Friends don't have to be exactly the same

Subiectul I (48 puncte)

1. a) Dacă a= 0+1+3+5 şi b=0 · 1+1 · 2 +2 · 3 +3 · 4+ 5 , atunci

a+b=… (4p)
b) Rezultatul calculului este… (4p)

c) Dacă , atunci valoarea lui x este… (4p)

2. a) Soluţia inecuaţiei este… (4p)

b) Dintre numerele şi mai mare este numărul… (4p)

c) Dacă într-un sistem de axe de coordonate xOy se consideră punctele A(4;0), B(-3;0) şi C(0;4), atunci aria triunghiului ABC este… (4p)
3. a) O cămaşă costă 45 lei. După o ieftinire de 15% noul preţ este… (4p)
b) Fie funcţia f: { -3; -1; 0; 4}→ R, f(x) =. Mulţimea valorilor funcţiei este{…}. (4p)
c) este pătratul numărului… (4p)
4. O piramidă triunghiulară regulată VABC are latura bazei AB= cm şi înălţimea VO= 6 cm.

1. 
   Aria bazei este …cm². (4p)
   

2. 
   Apotema piramidei are lungimea …cm. (4p)
   

3. 
   Volumul piramidei este…cm³. (4p)
   

Subiectul II (42 puncte)

1.a) Să se rezolve sistemul :. (5p)

b) După ce a parcurs 40 km un biciclist constată că mai are din traseu de parcurs până să ajungă la jumătatea acestuia. Care este lungimea traseului?

(5p)
2. a) Fie f: R→ R, f(x)= x+1 şi g: R→ R, g(x) = x +1. Determinaţi coordonatele punctului de intersecţie a graficelor celor două funcţii. (5p)

b) Scrieţi mulţimea soluţiilor ecuaţiei: . (5p)

3. În figura alăturată ABCDA’B’C’D’ este o prismă patrulateră regulat.

Latura bazei este de 8 cm şi m(∢CA’A)= 45⁰.

1. 
   Completaţi desenul cu o diagonală a prismei.(7p)
   
2. 
   Calculaţi aria totală şi volumul prismei. (5p)
   
3. 
   Calculaţi distanţa de la punctul B la
   

dreapta A’D.(5p)

4. 
   Calculaţi distanţa de la punctul A la
   

planul ( A’BD).(5p)
Teste propuse de profesor,

Diana Gregoretti

Dar / Contraste

Noapte. Pe strada Lalelelor o doamnă cu pardesiu roşu îşi face apariţia. Păşeşte uşor, calm, însă în adâncul ei o nelinişte îi înroşeşte obrajii. La întretăierea cu strada Lebedei se împiedică de o pietricică şi cade lin ca într-o piesă de balet. Tot atât de graţios se ridică şi se pierde în ceaţă. În urma ei rămâne doar parfumul şi o lalea pe trotuarul rece.



Tânărul ce locuieşte la etajul trei priveşte nervos la cadranul ceasului din perete. Limbile par amorţite, nevrând să se mişte decât foarte lent.



Ridică uşor cartea de pe măsuţă, însă o pune repede la loc. Nu mai vrea să citească… îşi trăieşte propria poveste.



Pe trotuarul negru ca tăciunele, un boboc de lalea zace părăsit.



Un copilaş îl vede şi îl ridică. În sinea sa compară bobocul cu un copilaş părăsit pe stradă... povestea lui. I se face milă... de el şi de boboc.



Ora cinci. Se aude coc-cioc în uşa de la casa Adiei  doamna cu pardesiu roşu. Ştie cine este, dar îi e frică să deschidă. Ceva o opreşte , dar nu ştie ce. Are un presentiment, însă speră să nu fie decât o iluzie. Intuiţia ei, însă, nu o înşeală niciodată!



Îşi face curaj şi deschide. El o ia în braţe şi o sărută. Apoi priveşte la vaza de pe masă... e goală. Soarele apune afară şi în sufletul lui. Plecă trântind uşa .

