Externalizarea dezvoltării software. Cum vă puteți proteja proprietatea intelectuală?

Concluzie

Ca dezvoltatori, este în interesul vostru să implementați măsuri adecvate de protecție în aplicațiile mobile pe care le creați și le puneți pe piață. Privacy by Design este un concept din ce în ce mai popular și poate oferi o soluție tehnică unei probleme legale. Din ce în ce mai mult, aplicațiile care iau în serios și protecția datelor personale câștigă încrederea utilizatorilor, reușind să se diferențieze mai bine prin transparență.

Drept de autor și software. Câteva aspecte practice pentru programatori

Deseori, programatorii români și companiile software sunt insuficient familiarizați cu unele noțiuni de bază privind dreptul de autor - noțiuni ce îi pot ajuta substanțial în activitatea lor. Din experiența noastră, am ales câteva aspecte care ni se par mai relevante. Bineînțeles, lista rămâne deschisă, dar cele de mai jos pot fi un bun început.

 Dreptul de autor asupra unui program pentru calculator

Pot fi protejate prin drept de autor: orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare (exprimate în orice limbaj - cod-sursă sau cod-obiect), materialul de concepţie pregătitor, manualele.

Dreptul de autor asupra unui program pentru calculator (software) se naşte din momentul creării acestuia (când programatorul începe să scrie liniile de cod). Autorul este programatorul (persoana fizică), iar titularul dreptului de autor asupra programului poate fi programatorul și/sau angajatorul/clientul său (în funcție de situația concretă și de înțelegerea scrisă dintre ei).

Nu sunt protejate prin drept de autor: ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un software, inclusiv cele care stau la baza interfeţelor sale.

 Cum se poate valorifica dreptul de autor asupra unui software?

În principiu, prin cesiunea - exclusivă sau neexclusivă - a tuturor sau doar a unora dintre drepturile patrimoniale de autor.

Cesiunea trebuie să aibă loc în anumite condiții foarte specifice. Spre deosebire de cesiunea exclusivă, în cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor păstrează și el drepturile cedate (putând utiliza el însuși programul) şi le poate transmite și altor persoane.

Confuzia dintre licență și cesiune

De cele mai multe ori, sub influența practicii americane, se folosește impropriu noțiunea de licență pentru software. Dar termenul de licență nu există în legislația aplicabilă în România, în cazul programelor pentru calculator; de fapt, este vorba despre o cesiune a dreptului de utilizare a unui program (unul dintre drepturile patrimoniale de autor).

Această cesiune a dreptului de utilizare este echivalentul unui license agreement - adică acea autorizare scrisă dată de titularul dreptului de autor (pe hârtie sau în format digital) care însoţește un software și prin care se arată că acesta este licenţiat, nu vândut. Este, de fapt, un contract încheiat între titularul dreptului de autor şi utilizator, prin care utilizatorul primește - de cele mai multe ori - dreptul neexclusiv de a folosi acel software (fără a-l putea modifica sau transmite altcuiva). Nu implică transferul tuturor componentelor dreptului de autor asupra software-ului.

Open source

În practică, probleme interesante apar și în cazul integrării programelor open-source în diverse soluții software dezvoltate pentru clienți. Caracteristica open source este permisiunea de a copia, modifica și distribui în mod liber. Dar cum există multe tipuri de licențe open source, este util să cunoașteți ce tip de licență se aplică utilizării unui anumit soft open source și care sunt implicațiile de natură comercială (și legală, de ce nu) ale fiecărei licențe (fie că este vorba despre GPL, Apache, etc.).

 Înscrierea / înregistrarea în Registrul Programelor pentru Calculator  

Probabil ați aflat de Registrul Național al Programelor pentru Calculator (RNPC) administrat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), dar nu știți exact ce obligații au producătorii de software.

