Frank herbert

― Nu mi se pare deloc încântător, comentă Farad'n.

― Nici mie, ca să fiu sincer, spuse Leto. Dar acesta e universul pe care îl voi crea.

― De ce?

― E vorba de o lecţie pe care am învăţat-o pe Dune. Prezenţa morţii a fost, aici, un spectru care i-a dominat pe cei vii. Prin această prezenţă, morţii i-au preschimbat pe cei vii. Membrii unei asemenea societăţi se scufundă în măruntaiele lor. Dar, când vine vremea contrariului, când ei se ridică la suprafaţă, sunt măreţi şi frumoşi.

― Nu văd răspunsul la întrebarea mea, obiectă Farad'n.

― N-ai încredere în mine, vere.

― Nici propria ta bunică nu are.

― Şi pe bună dreptate, admise Leto. Dar ea trebuie să consimtă fiindcă n-are ce face. La urma urmelor, Surorile Bene Gesserit sunt nişte pragmatice. De altfel, împărtăşesc întru totul punctul lor de vedere asupra universului în care trăieşte. Tu, de pildă: menţii uzanţele puterii, catalogând tot ce te împresoară în funcţie de valoarea sau ameninţarea pe care ar putea s-o reprezinte.

― Am acceptat să fiu Scribul tău.

― Pentru că ţi s-a părut amuzant şi ţi-a flatat vocaţia reală, care este aceea de istoric. Ai un adevărat geniu în a descifra prezentul în termenii trecutului. M-ai devansat cu mai multe prilejuri.

― Nu-mi plac insinuările tale, spuse Farad'n.

― Foarte bine! Ai coborât, de la ambiţiile tale infinite, la prezenta situaţie de inferioritate. Oare nu te-a prevenit bunica mea în legătură cu infinitul? Ne atrage ca un far aprins în inima nopţii, făcându-ne orbi la excesele pe care le poate pricinui finitului.

― Aforisme Bene Gesserit! contră Farad'n.

― Dar mult mai precise, replică Leto. Bene Gesseritul credea că poate prezice cursul evoluţiei. Dar a omis să ia în considerare propriile sale schimbări în cursul acestei evoluţii. Surorile şi-au închipuit că ele vor rămâne pe loc, în timp ce planul lor genetic progresa. Nu sunt victima unei asemenea orbiri reflexibile. Uită-te bine la mine, Farad'n. Eu nu mai sunt fiinţă umană.

― Aşa mi-a spus şi sora ta, zise Farad'n. Ezită, apoi întrebă: Eşti Monstruozitate?

― După definiţia pe care o dau Surorile, poate că da. Harum este un autocrat crud. Sunt părtaş la această cruzime. Dar ia aminte la ce-ţi spun: cruzimea mea este cea a fermierului, iar acest univers uman este ferma mea. Odinioară, fremenii ţineau pe lângă sietchurile lor vulturi domesticiţi; eu voi ţine un Farad'n îmblânzit.

Chipul lui Farad'n se întunecă.

― Fereşte-te de ghearele mele, vere. Nu mă-ndoiesc că sardaukani mei ar sfârşi prin a fi copleşiţi de fremenii tăi, dar nu înainte de a-ţi provoca râni grave, iar şacalii abia aşteaptă să se repeadă asupra celor slabi.

― Voi şti să te folosesc cum se cuvine, îţi făgăduiesc, spuse Leto. Se aplecă în faţă. Nu ţi-am spus că nu mai sunt fiinţă umană? Crede-mă, vere. Nici un copil nu se va naşte din sămânţa mea, căci nu mai am sămânţă, iar asta mă sileşte la o a doua perfidie.

Farad'n aşteptă în tăcere. Înţelegea, în sfârşit, sensul diatribei lui Leto!

― Voi purcede împotriva tuturor preceptelor fremene, zise Leto. Iar ei vor trebui să accepte fiindcă altceva nu pot face. Te-am atras aici şi te-am reţinut cu perspectiva unei logodne, dar nu va fi nici o logodnă între tine şi Ghanima. Sora mea se căsători cu mine!

― Dar ai...

― Se va căsători, am spus. Ghanima trebuie să ducă mai departe filiaţia Atreizilor. E vorba şi de programul genetic Bene Gesserit care, acum, este programul meu.

― Refuz, zise Farad'n.

― Refuzi să procreezi o dinastie Atreides?

― Ce dinastie? Tu vei rămâne pe tron mii de ani!

― Şi-ţi voi modela descendenţii după asemănarea mea. Va fi programul de formare cel mai intens, cel mai complet din întreaga istorie umană. Vom fi un ecosistem la scară redusă. Trebuie să-nţelegi că oricare-ar fi sistemul pe care animalele îl aleg pentru a supravieţui, el trebuie să fie fundamentat pe modelul comunităţilor solidare, al interdependenţei, al conlucrării în interesul comun care este sistemul. Iar acest sistem va produce conducătorii cei mai competenţi care au existat vreodată.

