Federatia sindicatelor libere din îNVĂŢĂMÂnt revista presei

Şefii învăţământului şi-au tras sistem de bruiaj, stilouri de colecţie şi mobilier din lemn nobil

Sistem de bruiaj pentru interceptările telefonice de pe telefonul mobil, stilouri de colecţie şi mobilier nou sunt doar o parte dintre obiectele pe care miniştrii Educaţiei le-au considerat indispensabile pentru instituţia pe care o conduc, chiar în vreme de criză. Schimbarea denumirii Ministerului Educaţiei a costat, la un prim calcul, peste 50.000 de euro, reprezentând plăcuţe şi ştampile noi cu însemnele MEN.

Din 2010, când România s-a cufundat în criză economică, învăţământul din ţara noastră a mers din scandal în scandal. În ultimii ani imaginea şcolii româneşti a ajuns să se confunde cu scandalurile de la examenul de bacalaureat, mai exact procentul mic de promovabilitate şi acuzaţii de corupţie, şi, pe de altă parte, proteste şi strigăte de disperare ale unor dascăli retribuiţi “ca în lumea a III-a”.

În spatele acestui scenariu, la Ministerul Educaţiei s-au petrecut unele lucruri cel puţin interesante. În timpul mandatelor miniştrilor Daniel Funeriu, Ecaterina Andronescu, dar şi sub comanda actualului şef al învăţământului, Remus Pricopie, sediul Ministerului Educaţiei, de pe strada General Berthelot din Capitală, a fost dotat după placul fiecărui politician instalat la conducerea instituţiei.

Poate una dintre cele mai interesante dotări este instalaţia de bruiaj a interceptărilor telefonice pentru cabinetul ministrului.

Fostul ministru al Educaţiei Ecaterina Andronescu spune că sistemul de bruiaj a fost achiziţionat de Daniel Funeriu. “Nu am cumpărat eu acest sistem. A fost luat de Funeriu. Ştiam de existenţa acestor dispozitive, dar nu le-am folosit, pentru că am considerat că ceea ce declar public pot vorbi şi pe telefonul mobil. Nu am folosit instalaţia, nu am întrebat de ce a fost achiziţionată. Nu poţi să o returnezi. Era acolo şi a rămas acolo”, ne-a declarat Ecaterina Andronescu.

Daniel Funeriu spune că nu ştie de existenţa unui astfel de sistem de bruiaj, în timpul mandatului său. “Nu ştiu să fi folosit în mod uzual sistem de bruiaj. Foloseam frecvent telefonul mobil în biroul meu. Nu exclud, ca din motive de securitate, pentru a nu fi divulgate subiecte de examene, cineva din minister să fi considerat că este necesar sistem de bruiaj”, ne-a declarat Daniel Funeriu.

interimar al Educaţiei Liviu Marian Pop spune că el a solicitat un altfel de sistem, care să înlăture eventuale suspiciuni de fraudare a bacalaureatului. Sistemul de bruiaj trebuia să blocheze convorbirile de pe telefonul mobil din cabinetul ministrului în perioada examenului. “Eu am cerut un sistem de bruiaj pentru biroul ministrului, pentru cel al secretarului de stat şi pentru cel al preşedintelui Comisiei de bacalaureat pentru a nu se putea purta discuţii pentru eventuale aranjamente, în timpul examenului. Să se vorbească doar de pe telefonul fix, prin STS”, ne-a declarat Pop.

Mese noi în minister

O altă achiziţie interesantă este aceea de stilouri de colecţie. Cu toate că există o hotărâre de Guvern ce încă interzice astfel de achiziţii, Ministerul Educaţiei a fost dotat şi cu mobilier nou din lemn nobil şi sticlă securizată. În minister au fost necesare, se pare, şi rame noi pentru tablouri.

