F4045-01-03-Act1-Pagina curenta

7.4 Piaţa de energie termică din România

7.4.1. Prezentare generalǎ

În prezent în sfera serviciilor publice de alimentare cu energie termică în sistem centralizat din România îşi desfăşoară activitatea un număr de 184 operatori, din care 159 operatori furnizează energie termică produsă în centrale termice (CT) iar 25 operatori furnizează energie termică produsă în centrale electrice de termoficare (CET).

Aceşti operatori sunt organizaţi sub formă de regii autonome, societăţi comerciale sau servicii publice cu personalitate juridică în structura consiliilor locale.
Companiile de exploatare a sistemelor de termoficare pot fi structurale astfel:

• 
  5 companii de termoficare sunt producători de căldură dar ei doar livrează energia termică la o companie de servicii de termoficare;
  
• 
  7 companii de termoficare sunt doar distribuitori de energie termică şi achiziţionează energia termică de la alţi producători;
  
• 
  172 companii de termoficare care au propria lor producţie de energie termică dar şi achiziţionează energie termică de la alţi producători
  

Cel mai mare producător de energie termică din România este S.C. Termoelectrica S.A.

Energia termică produsă în anul 2005 de S.C. „Termoelectrica” S.A. a fost de 9831,44 Tcal, reprezentând 30% din totalul producţiei de energie termică din România.
Producţia totalǎ de energie termicǎ a fost realizatǎ astfel :

• 
  9222,18 Tcal în centralele termoelectrice pe hidrocarburi, ceea ce reprezintǎ 64,61%.
  
• 
  609,26 Tcal în centralele termoelectrice pe cǎrbune, ceea ce reprezintǎ 6,2%
  

S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. (ELCEN), filială a TERMOELECTRICA S.A, este o societate comercială pe acţiuni, cu capital integral de stat, care are ca obiect principal de activitate producerea şi vânzarea energiei electrice precum şi producerea, transportul, distribuţia, dispecerizarea şi vânzarea energiei termice.

Puterea instalată în capacităţile S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. era la începutul anului 2005 de 2008 MW, pe hidrocarburi, reprezentând 20% din capacităţile de producţie în centrale termoelectrice la nivel naţional, fiind astfel principalul producător de energie termică din sector. În 2004, societatea a produs o cantitate de 8,216 milioane Gcal, reprezentând 36,72% din producţia realizată la nivel naţional.
În centralele electrice de termoficare aparţinând SC TERMOELECTRICA energia termicǎ a fost produsǎ în principal în grupuri de cogenerare de urmǎtoarele tipuri:

• 
  grupul de 50 MW, cu prize de termoficare industriale şi urbane : 100 Gcal/h
  
• 
  grupul de 100 MW, cu priză de termoficare urbană : 110 Gcal/h
  
• 
  grupul de 150 MW, cu priză de termoficare urbană : 160 Gcal/h
  

Ceilalţi producători de energie termică importanţi de pe piaţă şi producţia de energie termică aferentă sunt prezentaţi în tabelul următor :

Producător	Segment de piaţă (%)
CET Ploieşti	6,8
CET Govora	4,5
CET Iaşi	3,8
Electrocentrale Galaţi	3,3
Colterm Timişoara	2,9
Electrocentrale Oradea	2,8
CET Brasov	2,8
CET Arad	2,0
CET Brăila	1,7
Termica Suceava	1,4
Termica Botosani	1,3
CET Bacău	1,3
CT RADET Bucureşti	1,2

În România consumul de energie termicǎ este cu preponderenţǎ casnic.

Energia termicǎ pentru consumatorii casnici este produsǎ sub formǎ de apǎ fierbinte utilizată pentru încǎlzire şi prepararea apei calde consum.
Aproximativ 30% din fondul total de locuinţe al României, este alimentat cu energie termică din sistemele centralizate de termoficare, o cifră care se ridică la 55% din zonele urbane. În prezent, numărul de familii alimentate cu energie termică prin sistemele centralizate de producere şi distribuţie este de circa 1 900 000.
În ceea ce priveşte modalitatea de încălzire utilizată, în prezent în România, există următoarea structură de alimentare a locuinţelor:

• 
  din sisteme centralizate de alimentare cu căldură: 31 %
  
• 
  din instalaţii pe combustibil solid: 57 %
  
• 
  din instalaţii pe gaze naturale: 4 %
  
• 
  alte tipuri de încălzire: 8 %
  

Din punct de vedere al surselor de producere a energiei termice necesare populaţiei, structura producţiei din anul 2004 se prezintă astfel:

• 
  63,61 % : SC TERMOELECTRICA SA
  
• 
  9,28 % : producǎtori independenţi şi autoproducǎtori
  
• 
  28,41 % : Centrale Termice de cvartal.
  

