Pâinea cea de toate zilele 1 octombrie text: Psalmul 119: 49-56 o muzică bună Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele

Nu va suna niciodată ocupat pe linia rugăciunii cu cerul.

13 octombrie

Text: Evrei 11:30-40

ESTE CREDINŢA TA VIZIBILĂ?

Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor,

totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit. Evrei 11:39

Credinţa lui Arthur şi Wilda Matthews, misionarii din nordul Chinei, a fost o credinţă autentică. Au fost luaţi captivi de către comunişti dar ei şi-au dat seama că acest fapt le dădea ocazia să-şi pună în practică ceea ce spuseseră chinezilor ani de zile – că Dumnezeu este credincios şi că El merită toată încrederea noastră. Ştiau că modul cum vor răspunde în timpul schingiuirilor, ori va confirma ori va nega mărturisirea lor de până atunci. După o vreme de captivitate, au fost eliberaţi. Când s-au reîntors la ai lor, au descoperit că faptul că rămăseseră tari în timpul cât fuseseră

încarceraţi, le-a adus o nouă putere şi eficacitate în tot ce mărturisiseră până atunci. Creştinii din acea regiune a Chinei au văzut clar în credinţa soţilor Matthew o credinţă reală. Ceea ce spuseseră cu buzele a fost verificat de vieţile lor.

Dacă vrei sâ fii un martor roditor pentru Dumnezeu, realizarea

faptului că nu trebuie numai să vorbeşti despre Isus ci să te şi încrezi în El în timpul încercărilor, are o importanţă vitală. Nimic nu demonstrează mai clar adevărul mărturiei noastre verbale pentru Cristos, ca o viaţă plină de roada Duhului însuşi, caracterul lui Isus - care se poate vedea. Dacă ai numai o mică ocazie să-i prezinţi cuiva Evanghelia, poţi încă să-i fii de folos lui Dumnezeu. Comportamentul tău creştin, răspunsul la problemele cu care eşti confruntat, şi purtarea de grijă din dragoste, interesul pe care-l ai poate avea un impact uimitor în vieţile oamenilor cu care vii în contact. Dacă o viaţă sfântă susţine cuvintele mărturiei tale, atunci credinţa ta se va vedea. - P.R.V.

Un creştin mai degrabă se vede

Decât se-aude când vorbeşte.

Mai degrabă după fapte-l voi crede

Prin viaţă văzând cum păşeşte. - Herrell

Oamenii se pot îndoi de cuvintele tale, dar vor crede ceea ce faci

14 octombrie

Text: 1 Ioan 5:1-13

FAPTE - NU SENTIMENTE!

V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi...

aveţi viaţă veşnică. 1 Ioan 5:13

_Siguranţa mântuirii noastre trebuie să se întemeieze pe fapte şi nu pe sentimente. Emoţiile pot fi nestatornice şi înşelătoare. Apostolul Ioan scrie: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţă veşnică". Domnul vrea ca noi să ne bizuim mai degrabă pe faptele înregistrate în Cuvânt pentru a avea siguranţa mântuirii decât pe sentimentele noastre schimbătoare.Când George B. McClellan a fost desemnat general maior al armatei americane, a scris soţiei sale: „Nu mă simt cu nimic deosebit de felul în care m-am simţit ieri. Într-adevăr, nu mi-am pus încă noua uniformă. Sunt sigur, totuşi, că sunt comandantul armatelor Uniunii deoarece ordinul preşedintelui Lincoln dat în sensul acesta este chiar în faţa mea".

Acceptând autoritatea cuvântului comandantului suprem, Mc- Clellan a fost încrezător de poziţia sa. In mod similar, toţi cei ce L-au primit pe Isus Cristos ca mântuitor pot să se încreadă cu desăvârşire în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, care spune că noi suntem Justificaţi prin credinţă" (Romani 5:1) şi am „trecut din moarte la viaţă" (1 Ioan 3:14).Prietene, poţi spune: „...ştiu în cine am crezut. Si sunt încredinţat că El are putere să păzească ce l-am încredinţat până în ziua aceea?" (2 Timotei 1:12). Este un lucru minunat să ai deplină siguranţă că eşti destinat cerului. Poţi avea această încredere, bazându-te pe Isus Cristos, Cuvântul viu, şi pe Biblie, şi nu pe sentimentele tale oscilante. H.G.B,

Atât de dulce-i să te-ncrezi în Isus

Şi să-L crezi pe Domnul pe Cuvânt.