Pe lângă acestea, conducerea Ministerului Educaţiei primeşte anual 75 de abonamente all inclusive pe 12 luni la un club exclusivist de sport şi SPA din Capitală, ca urmare a unui contract de concesiune semnat pe mai mulţi ani cu o societate comercială (subiect prezentat detaliat de PUTEREA, în trecut). Dacă apelează sau nu la serviciile oferite cadou rămâne la latitudinea fiecărui ministru.

Mobilierul şi stilourile pot fi achiziţionate şi printr-un proiect european al ministerului. Menţionăm că până la ora închiderii ediţiei tipărite, nu am primit un răspuns al MEN care să ne prezinte exact datele la care au fost achiziţionate obiectele menţionate mai sus şi sumele exacte cheltuite. Vom publica precizările ministerului când acestea ne vor fi furnizate.

Cât ne-a costat botezul

Decizia Guvernului Ponta de a schimba denumirea ministerului lui Remus Pricopie din cel al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în Ministerul Educaţiei Naţionale a însemnat şi alţi bani cheltuiţi pentru schimbarea plăcuţelor şi ştampilelor cu denumirea instituţiei, atât de la sediul central, cât şi de la fiecare inspectorat şcolar judeţean. O astfel de investiţie a depăşit 50.000 de euro.

Ecaterina Andronescu consideră că astfel de cheltuieli nu erau oportune. “Din punctul meu de vedere, nu erau necesare aceste investiţii. În mandatul meu nu a fost schimbată denumirea ministerului”, ne-a mai spus Andronescu.

Senatorul PSD Liviu Pop este însă de altă părere. Pop consideră că astfel de achiziţii nu pot fi foarte costisitoare şi fac parte din minimul necesar pentru desfăşoarea activităţii MEN. “Stilouri de acest gen nu pot fi achiziţionate decât pentru întâlniri ale ministrului cu alţi demnitari din alte state. Atunci se foloseşte acest protocol. Dar nu depăşesc 100-150 de lei, în general. Dacă ministerul este implicat într-un proiect european poate primi şi mobilier. Schimbarea denumirii din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în Ministerul Educaţiei Naţionale atrage după sine şi schimbarea tuturor acestor plăcuţe şi ştampile de la toate instituţiile subordonate, nu doar inspectorate, ci şi ARACIP, CNCS şi aşa mai departe. Este posibil ca suma să depăşească 50.000 de euro. Nu au fost schimbate plăcuţele de la toate şcolile, pentru că atunci suma ar fi fost mult mai mare”, a spus Pop. 

http://www.puterea.ro/politica/sondaj-64-dintre-romani-cred-ca-in-ultimii-doi-ani-coruptia-a-crescut-conform-barometrului-transparency-international-74769.html

SONDAJ: 64% dintre români cred că în ultimii doi ani corupția a crescut, conform barometrului Transparency International

Românii spun, în majoritate (64%), că problema corupţiei în sectorul public este una serioasă, după cum arată Raportul anual publicat de organizaţia nonguvernamentală Transparency International. Prin contrast, doar 1% sunt de părere că nu este nici o problemă. De altfel, 50% din populaţie este de părere că funcţionarii publici sunt corupţi.

Cea mai proastă părere pare să fie cea despre partidele politice despre care un coeficient de 76% dintre concetățenii noștri cred că sunt afectate de corupție. La modul general, 64% susțin că în ultimii doi ani corupția a crescut, iar dintre aceștia, 43% cred că a crescut mult. Alți 27% au fost de părere că a rămas la fel și doar un procent de 8% sunt mai optimiști și spun că a scăzut (dintre care 2% cred că a scăzut mult). Barometrul publicat de Transparency Inbternational mai spune că românii cred în proporție de 68% că parlamentul (legislativul) este afectat de corupție.

