Extrasenzoriale

1). However, mitochondria contain the enzymes necessary for homologous recombination (2), and there are at least two routes by which strict maternal inheritance of mitochondrial DNA (mtDNA) could be circumnavigated: (i) Paternal mitochondria enter the egg at fertilization (3, 4), and (ii) there are copies of mtDNA sequences in the nuclear genome (5) that could be transferred back to the mtDNA. Two reports have presented population genetic evidence of recombination in mtDNA (6, 7). Although doubts were raised about the quality of the data and the conclusions reached in one of these reports (8), subsequent analyses of newer data have reconfirmed the original result (9).

Traducere

4.1999 – Philip Awadalla – Legături în dezechilibrul şi recombinarea ADN-ului mitocondrial la om

Presupunerea că ADN-ul mitocondrial uman este moştenit numai de la un părinte şi, prin urmare, nu se recombină este discutabilă. Legătura dezechilibrului ADN-ului mitocondrial la om şi cimpanzeu scade în funcţie de distanţa dintre locaţii. Acest proces poate fi atribuit numai unui mecanism: recombinarea. Timp de mulţi ani, a fost acceptat faptul că, la mamifere, mitocondriile sunt moştenite exclusiv de la mamă şi că moştenirea lor este, prin urmare, o copie. Această ipoteză a fost utilizată pe scară largă la datarea evenimentelor în preistoria umanităţii, inclusiv la datarea primului strămoş comun al noastru, prima femeie "Eva", şi a răspândirii homo sapiens în Asia şi Europa (1). Cu toate acestea, mitocondriile conţin enzimele necesare pentru recombinarea omologă (2), şi există cel puţin două căi prin care se poate pune în discuţie moştenirea ADN-ului mitocondrial numai pe cale maternă: (i) mitocondriile paternale pătrund în ou la fertilizare (3, 4) şi (ii) în genomul nuclear există copii de secvenţe ADN mitocondrial (5), care ar putea fi transferate înapoi către mtDNA. Două rapoarte au prezentat dovezi genetice de recombinare în mtDNA la populaţii (6, 7). Deşi au fost ridicate îndoieli cu privire la calitatea datelor şi concluziilor într-unul din aceste rapoarte (8), analizele ulterioare au reconfirmat rezultatul original cu date noi (9).

5.2001 – Kathrin Gottlob - Inhibition of early apoptotic events by Akt/PKB is dependent on the first committed step of glycolysis and mitochondrial hexokinase

It is also possible that the other mitochondria-binding isoform, HKII, plays an additional, possibly nonredundant, role in blocking apoptosis. How Akt or growth factors affect the intracellular localization of hexokinase activity is not known. However, as noted above, the metabolic milieu exerts a major influence on both the activity of hexokinases and their association with mitochondria. As the level of glucose can determine the activity of hexokinase and its association with the mitochondria, an increase of glucose uptake can potentially increase both hexokinase activity and localization. Both growth factors and Akt were shown to induce the expression of GLUT-1 and GLUT-3 (Hajduch et al. 1998; Barthel et al. 1999), as well as the membrane translocation of GLUT-4, and therefore increase the rate of glucose uptake (Kohn et al. 1996; Cong et al. 1997; Tanti et al. 1997). However, as noted above, induction of glucose transporters expression by itself is likely not sufficient to exert the antiapoptotic activity of Akt in this cell system. Metabolic control analysis has suggested that both hexokinases and glucose transporters share major control over the uptake and metabolism of glucose (Kashiwaya et al. 1994; Srere 1994)…. It would therefore be attractive to speculate that the coordinated regulation of both glucose transport and phosphorylation is required for the mediation of the effects reported above and herein. Indirect support for a protective role for hexokinases may also be found in the ability of ectopic HKI expression to decrease the susceptibility of renal epithelial cells to oxidant-induced cell death (J.M. Bryson and R.B. Robey, unpubl.). Because the antiapoptotic activity of Akt is not dependent on de novo protein synthesis, we speculate that direct or indirect postranslational modulations of hexokinases, VDAC, or as-yet-unidentified cofactors determine the localization and activity of hexokinases (Vogt et al. 1998). Although there is no evidence that hexokinase activity is regulated by phosphorylation and we have not been able to show phosphorylation of hexokinase by Akt, hexokinase II possesses a conserved consensus phosphorylation site for Akt. Indirect effect of Akt on hexokinase activity and localization through phosphorylation cascades and putative cofactors of hexokinase should also be considered. Because hexokinase activity can be inhibited by glucose-6-phosphate, its activity in the cell is also dependent on the steady state level of glucose-6-phosphate. Therefore, we cannot completely exclude the possibility that the activity of other enzymes downstream of glucose-6-phophate are targets of Akt and affect hexokinase activity indirectly.

Traducere

5.2001 – Kathrin Gottlob – Inhibarea apoptotică timpurie a evenimentelor prin Akt/PKB este dependentă de prim pas realizat al glycolizei şi de hexokinaza mitocondrială

De asemenea, este posibil că şi alte izoenzime mitocondriale obligatorii, HKII, joacă un rol suplimentar în blocarea apoptozei, posibil nonredundant. Calea prin care Akt sau factorii de creştere afectează localizarea intracelulară a activităţii hexochinazei nu este cunoscută. Cu toate acestea, după cum s-a menţionat mai sus, mediul metabolic exercită o inluenţă majoră atât asupra activităţii de hexokinază cât şi la asocierea ei cu mitocondriile. Cum nivelul glucozei poate determina activitatea hexochinază şi, datorită asocierii ei cu mitocondriile, o creştere de absorbţie a glucozei poate creşte potenţial localizarea şi activitatea hexochinazei. Atât factorii de creştere cât şi Akt s-au dovedit că induc expresia GLUT 1 şi GLUT-3 (Hajduch et al. 1998; Barthel et al. 1999), precum şi translocarea membranei GLUT-4, şi, prin urmare, creşte rata de absorbţie de glucoză (Kohn et al. 1996; Cong et al. 1997; Tanti et al. 1997). Cu toate acestea, după cum s-a menţionat mai sus, inducerea expresiei transportatorilor de glucoză în sine este probabil insuficientă pentru a exercita activitatea antiapoptotică Akt în acest sistem de celule. Analiza controlului metabolic a sugerat că atât hexokinaza cât şi transportatorii glucozei împart controlul major asupra absorbţiei şi metabolismului glucozei (Kashiwaya et al. 1994; Srere 1994)... Prin urmare, ar fi atractiv să speculăm că reglementarea coordonării transportului glucozei şi a fosforilării este necesară pentru medierea efectelor raportate anterior şi aici. Sprijinul indirect pentru rolul de protecţie al hexokinazei poate fi găsit, de asemenea, în capacitatea exprimării ectopice a HKI pentru a reduce sensibilitatea celulelor epiteliale renale la moartea celulelor indusă de oxidant (J.M. Bryson şi Mathias Robey, unpubl.). Deoarece activitatea antiapoptotică Akt nu este dependentă de noua sinteză a proteinelor, putem specula că modulaţiile directe sau indirecte postranslaţionale hexokinazei, VDAC, sau că, încă neidentificaţi, alţi cofactori determină localizarea şi activitatea hexokinazei (Vogt et al. 1998). Deşi nu există nici o dovadă că activitatea de hexochinază este reglementată de fosforilare şi noi nu am fost capabili să arătăm fosforilarea hexochinazei prin Akt, hexochinaza II oferă un consens conservat de fosforilare pentru Akt. Efectul indirect indus de Akt activităţii hexochinazei şi localizării prin fosforilare în cascadă şi prezumtivii cofactori ai hexochinazei ar trebui, de asemenea, luaţi în considerare. Deoarece activitatea hexochinazei poate fi inhibată de glucoza-6-fosfat, activitatea ei în celulă este, de asemeni, dependentă de starea de echilibru a nivelului de glucoză-6-fosfat. Prin urmare, nu putem exclude complet posibilitatea că activitatea altor enzime în aval de glucoză-6-phophate sunt ţinte ale Akt şi afectează indirect activitatea hexochinazei.

6.2001 – Xiaodong Wang – The expanding role of mitochondria in apoptosis

In comparison to the execution phase of the mitochondrial apoptotic pathway, we know relatively little about how the upstream signaling pathways to the mitochondria are regulated. In particular, how are the signals from either developmental cues or damage signals transduced to and integrated in the mitochondria? Are the BH-3 only proteins the major signal transducers? Or are they only part of a more complicated network of proteins? To answer these questions, we will need to develop more sophisticated strategies to identify other players, either through biochemical assays or genetic screens. Only then will we begin to see the big picture of what is happening when cells decide whether to live or die.

Traducere

6.2001 – Xiaodong Wang – Creşterea rolului mitocondriei în apoptoză

În comparaţie cu faza de execuţie a căii apoptotice mitocondriale, ştim relativ puţin despre cum sunt reglementate, în amonte, căile de semnalizare în mitocondrii. În particular, cum sunt semnalaţi şi integraţi în mitocondrii indicii de dezvoltare sau de deteriorare? Sunt numai BH-3 proteine traductoare de semnale majore? Sau sunt doar o parte a unei reţele mult mai complicată de proteine? Pentru a răspunde la aceste întrebări, vom avea nevoie să dezvoltăm strategii sofisticate pentru a identifica alţi jucători, fie prin teste biochimice, fie prin ecrane genetice. Numai atunci vom începe să vedem imaginea de ansamblu a ceea ce se întâmplă atunci când celulele decid dacă trăieşti sau mori.

7.2001 – Carsten Wiuf – Recombination in human mitochondrial DNA?

Even small levels of recombination that may not be immediately detectable in the data can have pronounced effects if recombination is ignored in an analysis of the data (Schierup and Hein 2000). A reconstructed tree will tend to be star-like and an excess of homoplasies is expected. As an example, evidence for population growth in human data is mainly based on analysis of mtDNA data. These conclusions would be challenged if human mtDNA is recombining. In conclusion, it seems vital and important that assessment of recombination in the mtDNA is based on proper modeling. Significant correlation of LD with physical distance might be a sign of recombination, but recombination cannot be ruled out as a result of a nonsignificant correlation. Phylogenetic and population genetic analyses might prove insufficient to judge whether human mtDNA is recombining partly because different candidate models vary considerably in what they predict and partly because the power to detect recombination from decay in LD might be vanishingly small. It is therefore not surprising that the original results in Awadalla et al. (1999) and Eyre-Walker et al. (1999) have proven difficult to reproduce.