În RNPC, este obligatorie:

(i)  Înscrierea programelor de calculator produse în România şi comercializate de către comercianţi specializaţi;

(ii) Înregistrarea societăților comerciale (și a persoanelor fizice autorizate) care produc în România programe destinate comercializării prin magazine.

Există și excepții de la această regulă. De exemplu, nu este obligatorie înscrierea în RNPC a programelor realizate la comandă și care vor fi folosite de beneficiarul comenzii (clientul producătorului software), a programelor destinate utilizării interne de către instituţii, organizaţii, operatori economici - dacă nu sunt distribuite prin magazine, etc.

Sancțiunea?

Neînregistrarea sau neînscrierea în RNPC este contravenţie: amendă 2.000 - 10.000 lei pentru persoanele fizice și 6.000 - 30.000 lei - în cazul societăților comerciale.

Condiţiile și procedurile privind cererile de înregistrare şi de înscriere, eliberarea certificatului de înregistrare sau alte operațiuni sunt detaliate în legislația specifică - destul de amplă și uneori ambiguă, fiind necesar ajutor specializat pentru a o interpreta corespunzător.

Cum protejăm o idee bună de afaceri

Mulți dintre dumneavoastră ați visat să fiți antreprenori. Și poate, într-o zi, ați avut o idee grozavă pentru o afacere. Așa că ați făcut un parteneriat cu unul sau mai mulți amici pricepuți în domeniul respectiv și … ați creat un start-up.

Antreprenor și start-up sunt două cuvinte în vogă. Se folosesc insistent la mai toate conferințele și întâlnirile de profil, unde se subliniază că orice start-uptrebuie gândit în detaliu şi în perspectivă - de la concept, modele de afaceri, finanţare, dezvoltare și până la cum să folosiți SEO și social media - totul, în scopul obţinerii succesului. Dar mult prea rar se pune accent pe importanța unei componente juridice solide a strategiei inițiale a start-up-ului - începând cu alegerea formei legale potrivite, cu înregistrarea, protejarea și exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală și continuând cu asistența specializată pe zona contractuală, etc. .

Poate nu știți, dar orice afacere deține (sau ar trebui să dețină, pentru a fi viabilă) un portofoliu cu măcar câteva elemente minime de proprietate intelectuală, dintre care enumerăm : un nume de domeniu www, un nume comercial, un logo, o marcă (poate chiar una neînregistrată), know-how-ul, secretele comerciale ce îi conferă un avantaj competitiv. În plus, în funcție de tipul activității desfășurate, proprietatea intelectuală poate avea elemente din ce în ce mai sofisticate: drepturi de autor pentru programe de calculator, aplicații mobile, grafică sau pentru jocuri video, drepturi asupra unor baze de date, licențe, brevete de invenții, etc. .

Luate în ansamblu lor, toate aceste instrumente reprezintă unul dintre bunurile cele mai de preț ale start-up-ului și nu trebuie deloc neglijate; ba, dimpotrivă, trebuie protejate, sporindu-li-se în acest fel valoarea. Afacerea dvs. capată un potențial mai ridicat de succes atunci când portofoliul de proprietate intelectuală este unul valoros. Iar valoarea acestuia - atât pentru investitorii cărora le prezentați ideea pe care intenționați să o implementați, cât și pentru potențialii parteneri comerciali - este dată inclusiv de modul în care elementele portofoliului sunt protejate.

Așadar, apare întrebarea legitimă: ce măsuri pot lua antreprenorii pentru a-și proteja ideea de afaceri și portofoliul de proprietate intelectuală, atunci când încep demersurile pentru obținerea unor surse de finanțare, având în vedere că ideile de afaceri în sine nu sunt protejate de lege prin drept de autor (așa cum se crede uneori, în mod greșit)?

De cele mai multe ori, în cadrul unui pitch, se are în vedere începerea unor discuții pentru a stabili toate aspectele unui eventual parteneriat (finanțare de la un business angel, joint-venture, etc.). Implicit, va fi necesară o dezvăluire de informaţii privind ideea de afacere în sine, eventuale elemente-cheie de proprietate intelectuală ce stau la baza respectivei afaceri, etc. - informații care ar trebui să rămână confidențiale și care nu ar trebui să fie folosite fără acord.

