Explicaţii la semne convenţionale

PODURI ŞI LOCURI DE TRECERE

377. 
     (257-267) Podurile se reprezintă pe planuri topografice cu divizarea lor după destinaţie, dimensiuni, construcţie şi materialul de construcţie. Părţile principale ale podurilor sînt suprastructurile şi pilonii.
     

După destinaţie se deosebesc poduri de căi ferate, rutiere şi pentru pietoni. Redarea podurilor de cale ferată şi celor rutiere nu necesită indicarea menirii lor, deoarece aceasta devine clar din însuşi imaginea drumurilor. Pentru reprezentarea punţilor pentru pietoni sînt prevăzute semne convenţionale şi inscripţii speciale.

După dimensiunile podurilor prin semne corespunzătoare se evidenţiază podurile mici, care totodată se subdivizează în cele cu lungimea sub 1 m, cele cu lungimea între 1-3 metri – la ridicare la scările 1:500-1:2000, şi cele cu lungime între 1-7,5 metri – la scara 1:5000.

În dependenţă de construcţie, reprezentării separate pe planuri se supun poduri cu o singură deschidere şi cu mai multe deschideri, poduri monoetaj cu căi ferate şi (sau) autodrumuri pe suprastructură comună sau separată şi viaducte. Nu se necesită delimitarea podurilor după particularităţile constructive secundare (poduri în arc, poduri cu grinzi, poduri de cadre, etc.).

După materialul de construcţie podurile se divizează în dependenţă de suprastructură în poduri metalice, de beton armat (mai rar de beton) şi din lemn. Pilonii podurilor, atît cele extreme (culee), cît şi cele intermediare (pile) se diferenţiază pe planuri topografice conform semnelor convenţionale nr. 92-94.

378. 
     (257-259) La ridicarea topografică materialul suprastructurii podurilor capitale mari se indică pe planuri la scările 1:5000 şi 1:2000 prin semne convenţionale aparte, iar la scările 1:1000 şi 1:500 – prin semnul comun, dar cu inscripţia explicativă met., BA, bet.
     

Podurile mari din lemn pe planuri la toate scările se reprezintă printr-un semn comun fără indicii suplimentari. Podurile din lemn, de regulă, sînt echipate cu spargheţuri, pentru reprezentarea cărora se aplică semnul convenţional nr. 230, ţinîndu-se cont de explicaţiile date la p. 341.

379. 
     (257-259) Pe planuri topografice, destinate pentru proiectarea îmbunătăţirii funciare, suprastructurile podurilor exprimate la scară, trebuie să posede cotele absolute ale tablierului lor (în cazul profilului convex al podului – cota punctului culminant). Inscripţia respectivă se poziţionează, în dependenţă de existenţa spațiului, separat de datele caracteristice numerice ale podului sau alături de ele (în partea dreaptă, dacă e posibil).
     
380. 
     (257-260) Suprastructurile podurilor la ridicare la scările 1:500 şi 1:1000 se reprezintă cu delimitarea părţii carosabile şi trecerilor pentru pietoni. Pe planuri la aceste scări se vor reprezenta parapetele (sau balustradele) podurilor cu diferenţierea în cele metalice, din beton armat, etc. (semnul nr. 226, p. 334). Aceste obiecte, în cazul lăţimii suficiente a podului pot fi reprezentate la fel pe planuri la scările 1:2000 şi 1:5000, dar fără divizarea lor după materialul de construcţie.
     
381. 
     (257-261) Pilonii podurilor se reprezintă pe planuri la scările 1:500 şi 1:1000 în totalitate şi, dacă este posibil, cu redarea formei lor (circulare, ascuţite dintr-o parte sau din două părţi, etc.). Pe planuri la scările 1:2000 şi 1:5000 în scopurile reflectării numărului deschiderilor se indică toţi pilonii intermediari (după necesitate, cu o oarecare „deplasare” a lor pe plan de sub proiecţia suprastructurii), iar din culee – doar acele, care nu sînt dosite de pod.
     

Pe planuri la toate scările pilonii se redau cu divizarea lor după materialul de construcţie.

