Un factor de influenţă şi mai important a fost instituirea Curţii Europene de Justiţie (CEJ).
s-a impus, printre altele, principiul aplicării directe a dreptului CE.
CEJ a instituit, în plus, şi principiului supremaţiei dreptului comunitar asupra dreptului naţional.
prin crearea CEJ, a fost instituit un sistem juridic care depăşea tot ceea ce era cunoscut la acea vreme în ceea ce privea relaţiile interstatale. Acest sistem a devenit trăsătura definitorie şi cea mai importantă a unicităţii CEE.
Compromisul de la Luxemburg
direcţia unei supranaţionalităţi sporite?
Consiliul Miniştrilor, urma să treacă, la data de 1.1.1966 de la votul în unanimitate la votul majoritar.
Guvernul francez condus de De Gaulle a respins această schimbare.
Franţa şi-a retras reprezentantul din Consiliu, cu scopul de a împiedica luarea oricărei decizii.
Această "politică a scaunului gol" a reprezentat prima mare criză a CEE.
Compromisul de la Luxemburg
Această criză s-a încheiat în ianuarie 1966.
Prin acesta, SM au hotărât să renunţe la decizia majoritară, atunci când sunt lezate interesele vitale ale unei ţări.
De facto, acesta a fost motivul pentru care s-a rămas în continuare la principiul unanimităţii.
Acest fapt a reprezentat un clivaj clar în istoria procesului de integrare .
O comunitate în creştere - primul val de extindere
Războiul arabo-israelian din octombrie 1973 are drept consecinţă o criză energetică şi apariţia problemelor economice la nivel european.
Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau sfârşit odată cu căderea regimului Salazar din Portugalia, în anul 1974 şi cu moartea generalului Franco în Spania, în 1975.
Cooperare Politică Europeană
Cooperare Politică Europeană (CPE) a reprezentat, printre altele, o reacţie la extinderea care inclusese Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie, CE dezvoltându-se într-un organism de mărime internaţională.
CPE a avut loc în afara cadrului CE şi cu menţinerea principiul decizional al unanimităţii.
Tensiune: extindere - aprofundare
numărul sporit de state membre a condus la un grad sporit de eterogenitatea intereselor şi poziţiilor adoptate
Influenţa privind capacitatea decizională. (dat fiind Compromisul de la Luxemburg, deciziile erau luate încă prin unanimitate de voturi).
Actul Unic European (AUE)
după două decenii de îngheţ al dezvoltării formale a CE, de unde au venit impulsurile necesare, ce factori au contribuit la realizarea Actului?
în primul rând, gradul crescut de indecizie în contextul unanimităţii voturilor (Compromisul de la Luxemburg) şi interesele eterogene (extindere).
Actul Unic European (AUE)
în al doilea rând, temerile exprimate, la începutul anilor optzeci, de politicieni de marcă, de a rămâne, din această pricină şi din cauza lipsei unei pieţe comune adevărate, în urma SUA şi Japoniei.
Actul Unic European (AUE)
în al treilea rând, faptul că, fie condiţionat de schimbarea de guvernare (în Marea Britanie, în 1979 - Margaret Thatcher, în Germania, în 1982 preluarea puterii de către Kohl şi noi alegeri în 1983), fie prin procese de redefinire a platformelor-program (Franţa: Mitterand se detaşează de politica socialistă economică de până atunci), ideologia guvernelor din unele mari state membre s-au aliniat în mod vizibil.
Inovaţiile aduse de AUE
Includerea unei serii de domenii politice noi în cadrul politicii specificate în Tratat (politica mediului, menţionată anterior, dar şi politica cercetării şi a tehnologiei, precum şi politica regională).
Realizarea pieţei interne ca obiectiv inclus în Tratat.
Modificarea şi completarea modalităţilor de luare a deciziei deja existente (noi proceduri de decizie, care prevedea majoritatea calificată în cadrul Consiliului Miniştrilor, precum şi modalităţi de influenţare cu mult mai puternice pentru Parlamentul European, care până în acel moment nu avusese decât o funcţie consultativă)
Reglementări, în ceea ce priveşte cooperarea dintre statele membre în domeniul politicii externe, reglementări care se aflau totuşi în afara Tratatului CEE.
Programul pentru o piaţă internă
unele SM impreuna cu Comisia, au luat o serie de iniţiative, care aveau ca scop redresarea Comunităţii program pentru o piaţă internă, prin intermediul căruia, până la finele anului 1992, urmau a fi înlăturate toate restricţiile comerciale şi mai ales restricţiile comerciale non-tarifare
scopul era de a realiza o piaţă cu adevărat comună