În scenariul optimist, după aceasta etapă de "pețire", puteți avea un "mariaj" de succes concretizat într-un contract în care se vor detalia, printre altele, implementarea proiectului, aspectele financiare (inclusiv pretențiile financiare ale investitorului sau ale partenerului comercial) și cele privind exploatarea proprietății intelectuale. Dar, pentru scenariul pesimist în care respectivul parteneriat nu se materializează, este recomandabil să vă luați măsurile potrivite ca să vă protejați informațiile pe care le dezvăluiți.

Puteți face acest lucru, printre altele, prin încheierea unui acord de confidenţialitate (în engleză, Non-Disclosure Agreement - NDA) înainte de începerea discuțiilor. Din punctul de vedere al imaginii, un NDA poate trimite un semnal pozitiv de încredere în propriile idei, privind faptul că luați în serios afacerea și planul de afaceri.

Un NDA ar trebui să prevadă - cât mai exact - care sunt datele, informaţiile şi documentele confidenţiale pe care le dezvăluiți, cât și obligațiile destinatarului și răspunderea sa contractuală în cazul în care se încalcă obligația de confidențialitate, etc.

Desigur, trebuie găsită justa cale de mijloc între dorința legitimă de a vă proteja ideea de afaceri și disponibilitatea investitorului de a semna un NDA; există cazuri frecvente în care potențialii investitori sau parteneri comerciali refuză să semneze un NDA (din diverse motive). Unii dintre ei și-au stabilit ca principiu să nu semneze un NDA, iar alții acceptă să semneze doar atunci când se înaintează în discuții și doar dacă sunt interesați să accepte parteneriatul sau să vă acorde finanțarea.

Principiul de care trebuie să țineți seama este că oricât de atractivă poate fi perspectiva colaborării cu un finanțator, întotdeauna lucrurile pot lua o turnură nedorită. De aceea, ar trebui să luați în considerare, în special în etapa negocierilor, semnarea unui NDA, chiar dacă uneori acest lucru poate părea nerealist din punctul de vedere al investitorului sau al partenerului comercial.

Iar când acest principiu nu poate fi pus în practică, gândiți-vă la cât de generoși ar trebui să fiți cu informația ce vi se solicită - informația este bunul dvs. cel mai de preț și, odată dezvăluită, s-ar putea să vă pierdeți avantajul competitiv. Și în acest caz, abilitatea dvs. și a consultantului dvs. de a pune corect problema în fața investitorului, poate fi soluția de ieșire din impas.

Un business solid nu se poate clădi în lipsa unor instrumente legale folosite corect și eficient - cu ajutorul potrivit atunci când este nevoie, de exemplu, prin pregătirea unui NDA acoperitor. Așadar, nu tratați cu ușurință acest aspect pentru că vă poate costa doar … o (idee de) afacere.

Orice antreprenor (inclusiv din domeniul IT) cunoaște cât de greu se clădește și ce importanță are un brand într-o afacere - o marcă recunoscută pe piață, dar și investiții de timp, energie și bani pentru publicitate sau promovare. Marca joacă un rol important în strategia de marketing a oricărei companii și contribuie la consolidarea imaginii și reputației acesteia. Pentru unele companii, ea reprezintă chiar activul cel mai de preț.

De aceea, veți fi prejudiciați când marca dvs. este folosită ilegal de alte persoane - în principal, din cauza riscului de confuzie ce se poate crea în percepția consumatorilor (consumatorii trebuie să poată distinge ușor între produse sau servicii identice sau asemănătoare).

Iată câteva opțiuni la îndemâna titularului unei mărci înregistrate, pentru a reduce riscul unor eventuale litigii în instanță, cauzate de încălcarea mărcii sale.