Ea rămâne părăsită, promiţându-şi să-şi asculte de acum înainte instinctele. Nu e tristă fiindcă el a plecat fără să spună o vorbă, e supărată fiindcă n-a avut încredere în ea.

În mintea ei se desfăşoară scurta scenă: el intră, îi sare în braţe şi o sărută, apoi priveşte fix spre masă timp de o secundă şi pleacă... se uită şi ea la masă. Vede un mileu brodat chiar de ea şi o vază goală. Nimic ce ar fi putut să-l supere.



Aceeaşi imagine a mesei este întipărită şi în mintea lui. Vede vaza goală pe care au cumpărat-o împreună de la un bătrân sărac. Era goală... Uitase sau poate nici nu-i păsase de ce-i spusese. El îi dăruise tot... iar ea...





Pe fotoliul de catifea stă o fată ai cărei ochi verzi devin din ce în ce mai trişti. Gândurile ei au rămas la măsuţa cu vază, vază pe care au cumpărat-o împreună. Îşi aduce aminte perfect. Dar tot nu-şi poate da seama ce a provocat plecarea lui David.

Totul este monoton în casa ei; gândurile, ticăitul ceasului, picăturile de apă care se scurg la geam, glasul unei ţigănci care strigă: “Lalele! Veniţi la lalele!”. Auzise de o mie de ori glasul ei, dar de data asta ceva era diferit. Tonul cu care pronunţa cuvântul “lalele” o făcu pe Adia să se trezească.

“Laleaua” – asta era. El o rugase sa pună laleaua în vaza lor. Şi ea uitase. O uitase în buzunarul de la pardesiu. Îi părea aşa de rău! Spera din tot sufletul să nu se fi ofilit, dar lalelele se ofilesc atât de repede, la fel ca dragostea. Dacă nu o simţi în fiecare secundă... ea se ofileşte şi dispare la un moment dat.

O dată ajunsă la pardesiu, Adia rămâne fixată cu privirea pe buzunarul gol, la fel de gol cum era sufletul ei . Laleaua lipsea din el , precum lipseau speranţele din sufletul ei. Până şi limbile ceasului păreau că s-au oprit pentru a plânge alături de ea.

El îi dăruise totul… iar ea ignoranţă. Simţea că nu va mai putea da niciodată ochii cu David. Dar totuşi trebuia să faca ceva, aşa că s-a hotărât să–l viziteze.

S-a îmbrăcat în grabă şi a plecat aproape alergând spre apartamentul tânărului. Când a ajuns în faţa blocului inima a început să-i bată din ce în ce mai tare. A urcat scările. Uşa era deschisă, aşa că a împins-o uşor cu mâna.

Totul era gol: măsuţa, dulapurile, fotoliul lui preferat... plecase..



Pe banchta unui tren care nu duce nicăieri stă un tânăr ce simte că a pierdut tot. E gol în sufletul lui, cum era şi în vază. Ar vrea s-o uite, însă nu poate. Tot ce a fost al lui i-a dat ei, odată cu laleaua care este acum nicăieri.



*

Laleaua e acum în glastra lui Ovi. I-a dăruit-o mamei sale adoptive, cea care l-a salvat.

Într-o casă în care totul este vechi, stricat, o floare este ca o candelă într-un întuneric total.

Dar orice început are un sfârşit, orice boboc pe care îl vezi înflorind, îl vei vedea şi ofilindu-se. Acest moment crucial a venit şi în cazul lalelei. Când un sfârşit vine, oamenii obişnuiesc să plângă. De ce? Pentru că suferă. Pentru ce? Pentru sfârşitul unui început. Dar ce îseamnă început? Nu ştiu. Dar sfârşit? Nu ştiu. Atunci totul e doar o luzie. Aşa cum toţi credem că soarele se mişcă în jurul pământului, când de fapt este exact invers, aşa credem că sfârşitul vine după început, când de fapt începutul vine după sfârşit.

