Savage nui băgă în seamă şi o luă la dreapta. Scara era o splendidă spirală din marmură, cu o balustra- dă largă, şerpuind din holul principal spre etajele superioare. Americanul îşi plănuise cu atata minuţiozitate traseul încât lapsusul pe care îl avusese la intrarea în castel i se părea acum de neînţeles. Acum însă tensiunea de la început dispăruse. Uciderea colonelului îi declanşase reflexele dobândite în timpul antrenamentelor.' Redevenise sigur pe sine şişi recăpătase sângele reţe, iar în suflet îi ardea din' nou flacăra răzbunării. Începu să urce scările. I se păru că treptele nu se mai terminau. Aplicele de pe pereţi împraştiau o lumină difuză. Ajunse la primul etaj.În faţa sa se întindea un coridor lung cu şi -mai multe aplice prevăzute cu becuri de mică putere. Pe coridor, alte trei uşi. Sub una dintre ele era vizibilă o fâşie de lumină. Savage trecu prudent mai departe. Dormitorul Dianei de Poitiers se afla la capătul coridorului, exact cum era indicat în planul clădirii; Era uşor de recunoscut după uşa masivă de stejar, sculptata şi ornată cu aur şi după iniţiala,,D'" şi semiluna de deasupra. Până acum teai descurcat bine, îsi spuse el în sine. În spatele acestei uşi se afla Bruhl. Chipul din fotografie, ucigaşul soţiei şi copilului său. Răsuci clanţa fară nici un zgomot. Intră, lăsând usa întredeschisa şi încercând sa vadă„ înăuntru doar la lumina becurilor de pe coridor. Îi trebuiră câteva secunde până să se obişnuiască şi să „distingă formele. Patul ca un cort se aflape direcţia uşii. În buzunarul de la manta avea o lanterna în miniatura. Fasciculul subţire trecu peste un scaun cu decoraţiuni din aur şi peste o masă îngustă cu ornamente florale. Appi se' îndreptă încet spre pat, trecând peste draperii. Închise uşa în spatele lui şi urmă raza subţire de lumină. Ajuns l'ângă pat, se opri şi ridică uşor lanterna. Văzu pe pernă capul lui Bruhl, puţin întors'peo parte. Fără ochelari, cu mult mai mult păr decât în fotografie, unde ave„a capul acoperit. Era mai tânăr decât şil imaginase. În somn avea chipul inocent al unui copil. Fasciculul de lumină se mişcă din nou, întâlnind o măsuţă aşezată lângă pat. Pe ea 'se afla un pahar cu puţin lapte pe fund, o farfuriuţă cu un cotor de măr şi o veiqză. Savage aprinse veioza şi se năpusti asupra lui Briihl. II apucă cu mâna stângă.de păr, ricficândui capul şi scoţândui gâtul în evidenţa. În clipa în care sa trezit din somn, Bruhl era deja un om mort. Mâna dreaptă a lui Savage îl lovise cu violenţă, blo- cândui traheea. Generalul scosese un horcăit îngrozitor, iar trupul său se mai zvârcolise câteva clipe sub aşternuturi. Apoi se liniştise, mai tremurase o clipă şi rămăsese nemişcat. Savage îşi coborî privirea spre el. Totul decursese atât ele rapid şi fără uurere. Patricia murise în agonie, schimonosita de'convulsii, vlăguită de viaţă după efiinuri de neimaginat provocate de gazul paralizant. Pe fetiţă nici nu şio putea imagina..." Rămase nemişcat câteva secunde'. Trăise numai pentru acest act de dreptate, visase la el. tânjise după el şi nu mai avusese nici o clipă de odihnă, luptânduse cu 'durerea suferinţei sale, cu antidotuj urii şi răzbunării. Acum visul lui se îndeplinise. Îsi plătise datoria personală. Sute de victime neajutorate fuseseră sacrificate, soţiile şi copii altor bărbaţi, soţi, taţi. tineri şi bătrâni, cobai umani selecţionaţi' pentru a perfecţiona atacul nimicitor la adresa rasei omeneşti. Privi din nou capul de pe pernă; din colţul gurii i se jcurgea o dâră de sânge care păta perna imaculată. Îşi pfatise daţoria personală. Acum era timpul să se ocupe de ceilalţi. Începu să cotrobăie fără zgomot prinjncăpere.