Eu stau pe făgăduinţele-I de sus -

Aşa vorbeşte Domnul" meu Cel Sfânt. -Stead
Când cineva este în Cristos, este în siguranţă; tot ceea ce poate să-i facă diavolul este numai să-l îngrijoreze.

15 octombrie

Text: Luca 23:33-43

LA UN PAS DE MOARTE

Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.Luca 23:43

Atât timp cât trăieşte cineva există speranţă pentru convertirea sa la Cristos. Una din ultimele fapte ale Domnului nostru Isus de pe cruce a fost să-i dăruiască mântuire unui muribund.

Un căpitan de vapor, pe nume Bjorn Kristiansen, zăcea pe patul
morţii într-un spital. Aproape că inima nu-i mai bătea şi nu mai respira. O soră medicală norvegiană i-a vorbit: „Căpitane Kristiansen, eşti pe moarte. Îl cunoşti pe Isus Cristos? Mă voi ruga pentru dumnevoastră". Kristiansen i-a auzit vocea, şi mai târziu şi-a amintit că s-a agăţat de acele cuvinte ca de firul vieţii. Spre uimirea doctorilor, Bjorn a revenit la viaţă. El s-a încrezut în Cristos şi a ştiut că a fost salvat.

Poate că nu vom şti niciodată că suntem în prezenţa unei persoane pe moarte, a cărei stare spirituală ne este necunoscută. Mărturia noastră poate constitui diferenţa dintre rai şi iad pentru viata aceea în clipele ei finale. Trebuie să ştim şi să fim gata să împărtăşim esenţialul Evangheliei: Dumnezeu ne iubeşte, dar păcatul ne-a despărţit de El. Isus Cristos, Fiul desâvârşit al lui Dumnezeu, a murit pe cruce pentru a plăti pedeapsa păcatelor noastre şi pentru a ne da viaţa veşnică. Trebuie să ne rugăm cu persoana aceea şi s-o invităm să se roage cu noi.

Ceea ce trebuie spus unei persoane aflate pe moarte, nu este diferit de ceea ce trebuie să le spunem tuturor. Problema este aceeaşi pentru toţi. Să fim gata să le spunem celor vii şi celor în pragul morţii despre Isus. Nu putem să ştim cine este la un pas de moarte. D.J.D.

Condu-mă spre un suflet apăsat,

Să spun cuvântul ce alină;

Prietenii pierduţi sunt în păcat

Şi nu ştiu drumul spre lumină. Houghton

Noi, care ştim nevoia, trebuie să fim gata să semănăm, sămânţa.