Traducere

7.2001 – Carsten Wiuf – Există recombinare în ADN-ul mitocondrial uman?

Micile niveluri de recombinare, care nu pot fi imediat detectate în date, poate au pronunţat efecte chiar dacă recombinarea este ignorată într-o analiză a datelor (Schierup şi Hein 2000). Un copac reconstruit va tinde să fie star şi este de aşteptat un exces de homoplazie. Spre exemplu, datele doveditoare pentru creşterea populaţiei umane se bazează în principal pe analiza datelor mtDNA. Aceste concluzii ar fi contestat recombinarea ADN-ului mitocondrial uman. În concluzie, pare vital şi important că evaluarea de recombinare în mtDNA se bazează pe modelarea corectă. Corelaţia semnificativă a LD cu distanţa fizică ar putea fi un semn de recombinare, dar recombinarea nu poate fi eliminată ca rezultat cu o corelaţie nesemnificativă. Analizele genetice şi filogenetice ale populaţiei s-ar putea dovedi insuficiente pentru a judeca dacă mtDNA uman este recombinat parţial, deoarece diferitele modele candidate variază considerabil faţă de ce s-a anticipat şi, parţial, pentru că puterea de a detecta recombinarea descompunerii în LD ar putea dispărea. De aceea nu este surprinzător faptul că rezultatele originale din Awadalla et al. (1999) şi Eyre-Walker et al. (1999) s-au dovedit a fi dificil de reprodus.

8.2001 - Blaise Yvert – Fast Realistic Modeling in Bioelectromagnetism Using Lead-Field Interpolation

Solving the bio-electromagnetic forward and inverse problems in electro- or magneto-encephalography (EEG/MEG) requires models to describe the sources and the conductive media. The sources are usually described as point-like current dipoles, either in small numbers where their position and orientation are optimized to best mimic the data [Scherg, 1990], or in high numbers where dipoles have fixed positions and orientations and their amplitude is determined using distributed source techniques [Hamalainen and Ilmoniemi, 1994; Pascual-Marqui et al., 1994]. Regardless of the source configuration, a geometry model should be chosen to account for conductivity in homogeneities of the head (EEG/MEG).

Traducere

8.2001 - Blaise Yvert – Modelarea reală rapidă în bioelectromagnetism utilizând interpolarea câmpului călăuzitor

Rezolvarea problemelor bio-electromagnetice de conducere şi stopare în electro- sau magneto-encefalografie (EEG/MEG) necesită modele pentru a descrie sursele şi mediile conductoare. Sursele sunt, de obicei, descrise ca surse dipol de curent, fie în număr mic în cazul în care poziţia şi orientarea lor sunt optimizate pentru a imita cel mai bine datele [Scherg, 1990], sau în numere mari unde dipolii au fixat poziţii şi orientări şi amplitudinea lor este determinată folosind tehnica sursei distribuite [Hamalainen şi Ilmoniemi, 1994; Pascual Marqui et al., 1994]. Indiferent de sursa de configurare, trebuie ales un model geometric ce ţine cont de conductivitatea mediului (EEG/MEG).

9.2003 – Paul Gourley – Biolaser measures the mitochondrial size

A new biolaser is able to measure mitochondrial size through unexpected bursts of light given up by each mitochondrion... If we can use this light probe to understand how mitochondria in nerve cells respond to various stimuli, we may be able to understand how all cells make life or death decisions.

Traducere

9.2003 – Paul Gourley – Biolaserul măsoară mitcondria

Un nou biolaser este capabil să măsoare dimensiunea mitocondriei prin declanşări neaşteptate de lumină emise de fiecare mitocondrie... Dacă putem folosi această rază de lumină pentru a înţelege cum mitocondriile răspund la diverşi stimuli în celulele nervoase, am putea fi capabili să înţelegem cum toate celulele iau decizia de viaţă sau de moarte.

11.2003- Amir Orian – Genomic binding by the Drosophila Myc, Max, Mad/Mnt transcription factor network

One possibility is that other sequences in the vicinity of an E-box may play a role in target gene specificity… Therefore, it is tempting to hypothesize that the DRE operates in cis with adjacent Eboxes to recruit protein complexes that will either promote activation or repression… Taken together, our data suggest a rather more complex picture of the functioning of Max network transcription factors then has been considered previously. The results suggest extensive yet specific interaction with chromatin probably encompassing thousands of binding sites and directly affecting expression of hundreds of genes. In addition, the DamID results indicate the possibility of several different modes of Myc, Max, and Mad/Mnt interactions. These include binding to partner proteins yet to be identified as well as potential cooperation with other transcription factors.

Traducere

11.2003- Amir Orian – Reţeaua factorilor de transcripţie genomică obligatorie dictată în Drosophila de Myc, Max, Mad/Mnt

Există posibilitatea că alte secvenţe în vecinătatea unui spaţiu închis (E-box) pot juca un rol în specificitatea genei ţintă... Prin urmare, este tentant să emitem ipoteza că DRE operează în CSI cu spaţii închise adiacente să recruteze proteine complexe, care va promova fie activare, fie represiune... Luate împreună, datele noastre sugerează o imagine mult mai complexă de funcţionare a factorilor de transcripţie ai reţelei Max, aşa cum a fost considerat anterior. Rezultatele sugerează o interacţiune, încă specifică, extinsă cromatinei cuprinzând probabil mii de caractere obligatorii site-urilor şi afectând expresia a sute de gene. În plus, rezultatele DamID indică posibilitatea mai multor moduri diferite de interacţiuni Myc, Max, Mad/Mnt. Acestea includ corelarea cu proteine partener, ce urmeză să fie identificate, precum şi potenţialul de cooperare cu alţi factori de transcriere.

12.2004 – Chih Hsien Chiu – Effect of a C/EBP gene replacement on mitochondrial biogenesis in fat cells

Moreover, as overexpression alone of G_s effectively increased mitochondrial biogenesis and prevented fat accumulation in lipid-rich cells, G_s might play an active role in programming the lipid-rich cells to be as efficient energy oxidizers as the adipocytes of BAT in which G_s is highly expressed…

Traducere

12.2004 – Chih Hsien Chiu – Efectul înlocuirii genei C/EBP asupra biogenezei mitocondriale în celulele grase

În plus, faptul ca supraexpresia singură G-s creşte biogeneza mitocondrială şi împiedică acumularea de grăsime în celule bogate in lipide, G-s ar putea juca un rol activ în programarea celulei bogate în lipide pentru a fi un oxidant energetic eficient, aşa cum sunt adipocitele BAT în care G-s este foarte exprimat...

14.2004 – Melina Fan - Suppression of mitochondrial respiration through recruitment of p160 myb binding protein to PGC-1_: modulation by p38 MAPK

The role of p160MBP in controlling the stability of PGC-1_ is not completely clear at present… Via changes in protein stability and via changes in transcriptional function that could not be explained simply through the changes in protein stability (Puigserver et al. 2001). … On the other hand, we have not been able to show an effect on PGC-1_ protein stability in other cell types, such as C2C12 myotubes. … Although inhibition of protein–protein interactions by a small molecule might not be easy, the fact that this docking event is apparently structured so that it is disrupted by a limited number of phosphorylations indicates that the relevant protein surfaces controlling this binding may not be large.

Traducere

14.2004 – Melina Fan – Suprimarea respiraţiei mitocondriale prin adaos de p160 myb forţează proteina PGC-1_: modularea cu p38 MAPK

Rolul p160MBP în controlul stabilităţii PGC-1_ nu este complet clar în prezent... Prin schimbările în stabilitatea proteinelor şi prin modificări în funcţia translaţională care nu puteau fi explicate pur şi simplu prin schimbările în stabilitatea proteinelor (Puigserver et al. 2001). … Pe de altă parte, noi nu am putut demonstra un efect asupra stabilităţii proteinei PGC-1_ în alte tipuri de celule, cum ar fi C2C12 myotubes. … Deşi inhibarea interacţiunii proteină-proteină la o moleculă mică nu este uşor de realizat, faptul că acest eveniment este aparent structurat astfel încât aceasta este perturbată de un număr limitat de fosforilări indică faptul că la suprafeţele relevante ale proteinei acest control obligatoriu nu poate fi mare.

15.2005 – Allen L. Garner – Incorporating spatial dependence into a multicellular tumor spheroid growth model

Although the mechanism is currently unknown, especially in the preliminary studies of nsPEFs, it appears that the antitumor effectiveness of electrochemotherapy arises due to a combination of increased cytotoxicity of cisplatin due to tumor cell electroporation and the antivascular effect of electrochemotherapy. One possible explanation of the antivascular effect is that the PEFs damage the endothelial cells, causing blood flow obstruction and ischemic death.

Traducere

15.2005 – Allen L. Garner – Încorporarea depedenţei spaţiale în modelul sferic de creştere a tumorilor multicelulare

Deşi mecanismul este necunoscut în prezent, în special în studiile preliminare de nsPEFs, se pare că eficacitatea electrochimioterapiei antitumorale apare din cauza combinaţiei de citotoxicitate crescută de cisplatin determinat de electroporarea celulelor tumorale şi de efectul antivascular al electrochimioterapiei. O posibilă explicaţie a efectului antivascular este că PEFs ar deteriora celulele endoteliale, cauzând obstrucţia fluxului de sânge şi moartea ischemică.

16.2005 - Xun Shen - BIOPHOTONICS. Optical Science and Engineering for the 21st Century

Biophotonics deals with interactions between photons and biological matter. It is an exciting frontier that involves a fusion of photonics and biology. Biophotonics is the science of generating and harnessing light (photons) to image, detect and manipulate biological materials. It offers great hope for the early detection of diseases and for new modalities of light-guided and light-activated therapies. It also provides powerful tools for studying molecular events, such as gene expression, protein-protein interaction, spatial and temporal distribution of the molecules of biological interest, and many chemico-physical processes in living cells and living organisms...Further efforts should be done in the development of new photon detectors with much lower noise. Delayed luminescence (DL) is certainly correlated to structural states of a plant and its cells. The difference in the DL decay patterns between a whole leaf and leaf fractions indicates that the DL emitters in a whole leaf are coupled. The DL oscillation in a whole leaf is the result of such couplings. They are based on the high-ordered structures in plant tissues and cells. The homogenization destroys these structures and consequently this coupling. The coupling of photon emissions can be easily explained through the model of a coherent system. This model provides also a profound understanding of living systems. DL dynamics, especially DL oscillation patterns can be useftil indicators of states, e.g. freshness and health state of plants as well as plant tissues and cells.

