţine mai mulţi acizi graşi omega 6 decât omega 3. Dezechilibrul dintre acizii omega 3 (grăsimi bune) si cei omega 6 (grăsimi dăunătoare) constituie punctul de plecare pentru bolile cronice, afecţiunile cardiovasculare, obezitate.

Recomandări: macerat din germeni pentru nutriţie, in probleme de greutate, boli cardiovasculare. Ulei din boabe in bolile cronice, afecţiunile cardiovasculare, obezitate.

Preparare: macerat - se lăsa la macerat germenii în apă, peste noapte. Ulei - se găseşte în comerţ.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Nu exista.

Salcia are acţiune farmaceutica - calmează senzaţiile de pirozis (arsuri); diminuează hiperaciditatea gastrică; antispasmolitic al tractului respirator; uşor sedativ, antiinflamator.

Recomandări: macerat din flori de salcâm pentru calmare gastrica. Recomandat bolnavilor cu gastrită hiperacidă şi ulcer gastroduodenal câte o cană din acest preparat, înainte de fiecare masă. Ceai din flori de salcâm pentru calmarea durerilor de stomac şi efect sedativ.

Preparare: macerat - florile uscate se pun să se macereze jumătate de zi (3 linguri de flori la 1 litru de apă). Ceai - o lingură de flori de salcâm la o cană de apă.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Nu exista.

Ţelina are acţiune farmaceutica - puţine plante din flora noastră au efecte detoxifiante şi reglatoare hormonale ca frunzele de ţelina, care sunt o adevărata colecţie de vitamine, minerale si fitohormoni. In medicina noastră populară, zeama stoarsă din frunzele proaspete, vinul de ţelină şi siropul obţinut cu miere erau remedii de mare preţ pentru redobândirea forţelor, vindecarea bolilor de piele şi a reumatismului, combaterea sterilităţii şi a bolilor bătrâneţii.

Recomandări: Împotriva reumatismului şi gutei: se beau 1-2 pahare de suc de ţelină pe zi, timp de 2 luni. Este un tratament cu efecte terapeutice foarte bune, mai ales asupra persoanelor vârstnice.

Preparare: suc - frunzele spălate şi uscate, se trec prin storcătorul de fructe şi se bea sucul. Nu adăugaţi nimic în suc şi nu îl fierbeţi. Macerat - se prepara un macerat în vin din frunze de ţelină, în care se adaugă seminţe zdrobite de mărar (zece linguri de seminţe la un litru de preparat). Vinul - se obţine prin amestecul cu miere.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Nu exista.

În medicina tradiţională din timpuri străvechi pentru tratamentul gutei se folosea următorul ceai: se iau câte 1 lingură de masă şi totul minuţios se amestecă: floare de tei, flori de romaniţă, iarbă de pojarniţă, flori de soc. Se pun plantele într-un vas de ceramică, se acoperă cu apă clocotită, se închide cu capac şi se pune pentru 15 min. pe baie de aburi. Se răceşte la temperatura camerei, se filtrează. Se dizolvă cu apă fiartă în proporţie de 1:10 sau 1:20. Se foloseşte câte 3-4 pahare de 4 ori în zi cu 15 min. înainte de masă. Se păstrează în frigider sau într-un loc uscat, întunecat şi răcoros până la 72 ore.

Fitoterapia în obezitate: plantele recomandate (osul iepurelui, păpădia, socul, urzica, macieşul).

Infuzie din frunze de păpădie - din două linguriţe de plantă la o cană cu apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi, după mesele principale. Frunzele tinere se pot consuma sub formă de salată primăvara.

Osul iepurelui este considerat un diuretic complet inofensiv pentru întregul organism. În plus, conţine o serie de substanţe de natură glucozidică şi săruri minerale, având astfel proprietatea de a stimula secreţiile glandelor, având acţiune diuretică şi epurativă. Ceaiul se prepară din 4 linguri de rădăcină mărunţită la un litru de apă şi se fierbe timp de 30 de minute. Lichidul se strecoară, se îndulceşte şi se bea pe parcursul unei zile.

Socul: acţiune farmaceutică: sudorific; febrifug; diuretic; uşor laxativ; emolient; antiseptic.

Recomandări: tinctura din flori împotriva obezităţii: se face o cură de lungă durată cu tinctură de soc. In prima zi se ia 1 linguriţă la ora 18:00; a doua zi se iau 2 linguriţe la aceeaşi ora, până in ziua a şaptea, când se ajunge la 7 linguriţe luate odată. Se menţine aceasta doza vreme de 30 de zile. Dacă pe măsura ce se creşte doza apare o diaree puternică, se iau adăugător 2-3 linguriţe pe zi de pulbere de scoarţă de stejar sau de iarbă de coada-racului, iar daca diareea persistă, atunci se întrerupe tratamentul.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Nu supradozaţi preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, fiind mai degrabă medicament decât aliment. Şi ca orice medicament supradozat, ingerat în cantităţi mari - peste 200 g - aceste fructe pot crea probleme. Simptoamele intoxicaţiei sunt: voma, arsuri la stomac, iritarea gâtului, dificultăţi in respiraţie, convulsii.
Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronică sau acută. Deşi este unul dintre purgativele cel mai uşor de tolerat (este mult mai puţin iritativ decât cruşinul), fructele de soc pot produce iritaţii persoanelor cu colon sensibil.

Macieşul: acţiune farmaceutică: tonic-vitaminizat, scăderea permeabilităţii şi fragilităţii capilare; normalizarea circulaţiei periferice, anticataral, hepatoprotector; coleretic-colagog; diuretic; vermifug.

Recomandări: decoct din fructe împotriva gastritei: cantitatea de lichid se bea în cursul unei zile. Pasta din pulbere de fructe împotriva viermilor intestinali (antihelmintic).

Preparare: decoct - 2 linguri de fructe zdrobite la 500 ml. de apă. Se fierbe numai 5 minute. Fructele se introduc când clocoteşte apa, pentru a se diminua pierderea de vitamina C. Pasta -fructele, curăţate de sâmburi şi peri sunt măcinate şi amestecate cu miere.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Atenţie la perii măcieşilor, pot produce alergii.