Întrun colţ, lângă fereastră, se afla o masă modernă de scris, cu capacrulou. Nu era încuiată. Găsi înăuntru dosare şi hârtii prinse^ordonat cu clame, mai multe caiete cu însemnări, legate în piele şi o scrisoare adresată surorii lui „ Briihl, pe care acesta nu apucase so expedieze. În sertarul interior găsi ceea ce cauta; obiectele personale ale generalului, o brichetă de aur, o tabacheră şi un pix din acelaşi set. precum şi o legătură de chei. Era totuşi o şansă. Deşi nu făcea parte din misiunea lui. intenţiona'săfacă ceea nici superiorii săi nu credeau a fi posibil.'Avea de gând să găsească laboratorul.
Abia ieşise pe hol când se opri brusc şi rămase nemişcat, lipinduse de perete. Auzise vocile unor oameni care urcau. Respectivii vorbeau încet, iar la un moment dat unul a râs. Erau probabil membrii ai personalului care urcau la camerele lor... Savage intră din nou. În dormitorul lui Briihl şi aşteptă cu urechea lipită de uşă. Paşii se opriseră undeva mult mai sus. Mai auzi nişte uşi care se deschiseseră apoi se închiseseră şi pe cineva care urase noapte bună.
Când îe^i din nou din camera generalului, coridorul era pustiu. Îşi puse cascheta pe cap, trăgândo adânc ca săi acopere ochii, apoi scoase din toc revolverul lui Minden şil vârî în buzunar. Pivniţa! Laboratorul trebuie să fie sub' nivelul pământului, ascuns şi protejat. Conform schiţei pe care o avusese la îndemâna, în pivniţă se putea intra numai din holul principal, trecând prin bucătării, lar fi fost foarte uşor să coboare scările şi să treacă printre soldaţii de fa intrare. Dar traversarea holului principal spre cea mai secretă zonă a clădirii în toiul nopţii era imposibilă fără riscul de a fi oprit. Ai lui îi refuzaseră cererea de a lua cu el şi explozivi. Superiorii săi nu doriseră săşi asume rjscul'unei emanaţii de gaz care ar fi ucis toţi localnicii din zonă, pe o raza de cate- va mile, deşi colonelul britanic încercase să aducă argumente în' favoarea ideii unei singure acţiuni de sabotaj în urma căreia castelul să fie distrus. Din acelaşi motiv, aliaţii optaseră pentru folosirea avioanelor de bombardament. Gazul nu trebuia scăpat de sub control. I Eliminarea lui Briihl, geniul ucigătoarei descoperiri chimice, fusese obiectivufsuprem al superiorilor sai. Savage nu avea la îndemână decât un revolver şi abilitatea de a ucide cu mâinile goale, fără să facă nici un zgomot. S-ar putea să nui fie atât de simplu să coboare în holul principal, să treacă prin bucătării şi să se strecoare în fine în pivniţă. Dar germanii nu puteau fi atât de neglijenţi cu locul în'care era adăpostită speranţa lor de aşi subjuga întreaga omenire. Cu siguranţă că exista o altă cale,.mult mai sofisticată, prin care Bruhl avea accesul la laborator.
Văzu deodată şi cea dea doua uşă. Era chiar lângă dprmitorul lui Bruhl. O uşă îngustă,'mult mai îngustă ilccât celelalte, construită recent, dar cu grijă de a se Integra în arhitectura clădirii.
Savage apăsă pe clanţă. Uşa era încuiată. Cu cea dea treia dintre cheile lui Bruhl o deschise. Se trezi în interiorul unui lift de trei persoane. Dădu cu ochii de două butoane. Pe unul scria „PARTER", iar pe cel deal doilea „CENTRUL XV". Asta însemna că existau două posibilităţi de acces în pivniţă prin cutia liftului: una la etajul principal pentru membrii echipei şi cea de deasupra, care ii permitea lui Briihl să ajungă direct din camera sa. Savage închise uşa, trase grilajul de oţel care ii ajungea până Ta brâu şi'apăsă pe butonul' marcai „CENTRUL XV". Coborârea era silenţioasă. Se temuse pentru o clipă de zgomotul care cu siguranţă ar fi atras atenţia tuturor la ora aceea. Nu se întâmplase însă nimic şi ast'a graţie tehnicii germane.