Traducere

16.2005 - Xun Shen - BIOFOTONICA. Ştiinţa şi ingineria optică a secolului 21

Biofotonica se ocupă de interacţiunile dintre fotoni şi materia biologică. Este o frontieră interesantă, care implică o fuziune între fotonică şi biologie. Biofotonica este ştiinţa de a genera şi utiliza lumina (fotoni) pentru a vedea, a detecta şi a manipula materialele biologice. Aceasta oferă o mare speranţă pentru depistarea precoce a bolilor şi pentru noi modalităţi de terapii prin ghiduri de lumină şi activate de lumină. De asemenea, oferă instrumente puternice pentru studierea evenimentelor moleculare, cum ar fi expresia genelor, interacţiunea proteină-proteină, distribuţia spaţială şi temporală a moleculelor biologice ineresante şi multe procese chimico-fizice în celulele vii şi în organismele vii ... Eforturile trebuie să fie realizate în dezvoltarea de noi detectoare de fotoni cu zgomot mult mai mic. Luminiscenţa întârziată (DL) este cu siguranţă corelată cu stările structurale ale unei plante şi ale celulelor sale. Diferenţa în tiparele DL dezintegrare între un întreg frunză şi fracţiuile de frunză indică faptul că emiţătorii DL dintr-un ansamblu de frunze sunt cuplaţi. Oscilaţia DL într-un ansamblu de frunze este rezultatul unor astfel de cuplaje. Ele se bazează pe structuri ordonate în ţesuturile şi celulele vegetale. Omogenizarea distruge aceste structuri şi, în consecinţă, acest cuplaj. Cuplarea emisiilor fotonice poate fi uşor explicată prin modelul unui sistem coerent. Acest model oferă, de asemenea, o înţelegere profundă a sistemelor vii. Dinamica DL, în special modelele de oscilaţie DL pot fi indicatori utili de stări, de exemplu, prospeţimea şi starea de sănătate a plantelor, precum şi a ţesuturilor vegetale şi a celulelor.

17.2006 – Nina Entelis – A glycolytic enzyme, enolase, is recruited as a cofactor of tRNA targeting toward mitochondria in Saccharomyces cerevisiae

It may occur that we obtained here the first evidence that, at least at higher temperature, tRK1 is recruited by mitochondrial translation machinery… We suppose that this pathway should be precisely regulated in yeast cell, and its regulation includes tRNA–enolase recognition, interaction, and transport of this complex to the vicinity of the mitochondria… We can hypothesize that enolase–tRNA interaction induces required conformational changes in the tRNA structure, suggesting an RNA-chaperone function as a “second job” for this glycolytic enzyme… Mitochondria were isolated and verified for intactness and functionality as described previously (Entelis et al. 2002).

Traducere

17.2006 – Nina Entelis – O enzimă glicolitică, enolase, este recrutată ca un cofactor al ţintei tRNA către mitocondrii în Saccharomyces cerevisiae

Se pare că am obţinut aici prima dovadă că, cel puţin la temperatură mai mare, tRK1 este recrutat în procesle mitocondriale de translaţie... Noi presupunem că această cale ar trebui să fie reglată cu precizie în celula de drojdie, iar reglarea acesteia include recunoaşterea tRNA-enolaza, transportul şi interacţiunea acestui complex în vecinătatea mitocondriei .... Putem emite ipoteza că interacţiunea tRNA-enolaza induce modificări conforme necesare în structura tRNA, sugerând o funcţie RNA-chaperone ca un "al doilea loc de muncă" pentru această enzimă glicolitică. ... Mitocondriile au fost izolate şi verificate pentru calitatea şi funcţionalitatea lor, aşa cum a fost descris anterior (Entelis et al. 2002).

18.2006 – Yael Gur – Mammalian sperm translate nuclear-encoded proteins by mitochondrial-type ribosomes

It is widely accepted that spermatozoa are translationally silent. The present study demonstrates, for the first time, incorporation of labeled amino acids into polypeptides during sperm capacitation, which was completely inhibited by mitochondrial translation inhibitors but not by the cytoplasmic translation inhibitor… In summary, the data in the present study indicate that 55S mitochondrial ribosomes conduct nuclear-encoded protein translation during sperm capacitation. Protein translation is essential for sperm functions that contribute to fertilization, such as motility, actin polymerization, and the acrosome reaction. Thus, the ability of spermatozoa to synthesize proteins, including nuclear-encoded proteins, by the 55S ribosomal machinery is critical for the final maturation step leading to successful fertilization.

Traducere

18.2006 – Yael Gur – Sperma mamiferelor translatează codurile proteinelor nucleare codificate prin ribozomi de tip mitocondrial

Este unanim acceptat faptul că translaţia spermatozoizilor se face în tăcere. Studiul de faţă demonstrează, pentru prima dată, încorporarea aminoacizilor marcaţi în polipeptide în timpul finalizării spermei, care a fost complet inhibată de inhibitorii de translaţie mitocondrială, dar nu de către inhibitorul de traducere citoplasmatic... Pe scurt, datele din prezentul studiu indică faptul că ribozomii mitocondriali 55S efectuează translaţia proteinei codificată-nuclear în timpul finalizării spermei. Translaţia proteinelor este esenţială pentru funcţiile spermatice care contribuie la fertilizare, cum ar fi motilitatea, polimerizarea actinei şi reacţia acrozomală. Astfel, capacitatea spermatozoizilor de a sintetiza proteine, incluzând proteinele codificate-nuclear, prin mecanismul ribozomal 55s este esenţială pentru etapa finală de maturare care duce la fertilizarea cu succes.

19.2006 - Maria-Cornelia Sareh – Primul congres internaţional de nano-ştiinţă şi nano-tehnologie, Teheran, Iran

Direcţiile în nanomedicină:

- simulatoare celulare şi diagnostice celulare: câmpuri celulare şi simulatori celulari;

- manipulare, secvenţiere şi diagnostic ADN: manipulare şi control diagnostic, secvenţiere ultrarapidă ADN, microordonatoare ADN, testare genetică;

- dispozitive complexe în nanodiagnostic: microscopia de scanare, nanosenzori, microordonare proteice, monitorizare, « lab on chip », roboţi endoscopici şi microscoape, imagistică celulară, biosenzori şi biodetecţie, imagistică biomoleculară, biocip-uri, sisteme de detecţie bacteriană;

- dispozitive intracelulare: implanturi celulare, senzori intracelulari, biocomputere intracelulare, evaluare intracelulară;

- BioMEMS-uri: microordonatoare, microfluide, dispozitive implantabile, microace;

- Nanodispozitive timpurii şi nanobiologie sintetică: celule artificiale şi lipozomi, polimerozomi şi micelii polimerice, nanoplatforme dinamice de nanozomi, tectodendrimeri;

- Nanobiotehnologie: bioroboţi, organe artificiale, inginerie tisulară, clonarea şi celulele stem, hibrizi virali;

- Nanoroboţi: dispozitive de reparare tisulară, nanoroboţi şi dispozitive bazate pe ADN, diamondoizi.
20.2006 - Arthur Warwick – Mitochondrial Madonnas – A painter reinvents the Madonna and child genre using imagery from genetics

"My own haplogroup was late-evolving. I don't go that far back, but I love how vestiges of the past are in our DNA today. We can see where we evolved from. All these religions have some afterlife concepts. And DNA is our own sort of afterlife. We don't die when we die. Our cellular knowledge and our DNA go on and on." (Chris Twomey)

Traducere

20.2006 - Arthur Warwick – Mitochondrial Madonnas – Un pictor reinventează Madona cu pruncul folosind imagistica genetică

"Propriul meu haplogrup a evoluat lent. Eu nu merg prea mult înapoi, dar îmi place modul în care vestigii ale trecutului se găsesc în ADN-ul nostru de astăzi. Putem vedea de unde am evoluat. Toate religiie au unele concepte despre viaţa de apoi. Iar ADN-ul este sigura modalitate de exprimare a vieţii de apoi. Noi nu murim când vom muri. Informaţiile noastre celulare şi ADN-ul nostru merge mai departe." (Chris Twomey)

21.2007 – Andrei Irimia – Multivariate signal processing and theoretical modelling for the study of gastrointestinal bioelectromagnetism

Modeling the gastrointestinal electrical activity (GEA) with accuracy and realism is an interesting theoretical and computational problem. Although a number of models have been proposed to simulate this phenomenon since the time when it was first detected by Alvarez [6], it can be dificult to ascertain which of them captures the characteristics of gastric activity most vividly. For example, coupled relaxation oscillator models are also suitable for studying the time evolution of smooth muscle propagation, while dipole models are more appropriate for the investigation of electrical source uncoupling. In the past, modeling the GEA using electric current dipoles led to two important predictions, namely that the natural gastrointestinal (GI) slow wave frequency gradient may be detected noninvasively using magnetomers and also that slow wave propagation in gastric musculature results in propagating patterns of magnetic fields. In a previous study, GI models were also compared statistically to allow a direct assessment of how many GI electric sources are required to model the GEA realistically [89]... Cardiac fibers are made of individual cells connected in series and in parallel with one another and the cardiac action potential is caused by the opening of fast sodium and slow calcium channels... In humans and other mammals, GEA consists of (1) an electrical control activity (ECA) that can be recorded as an electrical slow wave and (2) an electrical response activity (ERA) that is characterized by spiking potentials during the plateau phase of the ECA. From a theoretical perspective, it was proposed by Sarna et al. that ECA can be modelled using a system of bidirectionally coupled relaxation oscillators [154, 155, 156]... Human MGG and MCG recordings indicating the possible presence of ERA.

