Pâinea cea de toate zilele 1 octombrie text: Psalmul 119: 49-56 o muzică bună Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele



Yüklə 185.92 Kb.
səhifə1/3
tarix29.07.2018
ölçüsü185.92 Kb.
  1   2   3

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 OCTOMBRIE

Text: Psalmul 119:49-56

O MUZICĂ BUNĂ

Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele,

în casa pribegiei mele. Psalmul 119:54

Să cânţi bine nu înseamnă numai să loveşti notele corect şi la timpul potrivit. H.V. Morton a descoperit acest lucru în catedrala engleză Winchester. Împreună cu un grup de turişti, a urcat în turn ca să vadă clopotele. Ghidul le-a spus să ia fiecare câte una din frânghiile clopotelor şi să tragă de ele atunci când el va face un semn. Făcând astfel, fiecare la rândul lui, s-a produs melodia cântării: „Fii cu mine". Ei au fost uimiţi, dar atât a fost totul. Ei au recunoscut melodia, dar nu se putea zice că au produs o muzica melodioasă.Viaţa creştină trebuie să producă muzică. Dar ea nu va reuşi numai prin respectarea în mod mecanic a unor anumite reguli. Ştim cu toţii că este bine să mergem la biserică, să dăm bani, să ne ferim de ucidere, adulter, furt, minciună, pentru că este mult mai bine decât să le facem. Trebuie să ascultăm de Dumnezeu, chiar şi atunci când nu am vrea s-o facem. Dar atunci când creştem în aprecierea pentru înţelepciunea standardelor lui Dumnezeu şi în dragoste pentru Mântuitorul nostru, vom descoperi tot mai mult că respectarea legilor Lui aduce bucurie, pace, şi un sentiment de mare înălţare. Putem avea acelaşi sentiment pe care îl are un bun instrumentist într-o orchestră bună atunci când cântă o simfonie de Beethoven. Plăcerea noastră devine împlinirea voii lui Dumnezeu. Când se întâmplă acest lucru, putem spune împreună cu psalmistul: „Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele". Vieţile noastre vor face o muzică minunată. H.V.L.



S-ascult de Domnul, la-nceput e greu,

Până-oi ajunge ca să am lumină;

Că tot ce cere-i spre binele meu,

Să-mi facă viaţa liberă, senină. - D.J.D-

Nu poate exista o armonie a inimii fără notele vesele ale ascultării.

2 octombrie

Text: 1 Corinteni 11:23-34

O CINĂ PENTRU PĂCĂTOŞI

Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi acest lucru in amintirea Mea.1 Corinteni 11:24

Aproape toţi creştinii sunt uniţi într-o singură practică - celebrarea Cinei Domnului. Maniera în care ea se face poate diferi, dar cu toţii sunt de acord că pâinea şi rodul viţei vorbesc despre trupul frânt şi sângele pe care Cristos Şi l-a dat pentru cei păcătoşi.

Putem cădea în două extreme atunci când ne apropiem de Cina Domnului. Putem fi prea conştienţi sau prea împietriţi. Îmi aduc aminte de o istorioară despre o femeie care era gata pentru comuniune. Era o creştină devotată, deşi cam prea sensibilă şi era uneori necruţătoare cu ea însăşi. Practica era să bea cu toţii din acelaşi pahar. Când paharul a ajuns la ea, l-a luat cu mâinile tremurânde şi nu l-a putut duce la gură. Observându-i lacrimile din ochi, pastorul s-a apropiat în linişte şi a rugat-o să bea. „Dar, frate pastor, a spus ea, simt că sunt o mare păcătoasă." „Da, dar Isus a murit pentru păctoşi", a spus pastorul. „Bea să-ţi aminteşti acest lucru." Ea avea nevoie de asigurarea că sângele lui Cristos a fost dăruit pentru a ispăşi păcatele ei.

