II. De la CECO şi până la înfiinţarea Comunităţii Economice Europene II. De la CECO şi până la înfiinţarea Comunităţii Economice Europene
De la CECO şi până la înfiinţarea Comunităţii Economice Europene A doua etapă cuprinde perioada de la intrarea în vigoare a Tratatului CECO şi până la înfiinţarea Comunităţii Economice Europene (CEE). Eşecul din 1954 al planurilor ambiţioase de creare a unei Comunităţi Europene de Apărare şi, în strânsă legătură cu aceasta, a unei Comunităţi Politice Europene, adică al unei cooperări la nivel supranaţional într-un domeniu extrem de sensibil şi de politizatguvernele statelor Benelux au propus noi demersuri în vederea integrării, care se concentrau de pe acum pe domeniul economic
De la CECO şi până la înfiinţarea Comunităţii Economice Europene 1955: Conferinţa de la MessinaPropunerile statelor Benelux au fost enunţate cu ocazia Conferinţei de la Messina, la mijlocul anului 1955. Marea Britanie s-a retras însă în noiembrie 1955, pentru că nu credea că planurile sale privind crearea unei zone de liber schimb, pe cât de liberă şi-o dorea această ţară, puteau fi realizate.
De la CECO şi până la înfiinţarea Comunităţii Economice Europene 1956: Raportul SpaakRaportul Spaak, prezentat în aprilie 1956 a devenit astfel baza negocierilor care au avut loc pe parcursul anului, care urmăreau echilibrarea - destul de dificilă în parte - a intereselor, mai ales între Germania şi Franţa.
Până la urmă s-a ajuns totuşi la un consens: Tratatele pentru instituirea unei Comunităţi Economice Europene (CEE) şi a unei Comunităţi Europene a Energiei Atomice (CEEA) au fost semnate la data de 25 martie 1957 la Roma — "Tratatele de la Roma" — de către cele şase state membre ale CECO Toate aceste Tratate au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1958.
Elementele Tratatului CEE Politicile comuneInteresul principal exprimat în acest Tratat era îndreptat asupra instituirii unei pieţe comune, adică a desfiinţării totale a barierelor comerciale dintre statele participante, instituind tarife vamale externe comune precum şi o politică comercială comună. Reglementări cu privire la coordonarea politicii economice şi monetare, precum şi la alte domenii, ca de exemplu politica agrară, a transporturilor sau a anumitor aspecte din politica socială, au păstrat în parte un caracter mai general.
Tratatul de la Roma Fundamentul pentru crearea cadrului instituţional a fost Tratatul CECO, fapt dovedit şi de denumirile folosite pentru cele trei organisme preluate de la CECO. În locul Înaltei Autorităţi a fost instituită o Comisie, care urma să devină iniţiatoarea politicii comunitare, implicându-se totodată şi în procesul de aplicare a acesteia. În raporturile Comisiei cu Consiliul Miniştrilor a existat un transfer semnificativ de competenţe în favoarea Consiliului, şi astfel a statelor membre.
Bilanţul celei de-a doua etape Efectele războiului şi, implicit, interesul principal în vederea menţinerii păcii au trecut tot mai mult pe un plan secundar, în schimb, interesele statelor naţionale autonome fiind tot mai importante. Acest lucru s-a putut observa, printre altele, în mai sus menţionata trecere a competenţelor dinspre Comisie înspre Consiliul de Miniştri şi reprezentanţii statelor naţionale din nou-înfiinţata CEE.
III. De la CEE şi până la Actul Unic European III. De la CEE şi până la Actul Unic European
De la CEE şi până la Actul Unic European (AUE) o trăsătură centrală a procesului de integrare o reprezinta tensiunea permanentă dintre entităţi supranaţionale precum CECO şi tendinţele interstatale, aşa cum le găsim în Tratatele CEE, unde s-a putut constata un transfer al competenţelor de la nivelul organelor supranaţionale la cel al statelor membre. Această tensiune poate fi regăsită şi în perioada de la înfiinţarea CEE şi până la prima mare modificare a Tratatului, aşa-numitul Act Unic European (AUE), din anul 1987.
Tendinţa de dezvoltare supranaţională tendinţele supranaţionale manifestate în această perioadă: crearea unor instituţii comune pentru cele trei Comunităţi pre-existente, şi anume pentru CEEA, CECO şi CEE, prin aşa numitul Tratat de Fuziune, ratificat în anul 1965 şi care a intrat în vigoare în anul 1967. instituirea Curţii Europene de Conturi, precum şi alocarea unei mai mari puteri bugetare Parlamentului European prin aşa numitul "Tratat de la Bruxelles" din anul 1975. introducerea sistemului de alegeri directe pentru Parlamentul European, din anul 1976, ratificată de toate statele membre în anul 1978. Primele alegeri directe au avut loc în anul 1979.
Dostları ilə paylaş: |