382. 
     (261) Viaductele sînt nişte construcţii de transport la intersecţia a două sau mai multe căi ferate şi (sau) autodrumuri (precum şi străzi din oraşe), trasate la diferite niveluri. Majoritatea viaductelor reprezintă nişte poduri pe piloni; în intravilan şi extravilan există de asemenea şi viaducte în tunel, numite estacade-viaducte.
     

La imaginea viaductului se vor indica dimensiunile trecerii sub nivelul ei superior; de exemplu, sub formă tr. 5 x 8, unde prima cifră – înălţimea, iar cea de a două – lăţimea în metri.

383. 
     (263) În cazul reprezentării pe planuri topografice a podeţelor mici divizarea lor după construcţie şi materialul suprastructurii se produce altfel, decît pentru poduri mari. Astfel, toate podeţele mici, cu excepţia celor din lemn, se reprezintă printr-un semn comun în combinaţie pe planuri la scările 1:2000 şi 1:5000 cu indicii literali (BA, M, P, etc.), iar la scările 1:1000 şi 1:500 – cu inscripţia prescurtată (met., bet., etc.).
     
384. 
     (262, 264) Datele caracteristice ale dimensiunilor tuturor podurilor rutiere (cu excepţia celor cu lungimea sub 1 metru), în cazul redării lor pe planuri topografice la scările 1:2000 şi 1:5000, includ indicatorii lungimii tablierului (inclusiv părţile lui pe culee de mal), lăţimii părţii carosabile şi rezistenţei la sarcină a podului. Pentru podurile mari deasupra rîurilor navigabile se va trece înălţimea părţii de jos a suprastructurii deasupra nivelului apei în perioada apelor mici. Pentru podeţele pe planuri la scările 1:2000 sau 1:5000 în loc de acest indicator se trece indicele materialului suprastructurii (p. 383).
     

Pe planuri la scările 1:500 şi 1:1000 din datele caracteristice ale podurilor rutiere se menține doar rezistenţa lor la sarcină, datorită faptului, că restul datelor poate fi obţinut prin măsurători nemijlocite pe plan.

Dacă rezistenţa la sarcină a podului depăşeşte 100 tone, atunci pe planuri topografice la orice scară se indică inscripţia peste 100.

Redarea datelor caracteristice ale podurilor de cale ferată se prevede doar pentru planuri la scara 1:5000, pe care, în cazul cînd lungimea acestor poduri alcătuieşte 100 m şi mai mult, se indică înălţimea părţii de jos a suprastructurii deasupra nivelului apei sau al solului şi lungimea acestei construcţii, de exemplu sub formă 10-180, unde prima cifra este înălţimea, a doua – lungimea în metri.

385. 
     (262, 264) În cazul reprezentării podurilor pe planuri topografice lungimea şi lăţimea semnelor convenţionale corespunzătoare vor corespunde dimensiunilor reale ale podurilor în teren. Liniuţele marginale ale însemnării podurilor pe planuri la scările 1:2000 şi 1:5000 nu se includ în lungimea imaginii lor.
     
386. 
     (265, 265¹) Podurile rutiere cu lăţimea sub 1 metru şi podeţele cadru la căile ferate se reprezintă pe planuri topografice prin aceleaşi semne convenţionale cu intersectarea terasamentului acestei căi cu linie continuă.
     

Podeţele tubulare sub drumuri, spre deosebire de poduri, dispun de partea superioară (de pămînt sau materiale mai dure) şi nu se înalţă deasupra rambleului de drum. În legătură cu aceasta, o parte a ţevii, acoperită de terasamentul drumului, pe planuri la scările 1:2000 şi 1:5000 nu se reprezintă, iar la scările 1:500 şi 1:1000 – se reprezintă cu linie întreruptă.

Materialul de construcţie al acestor podeţe tubulare pe planuri la scările 1:2000 şi 1:5000 nu se prezintă grafic; pe planuri la scările 1:500 şi 1:1000 podeţele metalice, de piatră, de beton armat şi beton se înseamnă, spre deosebire de cele din lemn, cu linii îngroşate (pînă la 0,4 milimetri) ale însemnărilor orificiilor lor de intrare şi de ieşire din ambele părţi ale terasamentului drumului. Pe planuri topografice la toate scările la imaginea ţevilor de drum, la cerinţe suplimentare, poate fi prezentată inscripţia despre materialul construcţiei, situată, în combinare cu caracteristica numerică, din partea dreaptă a ei (semnul nr. 266, p. 387).