P
e piaţa energiei termice, în cadrul sistemelor de termoficare, pot exista următoarele situaţii :

În general, starea tehnică a sistemelor de termoficare din România este caracterizatǎ printr-un grad important de uzură fizică şi morală datorită în primul rând datoritã expirǎrii duratei de viaţă şi a condiţiilor dificile de exploatare. Acesată uzură avansată, în special a reţelelor de transport şi distribuţie a energiei termice, conduce la funcţionarea echipamentelor şi instalaţiilor în condiţii de ineficienţă, cu costuri mari şi cu poluarea mediului ambiant.

7.4.2 Preţuri şi tarife

Preţul energiei termice la consumatorul final cuprinde preţul serviciilor de producere, transport, distribuţie şi furnizare şi se stabileşte prin decizie de către ANRE sau ANRSC, conform încadrării în ariile de competenţă ale celor două organisme de reglementare. Pentru energia termicǎ produsǎ în cogenerare preţul este stabilit de ANRE.

Până în momentul de faţă, preţul plătit de populaţie pentru energia termică furnizată prin sisteme centralizate în scopul încălzirii locuinţelor şi preparării apei calde de consum a fost Preţul Naţional de Referinţă (PNR). Pentru fundamentarea PNR se admitea faptul că energia termică se produce pe bază de gaze naturale într-o centrală termică echivalentă şi faptul că transportul şi distribuţia energiei termice se fac prin reţele de transport şi distribuţie echivalente. Indicatorii tehnico – economici ai centralei termice şi pierderile pe reţelele de transport şi distribuţie se determinau ca medii ponderate la nivel de ţară pentru instalaţii existente.
Nivelul PNR a fost stabilit prin HG 1254/2005 la 107,50 RON/Gcal (cu TVA), respectiv:

29,8 Euro/Gcal (cuTVA).
Având în vedere necesitatea eficientizării sistemului centralizat de producere şi distribuţie a energiei termice din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană şi a integrării pieţii naţionale de energie în piaţa europeană, în august 2006 Guvernul României a adoptat Ordonanţa nr. 36 privind instituirea preţurilor locale de referinţă (PLR) pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate.
Preturile locale de referinţă pentru fiecare localitate sunt stabilite de autoritatile de reglementare competente, ANRE/ANRSC, cu avizul ministerelor implicate, MEC/MAI.

În localităţile în care energia termică este produsă în instalaţiile unui (mai multor) operator(i),

aflat(i) în competenţa de reglementare a ANRE) iar transportul (după caz), distribuţia, furnizarea energiei termice sunt prestate de un operator aflat în competenţa de reglementare a ANRSC, preţul local de referinţă în acea localitate va fi stabilit de autoritatea ce are competenţa de stabilire a preţului la consumatorii finali (ANRSC).
În localităţile în care energia termică este produsă în instalaţiile mai multor operatori ce prestează şi serviciile de distribuţie şi furnizare a energiei termice produse în instalaţiile proprii, iar o parte din operatori sunt în competenţa de reglementare a ANRE iar alţii în competenţa de reglementare a ANRSC, preţul local de referinţă din acea localitate va fi stabilit de autoritatea ce are competenţa de reglementare asupra operatorului ce livrează cantitatea majoritară de energie termică, pe baza datelor transmise de cealaltă autoritate competentă.
Autoritatile de reglementare competente stabilesc nivelul tarifelor pentru fiecare localitate in parte, pe baza costurilor de productie a energiei termice la nivel local. Preţurile se stabilesc şi în funcţie de specificul zonei, respectiv condiţiile de iarnă, capacitatea de plată a populaţiei, combustibilii folosiţi la producerea căldurii şi posibilitatea bugetelor locale de susţinere bugetară a populaţiei pentru plata energiei termice.
Preturile locale de referinţă sunt unice, la nivelul aceleiaşi localităţi, indiferent de tipul şi structura instalaţiilor de producere, transport, distribuţie si furnizare a energiei termice sau de combustibilii utilizaţi.
La data intrării in vigoare a OG 36/2006 în localităţile în care nu este stabilit un preţ local de facturare a energiei termice, facturarea se face la preţul de 107,5 RON/Gcal până la data stabilirii preţului local de către autoritatea administraţiei publice locale.
După introducerea PLR, compensarea eventualelor creşteri ale valorii facturilor la energia termică livrată populaţiei se va realiza prin măsurile cuprinse în OUG 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi acordarea unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice, modificată si completată prin OUG 143/2005.
Conform art. 4 din OG 36/2006, începând cu data de 1.01.2007 compensarea creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibilii utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate, pe perioada derulării programului „Termoficare 2006-2009 calitate şi eficienţă” aprobat prin HG 462/2006, se acordă furnizorilor de energie termică sume din bugetele locale. Aceste sume se vor transfera bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
După acordarea sumelor de la bugetul de stat, autorităţile administraţiei publice locale vor asigura din bugetele locale sumele necesare acoperirii integrale a diferenţei dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice şi preţurile locale de referinţă, dar nu mai puţin de 10% din valoarea costurilor totale.
Pentru Municipiul Ploieşti, preţul local de referinţă pentru energia termică, este de 107,5 lei/Gcal (inclusiv TVA), aprobat prin Decizia 1320 din 3.10.2006.