16 octombrie

Text: 1 Tesaloniceni 5:1-11

„CRONCĂNITUL" ÎNCURAJATOR

De aceea, mângâiaţi-vă şi întariţi-vă unii pe alţii, cum

şi faceţi în adevăr. 1 Tesaloniceni 5:11

De ce unele biserici sunt vibrante şi cresc continuu, în timp ce altele par că se luptă descurajate? Poate că diferenţa constă în atitudine. Dacă membrii unei biserici se întăresc şi se încurajează reciproc, întreaga atmosferă este optimistă. Dar un spirit critic, negativ, hrăneşte descurajarea şi falimentul. Bruce Larson a ilustrat puterea încurajării în cartea sa „Wind and fire" (Vânt şi foc). Scriind despre cocorii de dune, a spus: „Aceste păsări mari, care traversează distanţe enorme peste continente, au trei calităţi remarcabile. În primul rând, îşi schimbă alternativ poziţia de conducere. Nici o pasăre nu va sta în vârful unghiului tot timpul. În al doilea rând, îşi aleg conducători care pot rezista turbulenţelor. Apoi, tot timpul când una din ele este în frunte, celelalte croncănesc semnalându-şi astfel prezenţa". Larson a comentat: „Acesta nu este un model rău pentru biserică. Cu siguranţă că avem nevoie de lideri care să facă faţă turbulenţelor şi cei care sunt în conducere trebuie să împartă autoritatea şi cu alţii. Dar mai mult ca orice, avem nevoie de-o biserică ce-şi semnalează prezenţa alături de liderii ei, încurajându-i". Este o lecţie pentru fiecare dintre noi în acest obicei unic al cocorilor de dune. Să ne verificăm atitudinile. Suntem critici la adresa liderilor noştri din biserică? Ne plângem despre slujba pe care cineva o face în biserică? Avem un spirit negativ? Dacă este aşa, este vremea să-i încurajăm pe alţii, să-i sprijinim pe liderii noştri, întărindu-ne unii pe alţii. Cine poate să spună ce se va petrece în biserica noastră, dacă am începe să „croncănim" încurajator? D.C.E.

Dacă ajutoru-mi poate uşura
Povara fratelui meu,
Dă-mi iubirea şi înţelepciunea Ta
Să-l ajut atunci la greu. Anonim

Trăieşte pentru a-i ridica pe alţii, şi nu pentru a-i demola.

17 octombrie

Text: Ioan 1:1-13

IA MEDICAMENTUL

Dar tuturor celor ce L-au primit... le-a dat dreptul

să se facă copii ai lui Dumnezeu. Ioan 1:12

Mulţi oameni nu sunt lămuriţi cum pot ei să fie siguri că Dumnezeu i-a iertat şi că îi va primi în cer. Nu ştiu ce înseamnă să-L primeşti, să crezi în, sau să-L accepţi pe Cristos.

Pentru a ajuta audienţa să înţeleagă acest adevăr, doctorul-
predicator Walter L. Wilson obişnuia să spună o ilustraţie, pe care o are în cartea sa „The Romance of a Doctor's visits" (Romanţa vizitelor unui doctor). Odată, în timp ce predica, Wilson a luat un vas în mână, l-a ridicat în sus, şi a spus: „Să ne imaginăm că acesta este o sticluţă cu un medicament, dovedit fără îndoieli ca fiind un medicament ce vindecă tusea. De aceea eu vă pot da cuvântul meu că este în măsură să vă vindece de tuse". Dr. Wilson a întrebat atunci audienţa: „Ce credeţi? Poate medicamentul acesta să-mi facă bine?" A făcut o pauză, aşteptând răspunsul. Au trecut câteva momente. Liniştea a fost spartă în sfârşit, de vocea unui băieţel care a spus: „Nu, numai în cazul că-l veţi lua!" Copilul avea dreptate. Oricât ar fi medicamentul acela de bun împotriva tusei, beneficiile lui nu vor putea fi simţite - numai în cazul că a fost luat.

Acelaşi lucru este valabil şi despre mântuire - a fi iertat şi a merge în cer. Cu toate că Isus ne-a asigurat toate acestea prin moartea Sa pe cruce, tot ceea ce a realizat El la cruce nu ne va folosi la nimic dacă nu-L primim pe El. Ai crezut tu vreodată tot ce ne spune Biblia despre Isus, şi I-ai cerut tu să fie mântuitorul tău personal? Adu-ţi aminte, acei „care-L primesc" pe Isus, devin „copiii lui Dumnezeu". R.W.D.

Neprihănirea lui Cristos

Se dă gratis orişicui;

Se cere numai ne-ndoios

Să crezi în Fiul Tatălui. D.J.D.

Cristos te va primi întotdeauna numai dacă, crezi.