Liftul se opri foarte uşor. Lângă butoane, pe zid. ardea un bec roşu. Savage se afla la nivelul laboratoarelor. Dădu la'o parte grilajul, deschise uşa şi ieşi. Se trezi pe un coridor scurt, construit din blocuri de beton, cu tavan cu izolaţie fonică şi iluminat cu tuburi fluorescente. O altă ieşire nu se rna'i zărea. Intrarea în laboratoi se afla la capătul acestui coridor. Savage lăsă uşa liftului întredeschisa; atâta timp cât lumina roşie rămânea aprinsă, liftul nu putea fi chemat sus. lăsândul astfel pe Savage pradă pereţilor de beton.
Uşa care ducea spre pivniţă era din otel. Examină cu atenţie încuietoarea şi nu găsi nici un indiciu că aceasta ar fi prevăzută cu vreun sistem de alarmă. Dacă aşa ceva ar fi existat, alarma sar fi declanşat până acum. Începu să încerce cheile de pe inelul lui Bruhl şi cu cea dea doua reuşi. Uşa masivă era concepută să funcţioneze pe un mecanism bazat pe contragreutate; aceasta se deschise larg. apoi se închise în urma lui. Savage pipăi peretele ia căutarea unui comutator, găsi ceva şi apasa pe buton. Pe loc, interiorul fu inundat de o lumină strălucitoare. Şase imense corpuri de iluminat dădeau la iveală fostele pivniţe ale castelului, care în prezent formau o singura încăpere lungă de vreo douăzeci de metri. Savagi rămase o clipă locului, rotinduşi privirea. Atenţia îui distributivă înregistră că nu se declanşase nici o alarma, înăuntru se aflau mese lungi cu instrumente ştiinţifu table de scris cu creta, accesorii obişnuite oricăi în laborator. Dea lungul peretelui din stânga stăteau agăţate în şir douăzeci de măşti de gaze, atârnând în cârlige ca nişte capete de animale fantastice, iar în spatele fiecăreia se afla câte un halat alb. Pătrunse în laborator. Spre centru văzu două. dulapuri mari de oţel cu mai multe şiruri de sertare. Se duse la unul din ele'şi trase de unul din sertare care se deschise, dând la iveala un dosar gros învelit în pânză. Celelalte sertare erau asemănătoare.
Savage examină apoi mesele şi tablele de scris. Nu înţelegea nimic din ceea ce scria acolo. Formula XV se afia în această încăpere, dovadă erau măştile de gaz. Dar unde? şi sub ce formă?
9 "
Străbătu laboratorul de la un capăt la celălalt fără să găsească nimic. Se întoarse la dulapurile cu dosare, însemnări, milioane de cuvinte, istoricul cercetărilor germanilor, documentate cu multă grijă. Trebuie să existe un seif, o galerie subterană sub acest nivel, unde să se păstreze rezultatul muncii lor...
Acest loc se afla în mijlocul peretelui cu dulapuri de oţel. O cutie mare situată la înălţimea pieptului. Pe ea nu scria nimic despre conţinut, ci un singur cuvânt în germană, tipărit pe „o bandă adezivă lipită pe latura frontală: ATENŢIE. Incuietoarea era montată deasupra şi astupată cu o clapă metalică. Savage îşi îndesă cascheta [ui Minden în buzunar, se duse la cuierul cu măşti şişi
Euse una pe faţă. Pentru o clipă nu mai văzu nimic clar.!urăţă ocnii de sticlă ai măştii cu o batistă. Pe inelul de chei âl lui Briihl se afla una cu un aspect neobişnuit, mai groasă, cu un vârf butucănos şi cu doi dinţi neregulaţi.
Înăuntru, pe o etajeră, se aflau două vase din sticlă.
?Conţinutul lor era asemănător cu apa, total incolor, nclină uşor unul din vase şi lichidul se mişcă trădând o vâscozitate asemănătoare' cu cea a uleiului. Era un concentrat pur, suficient pentru producerea a sute de bombe, pentru a arunca sute de mii de oameni în violentul paroxism care preceda moartea. Dacă ar fi scurs Iconţinutul acestui Vas, ar fi ucis toată garnizoana germană. Gazul sar răspândi şi afară, distrugând toată suflarea omenească din regiune, purtat cine ştie până unde. Aşa ceva nu putea face. Savage lăsă vasul jos. Nu se mai gândea la propria lui viaţă. Neputinţa îl făcuse să transpire. Sudoarea îi curgea'şi pe faţă. sub masca de cauciuc, iritândui ochii. Faimoasa formulă XV se afla acum în mâna lui. O putea atinge. Nui mai rămânea decât să o distrugă. Dar cum? Rostise aproape cu glas tare această întrebare, dar sunetul fu atenuat de filtrul măştii.