Traducere

21.2007 – Andrei Irimia – Procesarea semnalelor diversificate şi modelarea teoretică pentru studiul bioelectromagnetismului gastrointestinal

Modelarea activităţii electrice gastrointestinală (GEA) cu precizie şi realism este o problemă teoretică şi computerizabilă interesantă. Deşi o serie de modele au fost propuse pentru a simula acest fenomen din momentul în care a fost detectat pentru prima dată de Alvarez [6], acesta poate fi dificil în a stabili care dintre caracteristicile surprinzătoare ale activităţii gastrice sunt cele mai active. De exemplu, modelele oscilator de relaxare cuplat sunt de asemenea potrivite pentru studierea evoluţiei timpului de propagare a musculaturii netede, în timp ce modelele dipol sunt mai potrivite pentru investigarea decuplării sursei electrice. În studiile anerioare, modelarea GEA prin utilizarea dipolilor de curent electric a condus la două predicţii importante, şi anume faptul că gradientul de frecvenţă joasă a undei gastro-intestinale naturală (GI) poate fi detectat noninvaziv folosind magnetometru şi, de asemenea, că propagarea undelor lente în musculatura gastrică sunt datorate procesului propagării câmpurilor magnetice. Într-un studiu anterior, modelele GI au fost comparate statistic pentru a permite o evaluare directă a câte surse electrice GI sunt necesare pentru a modela în realitate GEA [89] ... Fibrele cardiace sunt realizate din celule individuale conectate una cu alta în serie şi în paralel şi potenţialul de acţiune cardiacă este cauzată de deschiderea rapidă a canalelor de sodiu şi lentă a celor de calciu... La om şi la alte mamifere, GEA este format dintr-o activitate de control electric (ECA), care poat fi înregistrată ca o undă electrică lentă (1) şi o activitate de răspuns electric (ERA), care se caracterizează prin intersectarea potenţialelor în timpul fazei ECA (2). Din punct de vedere teoretic, a fost propus de Sarna et al. că ECA poate fi modelată cu ajutorul unui sistem de oscilatoare relaxate cuplate bidirecţional [154, 155, 156]. ... MGG uman şi înregistrările MCG sunt cele care indică posibila prezenţă a ERA.

22. 2007 – Louis Canedo - The Mexican Society of Bioelectromagnetism

In July 2007 physicians, biologist and physicist that have collaborated in previous meetings of the medical branch of the Mexican Physical Society constituted The Mexican Society of Bioelectromagnetism with the purpose of promote scientific study of the interaction of electromagnetic energy (at frequencies ranging from zero Hertz through those of visible light) and acoustic energy with biological systems... Living organisms evolved in the presence of two major sources of magnetic and electromagnetic fields. The geomagnetic field generated in the Earth's interior and the electromagnetic fields known as the Schumann resonances and the Whistler Waves. These naturally occurring electromagnetic waves resonate between the ionosphere and the Earth surface and are related to lightning strikes.

Traducere

22. 2007 – Louis Canedo – Societatea mexicană de bioelectromagnetism

În iulie 2007, fizicieni, biologi şi medici care au colaborat la întâlnirile anterioare ale ramurii medicale a Societăţii Mexicane de Fizică au constituit Societatea Mexicană de Bioelectromagnetism cu scopul de a promova studiul ştiinţific al interacţiunii energiei electromagnetice (de la frecvenţe variind de la zero Hertz până la cele ale luminii vizibile) şi a energiei acustice cu sistemele biologice... Organismele vii au evoluat în prezenţa a două surse majore de câmpuri magnetice şi electromagnetice. Câmpul geomagnetic generat în interiorul Pământului şi câmpurile electromagnetice cunoscute sub numele de rezonanţele Schumann şi undele Whistler. Aceste unde electromagnetice apar în mod natural prin rezonanţa între ionosferă şi suprafaţa Pământului şi sunt determinate prin trăsnete.

23.2007 – Teodor Ana – Disfuncţii mitocondriale

Mitocondriile au propriul lor ADN, care nu este transmis de nucleu şi este moştenit pe linie maternă. Aceste organite sunt indispensabile celulei atât pentru aportul energetic, cât şi pentru rolul pe care îl joacă în moartea programată a celulei. Rolul mitocondriei în moartea programată a celulei este recunoscută, însă mecanismele prin care aceasta controlează apoptoza nu sunt cunoscute în totalitate. Afectarea mitocondriei poate avea drept cauză mutaţiile la nivelul ADN-ului mitocondrial sau a ADN-ului nuclear, caz în care are de suferit toată celula.
24.2007 - Gunter Witzany – Bio-communication of Plants

Plants have been viewed and treated as growth automatons. Today, however, it is recognized that the coordination of growth and development in plants is possible only by using signs rather than pure mechanics. Understanding the use of signs in communication processes requires a differentiated perspective: chemical molecules are used as signs. They function as signals, messenger substances, information carriers and memory medium in either solid, liquid or gaseous form, in order to guarantee coordination and organization processes… Sign-mediated interactions with organisms belonging to other species, genera, families and organismic kingdoms are vital for plants and are coordinated and organized in parallel. They are almost always symbiotic or parasitic and range from mutually beneficial via neutral to damaging behaviours. The different forms of symbiotic communication represent different pragmatic contexts and require a great variety of different behaviours from the participating partners. This involves large numbers of complementary (i) direct and (ii) indirect defence, but also (iii) mutual beneficial behaviours. There are some indicators that especially plantderived extracellular g-Aminobutyrate (GABA) serves for sign-mediated communications between plants and animals, fungi, bacteria, and even other plants (Shelp et al. 2006). … The lack of mobility is often construed as a disadvantage vis-à-vis representatives of the animal kingdom. From a biosemiotic perspective, such immobility and the sessile lifestyle must have been an advantage. It led to a multilevel communicative competence which does not act in a serial but in a parallel way.

Traducere

24.2007 - Gunter Witzany – Bio-comunicaţia plantelor

Plantele au fost privite şi tratate prin automatismul creşterii. Cu toate acestea, astăzi este recunoscut faptul că coordonarea creşterii şi dezvoltării plantelor este posibilă numai prin utilizarea unor semne mai degrabă decât prin mecanică pură. Înţelegerea utilizării semnelor în procesele de comunicare necesită o perspectivă diferenţiată: molecule chimice sunt folosite ca semne. Ele funcţionează ca semnale, substanţe mesager, purtători de informaţii şi mediu de memorie, fie sub formă solidă, lichidă sau gazoasă, în scopul de a garanta procesele de coordonare şi organizare... Interacţiunea mediată a semnelor cu organismele aparţinând altor specii, genuri, familii şi regate organice sunt vitale pentru plante şi sunt coordonate şi organizate în paralel. Ele sunt aproape întotdeauna simbiotice sau parazitare şi variază de la avantaje reciproce, la neutralitate şi până la distrugerea viitoare. Diferitele forme de comunicare simbiotică reprezintă diferite contexte pragmatice şi necesită o mare varietate de comportamente diferite de la partenerii participanţi. Acest lucru implică un număr mare de complemente (i) directe şi (ii) indirecte de apărare, dar şi (iii) comportamente benefice reciproce. Există unii indicatori, în special derivatul extracelular g-aminobutiratul (GABA) din plante, care servesc pentru comunicaţiile mediate de semn între plante şi animale, fungi, bacterii, şi chiar alte plante (Shelp et al. 2006). ... Lipsa de mobilitate este adesea interpretată ca un dezavantaj în raport cu reprezentanţii regnului animal. Dintr-o perspectivă biosemiotică, o astfel de imobilitate şi stilul de viaţă mobil trebuie să fi fost un avantaj. Aceasta a condus la o competenţă de comunicare pe mai multe niveluri, care nu acţionează în serie, ci într-un mod paralel.

25.2008 – G. Chinnadurai – BNIP3 subfamily BH3-only proteins - mitochondrial stress sensors in normal and pathological functions

The BNIP3 subfamily of BH3-only proteins consists of BNIP3 and BNIP3-like (BNIP3L) proteins. These proteins form stable homodimeration complexes that localize to the outer membrane of the mitochondria after cellular stress. This promotes either apoptotic or non-apoptotic cell death such as autophagic cell death… Although BNIP3 was identified and cloned prior to BIK (the founding member of the BH3-only proteins), its cell death promoting activity remained unresolved since BNIP3 overexpression in common cell lines under normal culture conditions did not result in profound changes in cell viability… The mechanisms by which they mediate cell death still remain to be clarified in detail. Future studies will be required to elucidate the role of different signaling pathways and post translational modifications of BNIP3 and BNIP3L that modulate their activity.

Traducere

25.2008 – G. Chinnadurai – BNIP3 subfamily BH3-only proteins – senzorii mitocondriali de stres în funcţiile normale şi patologice

Subfamilia BNIP3 de BH3-numai proteine este formată din proteine BNIP3 şi din proteine BNIP3-asemeni (BNIP3L). Aceste proteine formează complecşi stabili care se localizează la membrana exterioară a mitocondriilor după stresul celular. Acest lucru promovează fie prin apoptoză sau non-apoptoză moartea celulelor, cum ar fi autofagia morţii celulelor... Deşi BNIP3 a fost identificat şi clonat înainte de BIK (membru fondator al BH3-numai proteine), activitatea de promovare a morţii celulelor sale a rămas nerezolvată până ce supraexpresia BNIP3 în liniile comune ale celulei, în condiţii normale de cultură, nu au dus la schimbări profunde în viabilitatea celulară... Mecanismele prin care se mediază moartea celulelor rămân încă a fi clarificate în detaliu. Studiile viitoare vor fi necesare pentru a elucida rolul diferitelor căi de semnalizare şi post-translaţionale ale BNIP3 si BNIP3L care modulează activitatea lor.

26.2008 – Peter A. Coming - What is life? Among other things, it’s a synergistic effect!

There have been many different ways of characterizing and describing the phenomenon of life over the years. One aspect that has not often been stressed is life’s emergent properties—the synergies that are produced when many elements or parts combine to produce distinctive new “wholes”. Indeed, complex living systems represent a multi-leveled, multi-faceted hierarchy of synergistic effects that has evolved over several billion years. Some of the many examples of synergy at various levels of life are briefly described, and it is emphasized that life is still creating itself and still exploring its potentialities... Life, as we observe it and live it, can also be defined in terms of what it is able to do, and what it does. By that definition, the very nature of life has progressively expanded and become more enriched over time with new capabilities – and new synergies.

Traducere

26.2008 – Peter A. Coming – Ce este viaţa? Pe lângă alte lucruri, este un efect sinergetic!