18 octombrie

Text: Psalmul 146

O VIATĂ PLINĂ DE LAUDE

Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe

Domnul meu cât voi fi. Psalmul 146:2

Cel care a scris Psalmul 146 a avut cu siguranţă motive foarte temeinice să-L laude pe Dumnezeu! Cei mai mulţi comentatori, demni de încredere, cred că psalmistul a trecut prin dezamăgiri cutremurătoare înainte de-a fi scris acest poem. Din moment ce ne sfătuieşte să nu ne punem încrederea într-o fiinţă umană, fie el chiar un om de rang, se poate să fi fost trădat chiar de către cineva sus pus, dintre nobili. Dar când s-a întors spre Dumnezeu, a primit ajutorul. Drept rezultat, el spune că-şi va dedica viaţa întreagă laudelor lui Dumnezeu. Prin contrast, o persoană care are tot ceea ce este mai bun din ceea ce poate oferi viaţa, poate fi goală pe dinăuntru. Romancierul rus Lev Tolstoi, care pe la mijlocul vieţii era sănătos, bogat, faimos, cu o căsnicie fericită, mărturiseşte că toate aceste plăceri nu-i dau, nici motive ca să-L laude pe Dumnezeu, nici o împlinire durabilă. El a scris: „O ciudată apatie psihică creştea mereu în mine.... Aceleaşi întrebări îmi reveneau mereu: De ce? şi Ce va fi după toate acestea?¹... Viaţa mea se apropia de un sfârşit imediat. Puteam respira, mânca, bea, dormi, totuşi toate acestea nu mă ajutau cu nimic. Dar în mine nu era o viaţă reală... Viaţa, nu avea nici un rost pentru mine".Oamenii care sunt sănătoşi, bogaţi şi faimoşi pot să găsească unele plăceri fără Dumnezeu, dar nu vor experimenta niciodată o satisfacţie durabilă. Cunoaşterea lui Dumnezeu prin Cristos este motivaţia cea mai convingătoare pentru a trăi o viaţă plină de laude la adresa lui Dumnezeu. H.V.L.

Prin tot decorul vieţii schimbător,

Prin necaz şi bucurii, mereu

Să-L slăvesc pe Domnul sunt dator

Din toată vlaga sufletului meu. D.J.D
Lauda este ceea ce-I datorăm lui Dumnezeu, în bucurii sau în dureri, laude lui Dumnezeu Îi cânt din răsputeri.

19 octombrie

Text: Psalmul 119:9-24

O BIBLIE UNSĂ BINE

...nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Ps 119:10

Când preşedintele Societăţii Biblice Americane a fost întrebat cum se poate păstra o Biblie cu coperţi de piele, fără ca pielea să se întărească şi să crape, el a dat o replică interesantă: „Există un singur fel de ulei care este deosebit de bun pentru pielea coperţilor Bibliei. Da fapt, el va asigura ca Biblia să se păstreze în bune condiţiuni. Uleiul acesta nu se vinde, dar se poate găsi numai în palma mâinii umane".

Este coperta de piele a Bibliei tale elastică, ca un semn că citeşti Biblia cu regularitate? Unul din scopurile acestei cărţi, este să-i ajute pe oameni să citească şi să studieze Scripturile. De aceea fiecare articol din această „Pâinea cea de toate zilele" se întemeiază pe o porţiune din Scriptură. Sperăm că o citeşti întotdeauna, deoarece este mult mai importantă decât articolul însuşi. Vedeţi, Cuvântul lui Dumnezeu are multe funcţiuni. El serveşte de candelă (Ps. 119:105), este o oglindă (Iacov 1:22-25), este un ciocan (Ieremia 23:29), este o sabie (Efes. 6:17). El este de asemenea şi lapte pentru hrană duhovnicească (1 Petru 2:2). La fel cum viaţa fizică este susţinută de consumarea hranei, la fel şi viaţa spirituală este întreţinută de citirea şi ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.
El este o parte esenţială a unui regim spiritual sănătos. Dacă neglijăm Cartea lui Dumnezeu, devenim creştini slabi, anemici. Să nu uităm, el este „viu şi lucrător" şi ne poate transforma (Evrei 4:12).