387. 
     (266) În cazul trecerii pe plan a datelor caracteristice ale podeţelor sub drum, sînt prevăzute următoarele două variante: pentru planuri topografice cu destinaţie universală, doar la cerinţe suplimentare, - cota absolută a platformei drumului deasupra podeţului, numărul firelor ţevilor şi diametrul lor interior; pentru planuri topografice cu destinaţie de ameliorare, plus la aceasta, - cotele nivelului intrării şi ieşirii podeţului şi lungimea ţevii (pînă la zecimi din metru).
     
388. 
     (267) În cazul reprezentării pe planuri topografice a punţilor pentru pietoni se vor reprezenta toate cotiturile şi curburile lor vizibile. Acele poduri, care se redau după lăţime prin două linii, se vor însoţi de inscripţia piet. (pentru distingerea lor de podurile pentru transportul auto şi hipo). Punţile pentru pietoni, ca şi restul podurilor, se deosebesc la ridicarea topografică după materialul de construcţie, ceea ce pe planuri la scările 1:2000 şi 1:5000 se reprezintă prin însemnări diferite (semnul nr. 263), iar pe planurile la scările 1:500 şi 1:1000 – cu inscripţii (de exemplu, met, BA).
     

Pentru evidenţierea punţilor suspendate, la fel, este prevăzută inscripţia explicativă suspd.

În cazul reprezentării punţilor cu trepte pentru pietoni, referitor la prezentarea treptelor şi platformelor lor de legătură, trebuie să se conducă de explicaţiile, vizate în p. 261.

389. 
     (268) Pe planurile topografice bacurile se reprezintă cu divizarea lor în cele autopropulsate, adică dotate cu motor şi cele fără motor, cum ar fi: plute, şlepuri, bacuri nepuntate, pontoane, care se deplasează cu ajutorul unui cablu, vîslelor sau sînt remorcate. În cazul reprezentării acestor obiecte pe planuri la scările 1:2000 şi 1:5000 semnele lor convenţionale se însoţesc de caracteristica lungimii, lăţimii şi rezistenţei la sarcină a punţii de încărcare. Pe planuri la scările 1:500 şi 1:1000 se indică doar rezistenţa la sarcină, deoarece restul indicilor sînt prezentate de dimensiunile ale însuşi însemnării bacului.
     

Linia căii bacului pe un rîu, canal, rezervor de apă sau lac se reprezintă păstrîndu-se poziţia reală a acestui traseu în teren (transversal sau sub un unghi către mal, etc.). Contururile şi dimensiunile reprezentării danelor bacului trebuie să corespundă celor din teren (datele din tabele trebuie considerate ca exemple).

390. 
     (269) Din trecerile cu bărci prin obstacole hidrografice pe planuri topografice se reprezintă doar cele permanente. Cînd lăţimea rîului sau canalului pe plan (de exemplu la scara 1:5000) este mai mică de 4 milimetri, semnul convenţional al locului de trecere se va dispune pe unul din maluri.
     

Semnele trecerilor cu bărci, atît cu motor, cît şi fără motor se vor orienta spre sud sau est, şi se vor însoţi de inscripţia explicativă tr.

391. 
     (270) Semnul convenţional al vadurilor (pentru transportul auto şi hipo şi pietoni) se reprezintă pe planuri în corespundere cu poziţia reală a vadurilor în teren. Acest semn se însoţeşte de aceleaşi date caracteristice ale vadurilor, ca şi rîurile (semnul nr. 194), dar cu ordinea diferită a amplasării indicelor, şi anume: la numărătorul fracţiei – adîncimea maximă a vadului şi lungimea (doar pe planuri la scările 1:2000 şi 1:5000), la numitor – natura fundului şi viteza curentului. Natura fundului poate fi de piatră, dură, nisipoasă şi vîscoasă.
     

Toţi parametrii vadurilor se indică corespunzător nivelului apei în rîu, care este stabilit în prezentul caz, de exemplu, la momentul ridicării sau nivelul mediu al apelor mici (p. 269).