Pe de altă parte, putem lua Cina Domnului prea uşor. Unii credincioşi din zilele apostol lui Pavel se îmbătau la mesele frăţeşti atunci când aveau şi Cina Domnului. Pavel a trebuit să le spună să se cerceteze pe ei înşişi ca să nu cadă sub judecata Lui Dumnezeu (1 Corinteni 11:21, 28-30). Să ne aducem aminte ori de câte ori luăm Cina Domnului că ea este pentru păcătoşii mântuiţi - păcătoşi care s-au pocăit cu adevărat şi care au nevoie de siguranţa mântuirii lor.D.J.D.



Iau pâinea şi paharul, Doamne,

Ce vorbesc de dragostea-Ţi divină

Şi mă dărui iarăşi numai Ţie,

Tot ce sunt, cu inima deplină. - Anonim

Venim la Masa Domnului, nu pentru că suntem merituoşi, ci pentru că avem nevoie.

3 octombrie

Text: 1 Corinteni 1:26-2:5

CREŞTINUL IDEAL

Dar Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să

facă de ruşine pe cele tari. 1 Corinteni 1:27

Timp de un sezon sportiv şi jumătate am auzit mult despre un jucător de baseball de la echipa Twins din Minnesota. Il chema Kirby Puckett. El alerga foarte repede, lovea mingea foarte puternic, urca pe gardul de sârmă să prindă mingea din zbor. Mi l-am imaginat ca fiind un atlet desăvârşit - înalt, cu umeri largi, cu o figură atletică. Apoi, într-o zi l-am văzut jucând la televiziune. Ce surpriză! Marele jucător era scund, cu pieptul ca un butoi şi cu picioarele butucănoase. Nu arăta în nici un fel cum îmi imaginasem că trebuie să arate un sportiv, dar era unul bun.

Tot astfel, avem anumite idei despre felul cum trebuie să arate un creştin ideal. El sau ea, ar trebui să fie atractiv, să vorbească blând, să fie inteligent, să folosească un vocabular adecvat, şi să acţioneze întotdeauna în felul cum credem noi că ar acţiona un creştin. Potrivit textului de azi totuşi nu putem identifica un creştin după trăsături ca acestea: atractivitate, inteligenţă, ori elocinţă. Creştinii sunt oameni obişnuiţi de zi cu zi care au slăbiciuni, care uneori nu ţin bine socoteala banilor, care sunt morocănoşi. De fapt, creştinii cei mai buni poate că nu se apropie nici pe departe de conceptul nostru ideal. Sfântul umil, tăcut al lui Dumnezeu, care umblă prin credinţă şi creşte în Cristos, poate că nu se potriveşte cu imaginea noastră, dar Dumnezeu se uită la inimă. El a ales lucrurile slabe ale lumii pentru a face de ruşine pe cele tari şi mari. Creştinul ideal este acela care îşi cunoaşte slăbiciunile şi care stă tare în Domnul. D.C.E.

Cum arată creştinii adevăraţi?

Ce le face viaţa diferită?

Ei sunt persoane obişnuite

Şi de Isus li-e inima lipită. - D.J.D.
Creştinii sunt oameni obişnuiţi care sunt consacraţi neobişnuitei Persoane a lui Cristos.