Guvernul, condus de interese

Întrebați în ce măsură cred că actualul Guvern este condus de câteva grupuri mari de interese (entități) care acționează în propriul interes, cei mai mulți - 42% - au răspuns că într-o mică măsură, în timp ce doar 36% cred în mai mare măsură în această ipoteză. Cât despre măsurile anticorupție ale Guvernului, se constată o lipsă de încredere masivă. Astfel, 56% au susținut că sunt ineficiente (din care 19% au ”bifat” varianta ”foarte ineficiente”), în timp ce ceilalți 29% cred că nu sunt nici eficiente, nici ineficiente. Doar 13% spun că sunt eficiente (din care 2% sunt mai entuziaști și spun că sunt chiar foarte eficiente).

Justiţia, prost văzută

Pe domenii, situația nu este deloc mai fericită. Unul dintre cele mai înalte ”scoruri” între români privind corupția este referitor la Sănătate, unde 55% au spus că este afectată de corupție. Și totuși Justiția e și mai prost văzută (58% spun că e coruptă), dar nici Poliția nu stă mai bine (54%).

Procente mai mici s-au înregistrat la educație (33%), ONG-uri (24%), culte (23%), iar cel mai mic procent armata, despre care doar 19% dintre români cred că ar fi afectată de corupție.

O parte semnificativă din populație (34%) este de părere că mass-media este coruptă. Mare este și procentul celor care cred că lumea afacerilor este lovită de acest flagel (49%).

Unde se dășpagă

Cel mai mult se dă șpagă în sistemul medical, sondajul arătând că 27% dintre români au plătit ca să beneficieze de serviciile publice de sănătate. Pe locul doi este Justiția (13% susțin că au dat mită), urmată de serviciile funciare (11%). Mita către polițiști atinge doar 9 procente din populație, mai mult decât Educația (7%). Interesant este și faptul că doar 25% dintre concetățeni declară că li s-a cerut mită, iar din aceștia, doar o treime au acceptat să o plătească.

Criza mondială

La nivel mondial, 53 la sută din omenire consideră că în ultimii doi ani corupţia s-a agravat, iar 27% dintre oameni susțin că au fost nevoiți, în ultimele 12 luni, să plătească mită pentru a avea acces la unele servicii publice sau unele instituţii. Sondajul arată o criză serioasă de încredere în clasa politică. În 51 de ţări, partidele politice sunt considerate instituţia cea mai coruptă şi 55 la sută dintre persoane sunt convinse că acţiunile guvernului lor se supune unor interese particulare.

Ancheta a fost realizată pe un eşantion format din 114.000 de persoane, în 107 ţări.

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/inca-un-bacalaureat-cu-cantec-pe-mai-multe-voci-307118.html

Încă un bacalaureat cu cântec (pe mai multe voci)

Dacă e să ne luăm după cifrele prezentate de către ministrul Educaţiei, a fost un bacalaureat “normal”. Promovabilitatea a fost cea mai înaltă de la inventarea camerelor de supraveghere video.

Aici ar fi o discuţie, căci 30.000 de absolvenţi ai clasei a XII-a nu s-au înscris; dacă raportăm numărul “reuşiţilor” la totalul absolvenţilor, şi nu la cel al celor înscrişi la examen, pentru a reflecta mai corect eficienţa sistemului, obţinem o cifră apropiată de cea din anii trecuţi. Spre cinstea sa, ministrul Pricopie nu s-a grăbit să anunţe triumfalist recordul “post-funerist”, evidenţiind condiţiile schimbate care fac cifrele greu de comparat.

Mai ciudată a apărut aserţiunea referitoare la cele 0,16% din totalul persoanelor implicate în bacalaureat care sunt suspectate de fraudă, cifră care şi ea ar fi comparabilă cu cele din anii trecuţi. Mă tem însă că, atunci când e vorba de corupţie, procentajele nu ne prea ajută. Ceea ce s-a întâmplat anul ăsta, cu zeci de poliţişti şi procurori descinşi într-un liceu, este fără precedent.

Discuţiile din spaţiul public s-au concentrat asupra eventualelor abuzuri care s ar fi produs în timpul anchetei penale. E o temă la care nu mă voi referi aici, pentru că îmi lipsesc informaţiile necesare şi prefer să aştept rezultatele investigaţiilor pe care (sper) le vor întreprinde Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul de Interne.