Îi trecuse prin cap o soluţie, dar nu ştia cum să o pună în aplicare. Deodata văzu ceea ce căuta chiar deasupra capului său... O duzină de orificii negre situate pe două rânduri pe tavan. Apă! Apa neutraliza gazul. Aşa scria şin raportul lui Bruni şin notiţele lui IVfinden. Formula era încă imperfectă da'torită faptului că ploaia o făcea inofensivă. Trebuie să găsim o soluţie." Minden subliniase aceste cuvinte. Acolo, chiar deasupra capului său. era un sisteţn de aspersoare, instalat pentru prevenirea incendiilor. Îşi scoase masca de pe faţă, o prinse de încheietura mâinii'şi se îndreptă alergând spre capătul cel mai apropiat al încăperii. Acolo găsi o uşiţă de sticlă, în spatele căreia se afla o manşeta. Deasupra erau tipărite cu roşu nişte instrucţiuni. „în caz de incendiu spargeţi geamul şi trageţi de manetă."
Savage se opri câteva secunde încercând să găsească cea mai bună soluţie. Apa va distruge formula şi dosarele cu însemnări. Doi 'ani de muncă şi de cercetare'a modului în care poţi ucide milioane de oameni în cele mai cumplite chinuri. Toate zăceau acum orânduite cu grijă în cele două fişete. Se duse la primul din ele şi deschise larg toate sertarele. Procedă la fel şi cu al doilea fişet. Apoi luă ambele vase conţinând formula XV şi le aşeză deasupra seifului de oţel. Îşi trase pe faţă masca de g'aze. se duse la gura de incen'diu şi trase "de manetărDin sistemul de deasupra începu să ţâşnească imediat un jei abundent de apă. Savage scoase revolverul lui Minden. Îl armă şi ţinti. Trase două focuri. Cele două vase de sticla se făcură ţăndări, iar conţinutul lor mortal se împrăştie, amestecâriduse cu apa ţâşnită din tavan.
Savage se întoarse şi alergă spre ieşire. Încuie uşa de oţel şişi continuă fuga pe coridorul ce ducea la lift. Ajuns înăuntru, trase cu pufere de uşă şi apăsă pe butonul marcat „PARTER1. Îşi scoase grăbit masca de gaze.
netezi cascheta lui Minden şi şio puse pe cap. Deodată observă că mâinile îi tremurau!
Liftul se opri la fel de^ silenţios. Savage deschise prudent uşa exterioară. În holul slab luminat era linişte. Nimeni nu auzise cele două împuşcături de la subsol. Din moment ce coridorul era izolai fonic, probabil că şi laboratorul era la fel.
Ieşi din lift şi împinse uşa în urma sa. Dacă nimeni nu a auzit nimic sau nul va căuta pe Bruhl până dimineaţa, laboratorul se va afla în curând sub trei metri de apă- Tot ce se găsea în el, dosarele, schiţele vor fi distruse. Însuşi lichidul ucigaş va fi neutralizat de apă, devenind inofensiv. Nu 'va mai fi periculos pentru nimeni, nici măcar pentru inventatorii lui, când vor descoperi ce sa-ntâmplat.
Cei doi soldaţi se aflau tot la usă. Stăteau pe scaune, iar unul dintre ei moţăia cu bărbia fn piept.
– Tu! se răsti Savage la el. Dormi; Drepţi!
Cei doi săriră în picioare şi rămaseră nemişcaţi. Cel care aţipise pentru cateva minute stătea cu gura cascată de spaimă.
– Deschideţi uşa! le ordonă Savage. Imediat!