Dar un copil nu se gândeşte la toate astea. Impulsurilor le dă gravitatea sentimentelor şi astfel, viaţa e doar un cumul de emoţii, de o simplitate firească. Copilul suferă la ofilirea lalelei precum suferă adultul la sfârşit. Aşa cum adultul îşi duce mortul în locul din care a venit – ţărâna – aşa şi Ovi duce laleaua acolo de unde a venit – de pe trotuarul rece.

Păşeşte grăbit, împiedicându-se doar de lacrimile sale.

*

Un alt mers, mult mai resemnat, păşeşte pe acelaşi trotuar. Un gând mult mai grăbit păşeşte în mintea ei. E vis ori realitate? A existat el vreodată? L-a iubit ea vreodată? Tot trecutul ei părea o poveste al cărei sfârşit a fost ars.

Dar toate gândurile s-au oprit atunci când ochii ei au dat de un copil cu lacrimi în ochi şi lalea în mână. Deşi ofilită, laleaua încă mai purta culoarea ruşu aprins. Da! Era laleaua ei. Fără să mai gândească o luă în mână. Petalele căzură... În urma lor rămase doar ... un smarald! Era un pandantiv! Da, acum înţelegea totul! De asta o rugase să-l pună în glastră şi să aştepte până va înflori.

Plecă grăbită. Nu ştia unde merge. Tot ce ştia era că trebuie să-l vadă.

Ovi rămase singur în stradă. Nu era trist. Ţinuse în mână laleaua care luminase cei mai frumoşi ochi pe care-i văzuse până atunci.

*

O gară este dominată de două sentimente: tristeţea despărţirii şi bucuria revederii. În acest sanctuar al sentimentelor contradictorii se aflau David şi Adia. David pe bancheta unui tren scos din uz iar Adia, ajunsă pe peron datorită intuiţiei ei neînşelătoare.

O privire fugară a lui David surprinde verdele strălucitor al smaraldului de la gâtul Adiei. Ca hipnotizat , coboară din tren şi se opreşte în faţa ei. Da! Ea este!

Un sărut apare pe peron . Nu are început şi nici sfârşit.

Anca Râmniceanu

clasa a VIII-a A

Iubirea îţi dă aripi
Se spune că undeva, pe un tărâm îndepărtat era o tânără prinţesă de o frumuseţe orbitoare, căci părul îi era mai strălucitor decât soarele şi ochii mai albaştri decât cerul, iar inima-i era precum o floare, plină de blândeţe şi bunătate.

Singurul prieten al prinţesei era un cal alb, numit Calypso. Fata şi calul aveau o strânsă legătură încă de la naşterea acesteia, când toată lumea din împărăţie observase un lucru de-a dreptul ciudat: amândoi aveau tatuată o pereche de aripi, fata la încheietura mâinii drepte, iar calul deasupra copitei drepte.

Împăratul şi împărăteasa neştiind ce semnifică, au chemat îndată ursitoare care mai de care, dar în zadar. Niciuna dintre ele nu putea deschifra semnul acela.

Trecură anii care îşi lăsaseră amprente pe întreaga împărăţie: fata se mări, avea acum şaptesprezece ani; mama acesteia murise în urmă cu cinci ani; nici împaratul nu mai era la fel de energic, plin de viaţă , “un om de fier” aşa cum considerau cei din împărăţie.

Însă, prietenia dintre fată şi Calypso nu se sfârşise. Din contră, acesta era singurul care o cunoştea cu adevărat, singurul care ştia că tânăra prinţesă iubea viaţa simplă, lipsită de servitori, bucate nemaintâlnite şi aşternuturi din mătase.

Nu demult, fata cunoscuse un tânăr scriitor, fără avere multă şi îmbracat cu modestie. Dragostea lor creştea cu fiecare picătura de ploaie, devenind la fel de puternică precum rădăcinile unui copac.

Ştiindu-l pe tatăl său, prinţesa fereca în sufletul ei şi al lui Calypso, marele său secret. Amintirile, sentimentele, trăirile, toate aceste lucruri le scrisese cu mare grijă într-un jurnal poleit cu aur.