Trebuie să fim atenţi să nu ne abatem de la poruncile lui Dumnezeu. Să ne facem timp ca în fiecare zi să citim rânduriie inspirate ce ne sunt adresate. Priveşte la Biblia ta. Este „unsă" bine? - P.R.V.

Foamea de-adevăr doar El mi-o satisface
Când din Cuvântul, Pâine Vie mă hrănesc.
Şi n-am să ştiu ce-i setea niciodată;
Din cereştile-i fântâni mă răcoresc. - Sanders
Prea mulţi oameni pun Biblia pe raft în loc s-o pună in inimă.

20 octombrie

Text: Psalmul 20

AJUTORUL REGELUI

Cheamă-mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi...Psalmul 50:15

O legendă antică spune că un rege a angajat nişte oameni ca să facă tapiserii şi haine pentru el. Printre ei era un băiat care era deosebit de priceput la ţesături. Regele le-a dat mătase şi modele, împreună cu instrucţiuni, şi când se vor ivi dificultăţi, să-i ceară ajutorul.Băiatul făcea progrese remarcabile, în timp ce ceilalţi se zbăteau în multe încercări neizbutite. Într-o zi s-au adunat în jurul tânărului şi l-au întrebat: „De ce eşti atât de fericit şi plin de succese, în timp ce noi avem numai necazuri? Fie că mătasea noastră se încâlceşte, fie că ţesătura noastră nu este la fel cu modelul". Băiatul le-a răspuns: „Nu vă aduceţi aminte de cuvintele regelui, când ne-a spus să-l chemăm ori de câte ori este necesar?" „în final, l-am chemat şi noi în ajutor, dar atunci lucrurile erau atât de încâlcite că ne-au trebuit zile la rând să le descurcăm şi să ne reparăm greşelile." „Nu aţi observat cât de des i-am cerut eu ajutorul?" a întrebat el. „Ba da, dar el este foarte ocupat, şi am crezut că nu trebuie să-l deranjăm atât de des." „Ei bine, eu l-am crezut pe cuvânt, a spus băiatul, şi întotdeauna a fost bucuros să mă ajute!" Domnul ne încurajează să-L chemăm „în ziua necazului" (Psalmul 50:15). Dacă aruncăm asupra Lui îngrijorările noastre imediat, El ne va ajuta înainte ca firul să se încâlcească şi modelul vieţii noastre să nu se mai potrivească cu voia Sa. Cere-I ajutorul chiar azi şi evită marile probleme ale zilei de mâine. H.G.B.

Vino la El cu orice problemă,

Orice nevoie din viaţa ta

Adu la El poverile zilei,

Niciodată singur nu le purta. - Adams
Rugăciunea este locul unde poverile se schimbă de pe umerii tăi,

pe umerii Domnului

21 octombrie

Text: 1 Corinteni 6:12-20

NU EXISTĂ PĂCATE NEVĂTĂMĂTOARE

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt... Şi că voi nu mai sunteţi ai voştri? 1 Corinteni 6:19

Un ziar publica un articol intitulat: „Infracţiunile care nu se soldează cu victime, se reanalizează". El afirma că practici cum sunt: prostituţia şi jocurile de noroc se află într-un proces de reevaluare de către autorităţi. Deoarece legile care pedepsesc asemenea infracţiuni sunt greu de aplicat, unii cred că aceste infracţiuni ar trebui legalizate. Unele state nu mai consideră beţia o infracţiune. Unele nu au legi împotriva actelor sexuale ilicite între persoane adulte care consimt. Se pretinde că aceste comportări reprobabile nu lasă victime pentru că nimeni nu este rănit. Este un raţionament profund greşit. Păcatul întotdeauna răneşte fiinţa umană, atât pe cel care comite păcatul cât şi pe ceilalţi. Nici un om nu este o insulă izolată, şi societatea este la fel de puternică pe atât cât sunt de puternici indivizii ce-o compun. Dar pătrunzând mai adânc în miezul problemei, putem să vedem că păcatul îl ofensează pe Dumnezeu care ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa şi care ne spune ce este bine şi ce este rău. Poruncile Sale sunt întotdeauna îndreptate spre bine. A nu le da ascultare înseamnă să nu cunoaştem niciodată ceea ce a pregătit El bun pentru noi.