Ieşi în bezna de afară. Pentru o clipă nu reuşi săşi localizeze maşina. Era ascunsă întrun con de umbra. Vârî mâna în' buzunarul mantalei şi scoase cheile lui Briihl. Cu o mişcare rapidă le facu să dispară în întunericul dens.'Apoi se urcă în maşină. Urmă un moment de groază în care motorul re'fuzase să pornească. Apăsa starterul, dar nu se auzi decât un zornăit anemic. Acesta se transformă dintro dată întro pulsaţie continuă şi motorul porni. Şasiul începu să vibreze. Savage acceleră. La poartă opri. Cei doi soldaţi de gardă veniră spre el cu lanternele aprinse. Scotoci "după permisul lui Minden, înjurând furios, lil flutură scurt pe sub nas şi, din reflex, claxonă. Porţile se deschiseră imediat şi'cei doi soldaţi îl salutară. Abia după ce a ieşit din castel şi sa angajat pe drumul spre St. Blaize şia dat seama că uitase sa aprindă farurile... Şi a mai observat ceva: umerii mantalei lui Minden erau uzi leoarcă. Trase din nou o înjurătură, de data aceasta mai mult de ciudă ilecât de supărare. O haină udă nu mai era o problemă.
De fapt nimic nu mai conta acum. Realizase imposibilul şi scăpase şi cu viaţă. Cel puţin până acum. Găsi o ţigară şi o aprinse. Poate'că după toate astea se va putea 'gândi şi la Patricia. Niciodată însă la copil. I-ar fi imposibil, mintea omenească nu ar putea îndura aşa ceva. Nu se mai putea gândi decât la soţia sa, pe care o dezamăgise în atâtea privinţe, mai ales a'cum, când Bruhl era mort şi arma care îi luase acesteia viaţa fusese distrusă.
Îşi privi ceasul. Era trei şi jumătate. O rugase pe j^ouise de Bernard săl reţină 'pe Minden până la patru, îşi înfrână înclinaţia de a conduce cu viteză. Trebuia să meargă încet, fără accidente, fără opriri, fără pene de cauciuc. Ideea îl făcu aproape să râdă.
La trei şi patruzeci şi cinci de minute maşina aluneca uşor în garajul de sub apartamentul ordonanţei Iui Minden. Pe ultima porţiune de drum oprise motorul şi se deplasase numai prin inerţia automobilului. În castel nu aruea nici o lumina.
Se mişcă foarte repede, folosinduse de micuţa lanternă pentru aşi găsi mai uşor drumul.
În dreptul uşii Louisei se opri. De dedesubt răzbea o dâră slabă de lumină şi dinăuntru se auzeau glasuri uşoare. Urcă mai departe până în camera lui IVfinden, dădu jos uniforma, împingând mantaua udă în fundul, şifonierului şi înlocuindo cu una uscată.
Găsi servieta la locul ei. Îşi scoase fotografia de pe permisul galben pe care îl puse apoi în servietă. Mai aruncă o privire prin cameră şi controlă dacă totul era în ordine. Nu exista nici un indiciu că cineva ar fi pătruns acolo şi ar fi luat ceva.
Savage iesi închizând uşa fără zgomot şi se strecură în camera sa. Era patru şi zece minule. Se întinse pe pal şi începu să aştepte. Trupul îi era înţepenit, iar gâtul îl durea după atâta tensiune nervoasă. Încercă o clipă să se gândească la soţia lui. dar o ciudată inhibiţie îi alunga imaginea acesteia din minte. Din cauza oboselii o senzaţie de bucurie amestecată cu o inevitabilă decepţic după atâta încordare puse stăpânire pe el. Savage se trezi că gândul său se îndreaptă spre Louise de Bernard ca la unica femeie a vieţii lui.
– Sunt foarte fericit, spuse Minden. Sper câ şi tu eşti la fel.
– Da, îi răspunse Louise, sigur că da, dar acum ar trebui să mă culc.
– Team obosit, continuă Minden, aplecânduse asupra ei şi mângâindo pe umeri. Îmi pare rău. E§ti cea mai frumoasă femeie din lume. Te ador.
Louise îsi ridică braţul. Ceasul ei arăta patru şi un sfert.
– Poftim lanţul. Ar fi bine să ţil pui la gât.
– Aşa ceva nu se poate pierde, zâmbi el. legânduşi lănţişorul de care atarnâu medalionul şi cheia la gât. Lasamă să te mai sărut o dată şi după aceea plec.
– Nu. spuse Louise. Te rog... Sunt epuizată.
– Atunci, noapte bună. şopti el, luândui mâna pe care io sărută.
