„Erorile din domeniul ştiinţific ar trebui să fie corectate. Altfel se creează o dilemă serioasă în cazul în care acestea sunt perpetuate de oamenii de ştiinţă care copiază unul de la celălalt fără a verifica faptele. Încrederea naivă în această denaturare adusă procesului de fertilizare, ce priveşte pierderea totală a mitocondriilor paternale, bazată pe presupunerea falsă că piesa intermediară a spermei este eliminată, nu trebuie să fie utilizată pentru a sprijini teoriile relaţiilor evolutive bazate pe moştenirea maternă obligatorie a mitocondriilor. Noi pur şi simplu nu ştim încă ce se întâmplă cu contribuţia paternă a mitocondriilor la om şi, folosind tehnici de rezoluţie relativ scăzute ale biologiei moleculare, cea mai simplă explicaţie dată de către cercetători este că acestea sunt diluate. Noi ştim sigur că mitocondriile paternale intră în ovocit la fertilizare şi modelele de evoluţie umană viitoare trebuie să ia în considerare aceste fapte folosind şi analiza mtDNA. Toate teoriile evoluţiei umane care depind de premiza momentului că piesa intermediară a spermei nu contribuie la embrion trebuie să fie reevaluate sau respinse.” (ref. 1.51, Ankel-Simons)
II. Problema de cercetare
1. Presupoziţii teoretice şi metodologice
Este certificat faptul că încetinirea activităţii mitocondriilor duce la încetinirea proceselor celulare şi la funcţionarea deficitară a celulei, iar inactivitatea mitocondriilor conduce în final la moartea celulei. Este cunoscut faptul că atribuirea unor medicamente (în special antibioticele) conduc la încetinirea funcţionării mitocondriilor şi la faptul că astfel se poate interveni concret în tratarea anumitor boli, fie prin tratamente medicale, fie chirurgical.
Compatibilitatea transplantului
"Corpul uman este un organism incredibil de complex care prezintă o rezistenţă impresionantă la influenţele externe, cum ar fi infectarea bacterială prin particulele inhalate. Totuşi, acest lucru se dovedeşte a fi o problemă greu de depăşit la proiectarea şi punerea în aplicare a dispozitivelor implantabile pentru terapia medicală, deoarece organismul funcţionează în mod suprem pentru a respinge orice intervenţie artificială. Unul dintre parametrii critici de luat în considerare este compatibilitatea dispozitivului implantat cu ţesutul adiacent." (ref. 3.10 - cap 1, Rodger)
Pornind de la cunoscutul rol al mitocondriilor de centrale energetice ale celulelor şi comparându-l cu tehnologiile din industria energetică putem presupune, pe de o parte, că un anumit procent din energia produsă de o mitocondrie provine prin rezonanţă electromagnetică de la câmpul electromagnetic (CEM) universal, iar, pe de altă parte, că un alt procent din energia produsă chimic de o mitocondrie este răspândit în mediul înconjurător prin CEM.
De asemeni putem presupune că informaţia depozitată în structura ADN a mito-condriei este modulată pe o undă purtătoare sau pe câmpul electromagnetic produs de mito-condrie şi că această informaţie va fi răspândită în mediul înconjurător odată cu energia, fără ca aceasta să poată fi vizibilă şi înţeleasă fără echipamente adecvate recepţiei şi decodificării.
Pe de altă parte putem presupune că informaţia conţinută în cuanta energetică captată de o mitocondrie din spaţiu poate fi recepţionată, decodificată şi memorată în structura ADN a mitocondriei în cauză, la fel cum putem presupune şi reciproca, adică informaţia conţinută de o mitocondrie este răspândită în spaţiu prin unde electromagnetice.
Semnalul modulator produs de mitocondriile maternale, ce conţine informaţia genetică, va putea fi numit undă modulatoare.
Optimizarea metodelor de cercetare
"ADN-ul mitocondrial este o sursă crucială de informaţii în procesul soluţionării relaţiilor evoluţioniste existente între animale, dar răspunsul pe care-l vom obţine va fi la fel de bun ca şi metodele pe care le utilizăm." (ref. 1.51, Ankel-Simons)
Fig. 6 - Mitocondriile paternale (2.2 – Gherghişan, 2006)
Metodele pe care le propunem a fi utilizate în cercetarea biologică a răspunsului vieţuitoarelor la radiaţiile electromagnetice şi a radiaţiilor emise de vieţuitoare vor fi asemănătoare metodelor utilizate în comunicaţiile spaţiale, tocmai pentru a putea măsura, identifica şi compara spectrele de frecvenţă specifice fiecărei forme de viaţă.
Fig. 7 – Radiaţii electromagnetice (ref. 3.33, Habash)
Stadiul actual al cunoaşterii raţionale în acest domeniu, dezvoltat fără echipamente electronice de măsură a câmpurilor electromagnetice, este bazat doar pe o vizibilă modificare a poziţiei mitocondriilor în celulă (aceasta putând fi numită în limbajul comunicaţiilor ca fiind reorientarea antenei pentru captarea optimă a undei electromagnetice cu care aceasta rezonează - programul LMSC) şi pe modificarea influenţei acesteia asupra funcţionării întregii celule.