Nu trecu mult timp de la întâlnirea prinţesei cu marea sa iubire, că împăratul observă comportamentul bizar al acesteia şi refuză să-l mai accepte. Nedumerit de ceea ce se întâmpla, el porunci slujitorului său fidel, ca un corb negru precum tăciunea, să caute în camera fiicei sale un semn care să îi motiveze comportarea. După câteva cercetări, pasărea îi găsise jurnalul prinţesei ascuns sub pernă. Îndată, ajunse la împărat, care era din ce în ce mai supărat şi dezamăgit de propria-i fiică. După ce a dus la bun sfârşit “lectura”, împăratul a poruncit s-o aducă imediat pe fată, oriunde s-ar afla. Zis şi făcut. Fata a fost adusă imediat. Cei doi au purtat o discuţie foarte importantă, în urma căreia împăratul i-a redat libertatea de a face cum îi spune inima şi nu s-a împotrivit dragostei celor doi, binecuvântând-o şi strângând-o puternic în braţe spunându-i:

-Fata mea, nu mă voi împotrivi dorinţei tale, da’ să ai cap în ceea ce faci şi să ştii că pentru mine este mult mai importantă fericirea ta, decât renumele pe care puteai să-l ai măritându-te cu un prinţ şi nu cu acest baiat.

-Tată, acest băiat este singura fiinţă umană care mă înţelege şi mă cunoaşte. Ai încredere în mine. Niciodată nu am avut gând să te mint sau să îţi fac rău.

-Te cred fata mea. Dar vreau să ştii ceva: tu eşti singura pentru care mă mai zbat să trăiesc, singura care dă culoare ochilor mei şi singura mea fericire. Chiar dacă eu nu voi mai fi aici, printre voi, îl las pe Calypso să vă aibă în grijă, căci am mare încredere în el.

Cei doi izbucniră în lacrimi ce se transformară apoi în numeroase perle pure. Se îmbrăţişară puternic, se priviră câteva clipe ochi în ochi şi apoi îşi luară rămas bun.

-Aniela, draga mea, să aveţi grijă de voi!

-Săru’mâna tată! Să dea Domnu’ să fie cum spui tu.

Şi desprinzându-şi mâinile tremurânde, fata se îndreptă către poarta palatului însoţită de cel ce o avea în grijă şi bineînţeles, marea ei dragoste. Vrând să părăsească împărăţia, cei doi, călare pe armăsar, încep a se îndepărta de pământ realizand cu mare mirare faptul că zboară.

Asta semnificau cele 2 semne: “pereche de aripi” ce le aparţineau fetei şi calului. Acest mister avea să fie dezlegat atunci când fata era cu adevărat împlinită, deasemenea aripile reprezentau şi libertatea de a-şi duce la bun sfârşit visul pe drumul fericirii.

Lungu Lorena Maria, clasa a VIII-a

EVALUAREA FINALĂ A CICLULUI PRIMAR

Institutor, Mihaela Radu

Copilul tău e în clasa a IV-a? Ce ştii că urmează la finalul ciclului primar?

Întregul lui parcurs şcolar va fi raportat la o serie de standarde de evaluare elaborate de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, care sunt în vigoare încă din 2003.

Evaluările la final de ciclu primar se aplică în şcoli, fără a avea subiecte comune la nivelul ţării până în prezent. Se vehiculează tot mai mult ideea unor evaluări naţionale cu subiecte unice la finalul clasei a IV-a, ceea ce nu ar trebui să surprindă neplăcut nici pe elev, dar nici pe părinte.