De-a lungul anilor, au existat mai multe moduri diferite de caracterizare şi descriere a fenomenului vieţii. Un aspect care nu a fost de multe ori subliniat este proprietatea emergentă a vieţii - sinergiile care sunt produse atunci când mai multe elemente sau părţi se combină pentru a produce noi "întreguri" distincte. Într-adevăr, sistemele complexe de viaţă reprezintă sisteme ierarhice multi-nivel, cu mai multe faţete cu efecte sinergetice, care au evoluat pe parcursul mai multor miliarde de ani. Unele dintre multele exemple de sinergie la diferite niveluri ale vieţii sunt descrise pe scurt, şi se subliniază faptul că viaţa este încă în crearea în sine şi în faza de a-şi explora potenţialul ... Viaţa, aşa cum o observăm şi o trăim, poate fi, de asemenea, definită în termenii de la ceea ce este capabilă să facă şi până la ceea ce face. Prin această definiţie, însăşi natura vieţii s-a extins în mod progresiv şi a devenit mai îmbogăţită în timp cu noi capabilităţi şi noi sinergii.

27.2008 - Julia Kay Christensen Eichman - Cell to cell communication. Cell signaling

Cell-to-cell communication, or signaling, is an important part of understanding cell functions as well as system functions. There are several types of signaling, such as neurotransmitters that are recognized in the synapse, antigens triggering antibody responses, and target cells responding to specific hormones. This project provides more information about the signaling process using integrins as the mechanism... Communication is the name of the game, especially in cells; specialized receptors called integrins provide vital communication links between the interior and exterior of the cell. Integrins are transmembrane proteins that act as mechanotransducers and signal conductors, providing a physical link between the extracellular matrix (ECM) and the cell’s cytoskeleton. Although integrins do not have intrinsic enzymatic activity, they can interact with enzymes such as kinases that have specific signaling functions... Integrins are involved in many cellular and organismal processes, including tissue remodeling, immunology, and proliferation. These biological activities require coordination between the internal and external cellular environments; integrins provide some of the critical communication links. Insights into these fascinating cell surface receptors will help us design new therapies for cancer, inflammation, and pathogen-related diseases.

Traducere

27.2008- Julia Kay Christensen Eichman – Comunicaţia celulă-celulă. Semnalizarea celulară

Comunicarea sau semnalizarea celulă-celulă este o parte importantă a înţelegerii funcţiilor celulare precum şi a funcţiilor sistemului. Există mai multe tipuri de semnalizare, cum ar fi neurotransmiţători care sunt recunoscuţi în sinapse, antigenele declanşatoare de răspunsuri la anticorpi şi celulele ţintă care răspund la hormoni specifici. Acest proiect oferă mai multe informaţii despre procesul de semnalizare folosind ca mecanism integrinele... Comunicarea este numele jocului, în special în cellule, prin care receptori specializaţi, numiţi integrine, furnizează legături vitale de comunicare între interiorul şi exteriorul celulei. Integrinele sunt proteine transmembranare care acţionează ca taductori mecanici şi conductori de semnal, care asigură o legătură fizică între matricea extracelulară (ECM) şi citoscheletul celulei. Cu toate că integrinele nu au activitate enzimatică intrinsecă, ele pot interacţiona cu enzime, cum ar fi kinazele care au funcţii specifice de semnalizare ... Integrinele sunt implicate în multe procese celulare şi organice, inclusiv remodelarea tisulară, imunologia şi proliferarea. Aceste activităţi biologice necesită o coordonare între mediile celulare interne şi externe; integrinele oferind unele dintre legăturile critice de comunicare. Incursiuni fascinante în aceşti receptori celulari de suprafaţă ne vor ajuta la proiectarea de noi terapii pentru cancer, inflamaţii şi bolile legate de microorganisme patogene.

29.2008 – Wei Li - Genome-wide and functional annotation of human E3 ubiquitin ligases identifies MULAN, a Mitochondrial E3 that regulates the organelle's dynamics and signalling

Interestingly, MULAN had previously been identified as an activator of NF-κB, thus providing a link between mitochondrial dynamics and mitochondria-to-nucleus signaling. These findings suggest the existence of a new, Ub-mediated mechanism responsible for integration of mitochondria into the cellular environment… To determine whether modulation of mitochondrial dynamics by MULAN requires its proper localization to the organelle, the TMD2-deleted mutant, the R260A/K261A mutant, as well as N-terminal Flag tagged protein were evaluated for the ability to promote perinuclear clustering of mitochondria.

Traducere

29.2008 – Wei Li - Genome-wide and functional annotation of human E3 ubiquitin ligases identifies MULAN, a Mitochondrial E3 that regulates the organelle's dynamics and signalling

Interesant este faptul că MULAN a fost identificat anterior ca un activator al NF-kB, oferind astfel o legătură între dinamica mitocondrială şi semnalizarea mitocondrii-nucleu. Aceste descoperiri sugerează existenţa unui mecanism nou, Ub-mecanism de mediere, responsabil pentru integrarea mitocondriilor în mediul celular... Pentru a determina dacă modularea dinamicii mitocondriale prin MULAN necesită localizarea corespunzătoare a mitocondriei, mutantul de ştergere TMD2, mutantul R260A/K261A, precum şi proteinele de uniune N-terminal Flag, au fost evaluate pentru capacitatea de a promova gruparea perinucleară a mitocondriilor.

30.2008 – Derek Narendra - Parkin is recruited selectively to impaired mitochondria and promotes their autophagy

Although the role of Parkin in neuron maintenance is unknown, recent work has linked Parkin to the regulation of mitochondria. Its loss is associated with swollen mitochondria and muscle degeneration in Drosophila melanogaster, as well as mitochondrial dysfunction and increased susceptibility to mitochondrial toxins in other species. Here, we show that Parkin is selectively recruited to dysfunctional mitochondria with low membrane potential in mammalian cells. After recruitment, Parkin mediates the engulfment of mitochondria by autophagosomes and the selective elimination of impaired mitochondria. These results show that Parkin promotes autophagy of damaged mitochondria and implicate a failure to eliminate dysfunctional mitochondria in the pathogenesis of Parkinson's disease.

Traducere

30.2008 – Derek Narendra - Parkin este recrutat selectiv către mitocondriile primare şi promovează autofagia

Deşi rolul Parkin în întreţinerea neuronilor este necunoscut, lucrări recente au făcut legătura dintre Parkin şi reglementarea mitocondriilor. Pierderea Parkin este asociată cu umflarea mitocondriilor şi cu degenerarea musculară în Drosophila melanogaster, precum disfuncţia mitocondrială şi o susceptibilitate crescută la toxine mitocondriale în alte specii. Aici, în celulele de mamifere, se arată că Parkin este recrutat selectiv pentru mitocondriile disfuncţionale cu potenţial de membrană scăzută. După recrutare, Parkin mediază umflarea mitocondriilor prin autofagozomi şi eliminarea selectivă a mitocondriilor depreciate. Aceste rezultate arată că Parkin promovează autofagia mitocondriilor deteriorate şi determină eşecul eliminării mitocondriilor disfuncţionale în patogeneza bolii Parkinson.

31.2008 – A. Todoran-Butilă – Fenotip Melas. Encefalopatie mitocondrială neconfirmată

Prezenţa fibrelor roşii în muşchiul scheletic şi determinările biochimice caracteristice defectelor mitocondriale susţin diagnosticul. Testele genetice moleculare privind modificările ADN-ului mitocondrial vor confirma diagnosticul. Trebuie acordat sfatul genetic atunci când există certitudinea unor mutaţii în ADN-ul mitocondrial.
32.2008 – Yukiko Yamashita – Stem cell centrosome misorientation and cell cycle arrest reduce spermatogenesis with age

Asymetric division of adult stem cells generates one self-renewing stem cell and one differentiating cell, thereby maintaining tissue homeostasis. A decline in stem cell function has been proposed to contribute to tissue aging, although the underlying mechanism is poorly understood… The stem cell niche, or microenvironment, helps to maintain stem cell identity by signaling for cell division to be turned on and off… We knew that centrosome orientation appears to be important in asymmetric division. What we didn't know was whether or not the stem cell thinks centrosome orientation is important.

Traducere

32.2008 – Yukiko Yamashita – Dezorientarea centrozomului la celulele stem şi oprirea proceselor celulare reduc spermatogeneza cu vârsta

Diviziunea asimetrică a celulelor stem adulte generează o singură celula stem de reînnoire şi o diferenţiere celulară, menţinând astfel homeostazia tisulară. O scădere a funcţiei celulelor stem a fost propusă pentru a contribui la îmbătrânirea ţesuturilor, deşi mecanismul care stă la bază este insuficient înţeles... nişa de celule stem, sau micromediul, ajută la menţinerea identităţii celulelor stem prin semnalizarea pentru ca diviziunea celulară să fie pornită şi oprită ... Noi ştim că orientarea centrozomului pare a fi importantă în diviziunea asimetrică. Ceea ce nu ştiam a fost dacă şi celule stem cred sau nu că orientarea centrozomului este importantă.

33.2009 – Andrew H Baird – Coral bleaching: the role of the host

Does living together present unique problems, particularly when life becomes stressful? Perhaps the bleaching phenomenon is best perceived as a breakdown in communication. Under normal conditions, symbiosis is presumably maintained by the release of signalling compounds from the symbiont. The host-derived symbiosome membrane might mediate this signal transduction, although the role of membrane components in interpartner communication remains to be fully explored.

Traducere

33.2009 – Andrew H Baird – Albirea coralilor: rolul gazdei

Trăirea împreună prezintă probleme unice, în special atunci când viaţa devine stresantă? Poate că fenomenul de albire este cel mai bine perceput ca o întrerupere în comunicare. În condiţii normale, simbioza este menţinută probabil prin eliberarea de compuşi de semnalizare din simbiont. Membrana simbiozom derivată de la gazdă ar putea să medieze această transmitere a semnalului, deşi rolul componentelor di membrană în comunicarea interpartner rămâne să fie explorat.

