Întreaga rânduialã a Liturghiei darurilor mai înainte sfintite, în care cântãri de mare frumusete se împletesc cu ritualuri impresionante si rugãciuni de mare profunzime, creeazã ambianta necesarã întâlnirii si împãrtãsirii cu Hristos dupã o zi de pregãtire si asteptare. Din pãcate, ca o concesie fãcutã celor care nu pot sau nu vor sã ajuneze precum si prin analogie cu Liturghiile propriu-zise, s-a rãspândit destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor mai înainte sfintite dimineata.
Dar împãrtãsirea de searã la Liturghia darurilor mai înainte sfintite dupã o zi de ajunare descoperã adevãratul sens al postirii si al vietii crestine, în totalitatea ei, ca pregãtire si asteptare a Împãrãţiei lui Dumnezeu. Ostenelile duhovnicesti si fizice din timpul zilei sunt luminate de asteptarea primirii Trupului si Sângelui Domnului, toate ocupatiile obisnuite, gesturile, cuvintele, gândurile, capãtã o importantã deosebitã în lumina viitoarei întâlniri cu Hristos. Timpul este resimtit în mod acut ca o asteptare a lui Hristos. Ziua de ajunare încununatã cu împãrtãsirea de searã devine astfel o imagine a vietii crestine ca pregãtire si asteptare a "serii acestei lumi". Bucuria si slava acestei Împãrãtii putem sã o pregustãm încã de acum tocmai pentru a dori si mai mult comuniunea haricã desãvârsitã cu Dumnezeu si a putea duce la bun sfârsit "lupta cea bunã" si a deveni "biruitori asupra pãcatului".
Concluzii
Liturghia darurilor mai înainte sfintite este un ritual de împãrtãsire alcãtuit din ratiuni foarte practice si anume pentru a face posibilã împãrtãsirea credinciosilor în zilele de peste sãptãmânã. Ca urmare, atunci când nici un credincios nu se împãrtãseste slujba îsi pierde sensul transformându-se în spectacol.
Întreaga rânduialã si logica alcãtuirii Liturghiei darurilor mai înainte sfintite o aratã ca pe o slujbã de searã, ora cea mai potrivitã pentru sãvârsirea ei fiind ora vecerniei.