Dacă se ştie conţinutul acestor standarde din timp, elevul va reacţiona mult mai bine ştiind la ce să se aştepte, iar părintele va avea o imagine clară asupra acestui tip de evaluare.
PENTRU LIMBA ROMÂNĂ

(există 14 standarde de evaluare, fiecare având specificat un nivel minim de realizare şi unul maxim):

Standardul 1

Să desprindă semnificaţia globală a unor informaţii de detaliu din mesajul ascultat

minim: să identifice elementele esenţiale şi de detaliu dintr-un mesaj iconic sau verbal, într-un limbaj accesibil;

maxim: să construiască texte orale narative de patru, opt enunţuri pe baza unor imagini date, a unui şir de întrebări şi a unui plan simplu de idei;

Standardul 2

Să desprindă sensul unui cuvânt nou prin raportare la contextul mesajului ascultat

minim: să găsească un sinonim al unui cuvânt din text, prin raportare la contextul mesajului ascultat;

maxim: să găsească omonime pentru un cuvânt din text, prin raportare la contextul mesajului ascultat;

Standardul 3

Să adapteze mesajul la parteneri în situaţii de comunicare dialogată

minim: să identifice personajul în situaţii de comunicare dialogată;

maxim: să creeze un text dialogat adaptând mesajul potrivit fiecărui personaj;

Standardul 4

Să formuleze enunţuri corecte din punct de vedere fonetic, lexical şi gramatical

minim: să identifice în enunţuri scurte părţile de vorbire studiate;

maxim: să compună texte proprii utilizând părţile de vorbire studiate;

Standardul 5

Să rezume oral un text narativ cunoscut pe baza unui plan de idei

minim: să rezume oral un text narativ scurt pe baza unui plan de idei;

maxim: să rezume oral un text narativ, fluent şi corect, transformând vorbirea directă în vorbirea indirectă;

Standardul 6

Să citească fluent, corect şi expresiv un text cunoscut

minim: să citească corect un text cunoscut, de mică întindere;

maxim: să citească fluent, corect şi expresiv un text cunoscut;

Standardul 7

Să formuleze ideile principale ale unui text narativ

minim: să formuleze ideile principale ale unui text scurt şi accesibil;

maxim: să formuleze ideile principale ale unui text narativ;

Standardul 8

Să identifice secvenţele narative, descriptive şi dialogate dintr-un text citit

minim: să identifice secvenţele dialogate dintr-un text citit;

maxim: să precizeze diferenţele dintre o descriere şi un dialog, cu exemplificări alese din textele narative,utilizând corect termenii care definesc cele două moduri de expunere;

Standardul 9

Să desprindă trăsăturile fizice şi morale ale personajelor din textele citite

minim: să desprindă trăsăturile fizice ale personajelor, pe baza întrebărilor;

maxim: să grupeze personajele în funcţie de anumite caracteristici precizate, aducând argumente privind alegerea făcută;

Standardul 10

Să rezume un text narativ cunoscut, după un plan simplu de idei

minim: să redacteze rezumatul pe baza planului simplu de idei, cu formulări sumare şi cu introducerea unor amănunte nesemnificative;

maxim: să redacteze rezumatul pe baza planului simplu de idei, cu respectarea tuturor regulilor stabilite pentru acest demers;

Standardul 11

Să redacteze un text scurt propriu, pe baza unui plan de idei

minim: să structureze textul în cele trei părţi: introducere, cuprins şi încheiere;

maxim: să redacteze enunţurile într-o formă clară, precisă şi corectă, utilizând adecvat cuvinte şi expresii literare, respectând planul de idei;

Standardul 12

Să redacteze un text scurt cu destinaţie specială (bilet, carte poştală, scrisoare)

minim: să redacteze un text scurt cu destinaţie specială (bilet, carte poştală, scrisoare);

maxim: să redacteze un text scurt cu destinaţie specială, adaptând limbajul potrivit destinaţiei, cauzei şi scopului pentru care scrie, folosind corect formule de adresare şi de încheiere (bilet, carte poştală, scrisoare)

Standardul 13

Să respecte în redactarea unui text regulile de despărţire a cuvintelor în silabe, ortografice şi de punctuaţie

minim: să respecte, în redactarea unor enunţuri şi a textelor, regulile de despărţire a cuvintelor în silabe şi pe cele de punctuaţie;

maxim: să respecte, în redactarea unor enunţuri şi a textelor, regulile de despărţire a cuvintelor în silabe, regulile ortografice şi pe cele de punctuaţie, motivând folosirea acestora;

Standardul 14

Să redacteze un text corect din punct de vedere lexical şi gramatical

minim: să redacteze un text corect din punct de vedere lexical şi gramatical;

maxim: să redacteze un text corect din punct de vedere lexical şi gramatical.