Problema principală mi se pare mai vechea temă a corupţiei din instituţiile publice, devenită acută în sistemul de educaţie, unde gravitatea actelor creşte exponenţial. Un adolescent care învaţă în şcoală cum să dea mită, cum să profite de coruptibilitatea celui care ar trebui să fie model de corectitudine, nu prea are cum să nu devină, la rândul său, un corupător sau un corupt. Corupţia din şcoli este elementul care asigură reproducerea şi amplificarea fenomenului de la o generaţie la alta.

Un prim element care trebuie să ne pună pe gânduri este faptul că atât la Liceul „Bolintineanu“, cât şi la altele la care s-au descoperit indicii că au existat infracţiuni similare, acţiunea de contracarare nu a fost iniţiată din interiorul sistemului, ci din afara lui. Mi-ar fi plăcut (vorba vine!) ca inspectorii, directorii, profesorii să fie cei care declanşează ancheta. Asta ar fi însemnat că sistemul nu e în totalitate bolnav, că dispune încă de mecanisme de apărare, că elementele sănătoase luptă pentru eliminarea celor stricate. Din păcate, nu ni s-a semnalat nici un caz în care cineva din interiorul ministerului, indiferent la ce palier, să fi declanşat o anchetă vizând corupţia la bacalaureat.

În cazul examenelor de tipul bacalaureatului, totul porneşte de la banii strânşi de la elevi sub forma “protocolului” datorat comisiei şi supraveghetorilor. Versiunea inocentă, apărută o dată cu introducerea comisiilor din afara liceului, era că profesorii respectivi petrec mai mult de douăsprezece ore în şcoală, că se cade să fie omeniţi cu un suc, un sandvici, o cafea, un fursec. Treptat, de la an la an, trataţia s-au sofisticat, fursecului i s-au adăugat cartuşul de ţigări şi sticla de whisky (pentru acasă), apoi plicul cu bani.

Fenomenul “protocolului” exista şi în fotbal, cu ani în urmă, unde arbitrii trebuiau “omeniţi” de către echipele-gazdă cu o masă, un hotel mai acătării etc. Ne amintim de patronul de club care încerca să câştige bunăvoinţa echipei de arbitri străini cu ajutorul unor “folcloriste” mai libertine. Acolo, lucrurile s-au rezolvat o dată ce “trataţia” s-a oficializat şi i s-a stabilit cuantumul, acelaşi pentru toate echipele şi toţi arbitrii.

Şi secretarul de stat din Ministerul Educaţiei anunţa, acum o lună, că “strângerea de fonduri pentru protocol la examenul de bacalaureat este interzisă, iar cei care vor accepta astfel de practici vor fi excluşi din comisiile de examen pentru o perioadă cuprinsă între 1 şi 5 ani”, doar că totul a rămas la nivel declarativ. Toată lumea ştie că “protocolul” nu e în regulă, dar că se practică şi nu prea e nimic de făcut. Complicitatea e generală: profesori, părinţi, elevi, toţi ştiu, dar când sunt întrebaţi, spun că ei personal nu au participat. Elevii sunt în situaţia cea mai proastă: atunci când refuză să participe, sunt penalizaţi de către propriii colegi (care “trebuie” să completeze sumele), sunt excluşi din grup. Profesorii joacă de obicei rolul de mediator. Ei au învăţat să nu se implice material (de obicei, banii sunt strânşi de către un părinte sau un elev şi transmişi celor mituiţi pe căi “depersonalizate” de genul cutiei cu şerveţele). Părinţii sau elevii n-ar putea ajunge la comisia venită din afara şcolii fără concursul unor profesori din şcoală care să discute “de la om la om” cu membrii comisiei de examen.

Una peste alta, sistemul funcţionează datorită complicităţii tuturor celor care ştiu ce se petrece, dar închid ochii. Mentalitatea că “eu nu pot schimba de unul singur un sistem” produce efecte monstruoase.

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/faceti-reforme-adevarate-in-educatie-terminati-cu-peticeala-307073.html

Faceţi reforme adevărate în Educaţie! Terminaţi cu peticeala!

Opt clase de învăţământ obligatoriu, după care un examen, dar nu numai de verificare a cunoştinţelor. Testul are o esenţială componentă psihologică. Trebuie să se vadă cine are dragoste de carte şi cine nu. Rapoarte şi observaţii, de o jumătate de secol încoace, arată că fiecare generaţie care finalizează gimnaziul, la nivel de ţară, poate fi împărţită în două categorii, aproape egale. Elevi cărora le place învăţătura şi alţii care n-au înclinaţie spre aşa ceva. Cei din prima categorie merg spre liceu.

Restul - către şcolile de arte şi meserii. Cu specific diferit, în funcţie de meseriile tradiţionale din anumite zone ale ţării. Abilităţile practice se pot diferenţia şi după relief - unele se practică, de pildă, la munte, altele la câmpie. Specializările depind şi de investiţiile, româneşti sau străine, pe care contăm în diverse oraşe. Brăţara de aur poate fi astfel redescoperită de tinerii care, la 18 ani, păşesc în viaţă, având cu totul alte perspective în a-şi câştiga pâinea.

Cât priveşte liceele, cei care merg acolo trebuie îndrumaţi tot în funţie de aptitudinile pe care le-au dovedit în primii opt ani de studiu. Esenţială este conlucrarea între părinţi şi şcoală, în timpul gimnaziului, încât copilul să fie îndrumat spre acel domeniu în care capacităţile sale pot să înflorească.

Ajunşi după patru ani de liceu în faţa Bacalaureatului, elevii dau măsura nu doar a pregătirii teoretice, ci şi a măiestriei cu care stăpânesc meseria pe care şi-au ales-o. Dintre aceştia, numai vârfurile vor bate la porţile facultăţilor, pentru examenul de admitere. Tineri a căror inteligenţă şi creativitate îi recomandă pentru specializarea în mediul universitar.

Programa şcolară schimbată din temelii. Latura practică trebuie să ia definitiv locul celei teoretice. Profesorul să revină în centrul universului educaţional. Lecţia se învaţă la clasă, de la profesor, în proporţie de cel puţin 80%, nu din manuale sau culegeri. Asta o spune orice pedagog care se respectă. Aşa cum tot pedagogi din felurite domenii mi-au atras atenţia, de-a lungul timpului, că programa de azi nu numai că e plină de informaţii inutile. Mai grav, e văduvită de esenţiale elemente care duc la construirea unei culturi generale solide.

O măsură de primă importanţă e reînfiinţarea şcolilor săteşti. Copiii care dovedesc ataşamentul faţă de învăţătură trebuie susţinuţi de statul român cu burse îndestulătoare, când vor ajunge la liceu, ba şi mai departe, în facultate. Să nu uităm de valorile neamului românesc, majoritatea plecate tocmai din "pierdutele" sate ale ţării.

Necesara majorare a salariilor în învăţământ nu mai poate aştepta. Ba chiar aceastea trebuie să atingă cea mai înaltă cotă din economia românească. Dacă se poate, azi să se întâmple acest lucru. De mâine, în schimb, toţi oamenii din sistem care şi-au dovedit incompetenţa se despart definitiv de catalog. Unele voci admit că procentul ar ajunge la cel puţin 30%. Fără metodă didactică şi fără vocaţie, fără capacitate de dialog, nimeni nu poate avea pretenţia că e învăţător sau profesor, de şcoală generală, liceu ori facultate. Nu mai zic de cei al căror deviant comportament este o ruşine faţă de această nobilă meserie. Sau de şpăgari...