Murmură apoi ceva în germană, dar Louise nu înţelese nimic. Când uşa se închise în urma lui. contesa se întinse pe pat şi închise pentru o clipă ochii, răpusă de epuizare. Prima dată o iubise ca un porc, a doua oară. după ce se trezise din somn. Minden se hotărâse să o excite şi pe ea. Louise nuşi dădea nici acum seama când fusese mai rău. Minden devenise foarte sentimental. Amestecul lui de senzualitate şi sentimentalism îi produsese greaţă contesei.
Îşi trecu' mâinile peste trup şi se cutremură. Dosul palmei era încă umezrt de sărutările lui. Cândse dusese în camera maiorului, se aşteptase la suspiciuni din partea acestuia. Îl găsise în pat citind.
– Mă simt atât de singură, îi spusese ea. M-am gândit că şi tu eşti singur.
El îsi aruncase cuvertura la o parte şi venise la ea. Excitat la maximum, ar fi vrut să o posede chiar acolo, dar Louise îl lămurise, cu greutate să o urmeze în camera ci. Maiorul nui pusese nici o întrebare.
Patru şi un sfert. Patru şi douăzeci. Louise se sculă din paţ. Îşi puse cămaşa de'noapte şi peste aceasta un halat. Începu-- să tremure. Pe măsură ce se gândea la Savage. sentimentul degradării se transforma în panică.
S-o fi întors o^re? Dacă va găsi camera pustie, înseamnă că lau prins? În cazul acesta o fi reuşit oare să înghită la timp pilula de cianură? Sau în clipefe acestea se afla în mâinile soldaţilor din gardă, cu permisul şi uniforma lui Minden asupra sa? Până acum nu dorise sa se confrunte cu realitatea. Hotărârea de al seduce pe Minden fusese una emoţională, ca şi aceea de al adăposti pe Savage. O luase -fără să evalueze corect riscurile pe care aceasta lear fi implicat. Dacă Savage eşuase, erau cu toţii pierduţi: ea, Jean, bătrânul conte, chiar şi copiii...
Soţul ei avusese dreptate. Una era s'ăşi rişte propria ei viaţa, dar să pună în pericol şi vieţile îui Paul şi Sophie...
Când uşa se deschise şil văzu pe Savage, scoase un ţipăt.
Americanul nu spuse nimic. Se apropie de ea şi, după ce o luă în braţe, simţi cât de tare tremură.
– Totul a ieşit bine, şopti el. A mers perfect, şi asta datorită tie.
– Mia fost atât de frică! spuse ea întrun târziu. Stăteam aici şi deodată miam dat seama ce se va întâmpla cu noi daca vei fi prins. Poate că am fost nebună, nebună de legat.
– Poate, spuse Savage, aprinzând o ţigară şi ofe- rindui-o. Dar prin asta ţiai adus contribuţia la' câştigarea războiului. Linişteşt'ete şi ascultă ce am săţi spun. Misiunea mea era să'-l ucid pe Briihl, săl împiedic să treacă la producerea pe scară industrială a gazului. Fără el, acest proces va mai dura multe luni, iar ei nu mai au la dispoziţie acest timp. Peste câteva săptămâni se va declanşa invazia. Miam îndeplinit misiunea şi chiar mai mult decât prevedea^ea: am distrus laboratorul şi tot ce produseseră acolo. Înţeleg, teai culcat cu un neamţ, riscând prin aceasta vieţile tuturor alor tăi. Dar ai luat o hotărâre corectă, chiar dacă rezultatul nu ar fi fost acesta. Uităte în ochii mei.
Savage se aplecă şi o sărută pe gură. Buzele ei reci refuzau sa se deschidă.'
– Nu mai fi îngrijorată, spuse el. %
– Dar ai omorât un om! Asta nu te tulbură?
FORŢA DE OCUPAŢIE ' 151
– Nu, nu mă tulbură. Uiţi că şi el mia ucis soţia şi copilul?
– Iartămă, nu asta am vrut să spun. Pur şi simplu, nu? sunt obişnuită să aud de oameni care sunt ucişi.
I ' - Sa sperăm că nici nu o să mai auzi de aşa ceva, spuse el.
– Vrei sămi povesteşti despre ea?
Savage nui răspunse imediat. Trase adânc din ţigară.
Dostları ilə paylaş: |