4 octombrie

Text: Romani 5:6-11

EFORTUL UNUI PRIETEN

...dacă neprihănirea se capătă prin Lege,

degeaba a murit Cristos. Galateni 2:21

Vecinul se luptă cu motorul maşinii, încercând să-1 repare. Dar de fiecare dată când încearcă să desfacă un şurub înţepenit, cheia îi alunecă şi îşi loveşte încheieturile degetelor de paletele ventilatorului. Aşa că-i spui: Bill, aşteaptă puţin, am o cheie franceză cu prelungitor cu care poţi desface şurubul acela. Mă duc s-o aduc". Presupunând că se va bucura de oferta ajutorului tău, fugi imediat acasă, cobori în pivniţă vreo duzină de trepte. Acolo, pe fundul cutiei cu scule, este cheia de care are nevoie. Apoi urci din nou pe scări, aproape să calci pe câine sau pe unul din copii.După toate acestea, cum răspunde vecinul la ajutorul tău? Nu-ţi vine să-ţi crezi urechilor ceea ce auzi: „Nu, mulţumesc, cred că mă descurc singur". Nu-i aşa că toate acţiunile tale au fost o pierdere de vreme şi de energie?Vecinul acela care n-are nevoie de tine este imaginea tuturor acelora care refuză oferta lui Dumnezeu prin Cristos şi încearcă să se mântuiască singuri. Bizuindu-se pe propriile eforturi, ei spun că suferinţele îngrozitoare ale lui Cristos de pe cruce nu au fost nimic mai mult decât un lucru frumos, dar în acelaşi timp un gest care nu era necesar. Respingerea darului fără plată al graţiei lui Dumnezeu, este un act de sinucidere. Să luăm în considerare Cuvântul Lui referitor ia aceasta, neprihănirea nu vine prin lege. Nu putem lucra la dobândirea ei. Nici o cantitate a sângelui nostru, sudoare sau lacrimi nu va putea dobândi mântuirea. Nu există nici o cale de a-L respinge pe Cristos şi de-a intra pe poarta cerului. Moartea lui Isus pentru păcatele noastre este singura noastră speranţă pentru viaţa veşnică. M.R.D.II


Nici un merit de-al meu nu poate

Să stingă mânia de sus.

Singura nădejde îmi este

Neprihănirea lui Isus. - Clayton
Dacă ne-am putea merita salvarea, Cristos n-ar fi murit niciodată

pentru a ne-o asigura.

5 octombrie

Text: Psalmul 119:161-168

A ADUNA CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parcă

aş avea toate comorile. Psalmul 119:14

Ce aţi crede despre o persoană care ar poseda o comoară inestimabilă, dar care ar trata-o ca pe ceva lipsit de orice valoare? Ei bine, în felul acesta îşi tratează Biblia mulţi oameni. N-o studiază, nu meditează la ea şi nici măcar nu-şi petrec câteva minute zilnic pentru a auzi ce le spune Domnul. Apropo, aţi citit pasajul ales pentru ziua de azi? Este evident că autorul acestui psalm a iubit foarte mult Cuvântul lui Dumnezeu şi l-a păstrat ca pe-o comoară.Acest mod de-a trata Biblia trebuie să fie valabil şi pentru noi. Aşa este cazul cu un bărbat din Kansas City care a fost rănit îngrozitor în urma unei explozii. Evanghelistul Robert L. Sumner scrie despre el în cartea sa „Minunea Cuvântului lui Dumnezeu". Faţa i-a fost cumplit desfigurată, şi-a pierdut vederea şi ambele braţe. Era un creştin convertit de curând, şi cea mai mare dezamăgire a sa era că nu va mai putea citi Biblia. Apoi a auzit despre o femeie din Anglia care citea în Braille cu buzele. Sperând să facă acelaşi lucru, a cerut câteva cărţi ale Bibliei în alfabetul Braille pentru nevăzători. Spre marea sa dezamăgire,a constatat că terminaţiile nervoase ale buzelor sale fuseseră distruse şi ele de explozie. Într-o zi, pe când şi-a adus una din cărţile Bibliei la gură, pentru a încerca din nou, i s-a întâmplat să atingă cu limba unele din caracterele paginii şi a putut să le identifice. Ca o străfulgerare i-a venit descoperirea că putea citi Biblia cu limba. În timpul când Robert Sumner scria cartea, omul acesta citise întreaga Biblie de patru ori.O, Doamne, ajută-ne să adunăm şi noi la fel ca pe-o comoară Cuvântul Tău! - R.W.D.



Să-Ţi iubesc Cuvântul preţios,

Explorând comori nebănuite.