34.2009 – Yi-Fan Chen – Cisd2 deficiency drives premature aging causes mitochondria-mediated defects in mice

Additionally, our Cisd2 knockout mouse work provides strong evidence supporting an earlier clinical hypothesis that WFS is in part a mitochondria-mediated disorder; specifically, we propose that mutation of CISD2 causes the mitochondria mediated disorder WFS2 in humans…. For more than a decade, physicians and researchers have fiercely debated as to whether WFS is associated with mitochondria and a defect in ATP supply. Most WFS patients die prematurely … knockout mouse work provides strong evidence supporting the hypothesis that WFS is a mitochondria-mediated disorder; thus, specifically, WFS2, which is caused by a CISD2 mutation, is a mitochondria-mediated disorder. Our results thus provide strong evidence for the causal involvement of mitochondrial dysfunction in driving mammalian aging as suggested previously by other studies in mitochondrial DNA mutator mice (Trifunovic et al. 2004; Kujoth et al. 2005; Vermulst et al. 2008). There are many genetic factors that have the potential to shorten life span (Kuro-o et al. 1997; Hasty et al. 2003; Mounkes et al. 2003; Niedernhofer et al. 2006). However, the human genetic factor that has been specifically identified as present on human chromosome 4q is present in the same region as Cisd2, and this is highly suggestive.

Traducere

34.2009 – Yi-Fan Chen – Scăderea Cisd2 conduce la îmbătrânirea prematură ce determină defecte mitocondriale la şoareci

În plus, munca noastră de oprire (knockout) a Cisd2 la şoareci oferă dovezi puternice în sprijinul unei ipoteze clinice anterioare că WFS este în parte o tulburare mediată de mitocondrii; în mod specific, ne propunem ca mutaţia CISD2 să cauzeze medierea tulburării mitocondrială WFS2 la om.... De mai bine de un deceniu, medicii şi cercetătorii au dezbătut cu înverşunare pentru a stabili dacă WFS este asociat cu mitocondria şi cu un defect de alimentare cu ATP. Cei mai mulţi pacienţi WFS mor prematur... Munca de doborâre (knockout) a şoarecelui oferă dovezi puternice care susţin ipoteza că WFS este o tulburare mediată de mitocondrii; astfel, în mod specific, WFS2, care este cauzată de o mutaţie CISD2, este o tulburare mediată de mitocondrii. Astfel, rezultatele noastre furnizează dovezi puternice pentru implicarea cauzală a disfuncţiei mitocondriale ce conduc la îmbătrânirea mamiferelor, aşa cum au sugerat anterior şi alte studii pe ADN-ul mitocondrial mutator la şoareci (Trifunovic et al 2004,. Kujoth et al 2005. Vermulst et al 2008.). Există mai mulţi factori genetici, care au potenţial de a scurta durata de viaţă (Kuro-o și colab 1997;. Hasty et al 2003. Mounkes et al 2003;.. Niedernhofer et al 2006). Cu toate acestea, factorul genetic uman, care a fost identificat în mod specific ca prezent pe cromozomul uman 4q este prezentă în aceeaşi regiune ca Cisd2, iar acest lucru este foarte sugestiv.

37.2009 – Brian Helfer - Characterization and Design of Organic Field-Effect Transistor Circuits for Sensing Bioelectromagnetism

These results suggest that organic field-effect transistors have the ability to measure and amplify a small signal and become an effective tool for mapping high-density signals of the brain and the heart. … For neurological and cardiac applications of OFETs, the next step is to ensure that the materials used are safe and non-toxic while interacting with living tissue. The circuit would also become safer if the dielectric were to be scaled so that the transistor can operate at lower voltages. Once these two precautions are covered, an OFET with electrodes that come in direct contact with the brain should be tested. The next step after improving the ability of OFETs to sense signals of the brain and heart would be to be able to generate a stimulus under certain pre-defined conditions. This could create a circuit that more easily conforms to tissue and serves diverse roles including being used as a pacemaker for the heart.

Traducere

37.2009 – Brian Helfer - Caracterizarea şi proiectarea circuitelor cu tranzistori cu efect de câmp organici pentru a detecta bioelectromagnetismul

Aceste rezultate sugerează că OFETs (tranzistori organici cu efect de câmp) au capacitatea de a măsura şi amplifica un semnal mic şi pot să devină un instrument eficient pentru semnale de cartografiere de înaltă rezoluţie a creierului şi a inimii... Pentru aplicaţii neurologice şi cardiace ale OFETs, pasul următor este acela de a se asigura că materialele utilizate sunt sigure şi non-toxice în timp ce interacţionează cu ţesutul viu. Circuitul va putea deveni mai sigur dacă dielectricul ar fi măsurat astfel încât tranzistorul să poată funcţiona la tensiuni mai mici. Odată ce aceste două măsuri de precauţie sunt acoperite, ar trebui să fie testat un OFETs cu electrozi care vin în contact direct cu creierul. Următorul pas după îmbunătăţirea capacităţii OFETs de a sesiza semnalele creierului şi ale inimii ar fi ca acesta să devină capabil să genereze un stimul în anumite condiţii prestabilite. Acest lucru ar putea crea un circuit care se adapteze mai uşor ţesuturilor şi să joace diverse roluri, inclusiv cel de stimulator cardiac.

38.2009 – Cristofol Vives-Bauza – PINK1-dependent recruitment of Parkin to mitochondria in mitophagy

The mitochondria clustering is microtubule dependent. The results reported in the previous sections support the view that Parkin and PINK1 may act in concert to modulate mitochondrial location, a complex function that typically relies on the microtubule motors… To examine the ultrastructure of perinuclear clustered mitochondria induced by Parkin/PINK1, we performed EM and observed a range of different types of mitochondrial perinuclear clusters that were not present in empty vector-transfected cells…. However, unlike mitochondrial phospholipase-D, Parkin/PINK1 overexpression was associated with mitochondrial outer-membrane fusion… Perinuclear mitochondrial clusters undergo mitochondrial autophagy. (A–F) SH-SY5Y cells cotransfected with Parkin and PINK1 were fixed and processed for EM with anti-Parkin or anti-PINK1 immunostaining (A, B) or without immunostaining (C, D).

Traducere

38.2009 – Cristofol Vives-Bauza – Dependenţa recrutări PINK1 de la Parkin la mitocondrie în mitofagie

Regruparea mitocondriilor este dependentă de microtubuli. Rezultatele raportate în secţiunile anterioare susţin că Parkin şi PINK1 pot acţiona în mod concertat pentru a modula locaţia mitocondrială, o funcţie complexă care de obicei se bazează pe motoarele de microtubuli... Pentru a examina ultrastructura perinucleară grupată a mitocondriilor induse de Parkin / PINK1, am aplicat EM şi am observat o serie de tipuri diferite de clustere perinucleare mitocondriale care nu au fost prezente în celulele transfectate cu vector gol.... Cu toate acestea, spre deosebire de mitocondriile fosfolipaza-D, supraexpresia Parkin / PINK1 a fost asociată cu fuziunea exterioară a membranei mitocondriale... Clusterele mitocondriale perinucleare sunt supuse autofagiei mitocondriale. Celulele SH-SY5Y (A-F) cotransfectate cu Parkin şi PINK1 au fost reparate şi prelucrate pentru EM cu anti-Parkin sau immunostaining anti-PINK1 (A, B) sau fără immunostaining (C, D)

39.2009 – Douglas C. Wallace – The pathophysiology of mitochondrial desease as modelled in the mouse

Because all mtDNA variants are in total linage disequilibrium, natural selection for an adaptive mtDNA mutation would enriched all of the linked mtDNA sequence variants, which in turn would then be shared with all of the haplogroup descendants (Mishmar et al. 2003; Wallace et al. 2003; Ruiz-Pesini et al. 2004; Ruiz-Pesini and Wallace 2006)… In addition to recent deleterious mutations and ancient adaptive mtDNA variants, somatic mtDNA mutations play an important role in human health…. Since apoptosis in preovulatory follicles has been shown to be induced by increased oxidative stress (Tsai-Turton and Luderer 2006), it is conceivable that the proto-oocytes with the highest percentages of severe mtDNA mutations produce the most ROS (Reactive oxygen species) and thus are preferentially eliminated by apoptosis. … The discovery of intraovarian selection of more severely deleterious mtDNA mutations demonstrates how little we know about the genetics and physiology of the human and mammalian mtDNA genetics… In addition to establishing the importance of mtDNA variation in the well-defined metabolic and degenerative diseases, these mutations will permit investigation of the role of mitochondrial and mtDNA involvement in predisposition and resistance to infectious diseases, inflammatory disorders, cancers, dysmorphologies, and an array of other troubling phenotypes… These and related studies will permit determination of exactly how important the mitochondrial and mtDNAs are in determining the complex physiology and inheritance of the common ‘‘complex’’ metabolic and degenerative diseases that demand much of the health care resources in the developing and developed countries (Wallace 2008).

Traducere

39.2009 – Douglas C. Wallace – Patofiziologia bolilor mitocondriale modelate la şoareci

Pentru că toate variantele de mitocondrii sunt într-o totală aliniere dezechilibrată, selecţia naturală pentru o mutaţie adaptivă a mitocondriilor ar îmbogăţi toate secvenţele variate de mitocondriile legate, care, la rândul lor, ar fi apoi împărtăşite cu toţi descendenţii din grupurile similare (Mishmar et al 2003. Wallace şi colab . 2003; Ruiz-Pesini et al 2004. Ruiz-Pesini şi Wallace 2006)... În plus, la recentele mutaţii dăunătoare şi a variantelor antice a mitocodriilor adaptive, mutaţiile somatice (care ţin de organism) ale mitocondriilor joacă un rol important în sănătatea umană.... Deoarece apoptoza în foliculii preovulatorii s-a dovedit a fi indusă prin creşterea stresului oxidativ (Tsai-Turton şi Luderer 2006), nu este exclus ca proto-ovocitele cu cele mai mari procente de mutaţii mitocondriale severe să producă cele mai ROS (Reactive oxygen species) şi astfel sunt eliminate în mod preferenţial de apoptoză. Descoperirea selecţiei intraovariene a mutaţiilor mitocondriale dăunătoare severe demonstrează cât de puţin ştim despre genetica şi fiziologia umană şi a mamiferelor şi despre genetica mitocondriilor... Pe lângă stabilirea importanţei variaţiei bine definite a mitocondriilor în metabolism şi în bolile degenerative, aceste mutaţii vor permite investigarea rolului implicării mitocondriilor şi ADN-ului mitocondrial în predispoziţiile şi în rezistenţa la bolile infecţioase, boli inflamatorii, cancer, dysmorphologii şi o serie de alte fenotipuri tulburătoare... Toate acestea, precum şi studiile colaterale, vor permite determinarea exactă a importanţei mitocondriilor şi a ADN-ului mitocondrial în determinarea fiziologiei complexe şi a moştenirii comune a "metabolismului complex" şi a bolilor degenerative care necesită o mare parte din resursele de îngrijire a sănătăţii în ţările în curs de dezvoltare şi dezvoltate.