In textul de azi, Pavel a spus că noi creştinii nu ne mai aparţinem nouă înşine - suntem în posesia altuia. A viola trupul, mintea, şi sufletul prin imoralitatea sexuală, înseamnă a lovi direct în Dumnezeu, care ne-a creat şi a pus Duhul Lui cel Sfânt în noi.

Poate credem că unele lucruri sunt nevătămătoare. Dar chiar şi atunci când nimeni nu este afectat direct, ne rănim singuri şi producem amărăciune Celui care ne-a creat. Nu există păcate nevătămătoare! D.J.D.

Tu eşti sortit, legat de alte vieţi

Prin faptă sau cuvânt de rău sau bine.

Păcatul tău, să nu crezi niciodată

Că el te va răni numai pe tine. D.J.D.
Păcatul unui singur om adesea aduce tragedia în viaţa multora.

22 octombrie

Text: Luca 4:38-44

NU ESTE PĂCAT SĂ SPUI NU

Noroadele au început să-L caute in toate părţile, şi auajuns până la El; voiau să-L oprească să nu plece de la ei.Luca 4:42

In timp ce Domnul Isus a fost pe pământ, a găsit uneori că era necesar să spună nu. În textul de azi, de exemplu, El a refuzat să rămână în Capernaum. Cu altă ocazie a refuzat planul fraţilor săi (Ioan 7:1-9), a refuzat să facă un semn miraculos pentru a-i convinge pe cei ce nu credeau (Marcu 8:11-13), a respins ideile lui Satan (Matei 4:1-10). Isus nu a căzut niciodată în păcat, şi n-a devenit prea ocupat niciodată, deoarece El a ştiut cum să spună nu.

Unii credincioşi în Cristos nu ştiu cum să spună nu. O tânără mamă a dat de necazuri din această pricină. Cu doi copii preşcolari şi cu un altul pe drum, a devenit atât de ocupată cu treburile bisericii încât sănătatea ei era în pericol. A început să predea lecţii de şcoală duminicală la fetele din clasele 4 şi 5. A acceptat să fie directoarea grădiniţei bisericii. Când a fost aleasă preşedinta societăţii misionare a femeilor, tensiunea a devenit prea mare. Într-o dimineaţă s-a prăbuşit. Doctorul i-a spus în termeni categorici s-o ia mai încet! Şi-a dat demisia din societatea misionară şi a cerut să fie eliberată din funcţia de la grădiniţă. Acum o duce bine.

Poate că şi tu eşti un creştin care crezi că trebuie să spui da, la toate solicitările ce merită atenţie. Dar îţi neglijezi familia. Eşti obosit şi irascibil. Nu mai aştepţi cu nerăbdare duminicile. Dacă este adevărat, atunci trebuie să înveţi că nu este păcat să spui nu! D.C.E.

Nu contează ce fac alţii.

E important să văd eu bine

Că viaţa mea e după planul

Ce-l are Domnul pentru mine. - Beers
Este mai bine să faci un singur lucru pentru Dumnezeu, decât să promiţi patruzeci pe care nu le poţi face.

23 octombrie

Text: Galateni 5:16-26

VIATĂ SCHIMBATĂ

...Cristos trăieşte în mine... trăiesc în credinţa în Fiul lui

Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine.