Mireasma lui să mă încânte,

Lumina Ta să mă-nveşmânte. - Hodder
Biblia este cel mai minunat dar dat vreodată omului. - Lincoln

6 octombrie

Text: Isaia 6:1-8

DE LA ZDROBIRE LA BINECUVÂNTARE

Vai de mine, Sunt pierdut... am văzut cu ochii mei

pe împăratul, Domnul oştirilor! Isaia 6:5

Scriitorul de literatură devoţională F.W. Boreham din Noua Zeelandă, a auzit cântând o fată frumoasă un cântec minunat. Cu toate acestea, el a avut un sentiment ciudat de nemulţumire, după ce cântecul s-a terminat. Un prieten de-al său care a avut un sentiment similar şi a încercat să afle ceea ce lipsea cântecului, a comentat: „Intr-o zi inima îi va fi zdrobită, şi dacă o vei auzi cântând atunci vei fi mulţumit". Ceea ce voia să spună era că suferinţele vor putea da o adâncime vieţii ei care îi va schimba minunata performanţă într-o experienţă adânc mişcătoare.

In Scriptură, zdrobirea este adeseori premergătoare binecuvântării. După ce lui Iacov i s-a frânt coapsa şi a rămas olog, Dumnezeu i-a schimbat numele în Israel, care înseamnă: „prinţul lui Dumnezeu" (Genesa 32:28). Când Isaia L-a văzut pe Domnul „plin de mărirea Lui", el fost umilit de condiţia extrem de păcătoasă în care se afla. O singură privire asupra sfinţeniei lui Dumnezeu l-a despuiat de toată mândria. Prima dată a fost zdrobit, apoi a fost în măsură să răspundă chemării lui Dumnezeu pentru slujbă.

În Noul Testament, Pavel a spus: „De aceea mă voi lăuda mult


mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine... căci, când sunt slab, atunci sunt tare" (2 Corinteni 12:9, 10). Si pentru că trupul Domnului a fost frânt şi sângele Lui a fost vărsat la Calvar, curg binecuvântările purificatoare spre viaţa ta şi a mea.

Permite oare Dumnezeu ca în viaţa ta să fie anumite greutăţi, chiar acum? Hotărăşte-te să nu te laşi înfrânt de ele. Încrede-te în El. Lasă-L să transforme zdrobirea ta în binecuvântare. P.R.V.


O inimă zdrobită poate da viaţă;

Din adâncul ei frumseţi se vor ivi;

Iar când ea se dă deplin pentru lsus,

Iubirea Lui prin ea va străluci. - D.J.D.
Înainte de-a fi folosit din plin de Dumnezeu, va trebui poate să fii rănit adânc

7 octombrie

Text: 1 Samuel 1:19-28

ÎNTREAGA VIATĂ SALVATĂ

Pentru copilul acesta mă rugam... vreau să-l dau Domnului; toată viaţa lui să fie dat Domnului.1 Samuel 1:27, 28

Indrumarea din fragedă pruncie a copilului către Domnul este de-o importanţă vitală. Satan îşi caută prada de tânără, şi copiii noştri pot fi feriţi de uneltirile lui numai atunci când picioarele lor le sunt călăuzite prin rugăciuni spre Cel ce-a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa" (Ioan 14:6). Multe dureri de inimă pot fi prevenite şi multe realizări frumoase se pot atinge atunci când îi călăuzim pe fiii şi fiicele noastre la Isus din primăvara vieţii lor. Intreaga viaţă poate fi scutită de consecinţele unui stil de viaţă păcătos şi poate fi consacrată Domnului.

Isaac Watts a fost mântuit pe când avea 9 ani. Imnurile sale au încurajat inimile milioanelor de oameni. Jonathan Edwards, ale cărui mărturii clare şi predici dinamice au stârnit întreaga Nouă Anglie pentru Dumnezeu, a fost convertit la numai 7 ani. Matthew Henry a fost adus la Cristos la vârsta de 11 ani, şi de-a lungul multor ani de studiu al Cuvântului lui Dumnezeu, a produs binecunoscutul comentariu al Scripturilor. Mii de alţi bărbaţi şi femei au fost aduşi la piciorul crucii pe când erau tineri şi întreaga lor viaţă a putut fi dedicată lui Cristos.