PENTRU MATEMATICĂ

(există 12 standarde de evaluare, fiecare având specificat un nivel minim de realizare şi unul maxim):

Standardul 1

Să scrie după dictare, numerele naturale mai 100 000

minim: să scrie cu cifre, un număr scris cu litere, când acesta are la toate ordinele cifre diferite de zero să poziţioneze pe axă numere naturale mai mici decât 100 000

maxim: să scrie după dictare cu cifre şi litere numerele naturale până la 1 000 000, la care trebuie poziţionate mai multe zerouri, în interior pentru a marca absenţa a două-trei ordine consecutive sau clase, respectând corectitudinea elementelor grafice.

Standardul 2

Să poziţioneze pe axă numerele naturale până la 1 000 000

minim: să recunoască şi să transpună în operaţii matematice, folosind semnele corespunzătoare, expresiile matematice: „cu...mai mult”, „cu...mai puţin” şi a terminologiei sumă/diferenţă

maxim: să recunoască şi să transpună în operaţii matematice, folosind semnele corespunzătoare, expresiile matematice: „cu...mai mult”, „cu...mai puţin”, „de atâtea ori mai mult”, „de atâtea ori mai puţin” şi a terminologiei sumă/diferenţă, produs/cât şi relaţia D,Î,C,R.

Standardul 3

Să efectueze corect calcule cu numere naturale mai mici decât 100, folosind cele patru operaţii aritmetice învăţate

minim: să efectueze corect cele patru operaţii cu numere până la 1000, fără trecere peste ordin

maxim: să efectueze corect cele patru operaţii cu numere până la 1000, folosind cele patru operaţii aritmetice şi respectând ordinea efectuării operaţiilor

Standardul 4

Să utilizeze fracţii în exerciţii simple de adunare şi scădere cu acelaşi numitor

minim: să calculeze suma şi diferenţa a două fracţii cu acelaşi numitor

maxim:să scrie fracţii ca sumă de două fracţii cu acelaşi numitor să completeze suma/diferenţa prin adăugarea/scăderea unei fracţii cu acelaşi numitor

Standardul 5

Să recunoască figurile şi corpurile geometrice şi să reprezinte figuri plane

minim:să creeze desene simple formate din figuri geometrice plane

maxim:să creeze desene din figuri geometrice plane dând dovadă de originalitate, să descrie proprietăţi ale figurilor geometrice plane şi caracteristici ale corpurilor geometrice, folosind un limbaj adecvat.

Standardul 6

Să utilizeze unităţi de măsură neconvenţionale şi convenţionale

minim:să compare prin suprapunere sau alăturare, dimensiunile a două obiecte, pentru a stabili capacitatea a două vase prin turnarea unui lichid dintr-un vas în celălalt, să compare masa a două obiecte cu ajutorul balanţei.

maxim:să decidă asupra modalităţii practice folosite pentru a ordona trei sau mai multe obiecte în funcţie de lungime/capacitate sau masa lor.