Fitoterapia în hipercolesterolemie: plantele recomandate (mesteacăn)

Mesteacănul: acţiune farmaceutică: epurativ, antiinflamator articular şi cutanat; coleretic, tonic capilar. Mugurii se folosesc în litiaza renală, cistite cronice şi recidivante, albuminurie, sindrom cardiorenal, boală artrozică, gută, hipercolesterolemie, stomatite, gastrite, celulita, piele cu elasticitate pierdută, dermatoze.

Recomandări: Produsele pe bază de mesteacăn se administrează diferit. Gemoderivatul din muguri: 30-50 picături de 2-3 ori pe zi, în tulburări de creştere; 50-70 picături de 1-2 ori pe zi, in caz de afecţiuni reumatismale si renale. Gemoderivatul din seminţe: 50 picături de 2 ori pe zi, in caz de surmenaj, pierderi de memorie. Se indică în special pentru tinerii care au de susţinut examene dificile. Gemoderivatul din sevă: 50 picături de 2 ori pe zi ca diuretic în hiperuricemie, hipercolesterolemie, inflamaţii articulare, renale şi conjunctivale. Infuzie din muguri pentru diferite afecţiuni: Se bea la intervale de 3-4 ore. Mesteacănul se poate asocia cu brad, măcieş şi coacăză neagră în rinite, rinofaringite; doar cu brad, în tulburări de creştere; cu fag în tulburări de metabolism. Infuziile din frunze de mesteacăn sunt bune contra gutei, reumatismului şi calculilor renali.

Preparare: infuzie - 1-2 linguriţe la 1 cană, la care se adăuga la răcire un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu, lăsându-se 6 ore în repaus.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Nu exista.

Ateroscleroza cu hipertensiune arterială: plantele recomandate (anghinare, fragi, mesteacăn, păpădie, traista ciobanului, vâsc)

Vâscul: afecţiuni în care se recomandă: intoxicaţii; ateroscleroza; hipertensiune arterială.

Recomandări: macerat - 2-3 ceşti zilnic. Pulbere - 1-1,5 gr pe zi (1-3 vârfuri de cuţit) ca declorurant şi hipotensiv.

Preparare: macerat - preparat la rece: puneţi 1-2 gr frunze în 100 gr de apă şi lăsaţi-le la macerat 8-12 ore. Pulbere - se macină frunzele cu râşniţa.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Când se administrează pulberea, dozele trebuie respectate strict, deoarece în cantităţi mari poate produce intoxicaţii manifestate prin rărirea pulsului, aritmie şi tahicardie.

Anghinara: acţiune farmaceutică: stimulează secreţiile biliare; scade zahărul din sânge; măreşte reziduul uscat al bilei; stimulează secreţia biliara a colesterolului; scade colesterolul din sânge; regenerează celulele hepatice.

Recomandări: infuzie din frunze împotriva diferitelor afecţiuni. Se bea în trei prize înaintea meselor principale. După o pauză de o lună, cura se poate relua.

Preparare: infuzie - 2 linguriţe la 300 ml apă clocotită. După 10 zile se măreşte doza la 4 linguriţe, iar după încă 10 zile, 5 linguriţe la 300 ml apă clocotită. În acest fel doza creşte treptat la 10 zile.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Nu se supradozează, provocă deoarece poate colici hepato-biliare. Este contraindicat în cazul afecţiunilor acute renale şi heparo-biliare.

Traista ciobanului: acţiune farmaceutică: hemostatică; diuretică.

Recomandări: infuzie - 2-3 ceaiuri pe zi. Se întrebuinţează cu mare succes în toate tipurile de hemoragii, ca de exemplu în hemoragiile nazale, stomacale, intestinale şi în metroragii (hemoragii uterine neregulate).

Preparare: ceaiul de traista-ciobanului: 1 linguriţa (cu vârf) de traista-ciobanului la 1 ceaşcă. Comprese - încălziţi la aburi traista-ciobanului proaspătă, puneţi-o între pânze şi aplicaţi-o local caldă.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Nu exista.

Fitoterapia în hipertensiunea arterială: plantele recomandate (busuioc, usturoi, coada calului)

Busuiocul: acţiune farmaceutică: spasmolitic; sedativ şi antimigrenos; antitusiv; diuretic; galactolog; antiseptic.

Recomandări: infuzie din frunze pentru tuse, răceli, gripă; suc din frunze pentru tuse, răceală, gripă; ceai din frunze împotriva problemelor digestive; frunze crude împotriva inapetenţei; pastă din frunze în probleme ale tenului (comprese); pudra din frunze de busuioc uscate în tratamentul congestiilor nazale.

Preparare: ceai - 10-12 frunze spălate şi strivite şi se ia o linguriţă rasă, se prăjesc intr-o tigaie, la foc mic, până când frunzele se înmoaie. Se adaugă o cană cu apă şi se fierb câteva minute. Se adaugă o linguriţă de miere şi se bea.

Infuzie - 10-15 frunze la doua căni cu apă, se bea cald, se fierb 20 de frunze de busuioc in 250 ml de apă şi se bea.

Suc - se stoarce sucul a 10-15 frunze; se adaugă o linguriţă de suc de ghimbir şi o linguriţa de miere. Se amestecă şi se consumă dimineaţa şi seara.

Decoct - 2 linguri de rădăcină mărunţită la 500 ml de apă clocotită; se continua fierberea încă 2 minute la foc mic, apoi se ia vasul de pe foc, se acoperă şi se lasă 15 minute. Lichidul rezultat se bea călduţ, în 3-4 prize în decursul unei zile.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Nu exista.

Usturoiul

Recomandări: preparat (pasta) din căţelul de usturoi împotriva astmului, problemelor digestive, stărilor febrile, înţepăturilor de insecte, sinuzitelor, problemelor pielii. Reţeta 1: Consumat rece, 1-2 linguriţe seara, înainte de culcare. Reţeta 2: se consumă pe loc. Reţeta 3: Consumaţi cate doua linguriţe, de doua ori pe zi. Pentru consum - se mănâncă trei caţei de usturoi zilnic sau se foloseşte usturoi cu regularitate în alimentaţie. Amestecaţi o linguriţă de usturoi pisat, cu o linguriţă de turmenic şi doua linguri de miere. Consumaţi câte o linguriţă zilnic. Mâncaţi trei căţei de usturoi sau luaţi capsule cu ulei de usturoi zilnic. Usturoiul este un afrodiziac natural şi stimulează sistemul de reproducere.