Aceste aşa zise anomalii de funcţionare mitocondrială sunt numite defecte mitocon-driale şi sunt tratate medical prin înlocuirea mitocondriilor maternale, ce sunt prezente în toate celulele corpului uman (cu excepţia limfei), şi prin eliminarea mitocondriilor paternale, prezente vizibil numai în sperma vieţuitoarelor nemodificate genetic. În cazul mitocondriilor paternale, în genetică este totuşi acceptat că un procent de aproximativ 0,66 % din totalul mitocondriilor existente în corpul vieţuitoarelor provine din moştenirea mitocondriilor paternale, dar rolul acestora şi localizarea lor în organism nu sunt precizate.
Pornind teoretic de la funcţionarea ceasurilor electronice pe baza oscilaţiei de înaltă frecvenţă produsă cu ajutorul unui cuarţ, am extrapolat ipotetic această funcţie în domeniul biologic al funcţionării pulsatorii a inimii.
Datorită faptului că, în cazul omului, mitocondriile paternale există sub o formă circulară asemănătoare unor antene dipol poziţionate în cascadă şi că dimensiunea acestora la om este de aproximativ 3 microni în diametru, am calculat teoretic frecvenţa de rezonanţă a acestui bio-laser cuantic în cascadă, aceasta fiind de 30-33 THz.
Aflat într-o cavitate rezonantă (corpul uman), putem presupune că acest laser poate funcţiona într-o bandă largă de frecvenţă, intrând în comunicaţie cu mitocondriile maternale. În aceste condiţii, pulsul cardiac ce se determină în nodul sinusal poate fi o subarmonică a oscilaţiei mitocondriilor paternale, aflată în plaja 60-75 pulsaţii pe minut. Datorită faptului că în cazul de stop cardiac se apasă pulsator în zona apendicelui xifoid (vârful sternului) şi că una din cele mai cunoscute boli ale sângelui, leucemia, poate fi tratată prin transplantul de măduvă existentă în stern, am localizat ipotetic prezenţa normală a mitocondriilor paternale numai şi numai în apendicele xifoid. Din această locaţie aflată în preajma timusului, mitocondriile paternale ar putea avea şi un rol în imunitate prin informarea corectă a organismului despre posibilele pericole, existente în exterior, şi activarea celulelor Natural Killer ce acţionează asupra microbilor pătrunşi întâmplător sau nu în organism.
Diferenţele specifice între abordările aceloraşi fenomene pe baza cunoaşterii obiective din domenii complementare de activitate, cum sunt medicina şi electronica, ne pot conduce spre o convergenţă a ideilor numai şi numai prin confirmarea practică a măsurătorilor efectuate concret cu aparatură electronică adecvată pe organismele vii, pe celulele vii şi pe mitocondriile existente în ele. Singura problemă ce nu a putut fi remarcată obiectiv înainte de aplicarea tratamentelor de fertilizare artificială este infertilitatea naturală a organismelor modificate genetic, certificată acum prin lipsa de motilitate a spermatozoizilor şi incapacitatea lor de a se întâlni natural cu ovulul. În ceea ce priveşte transplantul de mitocondrii din ovul, în opinia mea, problema majoră ce va apare la aceşti copii va fi lipsa de comunicare extrasenzorială cu părinţii, ceea ce va conduce la comportamente şi evoluţii inexplicabile ale lor faţă de tradiţiile familiale în care se nasc şi cresc. Practic, datorită lipsei rezonanţei electromagnetice dintre părinţi şi copii, se va intra într-o nouă eră a incertitudinii evoluţiei.
Mulţumesc pe această cale cercetătorilor oneşti care au menţionat în articolele lor dificultăţile de tratament efectuate chimic asupra mitocondriilor şi faptul că, pentru a reduce incertitudinea tratamentelor medicale, sunt nevoiţi să ceară permisiunea organelor competente pentru aplicarea unor tratamente chirurgicale de înlocuire a mitocondriilor maternale şi de eliminare a mitocondriilor paternale.
2. Formularea problemei de cercetare
Problema pusă în cadrul acestei tematici este reală şi de interes atât pentru stoparea infertilităţii şi a creşterii imunităţii organismelor vii prin reducerea modificărilor genetice doar la nivel de cercetare până la clarificarea obiectivă a reacţiilor inverse introduse de acestea în sistemul planetar, cât şi pentru stoparea fenomenelor adiacente, inexplicabile acum pe baza cunoaşterii raţionale, cum sunt apariţia unor noi tipuri de microbi şi extinderea lor, răcirea globală şi schimbările climatice provocate, în opinia mea, prin reacţia inversă introdusă în sistemul ambiental de către câmpurile electromagnetice realizate diferit de organismele nemodificate genetic comparativ cu cele realizate de organismele modificate genetic.
Delimitând clar presupoziţiile se pot pune următoarele întrebări problemă:
a) - De ce organismele modificate genetic sunt infertile 100%?
b) - De ce organismele modificate genetic au imunitate scăzută faţă de cele naturale în faţa agresiunilor microbiale externe?
c) - De ce copiii făcuţi în vitro prezintă boli cardiace în proporţie de patru ori mai mare decât copiii născuţi natural?
d) - De ce copiii făcuţi în vitro sunt autişti într-o proporţie mai mare?
Răspunsurile la aceste întrebări, cât şi la altele de acest fel, trebuie să fie raţionale şi bazate pe rezultatele concrete ale cercetărilor complexe efectuate în domeniul vieţii. Hazardul sau incertitudinea cauzată de lipsa cunoaşterii totale conduce la divergenţe de opinii, la conflicte de interese, la atitudinii diferite, etc. şi, în final, la amplificarea incertitudinii.
Dostları ilə paylaş: |