Standardul 7

Să formuleze şi să rezolve probleme care presupun efectuarea a cel mult trei operaţii

minim: să formuleze şi să rezolve probleme care presupun efectuarea a cel mult trei operaţii -adunare, scădere, adunare

maxim: să rezolve probleme cu cel mult trei operaţii în care raţionamentul matematic este mai dificil şi intervin toate operaţiile matematice.
Standardul 8

Să rezolve probleme din alte discipline utilizând limbajul matematic adecvat

minim:să rezolve probleme folosind cunoştinţele de la disciplina ştiinţe ale naturii-aceeaşi arie curriculară

maxim: să rezolve probleme folosind cunoştinţele de la disciplina ştiinţe ale naturii-aceeaşi arie curriculară

Standardul 9

Să folosească corect unele modalităţi simple de organizare şi clasificare a datelor

minim:să colecteze date dintr-un desen şi să efectueze prelucrări simple

maxim:să interpreteze date prin compararea datelor implicate, să extragă informaţii şi să le prelucreze

Standardul 10

Să realizeze estimări pornind de la situaţii practice

minim: să estimeze ordinul de mărime a numărului de obiecte dintr-o mulţime care are cel mult 30 de elemente

maxim:să estimeze ordinul de mărime a rezultatului unui exerciţiu cu două operaţii, în concentrul 0-1000 în scopul verificării validităţii unor calcule

Standardul 11

Să utilizeze reguli şi corespondenţe pentru formarea de şiruri

minim:să asocieze elementele a două categorii de obiecte, desene sau numere, mai mici dacât 50, pe baza unor legi de corespondenţă date.

maxim:să completeze operaţii aritmetice necesare în tabele de valori

Standardul 12

Să exprime oral şi în scris într-o manieră concisă şi clară a modului de calcul şi a rezultatelor unor exerciţii şi probleme

minim:să identifice datele şi întrebarea problemei şi să explice modul de calcul.

maxim:să formuleze probleme asemănătoare cu cele date şi să găsească alte întrebări potrivite în legătură cu dezvoltarea temei.

BIBLIOGRAFIE:

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE, STANDARDE DE EVALUARE PENTRU CLASA a IV-a

Lumea cuvintelor
Lumea cuvintelor nu este accesibilă oricui, ca să ţi se dea voie să ajungi acolo, trebuie să înveţi foarte multe despre cuvinte, să ştii cât mai multe cuvinte şi înţelesul lor exact. Cuvintele sunt foarte puternice şi au o putere specială: simt atunci când oamenii nu le cunosc şi nu le respectă, iar atunci când simt asta, puterea lor se dublează şi pot dărâma un vizitator nepoftit în doi timpi şi trei mişcări.

A fost odată ca niciodată o fetiţă care tocmai învăţase să citească. Atunci când a reuşit să citească prima ei propoziţie cap-coadă, s-a trezit brusc într-o lume nouă, de care nu mai auzise, adică lumea cuvintelor. Şi cum s-a plimbat ea pe acolo, s-a întâlnit cu cuvinte care I-au spus fiecare: ce înseamnă, în ce texte îl găseşte şi ce putere poate avea asupra oamenilor.

Într-o bună zi, pronumele cad de acord că au obosit să fie folosite neîncetat de oameni. Unele dintre ele se tem că îşi vor pierde din frumuseţe şi din sens dacă oamenii vor continua să le folosească atât de mult. Drept umare, pronumele hotărăsc să găsească nişte înlocuitori, nişte cuvinte care să poată fi folosite în locul lor.

Lumea are impresia că pronumele sunt doar nişte părţi de vorbire, doar nişte cuvinte. Puţini ştiu că ele formează o familie cât se poate de organizată…

Pronumele personal (eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele­) este tatăl strict şi sever, care spune clar despre cine vorbeşte.

Pronumele personal de politeţe ( dumneavoastră, dumneata, etc.) este mama, mai blândă şi mai gingaşă, atentă la sentimentele din jur.

Pronumele reflexiv ( se, sine, îşi, etc.) este fiica înţeleaptă care reflectă la propria persoană înainte de a se interesa de ceilalţi.

Pronumele posesiv ( ai mei, al său, etc.) este fiul răsfăţat, care are impresia că totul I se cuvine, că orice îşi doreşte trebuie să fie al său.

Dar timpul a trecut şi aceste cuvinte nu s-au schimbat, ci au apărut mai multe pentru a ne caracteriza pe noi.
Chebac Crina , clasa a VI-a B