Preparare: pasta - reţeta 1. Fierbeţi trei căţei de usturoi pisaţi intr-o cană de lapte şi beţi înainte de culcare. Curăţaţi şi zdrobiţi un căţel de usturoi, fierbeţi-l în jumătate de ceaşca de oţet. Reţeta 2: Doi căţei de usturoi zdrobiţi se pun intr-un pahar cu apă sau lapte cald. Reţeta 3: Amestecaţi o lingură de usturoi pisat cu o legătură de frunze de busuioc proaspăt, tocate fin. Adăugaţi o cană de apă şi fierbeţi la foc mic până când scade la jumătate. Comprese - se pisează doi căţei de usturoi, se unge locul afectat, se lasă să acţioneze timp de 10 minute şi se clăteşte cu apă rece. Efecte benefice posedă tinctura de usturoi cu lămâie, care trebuie utilizată dimineaţă pe nemâncate. Câte ¼ pahar de 3 ori pe zi timp de 3 săptămâni.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Nu exista.

Coada calului: acţiune farmaceutică: diuretic; remineralizant; hemostatic; neutralizant gastric; expectorant; antieczematos; antisudorific.

Recomandări: alimentaţie recomandată: în timpul tratamentului se ţine o dieta cu sucuri de fructe şi zarzavaturi, timp de 2 luni. Dimineaţa se face o clismă cu 2 litri infuzie călduţa de muşeţel, se bea zilnic de 3x50 ml suc de orz verde sau sevă de mesteacăn. Se face o cură cu boabe de ienupăr. Ceai de coada calului împotriva anemiei, în perioada de convalescenţa; împotriva artritelor, hipermenoreei, enterocolitelor, colicilor gastrice. Se recomandă să se bea zilnic, dimineaţa pe stomacul gol, 1 ceaşcă cu ceai; sau se beau 3 ceaiuri pe zi, intre mese. Decoct din tulpina împotriva afecţiunilor cardiace, anemiilor, pentru prevenirea cariilor dentare şi fortifierea unghiilor

Preparare: tinctura - 10 gr de plantă se lasă la macerat cu 50 ml timp de 14 zile, la soare sau altă sursă de căldura, agitând zilnic. Ceai – decoct - 1 linguriţă de plantă mărunţită la o cană de apă rece (250 ml); se fierbe 15 minute: foarte concentrat: 100 g la 1 litru de apă. Macerat - se macerează tulpinile la rece în rachiu natural de fructe. Pulbere - se macină tulpinile uscate.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Nu exista.

Păducelul: acţiune farmaceutică: sedativ cardiac şi nervos; antispasmolitic; vasodilatator, îndeosebi la nivel coronarian; hipotensor; tonic cardiac şi bradicardizant (rărire a contracţiilor cardiace); uşor astringent.

Recomandări: macerat din mlădiţe de păducel împotriva anginei pectorale, miocarditei, hipertensiunii arteriale; tulburărilor perioada de climacteriu, tahicardiei, tulburărilor neurovegetative. Gemoderivat din mlădiţe de păducel diminuează ritmul cardiac şi normalizează tensiunea arteriala. Este vasodilatator, realizând o mai buna irigare coronariană. Din gemoderivatul de mlădiţe se iau câte 30-50 picături de 2-3 ori pe zi, diluate în puţină apă cu 15 minute înainte de mesele principale. Poate fi asociată cu tei în aritmii, cu sânger, porumb în cardiopatia ischemică, cu tei şi sânger în insomnii. Infuzie din frunze de păducel în combaterea crizelor de angină pectorală. Se face gargară. Acţiunea sa vasodilatatoare are ca efect reglarea circulaţiei sângelui şi a tensiunii arteriale. Tinctura din flori de păducel împotriva crizelor de angină pectorală.

Preparare: tinctură - 20 g flori uscate macerate timp de 10 zile, în alcool de 70 de grade. Se iau câte 15-20 de picături în timpul crizei sau preventiv câte 15 picături în puţină apă de 3 ori pe zi. Infuzia - se prepară dintr-o linguriţă amestec de flori, fructe şi frunze uscate, la 200 ml apă clocotită. Se infuzează in vas acoperit timp de 10 minute şi se bea o cană cu ceai în timpul crizei sau preventiv, în cursul unei zile. Gemoderivat - planta de păducel lăsata la macerat.

Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii. Nu exista.
Bibliografie

1. 
   Пастушенков Л.В., Лесиовская Е.Е. Фармакотерапия с основами фитотерапии // Санкт-Петербург 1995. – 250с.
   
2. 
   Хотиняну В., Тарасова Л., Хотиняну Р. Советы народной медицины // Кишинэу 1999. – 205с.
   
3. 
   ApiFitoterapie - http://www.apifitoterapie.ro/. Informaţii despre terapia cu plante medicinale, produse apicole şi alte terapii naturale.
   
4. 
   Armonianaturii - http://www.armonianaturii.ro Articole despre diverse tratamente cu produse naturiste.
   
5. 
   ArmoniaNaturii.ro - http://www.armonianaturii.ro/www/ Portal cu oferte naturiste pentru sănătate şi frumuseţe. Conţine informaţii utile, un catalog al plantelor medicinale, articole diverse.
   
6. 
   Atlamith - http://geocities.com/atlamith/ Cursuri de radiestezie si infoenergetică.
   

EVOLUŢIA SINDROMULUI RAYNAUD LA PACIENŢII CU SCLERODERMIE SISTEMICĂ ÎN DEPENDENŢĂ DE TRATAMENTUL APLICAT

Svetlana Agachi, Liliana Groppa, Eugen Russu, Daniela Cepoi-Bulgac, Larisa Rotaru

Catedra Medicină Internă nr. 1 a FR USMF “Nicolae Testemiţanu”

Sammary

Evolution of the raynaud’s syndrome in patients with systemic

scleroderma dependent on the applied therapy

The study aimed at assessing 45 patients with systemic scleroderma (SS) distributed into 3 groups with various therapy regimens for Raynaud’s syndrome. Treatment outcomes were evaluated after 6 months analyzing duration and frequency of attacks, development of complications and comparative assessment of the quality of life of the studied patients. The patients of the group that administered Pentoxyphilin plus Eprosartan showed superior results.