Sunt copiii tăi instruiţi să urmeze calea Domnului? Ai vorbit cu ei în mod serios despre mântuirea lor? Este foarte important ca părinţii să-şi înconjoare copiii cu dragoste şi rugăciuni, şi să le vorbească devreme despre Cristos. Aceasta poate însemna salvarea unei întregi vieţi. - H.G.B.

Unde, Doamne, oi semăna sămânţa Ta divină,

Ca s-aducă roadă sfântâ mai deplină?"

Domnul auzindu-l i-a răspuns zâmbind:

Planteaz-o-n inima unui copil plăpând!" - Anonim



Aducând un copil la ntuire - vei salva o întreagă viaţă din pieire.
8 octombrie

Text: Ioan 13:1-17

UN DUBLU HOŢ

...trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă iată ce urăsc eu. Proverbele 8:13

Mândria păcătoasă ne jefuieşte de două binecuvântări – bucuria de-a ne dărui altora şi bucuria de-a primi de la alţii. Un fost pastor, membru al bisericii pe care o păstoream, s-a privat pe sine de ocazia de-a servi ca diacon pentru că simţea că această poziţie era sub nivelul demnităţii sale. A devenit un om nefericit şi neîmplinit deoarece era prea mândru ca să fie un diacon după ce fusese pastor.

Mândria ne fură şi de binecuvântarea de-a primi. Un bărbat în vârstă, rămas văduv, şi care nu avea copii, era incapabil să gătească o mâncare bună şi să-şi păstreze curăţenia în casă. Am aranjat cu cineva să vorbească cu el şi să-l ia la plimbare într-o zi când un grup de surori din biserică voiau să meargă să-i facă întreaga casă lună. Când s-a întors acasă, s-a înfuriat. Apoi când femeile i-au trimis o mâncare caldă, hotărâte să facă acest gest în fiecare zi, a refuzat mâncarea. Era prea mândru ca să accepte ajutorul cuiva.

Petru, la fel ca noi toţi, avea lupte cu mândria păcătoasă. Când L-a văzut pe Isus că se apropie de el cu ligheanul, s-a lăsat cuprins de mândrie care l-a dus iniţial la a-L refuza pe Isus să-i spele picioarele. Petru, împreună cu ceilalţi ucenici, a fost împiedicat de mândrie să-şi ia rolul de slujitor pentru a spăla picioarele celorlalţi.

Trebuie să fim gata să luăm rolul de slujitori şi să ne dăruim altora. Dar trebuie, de asemenea, să fim gata să primim de la alţii. Să nu lăsăm ca mândria să ne jefuiască de bucuria dublă de-a sluji şi de-a ni se sluji. - H.V.L.

De-ţi doreşti bucuria lui Cristos

În inimă izvor răcoritor,

Alungă-ţi egoismul păcătos

Şi ia-ţi slujba de rob ascultător. - D.J.D.

Binecuvintările Domnului sunt adeseori jertfite pe altarul mândriei.