― Prezinţi sub o formă seducătoare cea mai detestabilă...

― Cine va supravieţui Kralizecului? întrebă Leto. Pentru că, îţi promit, Kralizec va veni.

― Eşti nebun! Vei nimici Imperiul!

― De bună seamă... dar nu-s nebun, fiindcă nu sunt om. Voi crea însă o nouă conştiinţă în toţi oamenii. Îţi spun că sub deşertul Dunei, într-un loc tainic, se află cea mai mare comoară a tuturor timpurilor. Nu te mint. Când ultimul vierme va fi murit şi când ultima grămăjoară de mirodenie va fi fost recoltată de pe nisipurile noastre, aceste bogăţii din adâncuri se vor revărsa în universul nostru. Pe măsură ce monopolul mirodeniei îşi va pierde puterea şi rezervele ascunse îşi vor face veacul, alte puteri se vor ivi în împărăţia noastră. E timpul ca oamenii să înveţe să trăiască aşa cum le dictează instinctul.

Ghanima se desprinse de spătarul tronului, se apropie de Farad'n şi-i luă mâna.

― Aşa cum mama mea n-a fost soţie, nici tu nu vei fi soţ, spuse Leto. Dar poate că dragoste o să fie şi asta va fi de ajuns.

― Fiecare zi, fiecare clipă aduce o schimbare, zise Ghanima. Recunoscând aceste clipe, înveţi.

Farad'n simţi mâna mică şi caldă a Ghanimei ca pe o prezenţă insistentă. Percepuse mişcarea de maree a argumentelor lui Leto, dar, nici o clipă, acesta nu folosise Glasul. Era un apel adresat viscerelor, nu minţii.

― Asta e ceea ce oferi în schimbul sardaukarilor mei? întrebă el.

― Ofer mult mai mult, vere. Le ofer descendenţilor tăi un Imperiu. Vă ofer pacea.

― Care va fi rezultatul păcii tale?

― Contrariul ei, răspunse Leto pe un ton de calmă persiflare.

Farad'n clătină din cap.

― Găsesc preţul pentru sardaukarii mei extrem de ridicat. Va trebui să rămân Scribul tău şi, în acelaşi timp, tatăl secret al stirpei tale regale?

― Da.

― Vei încerca să-mi impui obişnuinţa cu pacea ta?

― Da.

― Îţi voi opune rezistenţă în fiecare zi a vieţii mele.

― Dar asta e funcţia pe care-o aştept de la tine, vere. Pentru asta te-am ales. Îi voi conferi caracter oficial. O să-ţi dau un nume nou. De azi înainte, te vei numi Spărgătorul Obişnuinţei, adică, pe limba noastră, Harq al-Ada. Hai, vere, nu fi obtuz. Mama mea te-a educat bine. Dă-mi sardaukarii.

― Dă-i, veni ca un ecou vocea Ghanimei. Într-un fel sau în altul, tot îi va avea.

Farad'n percepu în glasul ei teama pentru persoana lui. Dragoste? Leto nu-i cerea o decizie raţională, ci una intuitivă.

― Fie, rosti el.

― Perfect, zise Leto.

Se ridică de pe tron cu o mişcare ciudat de fluidă, ca şi cum abia ar fi reuşit să-şi ţină în frâu înspăimântătoarele puteri. Apoi coborî lângă Ghanima, o întoarse uşurel cu spatele la el şi, întorcându-se la rândul lui, îşi lipi spatele de al ei.

― Înregistrează şi asta, vere Harq al-Ada, spuse el. Aşa vom fi noi doi totdeauna. Aşa vom sta şi când vom fi căsătoriţi. Spate în spate, privind, fiecare, în direcţie opusă pentru a apăra acel tot care am fost amândoi dintru început. (Se întoarse, îi aruncă o privire zeflemitoare lui Farad'n şi urmă, coborând glasul:) Să-ţi aminteşti asta, vere, când te vei afla faţă în faţă cu Ghanima. Să-ţi aminteşti asta când îi vei murmura şoapte de dragoste şi lucruri duioase, când vei fi cel mai mult ispitit de obişnuinţele păcii mele şi ale satisfacţiei mele. Spatele tău va rămâne expus.

Se întoarse, coborî treptele în mijlocul curtenilor, care-l urmară şi părăsiră sala în siajul său, ca nişte sateliţi.

Încă o dată, Ghanima îl prinse de mână pe Farad'n, dar privirea ei rămase aţintită vreme îndelungată spre celălalt capăt al sălii, la uşa prin care dispăruse Leto.

― Unul dintre noi trebuia să accepte durerea, rosti ea într-un târziu, iar el a fost întotdeauna cel mai puternic.

-----------------------------------