Rezumat

Studiul a fost axat pe studierea a 45 pacienţi cu sclerodermie sistemică (SS) repartizaţi în 3 grupe cu diferse scheme de tratament a sindromului Raynaud. Rezultatele tratamentului a fost apreciate peste 6 luni analizînd durata, frecvenţa acceselor, dezvoltarea complicaţiilor şi analiza comparativă a calităţii vieţii pacienţilor. Rezultate mai supperioare au demonstrat pacienţii din grupul ce a administrat Pentoxifilina în asociere cu Eprosartanul.

Actualitatea

Sclerodermia sistemică este o maladie generalizată a ţesutului conjunctiv caracterizată prin dezvoltarea manifestărilor patologice cutanate, ale aparatului locomotor, a organelor interne (cordului, pulmonilor, rinichiilor, tractului gastrointestinal) şi a dereglărilor vasospastice difuze cauzate de afectarea ţesutului conjunctiv cu predominarea fibrozei şi de alterarea vasculară de tipul microangiopatiei obliterante. Manifestările SS sunt diverse precum la număr aşa şi după exprimarea sa clinică oscilînd de la forme reduse cu prognostic favorabil pînă la variante generalizate şi fatale. Unul dintre primii semn ale bolii este fenomenul Raynaud care precede uneori cu ani şi chiar decenii apariţia altor simptome a SS.

Fenomenul Raynaud (FR) este definit ca atacuri recurente de ischemie digitală, care evoluează în trei faze de culoare - paloare, cianoză şi roşeaţă - provocate, de obicei, de expunere la frig şi emoţii. Nu sunt afectate numai degetele de la mîini, ci şi alte extrimităţi, cum ar fi degetele picioarelor, mîinile şi picioarele în întregime, urechile, nasul, viscere (rinichi, cord, pulmoni, creier, esofag etc.), în cadrul aşa numitul „FR visceral”. Secvenţa trifazică de culoare este mai rar observată, adesea se succed numai două modificări – paloarea şi roşeaţa – dar FR poate să se manifeste şi numai prin paloare. E important că şi alţi stimuli decît frigul şi emoţiile pot declanşa FR (traumatismul, îndeosebi presiunea susţinută şi vibraţia, fumatul, substanţe chimice, medicamente, hormoni etc.).

În sclerodermia limitată sindromul Raynaud este un fenomen universal, precedînd uneori ani şi chiar decenii, apariţia altor simptome a sclerodermiei sistemice. Fenomenul Raynaud este prezent la 75-85% de pacienţi cu SS limitată.

Pentru pacienţii cu sindromul Raynaud se recomandă evitarea expunerii la frig şi variaţii mari de temperatură (protecţia extremităţilor cu mănuşi, şosete din ţesături naturale, evitarea contactului cu obiecte reci, limitarea timpului petrecut afară în anotimpul rece sau în incinte cu aer condiţionat, evitarea băuturilor rece), utilizarea intermitentă a unor tehnici de încălzire (imersia mîinilor în apă caldă timp de 5 minute de cîteva ori pe zi, plasarea extremităţilor membrelor pentru un timp în mediu cald, în vreme ce corpul este expus la rece), protecţie împotriva stress-ului emoţional, încetarea fumatului, întroducerea peştelui în dietă, evitarea hiperventilaţiei).

Tratamentul medicamentos a sindromul Raynaud include:

• 
  Blocantele canalelor de calciu:
  

Premisa: împiedicarea influxului ionilor de calciu în celulă scade compractilitatea miocitelor parientale şi favorizează vesodilataţia

• indicaţii:

- nifedipina este cel mai puternic vasodilator periferic din această clasă şi reprezintă medicamentul de elecţie pentru FR

- substanţele cu acţiune prelungită sunt mai bine tolerate, dar mai puţin eficiente

- Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei şi inhibitori a receptorilor angiotensinei II (sartane):

Premisă: antagoniştii receptori de tip I ai angiotensinei II şi inhibitori a receptorilor angiotensinei II sunt remedii de elecţie la pacienţii cu FR ce nu suport nifedipina

• 
  preparate şi doze: losartan 50 mg/24h
  
• 
  reacţii adverse: tuse iritative, neutropenie
  

• 
  Prostaglandinele
  
• 
  Antagonişti ai serotoninei
  
• 
  Pentoxifilina şi alte antiagregante:
  

Premise: substanţa favorizează circulaţia periferică prin scăderea viscozităţii sîngelui, creşte oxigenarea tisulară şi exercită unele efecte imunologice şi antiinflametoare (ex. inhibarea TNF-alfa şi a producerii de citokine, degradării polimorfonucleare şi a eliberării de ioni superoxid)

• 
  indicaţii: FR asociat sclerodermiei sistemice, vasculitelor şi crioglobulinemiei
  
• 
  doza: 600mg de două ori pe zi
  

reacţii adverse: dispensie, ameţeli.

Conform recomandărilor experţilor EUSTAR (EULAR Scleroderma Trials and Research) din 2009 preparatul de elecţie în tratamentul FR la pacienţii cu SS este considerată nifedipină. Cu regret, acest preparat frecvent este asociat cu aşa efecte adverse ca bufeuri de căldură, hiperimia fieţii, tahicardie şi necesită administrări repetate din cauza duratei scurte a acţiunei sale. Aceste momente sunt cele ce duc la refuzul pacienţilor de a administra acest medicament. De aceia, căutarea variantelor alternative de tratament sunt pînă în prezent actuale.

Obiectivele studiului

Aprecierea eficacităţii diferselor scheme de tratament al sindromului Raynaud la pacienţii cu sclerodermie sistemică.