Radicala transformare a programei şcolare va duce la eliminarea celor două "industrii" care căpuşează sistemul de mai bine de 20 de ani - a meditaţiilor particulare şi a tipăriturilor didactice. Cu părere de rău pentru nenumăraţii "experţi" din liceele "de elită", inspectoratele şcolare şi din minister, a venit timpul să înceteze activitatea ca autori de manuale, culegeri şi caiete speciale. Ce efecte au aceste cărţi pentru copii? Ar fi bine să discutaţi cu medicii ortopezi despre riscul la care se expun copiii, de a-şi îndoi coloana vertebrală, cărând zilnic ghiozdanul, atât de greu, încât pare mai degrabă umplut cu cărămizi. Vestea e rea şi pentru unii dintre milionarii noştri din top 300 sau 500, patroni de edituri sau tipografii, care au făcut bani frumoşi, din 1990 încoace, de pe urma sutelor, dacă nu chiar miilor de titluri de carte mai mult sau mai puţin didactică. Cât priveşte studenţii, chiar dacă nu-şi rup spinarea, îşi storc creierii. Mai ceva decât Biblia, manualul propriului tău profesor trebuie nu numai cumpărat, dar şi studiat. Pentru ce?!...

Reducerea masivă a populaţiei şcolare din licee va afecta grav şi dascălii a căror activitate s-a axat, de-a lungul anilor, pe meditaţiile particulare. E drept, nu putem vorbi de o activitate subterană. Meditaţiile particulare au fost legalizate încă din anul 1973, dar atunci li s-a pus profesorilor condiţia să plătească impozit pe veniturile astfel obţinute. Să nu uităm că la mijlocul anilor '80 apare un ordin al Ministerului Educaţiei care interzice profesorilor să-şi mediteze propriii elevi. Măsură nerespectată de cei mai mulţi dascăli. Dacă mergi în liceele din Capitală sau din alte mari oraşe, întrebând elevii de-a XII-a cum se pregătesc pentru Bac, cei mai mulţi vor spune că vin la şcoală numai pentru a face simplul act de prezenţă. Cu profesorii lor, în schimb, instruirea necesară examenului e asigurată în particular. Circulau tot felul de procente, cu ani în urmă, referitoare la numărul elevilor din România care fac meditaţii particulare. Se ajunsese până la 80%, dacă-i punem la socoteală şi pe cei din gimnaziu. Te şi întrebi de ce se mai duc copiii la şcoală..

Doar sclipirile de inteligenţă vor ajunge la facultate. Oare ce se va întâmpla cu multitudinea universităţilor de stat şi, mai ales, private din ţara noastră?! Cu referire expresă la filialele deschise prin diverse orăşele de pe cuprinsul ţării, unde, pe bandă rulantă, din 1990 până azi, au fost transformaţi miliţieni, secretare, bucătărese ori pierde-vară de bani-gata în licenţiaţi în Arta-Buzunarelor-Pline-Cu-Diplome. Se vor închide "fabricile"? Se vor planta flori în locul vechilor edificii? Adevărul e că florile pot fi mult mai benefice!

Acestea sunt gândurile celui care - ca jurnalist, axat cândva pe Educaţie, dar şi tată al unui băiat de clasa a VIII-a - se declară sătul până peste cap de peticeala ultimilor 23 de ani din învăţământ. Radicalele schimări - oricare ar fi acelea, nu am pretenţia expertului - trebuie să stopeze bătaia de joc la care sunt supuşi copiii noştri. Şi să încurajeze adevăratele valori de la catedră. Mesajul meu pentru şefii Educaţiei - bazaţi-vă pe oamenii competenţi, dedicaţi sufleteşte meseriei lor, care n-au părăsit încă sistemul, în ciuda faptului că până acum n-au avut dreptul la o carieră, marginalizaţi de politruci. Transformaţi şcoala în adevăratul motor al dezvoltării României. Sunteţi oare în stare de aşa ceva? Dacă nu, vai de viitorul copiilor noştri!

http://www.ziare.com/scoala/rezultate-bacalaureat-2013/fostul-ministru-miclea-despre-rezultatele-la-bac-e-cumplit-trei-cauze-pentru-acest-dezastru-1245218