Galateni 2:20

In cartea sa: „Five musts of the Christian Life" (Cinci necesităţi ale vieţii creştine), F.B. Meyer spune despre o conversaţie pe care a avut-o cu câţiva credincioşi, în casa lui William Wilberforce. In timp ce discutau despre dificultăţile vieţii de creştin, un pastor, foarte înaintat în vârstă, s-a ridicat şi a mărturisit că el a fost într-un fel „cu siguranţa arsă". Îşi aducea aminte de vremea când încerca să-i stăpânească pe copiii de la şcoala duminicală care erau neobişnuit de gălăgioşi. Răbdarea i se încordase până la punctul de rupere. De fapt, era pe punctul să explodeze, când s-a simţit îndemnat să se roage: „Doamne, dă-mi răbdarea Ta, pentru că a

mea mi s-a terminat". In acel moment, duhul i s-a liniştit. De aceea s-a decis în clipa aceea sa se bazeze pe puterea Domnului în fiecare situaţie dificilă. Meyer a scris apoi: „Când ne-am întâlnit a doua zi de dimineaţă,
Wilberforce şi cu mine am mărturisit că experienţa acelui pastor bătrân ar trebui să fie şi a noastră de atunci în colo. Ar trebui să vedem ispitele ca ocazii pentru a cere din nou viaţă din viaţa Domnului nostru Cel înviat din morţi! Prin Duhul de viaţă al lui Cristos vom fi mai mult decât biruitori".

Să urmăm acest exemplu. Dacă suntem înclinaţi să fim mândri, să ne rugăm: „Doamne, dă-mi umilinţa Ta". Când suntem iritaţi de oameni nerezonabili, să spunem: „Doamne, dă-mi dragostea Ta". Şi când suntem ispitiţi să păcătuim, să ne rugăm: „Doamne, dă-mi sfinţenia Ta".

Toate nevoile noastre se află în El. Prin credinţă venim înaintea Lui cu nevoile noastre, în schimbul vieţii din Cristos. - R.W.D.

Acum prin credinţă în Isus trăiesc
Şi prin credinţă El trăieşte-n mine;
Să am victorii eu nu mă străduiesc,
Ci mă-ncred în puterile-I divine. - Complin
Obţinem victorie atunci când renunţăm la plăcerile păcatului, în schimbul puterii în Cristos.

24 octombrie

Text: Romani 9:1-5

ÎTI PASĂ?

Căci aproape că doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei, pentru rudele mele trupeşti. Romani 9:3

Cinci băieţi au aruncat câte o monedă de 1 cent în farfuria colectei misionarilor, spune o povestire. Unul dintre ei a pus moneda şi a râs. Era un cent subţire, simbol al inimii sale înguste, a atitudinii sale nepăsatoare faţă de soarta celor pierduţi. Al doilea băiat a pus centul lui şi s-a uitat în jur, evident mulţumit de sine însuşi. Era o monedă strălucitoare de aramă lustruită, simbol al unei inimi mândre. Al treilea băiat şi-a pus bănuţul cu reţinere, spunându-şi: „Presupun că trebuie să fac lucrul acesta din moment ce şi alţii îl fac". Moneda de oţel era simbolul unei inimi reci.

Următorul a fost un băiat care a vărsat o lacrimă şi a spus: „Săracii păgâni". Era un cent de argint dat cu milă. Al cincilea băiat a venit cu o inimă frântă: „Doamne Isuse, a spus el, dau de dragul Tău, sperând că mulţi oameni vor crede în Tine". Era o monedă de aur a compasiunii şi a iubirii. Cum răspunzi atunci când te gândeşti la cei pierduţi în lume, cei
ce locuiesc cu tine în cartier, în oraşul tău, sau pe alt continent îndepărtat? Priveşte la exemplul lui Pavel, care plânge pentru mântuirea neamului evreiesc - poporul său. El era în acord cu Cristos, care a văzut mulţimile şi „I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor" (Matei 9:36).

Dacă vom rămâne în părtăşie cu Mântuitorul nostru care ne poartă

de grijă, vom deveni şi noi asemenea Lui în dragostea pentru cei pierduţi. Apoi, motivaţi de mila Sa, vom deveni creştini cărora le pasă. P.R.V.

Pune-n noi un foc, ne scoală, Te rugăm!

In timp ce lumea piere, noi ne vedem de drum;

Fără scop şi pasiune, trăim pentru acum.

Pune-n noi un foc, ne scoală, Te rugăm! - Cushman

Unui creştin îi pasă de lume atunci când disperarea o apasă.

25 octombrie