40.2009 – Gunter Witzany – Noncoding RNAs: Persistent Viral Agents as Modular Tools for Cellular Needs

Most of their functions are active only in an intermediate stage of RNA processing, which is regulated by strict starts and stops that are signal mediated. Error in these regulations is interconnected with organismic diseases. Noncoding RNAs are similar to all kinds of mobile genetic elements such as LTRs, non-LTRs, SINEs, LINEs, snoRNAs, and snRNAs, all of persistent viral origin. They are integrated via addiction modules, that is, an agent/antagonist relationship between competing genetic settlers that are neutralized and balanced by their antagonism and the immune system of the host. This is an advantage for both the host, which attains a new genetic phenotype that noninfecte relatives do not possess, and the viral settlers, which both survive and co-evolve within a new genomic habitat…. The biocommunicative approach investigates both communication processes within and among cells, tissues, organs and organisms, as sign-mediated interactions, and nucleotide sequences as code, that is, languagelike text, which follows in parallel three kinds of rules: combinatorial (syntactic), contextsensitive (pragmatic), and content-specific (semantic). From the bio-communicative perspective editing genetic text sequences requires—similar to signalling codes between cells, tissues and organs—biotic agents that are competent in correct sign use according to combinatorial, context-sensitive, and contentspecific rules. Otherwise, neither communication processes nor nucleotide sequence generation or recombination can function.

Traducere

40.2009 – Gunter Witzany – RNA necodificat: Agenţi virali persistenţi ca unelte modulare pentru necesităţile celulare

Cele mai multe dintre funcţiile celulare sunt active numai într-un stadiu intermediar de procesare a ARN-ului, care este reglementat de porniri şi opriri stricte care sunt mediate de semnal. O eroare în aceste reglaje generează boli organice. ARN necodificat este similar cu toate tipurile de elemente genetice mobile cum ar fi LTR, non-LTR, SINE, LINE, snoRNA şi snRNA, toate de origine virală persistentă. Acestea sunt integrate prin intermediul modulelor adiţionale, cum ar fi o relaţie a unui agent / antagonist între coloniştii genetici care sunt neutralizaţi şi echilibraţi prin antagonismul sistemului imunitar al gazdei concurente. Acesta este un avantaj pentru amândoi, atât pentru gazdă care atinge un nou fenotip genetic pe care rudele neinfectate nu-l posedă, cât şi pentru coloniştii virali, ambii supravieţuind şi co-evoluând într-un nou habitat genomic... Abordarea biocomunicaţiei investighează ambele procese de comunicare în cadrul celulei şi între celule, ţesuturi, organe şi organisme, ca interacţiuni mediate de semnal prin secvenţe de nucleotide sub formă de cod, adică textul ca limbaj, care urmăreşte în paralel trei tipuri de reguli: combinativ (sintactic = funcţia cuvântului), senzitiv la context (pragmatic = adaptare la situaţie) şi la conţinutul specific (semantic = sensul cuvântului). Din perspectiva bio-comunicaţiei prin editarea de texte cu secvenţe genetice aceasta necesită, similar, semnalizarea codurilor între celule, între ţesuturi şi între organe şi agenţii biotici, care sunt competente în utilizarea corectă a semnalelor în conformitate cu combinaţiile lor, sensibile la context şi la regulile specifice conţinute (informaţia şi experienţa dirijate către audienţă). În caz contrar, nici procesele de comunicare şi nici secvenţa de generare sau recombinare de nucleotide nu pot funcţiona.

42. Brancusi’s Essential egg – Ion Vincent Danu

Alexandru Boris Cosciug says: November 11, 2010 at 7:11 pm - Did you know that, based on Eve mtDNA hypothesis, during In Vitro Fertilisation technologies the geneticists eliminate Adam mtDNA? Because this, the newborn boy’s sperm did not have the specific shape, movement and function of natural sperm, caused by missing Adam mtDNA. Practically at puberty, the IVF newborn boys become infertile. We can say that Brancusi foreseen the future. In this situation, why The Nobel Prize in Physiology or Medicine 2010 was awarded to Robert G. Edwards “for the development of in vitro fertilization”?

Traducere

42. Oul-esenţă al lui Brâncuşi (The new borne) – Ion Vincent Danu

Ştiaţi că, bazându-se pe ipoteza Eve mtDNA, în timpul tehnologiilor de fertilizare în vitro geneticienii elimină Adam mtDNA? Din acest motiv, sperma băiatului nou-născut nu mai are forma, mişcarea şi funcţia specifică spermei naturale, cauzate de lipsa Adam mtDNA. Practic, la pubertate, băieţii nou-născuţi prin FIV sunt infertili. Putem spune astfel că, Brâncuşi a prevăzut viitorul. În această situaţie, de ce Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină a fost acordat în 2010 lui Robert G. Edwards, "pentru dezvoltarea fertilizării în vitro"?

43.2010 – Ivana Novak – Nix is a selective autophagy receptor for mitochondrial clearance

Autophagy is the cellular homeostatic pathway that delivers large cytosolic materials for degradation in the lysosome. Recent evidence indicates that autophagy mediates selective removal of protein aggregates, organelles and microbes in cells. Yet, the specificity in targeting a particular substrate to the autophagy pathway remains poorly understood. … We speculated that mitochondrial clearance was partly defective, but that erythrocytes in vivo could clear their mitochondria, given enough time. To investigate this possibility, we examined mitochondrial clearance in reticulocytes cultured ex vivo. We induced reticulocytosis in transplant recipients with phenylhydrazine, harvested the reticulocyte-enriched blood and monitored the mitochondrial clearance over three days. Under these conditions, wt-Nix rescued mitochondrial clearance to the same levels seen in Nix^+/+ mice. By contrast, LIR-W35A-mutant Nix showed impaired ability to rescue mitochondrial clearance. Western blot analysis of Nix protein and the W35A mutant confirmed similar expression levels of reconstituted Nix protein in transduced erythroid cells. These results are consistent with a role for LC3/GABARAP binding to Nix in programmed mitochondrial clearance in reticulocytes.

Traducere

43.2010–Ivana Novak – Nix este un receptor selectiv autofag pentru autoritatea mitocondriei

Autofagia este calea homeostatică celulară care livrează materiale citoplasmatice mari pentru a se degrada în Lizozom. Dovezi recente indică faptul că autofagia mediază îndepărtarea selectivă a agregatelor proteice, organitelor şi microbilor în celule. Cu toate acestea, specificitatea prin care calea autofagică vizează un substrat special rămâne insuficient înţeleasă. ... Am speculat că autoritatea mitocondrială a fost parţial defectă, dar în vivo aceste eritrocite ar putea curăţi mitocondriile lor, având suficient timp. Pentru a investiga această posibilitate, am examinat compensarea mitocondrială în cultura ex vivo a reticulocitelor. Noi am indus reticulocitoză la pacienţii cu transplant de fenilhidrazină, am recoltat sânge îmbogăţit cu reticulocite şi am monitorizat compensarea mitocondrială timp de trei zile. În aceste condiţii, wt-Nix a salvat compensarea mitocondrială la aceleaşi niveluri observate la şoareci Nix^+/+. Prin contrast, mutantul LIR-W35A Nix a arătat scăderea capacităţii de compensare mitocondrială. Analiza Western blot a proteinei Nix şi a mutantului W35A a confirmat niveluri similare de exprimare a proteinei Nix reconstituite în tranzitul celulelelor eritroide. Aceste rezultate sunt în concordanţă cu un rol pentru legarea LC3 / GABARAP la Nix a compensării mitocondriale programată a reticulocitelor.

44. 2010 – Brian O’Rourke - From bioblasts to mitochondria: Ever expanding roles of mitochondria in cell physiology

Science's fascination with mitochondria spans more than 120 years, and whenever I find time for a respite from grant deadlines and other obligations, I enjoy following a trail of references back through the ages. I recall a few years ago finding a treasure after a quick search of our library's online catalog – an 1890 edition of “Die elementarorganismen und ihre beziehungen zu den zellen” by Richard Altmann (Altmann 1890). This tome is recognized as a transformative early histological description of mitochondria, or in his terminology, “bioblasts” (life germs), which he believed were autonomous elementary organisms responsible for metabolic and genetic functions… While it is presumptuous to try to predict where mitochondrial research will go in the future, one thing that appears to be constant is that the multiple roles of mitochondria in cell physiology will continue to expand. There are certain important areas in which progress has been stymied for some time, but seem to be breaking free of the constraints imposed by technology… The ability of mitochondria to sense and adapt to environmental changes, often resulting in altered nuclear transcription through cytosolic signaling pathways, has recently led to the proposal that mitochondria play a major role in epigenetic modification of gene expression (Wallace, 2009). The high mutation rate of mtDNA and the fact that such changes are heritable (most evident in the case of mitochondrial diseases) also supports the idea that mitochondria can provide a significant evolutionary force. Given the myriad roles of mitochondria in the life and death of the cell, it is quite astonishing what the simple act of endosymbiosis has led to… Indeed, without mitochondria, it is quite possible that we may never have become self aware. If that's not an argument for upward causality, I don't know what is! For that we can be grateful to the mitochondria and return the favor by advancing our understanding of their function as far as is humanly possible. Hopefully, this journal will help us along the way.

Traducere

44. 2010 – Brian O’Rourke - De la bioblast la mitocondria: Creşterea continuă a rolului mitocondriilor în fiziologia celulară

Fascinaţia ştiinţei asupra mitocondriilor se întinde pe mai mult de 120 de ani, şi ori de câte ori îmi găsesc timp pentru o pauză de la termenele limită de grant şi de la alte obligaţii, îmi place să privesc înapoi pe acest traseu de referinţe a lungul veacurilor. Îmi amintesc acum câţiva ani cum am găsit o comoară, după o căutare rapidă a catalogului bibliotecii noastre online - o ediţie din 1890 "Die elementarorganismen und ihre beziehungen zu den zellen" de Richard Altmann (Altmann 1890). Subiectul acestui volum este recunoscut ca o descriere histologică transformativă timpurie a mitocondriilor, sau în terminologia sa, "bioblasts" (germeni de viaţă), pe care el credea că erau organisme elementare autonome responsabile pentru funcţiile metabolice şi genetice... În timp ce este prezumţios a încerca o prezicere a direcţiei în care cercetarea mitocondriilor va merge în viitor, un lucru ce pare să fie constant este faptul că rolurile multiple ale mitocondriilor în fiziologia celulei vor continua să se extindă. Există anumite domenii importante în care progresele au fost împiedicate pentru o perioadă de timp, dar acum constrângerile impuse de tehnologie par să fie eliberate... Capacitatea mitocondriilor de a simţi şi de a se adapta la schimbările de mediu, rezultând adesea în transcrierea nucleară modificată prin căi de semnalizare citoplasmatice, a condus recent la propunerea că mitocondriile joacă un rol major în modificarea epigenetică a expresiei genelor (Wallace, 2009). Rata de mutaţie ridicată a mtDNA şi faptul că aceste schimbări sunt ereditare (cel mai evident în cazul bolilor mitocondriale), de asemenea, sprijină ideea că mitocondriile pot oferi o forţă evolutivă semnificativă. Având în vedere numărul mare al rolurilor mitocondriilor în viaţa şi în moartea celulei, este destul de uimitor ceea ce a dus la simplul act al endosymbiozei... Într-adevăr, fără mitocondrii, este foarte posibil ca noi să nu fi devenit conştienţi de sine. În cazul în care nu este un argument pentru cauzalitatea ascendenţei, atunci eu nu ştiu ce este! De aceea trebuie să fim recunoscători mitocondriei şi să-i întoarcem favoarea prin avansarea înţelegerii noastre a funcţiei ei, în măsura în care este omeneşte posibil. Să sperăm că acest jurnal ne va ajuta de-a lungul drumului.

49.2010 - Yuriy Kirichok – Sperm motility secrets revealed

By measuring the electrical current passing through the sperm cell membrane, researchers at the University of California, San Francisco, identified a channel that releases a flood of protons from a sperm cell, initiating its trip up the fallopian tubes and on to the egg. Not many people think about electricity when they talk about sperm cells. It's a major advance in the field… The UCSF researchers discovered the voltage-sensor-only (Hv1) channel through a technique Kirichok linkurl: developed in 2006 : http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16467839, which for the first time applied the patch-clamp method to human sperm. The technique involved attaching a tiny glass electrode to the sperm cell to measure the flux of ions across the cell plasma membrane. This enabled the researchers to watch protons flooding out of the cell through the proton channels in real time. While researchers had applied the method to other cell types, attempts to apply it to human sperm -- which are tiny in comparison to mouse sperm cells -- had failed. The researchers still don't know what exactly triggers the channel to open. This process has been known for many decades, but how it actually happens remained a mystery. "Not many people think about electricity when they talk about sperm cells. It's a major advance in the field," said linkurl: Dejian Ren, http://www.bio.upenn.edu/faculty/ren/, a physiologist at the University of Pennsylvania who was not involved in the study.

Traducere

49.2010 - Yuriy Kirichok – Descoperirea secretului motilităţii spermei

Prin măsurarea curentului electric care trece prin membrana celulelor spermei, cercetătorii de la Universitatea din California, San Francisco, au identificat un canal care eliberează un nor de protoni din celula spermei, ce iniţiează călătoria acesteia până la trompele uterine şi până la ovul. Nu mulţi oameni se gândesc la energie electrică atunci când vorbesc despre celulele spermei. Este un progres major în domeniu ... Cercetătorii UCB au descoperit singurul canal senzorial de tensiune (HV1) printr-o tehnică Kirichok, dezvoltată în 2006, care pentru prima dată a aplicat metoda patch-clamp pentru sperma umană. (linkurl: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16467839) Tehnica implică ataşarea unui electrod de sticlă minuscul la spermatozoid pentru a măsura fluxul ionilor prin membrana celulelor plasmatice. Acest lucru a permis cercetătorilor să privească protonii inundaţi în afara celulei prin canalele de protoni în timp real. În timp ce cercetătorii au aplicat metoda de la alte tipuri de celule, încercările de aplicare pentru sperma umană - care este mai mică în comparaţie cu celulele din sperma şoarecelui - au eşuat. Cercetătorii încă nu ştiu ce declanşează exact deschiderea canalului. Acest proces a fost cunoscut de mai multe decenii, dar cum se întâmplă de fapt, a rămas un mister. "Nu mulţi oameni gândesc la energie electrică atunci când vorbesc despre celulele spermatice. Este un progres major în domeniu", a declarat Dejian Ren, fiziolog la Universitatea Pennsylvania, care nu a fost implicat în cercetare. (linkurl: http://www.bio.upenn.edu/faculty/ren/)

50.2011 – Alexandre Smirnov – Biological significance of 5S rRNA import into human mitochondria: role of ribosomal protein MRP-L18

Thus, it appears that the entire 5S rRNA mitochondrial import pathway serves finally the same goal as its cytosolic counterpart: to direct a 5S rRNA molecule to the place of assembly of ribosomal subunits. Remarkable is the mirroring parallelism of both pathways, which depend on binding to either a eukaryotic or bacterial-type member of the same family of ribosomal proteins, inducing certain conformational changes in 5S rRNA and using their nucleolar or mitochondrial localization signals to deliver 5S rRNA to nascent ribosomes of the corresponding cellular compartment (Fig. 9). This represents the new example of an adaptation mechanism developed by eukaryotic cells to reinforce control over the mitochondrial genetic system. .. it seems probable that this situation might be generalized over all of the kingdom. What is the function of 5S rRNA inside mitoribosomes?

Traducere

50.2011 - Alexandre Smirnov - Semnificaţia biologică a 5S ARNr importat în mitocondriile umane: rolul proteinelor ribozomale MRP-L18

Astfel, se pare că întreaga cale mitocondrială de import 5S ARNr serveşte în final la acelaşi scop ca şi calea omologă citozolică: să direcţioneze o moleculă 5S ARNr la locul de asamblare al subunităţilor ribozomale. De remarcat este paralelismul oglindit al ambelor căi, care depind de legarea fie de un element de tip eucariot fie de tip bacterian din aceeaşi familie de proteine ribozomale, care induc anumite modificări conforme în 5S ARNr şi folosesc semnalele lor nucleolare sau mitocondriale pentru a plasa 5S rARN în compartimentul celular corespunzător (fig. 9) la ribozomii în curs de formare. Aceasta reprezintă noul exemplu al unui mecanism de adaptare dezvoltat de celule eucariote pentru a consolida controlul asupra sistemului genetic mitocondrial... Se pare, probabil, că această situaţie ar putea fi generalizată peste tot regnul. Care este funcţia lui 5S rARN în interiorul mito-ribosomilor?

51.2012 – Shelley Adamo – Animal mind control

The poor zombified cockroach is sort of a living larder. It gets walled up with the egg that then hatches and slowly consumes the cockroach.

Traducere

51.2012 – Shelley Adamo – Animal mind control

Bietul gândac zombificat este un fel de cămară vie. El devine zidit cu oul care consumă apoi rafturile din magazie şi, încet, gândacul de bucătărie.

53.2012 – Umberto Galderisi - Good but not good enough

The system for funding scientific research is broken. This declaration came to my mind after I experienced three separate occurrences. The first was my application for a European research grant. At the end of the evaluation procedure, the reviewers wrote that my proposal was interesting, I had a good track record of publications, and the project had been well described. Nevertheless, they had to reject my application since I am a “good” but not “outstanding” researcher. This reply was received after I had applied for dozens of research grants without success. My reading of a comment by John P. A. Ioannidis in Nature (477,529–531 2011) was the second occurrence. He wrote: “...the research behind 30 percent of the pivotal papers from Nobel Laureates in medicine, physics, and chemistry was done without direct funding.” The third occurrence was the refusal by a grad student of mine to enroll in my PhD program. He replied to me: “Thank you for your offer; I am proud of it, but I have to find a way to earn money in a better way. Prestige is not something you can use to pay bills.”

Traducere

53.2012 - Umberto Galderisi - Bine, dar nu suficient de bun

Sistemul de finanţare a cercetării ştiintifice este incorect. Această declaraţie mi-a venit în minte după ce am experimentat trei evenimente separate. Primul a fost cererea mea pentru un grant european de cercetare. La sfârşitul procedurii de evaluare, recenzorii au scris că propunerea mea a fost interesantă, am avut rezultate bune publicabile, iar proiectul a fost bine descris. Cu toate acestea, ei au trebuit să respingă cererea mea, deoarece eu sunt un cercetător „bun", dar nu şi „sustenabil". Acest răspuns a fost primit după ce am aplicat fără succes pentru zeci de granturi de cercetare. John P. A. Ioannidis a scris în Nature (477,529-531 2011): "... cercetarea făcută de Laureaţii Nobel în medicină, fizică şi chimie a fost făcută în proporţie de 30% fără finanţare directă." Apoi a fost refuzul unui student al meu să se înscrie la doctorat. El mi-a răspuns: "Vă mulţumesc pentru ofertă. Sunt mândru de ea, dar trebuie să găsesc o modalitate mai bună de a câştiga bani. Prestigiul nu este ceva ce poate fi utilizat pentru a plăti facturile."

55.2012 – Indiana Senate - Backs Creationism Bill

After deliberating for less than 20 minutes on Tuesday (January 31), the Indiana State Senate approved a bill allowing schools to teach “various theories concerning the origin of life,” including those of Christianity, Judaism, Islam, and Scientology… According to a spokeswoman for the Indiana Department of Education, the state will not develop curriculums or guidelines for teaching creationism, but will leave that up to the individual schools.

Traducere

55.2012 - Senatul Indiana – Înapoi la Creaţionism

După o deliberare, ce a durat marţi (31 ianuarie) mai puţin de 20 de minute, Senatul statului Indiana a aprobat un proiect de lege care permite şcolilor să predea “diferite teorii cu privire la originea vieţii”, inclusiv Creştinismul, Iudaismul, Islamul şi Scientologia ... Potrivit unui purtător de cuvânt al Departamentului Educaţiei statului Indiana, statul nu se va implica în orientarea sau în curricula şcolară, lăsând-o la libera algere a şcolilor.

59.2012 – Keiji Nishida