Material şi metode

În studiu au fost incluşi 45 pacienţi cu sclerodermie sistemică limitată, stadiul desfăşurat şi evoluţie cronică a bolii. Diagnosticul a fost stabilit conform criteriilor ACR (American College of Rheumatism) propuse în anul 1980. Vîrsta medie a pacienţilor incluşi în studiu a constituit 38,7 ± 2,3 ani, durata medie a bolii – 10,5 ± 1,08 ani, toţi pacienţii au fost de sex feminin. În calitate de tratament de bază toţi pacienţii au administrat Plaquenil 200 mg/zi. Pacienţii examinaţi au fost repartizaţi în 3 grupe: 1- pacienţii ce au administrat Pentoxifilina în doza de 1200 mg/zi (15 pacienţi), 2- pacienţii ce au administrat Pentoxifilina în doza de 1200 mg/zi în asociere cu Lisinopril 10 mg/zi (15 pacienţi), 3- pacienţii ce au administrat Pentoxifilina în doza de 1200 mg/zi în asociere cu Eprosartan 600 mg/zi (15 pacienţi). Rezultatele tratamentului a fost apriciate peste 6 luni analizînd durata, frecvenţa acceselor, dezvoltarea complicaţiilor (ulceraţii, necroze digitale) şi analiza comparativă a calităţii vieţii pacienţilor (HAQ-health assessment questionnaire).

Rezultatele obţinute

Peste 6 luni durata acceselor la pacienţii din grupul 1 a constituit 20,5 ± 3,6 minute (comparativ cu 25,2 ± 3,8 minute pînă la tratament), în grupul 2 – 15,4 ± 2,1 minute (comparativ cu 23,4 ± 3,1 minute pînă la tratament) şi în grupul 3 – 7,4 ± 1,5 minute (comparativ сu 24,9 ± 2,9 minute pînă la tratament), p<0,05.

Frecvenţa acceselor peste 6 luni a constituit în primul grup 3,4 ± 0,7 ori pe săptămînă (comparativ cu 5,2 ± 1,8 ori pe săptămînă pînă la tratament), în grupul 2 – 1,8 ± 0,5 ori pe săptămînă (comparativ сu 4,9 ± 1,7 ori pe săptămînă pînă la tratament) şi în grupul 3 – 0,4 ± 0,1 ori pe săptămînă (comparativ сu 5,1 ± 1,6 ori pe săptămînă pînă la tratament).

Frecvenţa dezvoltării complicaţiilor peste 6 luni în grupul 1 de cercetarea a fost 26,7%, grupul 2 – 6,7% şi nici un caz în grupul de 3 de pacienţi cercetaţi (p<0,01). Datele obţinute ce priveşte evoluţia sindromului Raynaud la pacienţii cu SS sub acţiunea diverselor scheme de tratament sunt prezentate în tabelul 1.

Analiza calităţii vieţii (HAQ) a demonstrat următoarele rezultate în 1 grup de pacienţi – 84,5 ± 7,6 baluri (comparativ сu 85,2 ± 7,8 baluri pînă la tratament), în grupul 2 – 72,8 ± 5,3 baluri (comparativ сu 86,3 ± 7,6 baluri pînă la tratament) şi în grupul 3 – 60,3 ± 3,2 baluri (comparativ сu 84,5 ± 6,7 baluri pînă la tratament), p<0,05.

Tabelul 1

Evoluţia sindromului Raynaud sub acţiunea diverselor scheme de tratament

Manifestările analizate	Grupul 1 (n=15)		Grupul 2 (n=15)		Grupul 3 (n=15)
	Pînă la tratament	Peste 6 luni	Pînă la tratament	Peste 6 luni	Pînă la tratament	Peste 6 luni
Durata acceselor (minute) *	25,2 ± 3,8	20,5 ± 3,6	23,4 ± 3,1	15,4 ± 2,1	24,9 ± 2,9	7,4 ± 1,5
Frecvenţa acceselor (ori pe săptămînă)	5,2 ± 1,8	3,4 ± 0,7	4,9 ± 1,7	1,8 ± 0,5	5,1 ± 1,6	0,4 ± 0,1
Frecvenţa dezvoltării complicaţiilor(%)**		26,7		6,7		0

Nota: *- p < 0,05, ** - p< 0,01

Concluzii

1. 
   Administratrarea schemelor propuse de tratament a sindromului Raynaud la pacienţii cu sclerodermia sistemică a demonstrat rezultate positive atît asupra evoluţiei sindromului Raynaud cît şi asupra calităţii vieţii pacienţilor.
   
2. 
   Rezultate cele mai bune au fost obţinute în grupul pacienţilor ce au administrat Pentoxifilina în doza de 1200 mg/zi în asociere cu Eprosartan 600 mg/zi ce poate fi explicat prin acţiunea favorabilă a ultimului asupra rezistenţei periferice vasculare controlate de sistemul nervos simpatic.
   

Bibliografie

1. Kowal-Bielecka O. Et al. EULAR recommendations for the treatment of systemic sclerosis: a report from the EULAR Scleroderma Trials and Research group (EUSTAR). Annals of the Rheumatic Diseases, may, 2009, vol.59, nr.5: 620-628

2. Mihai CM, Şuteanu Şt. Diagnostic şi stadializare în sclerodermia sistemica - etapele indispensabile pentru o conduită terapeutică corectă. Medicina modernă, 2001; 8:570-575.

3. Mihai CM, Şuteanu Şt. Abordarea terapeutica in sclerodermia sistemica. Medicina modernă, 2003, 14:49-57.

4. Mihai CM, Şuteanu Şt. Concepţii actuale privind etiopatogenia sclerodermiei sistemice. Revista de Reumatologie, 2000; 8(1): 25-30.

5. Moşneaga M., Moşneaga-Zoltur A. Clinica, diagnosticul şi tratamentul contemporan a sclerodermiei de sistem. Indicaţie metodică. Chişinău, 2002, 26p.

6. Tudor A. Scleroza sistemică. Sclerodermia.// Editura Medicală. Bucureşti, 2000, 181p.

7. Black CM - The treatment of systemic sclerosis. Adv Exp Med Biol, 2007; 455:271-277.

8. Denton CP, Black CM - Scleroderma and related disorders: therapeutic aspects. Baillere Clin Rheum, 2004;14(1):17-35.

9. Рациональная фармакотерапия ревматических заболеваний. // Под общей редакции В.А. Насонова, Е.Л. Насонова, Москва, Изд-во «Литера», 2004, с.181-188.