9 octombrie

Text: Psalmul 37:1-9

DĂ LUMEA TA LUI DUMNEZEU

Încredinţează-ţi soarta in mâna Domnului,încrede-te

în El şi El va lucra. Psalmul 37:5

Când încercăm să ne conducem vieţile fără ajutorul Domnului, dăm de necazuri. De aceea trebuie să învăţăm că Dumnezeu vrea ca noi să-I dăm Lui poverile noastre.În cartea sa „Believe and Belong" (Crede şi aparţine), Bruce Larson povestea cum ajuta el pe mulţi oameni cărora le venea greu să-şi dăruiască vieţile lui Cristos. „De mai mulţi ani am lucrat la New York şi am oferit consiliere spirituală în biroul meu multor oameni care oscilau între da şi nu. Adesea le sugeram să vină cu mine într-o scurtă plimbare până la o clădire importantă din strada a cincea. La intrarea în clădire era o statuie uriaşă a lui Atlas, un bărbat minunat proporţionat, cu toţi muşchii încordaţi, ţine globul pământesc pe umerii lui. Era cel mai puternic bărbat din lume, care de-abia se mai ţinea pe picioare sub povara aceasta. 'Vezi, spuneam arătând spre statuie, acesta este un mod de-a trăi, încercând să cari lumea pe umerii tăi. Dar acum, vino cu mine să trecem strada1. Pe partea cealaltă a străzii a cincea, este catedrala Sfântul Patric, şi acolo în spatele altarului este o statuie mică a copilului Isus, poate de 8 sau 9 ani, care fără nici un efort ţine globul pământesc într-o mână."În loc să încercăm să ducem povara problemelor noastre singuri, trebuie să le dăm Celui ce poate să le mânuiască. Păstrezi poverile numai pentru tine? Eşti încovoiat sub greutatea lor? Este vremea să dai lumea ta - îngrijorările tale - lui Cristos! - D.C.E.



Truditor împovărat de grijuri şi dureri,

Călător cu ochii trişti şi pieptul cu suspine,

Lângă tine aşteaptă Purtătorul de poveri

Puternic, ca să poarte povara-ţi, şi pe tine. - Anonim

Nimeni nu este suficient de puternic să-şi poarte poverile singur.

10 octombrie

Text: Luca 17:11-19

MAJORITATEA NERECUNOSCĂTOARE

Isus a a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?" Luca 17:17

Cu mulţi ani în urmă, Arthur Vandenberg, senatorul statului Michigan, s-a întors acasă ca să candideze pentru o nouă perioadă legislativă. A vizitat pe mulţi, a strâns mâini şi a solicitat oamenii să voteze pentru el. Intr-un orăşel a vizitat o familie, ai cărei membrii fuseseră ajutaţi de el într-un mod sau altul. Când i-a spus capului de familie că ar aprecia mult sprijinul lui la alegerile care urmau să vină, bătrânul i-a răspuns: „îmi pare rău, dar vom vota pentru adversarul dumneavoastră". „Bine, a spus senatorul, apreciez sinceritatea dumitale. Dar pot să te întreb de ce nu poţi vota pentru mine?" „Pentru că", a spus bătrânul, n-aţi făcut nimic pentru noi în ultima vreme." Cei nouă leproşi din textul nostru de azi au fost mult mai lipsiţi de recunoştinţă decât acest om. Domnul i-a curăţit de boala lor fatală, şi cu toate acestea au plecat mai departe, să se bucure de noua lor libertate pe care o găsiseră, şi nu mai auzim nimic despre ei. Numai un singur lepros s-a întors la Isus, pentru a-şi exprima gratitudinea şi a I se închina.Cum au putut cei nouă să fie atât de lipsiţi de recunoştinţă? Pentru a găsi un răspuns, tot ce trebuie să facem este să privim în propriile noastre inimi. Cât de repede uităm tot ce suntem sau ce avem din mâna lui Dumnezeu! Trebuie continuu să hrănim harul recunoştinţei prin rugăciune, laudă, şi slujirea altora. Aceasta ne va păzi de-a lua binecuvântările Domnului ca pe un drept, crezând că le merităm.Fie ca noi să nu fim niciodată parte din majoritatea nerecunoscătorilor. D.J.D.



Lăudaţi pe Domnul toţi ai Lui,

Cei ce ştiţi că toate-I datorăm.

Bucuroşi-naintea Domnului

Cu tot ce-avem să ne-nchinăm. - Kelly
Dumnezeu nu ne datorează nimic ci ne dăruie totul.

11 octombrie

Text: Efeseni 4:7-16

CREŞTEREA

...ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire. 1 Petru 2:2

O persoană poate fi creştină de mulţi ani, şi cu toate acestea, să rămână nematurizată din punct de vedere spiritual. De aceea, este posibil ca un nou credincios să fie mult mai crescut în Domnul decât cineva care este de 40 de ani la pocăinţă.