10. Мазуров В. „Клиническая ревматология”, Санкт-Петерcбург, 2001, стр. 63-88.
RISCUL CARDIOVASCULAR LA PACIENŢII CU ARTRITA REUMATOIDĂ

Osama Hellis, Liliana Groppa, Laura Vremiş

Catedra Medicină Internă 1, FR şi SC USMF „Nicolae Testemiţanu”

Summary

Cardiovascular risk in patients with rheumatoid arthritis

The increased mortality in patients with rheumatoid arthritis is mainly due to cardiovascular diseases. Our study consists of 100 patients with diagnosis of RA whom have been examined for cardiovascular morbidity and assessed cardiovascular risk. As a result the high rate of cardiovascular co- morbidities have been diagnosed in these patients and the increased cardiovascular risk because of association between traditional and non-traditional risk factors.

Rezumat

Mortalitatea crescută a pacienţilor cu artrita reumatoidă (AR) este în principal cauzată de patologia cardiovasculară. Studiul a inclus 100 pacienţi cu diagnosticul de AR care au fost examinaţi pentru afectarea cardiovasculară şi aprecierea riscului cardiovascular. Drept urmare s-a evidenţiat o pondere sporită a comorbidităţilor cardiovasculare şi un risc cardiovascular crescut prin cumularea factorilor tradiţionali şi non-tradiţionali.

Actualitatea

Artrita AR reprezintă o patologie inflamatorie severă, cu component autoimun, caracterizată printr-o evoluţie cronică şi progresivă. Odată instalată, aceasta maladie determină dezvoltarea distrucţiilor articulare care ulterior sunt urmate de producerea unui deficit funcţional, fapt ce reduce considerabil calitatea vieţii pacienţilor. Deopotrivă cu sindromul articular, evoluţia AR se complică frecvent prin asocierea manifestărilor sistemice care, în funcţie de severitatea lor, pot influenţa semnificativ speranţa de viaţă a pacienţilor

S-a observat că pacienţii cu AR prezintă o prevalenţă crescută a bolii cardiovasculare, ex. infarct de miocard, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cerebrovasculară şi patologie arterială periferică care se face responsabilă de aproximativ 50% dintre cauzele de deces ale acestora [3,4]. O atenţie deosebită se acordă proceselor de ateroscleroză generalizată cu evoluţie precoce şi accelerată Pe parcursul ultimilor decenii a devenit cunoscută geneza inflamatorie a aterosclerozei cu implicarea celulelor imunocompetente asemănător cu procesul din AR. S-a ajuns la concluzia că procesul inflamator cronic specific AR realizează acelaşi tabloul şi la nivelul peretelui arterial, fapt care in cele din urmă determină disfuncţia endotelială. După datele diferitor autori, implicarea sistemului cardiovascular în tabloul clinic al AR variază de la 22 la 68% [2]. Cu câteva excepţii, majoritatea studiilor epidemiologice indică o rată standardizată a mortalităţii ( decesele observate raportate la decesele expectate) de la 1.13 la 5.15, determinată de patologia cardiovasculară la pacienţii cu AR [1].

Scopul lucrării

Evaluarea afectării sistemului cardiovascular şi aprecierea riscului cardiovascular la pacienţii cu AR.

Material şi metode

Pentru realizarea studiului am selectat un lot de 100 de pacienţi, cu diagnosticul de AR, stabilit în conformitate cu criteriile de diagnostic ARA (1987). Studiul s-a desfăşurat în baza Spitalului Clinic Municipal „Sfânta Treime” mun. Chişinău (USMF „Nicolae Testemiţanu”, Catedra Medicină Internă, FR, Secţia Reumatologie). Reieşind din prevalenţa diferită a patologiilor acrdiovasculare şi riscului cardiovascular la bărbaţi şi femei lotul de studiu a fost structurat din 2 grupuri de pacienţi, divizate în funcţie de sex, egale ca număr (50:50): grupul I- bărbaţi şi grupul II-femei. Pacienţii din lotul de studiu au fost supuşi unei evaluări detaliate, efectuate conform unui program de examinare clinică complexă, care a inclus: aprecierea activităţii bolii după indicele DAS28, aprecierea markerilor nespecifici ai inflamaţiei, factorului reumatoid (FR), titrarea profilului lipidic (colesterolul total, trigliceridele TG, lipoproteinele de densitate joasă LDL-Co, lipoproteinele de densitate înaltă HDL-Co), ECG, Ecocardiografia.

Rezultate

La examinarea clinică a lotului de studiu un număr sporit de pacienţi au prezentat acuze cardiace cu diferit grad de manifestare. Drept urmare au fost evidenţiate următoarele nosologii cardiovasculare la pacienţii cu AR: insuficienţa cardiacă ( fiind evidenţiate clasele funcţionale II şi III după NYHA) a fost diagnosticată la un număr egal de bărbaţi şi de femei de 22% din fiecare grup, cardiopatia ischemică cu angor pectoral de efort stabil ( CF I-III) a fost atestată la 26% dintre bărbaţi şi la 18% dintre femei, HTA de diferit grad a fost determinată la 60% bărbaţi şi la 34% femei , ultima înregistrând o diferenţă veridică statistic (p<0.01) dintre grupuri.

Suplimentar, pentru evaluarea sistemului cardiovascular la pacienţii cu AR, s-a apelat la ECG şi Ecocardiografie.

ECG-screening a fost efectuat la toţi pacienţii cu AR aflaţi în studiu. Examinarea traseelor electrocardiografice a relevat următoarele semne: practic toţi pacienţii au prezentat ritm sinusal, cu excepţia a 4 cazuri de fibrilaţie atrială care au revenit pe seama valvulopatiilor reumatismale cu diagnostic confirmat; tahicardia sinusală a fost înregistrată cu o incidenţă practic similară la ambele sexe 18% la bărbaţi şi 22% la femei; 48% dintre bărbaţi au prezentat semne ECG de hipertrofie a ventriculului stâng în comparaţie cu 18% evidenţiate la pacientele cu AR, diferenţa fiind veridică statistic (p<0,05); totodată e necesar a menţiona ponderea denivelărilor segmentului ST la pacienţii cu AR, pentru bărbaţi - 32% şi pentru femei - 28%, şi care nu prezintă echivalente clinice la aproximativ 1/3 dintre cazuri. Examinarea traseelor ECG a evidenţiat prezenţa dereglărilor de ritm şi a tulburărilor de conducere intraventriculară la subiecţii cercetaţi. Astfel, extrasistoliile supraventriculare au fost înregistrate la 14% bărbaţi şi la 8% femei, hemibloc de ram stâng a fost atestat la 12% dintre bărbaţi şi la 8% dintre femei, bloc de ram stâng a fost înregistrat în exclusivitate doar la grupul I de cercetare în 6% de cazuri.

Evaluarea ecocardiografică a fost solicitată pentru a evidenţia starea aparatului valvular, kinezia peretelui cardiac, precum şi starea pericardului. Această examinare a fost efectuată la 69 pacienţi din lotul de studiu, 38 bărbaţi şi 31 femei. Afectări ale periacardului, în cazurile tratate de noi, nu au fost înregistrate. Afectarea severă a aparatului valvular al cordului a fost stabilită doar la cei cu valvulopatie reumatismală. 8% dintre bărbaţi şi 10% dintre femei au prezentat prolaps de valvă mitrală de gr I-II. O frecvenţă sporită a înregistrat insuficienţa valvei mitrale gr I-II 44,74% bărbaţi şi 52% femei, în comparaţie cu atingerile valvei aortice prin insuficienţa valvulară de gr I-II depistată la 5,26% dintre bărbaţi şi la 12,91% femei. Insuficienţa valvei tricuspide gr I-II a fost atestată la 86% bărbaţi şi la 87,1% la femei, şi insuficienţa valvei pulmonare grI-II la 89% bărbaţi şi la 83% femei. Afectările valvulare descrise nu au manifestat repercursiuni asupra hemodinamicii pacienţilor. Ecocardiografic au fost confirmate cazurile de hipertrofie ventriculară la pacienţii examinaţi. Cazurile de hipokinezie a peretelui ventricular au fost determinate la 6% bărbaţi şi la 4% femei (reprezintă sechele postmiocarditice). Manifestările cardiovascualre evidenţiate ecocardiografic nu au indicat diferenţe statistice dintre grupuri.

Se consideră, astfel, că pacienţii cu AR posedă un exces de risc cardiovascular care poate fi atribuit procesului de „ateroscleroză accelerată” - concept relativ nou, pe care mulţi autori tind actualmente să-l considere o manifestare extraarticulară a bolii şi care duce în final la apariţia bolii cardiovasculare clinic manifeste în diferite teritorii vasculare [4,5]. Mai mult, există studii care demonstrează că excesul de risc cardiovascular din AR precede diagnosticul pozitiv de boală, conform criteriilor ARA. Boala cardiovasculară se poate manifesta ca moarte subită chiar la pacienţii cu AR precoce, aceasta impunând o monitorizare activă, din punc de vedere cardiovascular şi o stratificare corectă a riscului chiar de la debutul bolii reumatice [1,2].

Pentru a confirma prezenţa unui risc sporit pentru evenimentele cardiovasculare acute la pacienţii cu AR, am ţinut să le estimăm profilul lipidic şi să comparăm datele obţinute în funcţie de sex.

Valorile medii ale colesterolului total la bărbaţi a fost de 5,911 ± 0,277 mmol/l, iar la femei de 5,313 ± 0,210 mmol/l, TG la bărbaţi a înregistrat valori medii de 1,76± 0,096 mmol/l, iar la femei de 1,510± 0,48mmol/l. Nivelurile medii de HDL-Co la bărbaţii din lotul nostru de studiu au fost de 1,168± 0,033 mmol/l, iar la femei de 1,185 ± 0,034mmol/l şi valorile medii ai nivelul LDL-Co la bărbaţi au fost de 3,998±0,198mmol/l şi la femei de 3,468±0,182mmol/l. În baza valorilor obţinute a fost determinat coeficientul aterogenic, bărbaţii înregistrând un coeficient mediu de 4,249 ± 0,277, iar la femei s-a atestat un coeficient de 3,589± 0,203. Drept concluzie putem menţiona că ambele grupuri au un coeficient aterogenic > 2, fapt care indică un risc sporit de aterogeneză, deşi compararea valorilor medii ale marcherilor profilului lipidic, obţinute la cele două grupuri, nu au prezentat diferenţe statististic veridice.

Drept urmare am comparat incidenţa valorilor care depăşesc norma marcherilor lipidici la ambele grupuri. Rezultatele sunt redate în tabelul 1.

Tabelul 1

Incidenţa cazurilor de dislipidemii la grupul I şi grupul II din studiu, %

Lipidele serice	Nivelul	Bărbaţi cu AR n=50	Femei cu AR n=48	P
Colesterol	Normă	40.82	70.0	p<0,005
	Crescut	59.18	30.0
Trigliceride	Normă	56.25	58.0	p0,05
	Crescut	43.75	42.0
HDL-Colesterol	Normă	16.67	12.0	p0,05
	Scăzut	83.33	88.0
LDL-Colesterol	Normă	56.25	76.0	p<0,05
	Crescut	43.75	24.0

Din datele prezentate în Tabelul 1 se observă că 59.18% dintre bărbaţi indică valori crescute ale colesterolului total în comparaţie cu 30% dintre femei care au acest marcher cu valori ridicate. Diferenţele dintre grupuri notează veridicitate statistică (p<0,01). Un alt marcher al profilului lipidic care , la fel prezintă diferenţe statistic veridice între grupuri (p<0.05) este LDL-Co, 43,75% dintre bărbaţi au prezentat valori crescute vs de 24% dintre femei. În ceea ce priveste alţi parametri ai profilului lipidic nu au fost înregistrate diferenţe statistic veridice ai cazurilor de dislipidemii dintre cele două sexe. TG au prezentat valori peste normă la 43,75% dintre bărbaţi şi respectiv la 42 % dintre femei, iar HDL-Co a fost scăzut sub normă la 16,67% bărbaţi şi la 12% femei.

Pe lângă factorii de risc tradiţionali precum sunt hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, obezitatea, tabagismul, astăzi se discută despre identificarea unor noi factori de risc non-tradiţionali implicaţi în inducerea „aterosclerozei accelerate”. Noi am încercat să constatăm factorii de risc cardiovasculari tradiţionali şi non-tradiţionali la pacienţii din studiul nostru, în funcţie de sexul pacienţilor. Datele sunt prezentate în tabelul 2.

Astfel, se poate observa o incidenţă mai crescută la bărbaţi în comparaţie cu femeile a factorilor de risc tradiţionali (fumatul, consumul de alcool, HTA, hipercolesterolemie), pe fundalul cărora se suprapun şi factorii non-tradiţionali determinaţi de patologia de bază (PCR, fibrinogenul, FR, DAS28), despre care s-a demonstrat că potenţează riscul pentru evenimente cardiovasculare acute.

Tabelul 2

Evidenţierea factorilor de risc cardiovasculari şi valorile acestora la pacienţii cu AR

Factori de risc	Bărbaţi cu AR	Femei cu AR
Tradiţionali Vârsta, ani (M±m) Fumători, % Consum de alcool, % Hipertensiunea arterială, % Hipercolesterolemie, %	51,2±1,93 38,0*** 16,0** 60,0* 59,18*	50,5±1,66 4,0 2,0 34,0 30,0
Non-tradiţionali PCR mmol/l(M±m) Fibrinogen g/l (M±m) FR UI (M±m) DAS 28(M±m)	24,02±3.27 5.17±0,24 117,60±46,70 6,78±0.19	19,16±3,80 4,60±0,28 211,14±38,16 7,24±0,14

Discuţii

Trebuie să menţionam că nici unul dintre pacienţi nu a prezentat forme severe de afectare cardiacă caracteristică AR. Atingeri ale pericardului la fel nu au fost semnalate. Cardiomiopatia reumatoidă, determinată de distribuirea nodulilor granulomatoşi în cele trei tunici ale cordului, este dificil de diagnosticat prin examene paraclinice, nodulii intracardiaci pot fi vizualizaţi doar prin ecografie transesofagiană. De aceea acest diagnostic este mai frecvent o constatare necropsică. Afectarea miocardului din cadrul AR este responsabilă de dereglările de ritm manifestate prin extrasistolii şi tulburări de conducere intraventriculare, determinate de noi. Toate cazurile de valvulopatii severe înregistrate la pacienţii evaluaţi, revin pe contul valvulopatiilor reumatismale co-existente. Afectarea endocardului în cadrul AR se manifestă prin insuficienţă de VM, constatată frecvent şi insuficienţă VAo, cu o prevalenţă mai redusă. Notabilă este asocierea frecventă a HTA la pacienţii cu AR, cu o predilecţie statistic veridică pentru sexul masculin (p<0.01). O prevalenţă importantă la pacienţii cu AR a înregistrat şi ICC, fără diferenţe la cele două grupuri. Datele literaturii la fel menţionează o pondere sporită de dezvoltare a ICC şi a patologiei cardiace asociate la pacienţii cu AR [1,2]. Mai mult specialiştii din domeniu consideră că AR este un factor de risc independent pentru dezvoltarea bolii coronariene multivasculare [4,6], fapt confirmat şi de noi prin evidenţierea relativ frecventă a CPI la subiecţii cercetaţi.

În datele literaturii identificarea factorilor de risc tradiţionali şi netradiţionali acestora la pacienţii cu AR a evoluat în paralel cu studiile efectuate în populaţia generală, la care în ultimii ani, s-a încercat descrierea de noi factori de risc cardiovasculari (proteina C reactivă, interleukina 6, TNF-α, disfuncţia endotelială, homocisteina, statusul protrombotic, FR, gradul de activitate inflamatorie ) utili în procesul de stratificare a riscului cardiovascular [6]. Importanţa factorilor de risc tradiţionali şi non-tradiţionali din AR rezidă din faptul că prezenţa lor cumulativă poate spori riscul pentru ateroscleroză şi al comorbidităţii cardiovasculare în AR.
Concluzii

În concluzie putem afirma că pacienţii cu AR posedă risc sporit pentru patologia cardiacă atât prin procesele inflamatorii excesive pe care le manifestă (PCR, fibrinogenul, FR, DAS28) cât şi prin factori de risc cardiovascular tradiţionali (fumatul, consumul de alcool, HTA, dislipidemie). Totodată la bărbaţi s-a constat o incidenţă mai sporită ai acestor factori cu o diferenţă veridic statistică în comparaţie cu femeile. La fel este necesar de subliniat prevalenţa crescută a comorbidităţilor cardiovasculare la pacienţii incluşi in studiu.

Bibliografie

1. 
   DESSEIN P.H., STANWIX A.E., MOOMAL Z. Rheumatoid arthritis and cardiovascular disease may share similar risk factors // Rheumatolo 2001; 8(2):356-360.
   
2. 
   KAPLAN M.J. Cardiovascular disease in rheumatoid arthritis // Curr Opin Rheumatol 2006;18 (3): 289-297.
   
3. 
   MAGNANO M., GENOVESE M. Management of co-morbidities and general medical conditions in patients with rheumatoid arthritis // Curr Rheumatol Rep 2005 Oct;7(5):407-415.
   
4. 
   MARADIT-KREMERS H., NICOLA P.J., CRAVERSON S.C., BALLMAN V.C., EHRINE G. Increased unrecognized coronary heart disease and sudden deaths in rheumatoid arthritis // Arthritis Rheum 2005;52:402-411.
   
5. 
   PASCERI V., GEH E.T.H. A tale of two diseases – atherosclerosis and rheumatoid arthritis // Circulation 1999;23:2124-2126.
   
6. 
   WARRINGTON K.J., KENT P.D. Rheumatoid arthritis is an independent risk factor for multi-vessel coronary artery disease: a case control study // Arthritis Res Ther 2005;7(5):R 984-991.
   

PROFILAXIA ENDOCARDITEI INFECŢIOASE LA PACIENŢI CU CARDIOPATII REUMATISMALE ŞI CONGENITALE

Xenia Leahova, Alexandra Grejdieru, Minodora Mazur

Catedra Medicină Internă nr.3 USMF „Nicolae Testemiţanu”

Summary