Un bun exemplu în acest sens îl găsim în incidentul descris de


Ethel Barrett în cartea ei „Râsul îmi aduce numai durere". Ea spunecă atunci când D.L. Moody a devenit creştin, a căpătat o aşa foame după Cuvântul lui Dumnezu, a petrecut atât de mult timp în citirea Lui, şi a fost atât de pregătit să asculte acest Cuvânt, încât a devenit un fel de „primejdie" pentru unii credincioşi. Creşterea sa spirituală rapidă a devenit deranjatoare pentru anumiţi oameni care, deşi erau mântuiţi de mulţi ani, nu au crescut niciodată în Cristos. Săptămână de săptămână, în biserica pe care o frecventa Moody, el mărturisea o nouă experienţă pe care a avut-o cu Domnul. în final, unii dintre bătrânii sfinţi care nu mai puteau suporta să fie umiliţi de această viaţă exemplară, s-au dus la unchiul lui Moody şi l-au rugat să-şi reducă nepotul la tăcere.

Ethel Barrett a tras această concluzie despre Moody: „Sănătatea sa spirituală robustă şi energia sa izbitoare le-a tulburat moţăiala; era prea de tot. Aşa că, în timp ce ei îşi sugeau degetele, el creştea lăsându-i în urmă; el crescu în câţiva ani mai mult decât crescuseră ei în treizeci".

Care este situaţia noastră? Cât de mult ne-am maturizat? Avem noi o foame reală după Cuvântul lui Dumnezeu? Suntem gata să-L ascultăm? Suntem noi în creştere? R.W.D.

Isuse, ia-mi inima şi mâna

Şi Te rog ocupă-Te de mine,

Ca în iubirea Ta să cresc mereu

Şi să fiu din zi în zi ca Tine. - Garrison

Când încetează creşterea, începe decăderea.

12 octombrie

Text: Psalmul 34

MAI BUN DECÂT 911!

Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană şi urechile

Lui iau aminte la strigătele lor. Psalmul 34:15

Un articol din revista americană Reader & Digest mi-a reamintit adevărul că Dumnezeu este gata să audă şi să răspundă atunci când îl chemăm, în nevoile noastre. Era pe vremea când în circuitul telefonic american se introdusese numărul 911 pentru tot felul de urgenţe. Prin punerea în funcţiune a acestui sistem, cel ce formează numărul 911 nu trebuie să spună telefonistei unde se află. Numele lui şi adresa apar imediat pe ecranul telefonistei de serviciu.

Introducerea acestui număr a avut un succes răsunător. De exemplu, un copil de 6 ani a sunat la numărul 911 pentru a anunţa că a luat foc casa în care locuia. Chiar când operatoarea îi spunea copilului speriat ce să facă, echipa de pompieri fusese deja trimisă la locul incendiului. O fetiţă îngrozită a sunat, spunând că cineva încerca să forţeze uşa şi să intre în casă. In mai puţin de trei minute hoţul a fost arestat şi fetiţa salvată. În alt oraş, o fetiţă a sunat la 911 spunând că un bărbat o bate pe mama ei, după care a închis repede telefonul. Poliţia a sosit la timp şi l-a arestat pe cel ce voia să comită un viol.

Dumnezeu aude strigătele copiilor Săi. Ori de câte ori îl chemăm, din orice situaţie, ştim că ne ascultă şi ne răspunde. Cuvintele lui David din Psalmul 34 se aplică şi azi tuturor: „Ochii Domnului sunt peste cel fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor".

Când eşti în necaz, cheamă-L pe Dumnezeu. El a promis să-ţi
răspundă. Este mai bun decât numărul de urgenţă 911 !

Poţi să ştii că Dumnezeu veghează

Şi-I acolo, pretutindeni,

Cu iubire şi răbdare

Ne-aşteaptă, să ne-audă-n rugăciune. - Roworih



Dostları ilə paylaş:
  1   2   3


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə