Friends don't have to be exactly the same
Yüklə 282,32 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Coman Roxana, clasa a VII-a E La teatru
- Lupoae Alexandru, clasa a VII-a E GENUL LIRIC Genul liric
- FIGURILE DE STIL SAU TROPII
- Rumenind
- ELEMENTE DE VERSIFICAŢIE (PROZODIE) Versificaţia este tehnica alcătuirii versurilor. Versul
- Măsura
- Troheul
- Iambul
- Amfibrahul
- Material realizat de prof. Aura Nicoară şi Jane Mary Scarlat
*Cerul albastruSoarele sclipeşte acum Culorile gri. Ghimiciu Cătălin * Căluţ drăgălaş Speriat de iepuraş Ţopăie pe imaş. Radu Lucian * Floarea cea nouă Galbenă şi albastră E pusă-n pământ . Novac Dorina * Mi-e dor de vară O lacrimă cade lin Tristeţea domneşte. Tănăsescu Teodora * Plouă afară Nimic nu e în zare Nu e culoare. Vistian Cosmin * Rază de soare Culoare de curcubeu Pauză dulce . Oancea Sorina * Iarna cea rece Crinul vrea să-l îngheţe Cu suflarea ei Coşeru Cristina * Tu primăvară Înmiresmată mereu Ghiocei naşti. Lungu Lorena * Picuri de ploaie Cad pe frunze verzi În grădina mică. Docan Laura * Fluturi coloraţi Floare înmiresmată Cerul e senin. Marin Ana-Maria * Frunze multe cad Şi formează un covor Cu multe culori. Anca Râmniceanu * Soarele arzător Mângâierea unei petale Miroase a culoare Gafton Silviu * Mierea e dulce Albinele zumzăie E vară din nou Aionoaiei Bianca * Vara cea mare Florile colorate Miros de trandafir Gafton Monica Toamna cea veche Frunza pluteşte uşor Ca un fulg de nea. Dumbravă Antonia * Vaza cea veche Cântecul unei pǎsǎri Lin se aude. Ciobanu Cristian * O sǎ aparǎ O razǎ de luminǎ Sub cer cu soare. Gherghe Cristian * Floare închisǎ Frigul bate aspru Noaptea vine lin . Mirea Andrei Cerul dispare Luna mare apare Soarele moare. Honceriu Mihai * Vara când vine Şi florile înfloresc Varǎ te iubesc. Sandu Cristina * Colţul naturii Inima pǎdurilor Cerul albastru. Bulancea Egidiu C Să ne aducem aminte! Caligrama este un text poetic în care cuvintele sunt aranjate în aşa fel încât să reprezinte forma obiectului care constituie tema poeziei.
concurs
Va exista un singur câştigător în fiecare număr, care va primi premii în cărţi şi rechizite. Pentru primul număr vă propunem o compunere pe orice temă, narativă sau descriptivă, care să cuprindă câte două din fiecare tip de numeral studiat. Şi, ca să existe un model, vă prezentăm câteva exemple ale elevilor clasei a VII-a E.
Eu mă duc primul la teatru Cinci, şase, şapte, opt Câteşitrei mai stau pe loc. Jumătate din a mea clasă E pregătită a veni Câte doi ei se grupează Şi pornesc la miazăzi Îndoitul clasei noastre Numai din copii mai mici Vin a doua oară-n teatre De două ori mai mulţi de-atunci De cât au fost înainte.
Modul de expunere predominant este descrierea, iar expresivitatea limbajului este dată de figuri de stil şi procedee artistice variate. Descrierea este modul de expunere care constă în prezentarea trăsăturilor unui lucru, fenomen, aspect din natură sau ale unei fiinţe. În opera lirică, descrierea este subiectivă, ea prezintă detaliile printr-o percepţie personală a scriitorului, implicat în prezentare. În cadrul unei naraţiuni, descrierea are funcţii multiple: creează atmosfera în acţiune, pregăteşte cititorul pentru un anumit eveniment, determină o pauză în ritmul desfăşurării evenimentelor, surprinde cadrul întâmplărilor, contribuie la portretizarea personajelor. Tabloul este o formă a descrierii în care se înfăţişează un aspect din natură, un interior sau scene din viaţa cotidiană. Se realizează în versuri sau în proză. Eul liric/eul poetic este un alt chip al poetului şi care comunică prin textul poetic cu un potenţial cititor. Mărcile lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric într-un text poetic pot fi următoarele: -dacă apar verbe, pronume şi adjective pronominale de persoana I singular , în situaţia în care acestea sunt dominante, se poate vorbi de o confesiune lirică (destăinuire/mărturisire directă a gândurilor şi a sentimentelor) sau de elemente de confesiune lirică, atunci când acestea apar în mod sporadic; un asemenea text poetic este obligatoriu marcat de perspectiva subiectivă (mod propriu de a privi lucrurile, de a gândi şi de a simţi), ce se reflectă în ideile poetice exprimate sau sugerate, în conturarea atmosferei poetice, în preferinţa pentru anumite figuri de stil şi a anumitor imagini artistice.
Lucian Blaga- Biografie -dacă apar verbe, pronume şi adjective pronominale de persoana a II-a singular, verbe la imperativ, substantive în vocativ, interjecţii exclamative, atunci se poate vorbi de un discurs liric ( de un monolog adresat, când nu există replică de răspuns la ideile/ întrebările/ gândurile şi sentimentele exprimate), respectiv de o adresare directă către un personaj lirirc; perspectiva subiectivă este identificabilă prin aceleaşi elemente ca mai sus, cu observaţia că, mai ales în intervenţia eului liric, pot apărea şi elemente de confesiune, de descriere sau de evocare (prezentarea a ceea ce a fost şi cum a fost cândva/undeva); de obicei discursul liric presupune o organizare a conţinutului pe o relaţie de tipul : eu-tu, eu-voi, atunci- acum; Ex. Pe lângă plopii fără soţ Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii toţi- Tu nu m-ai cunoscut. Mihai Eminescu- Pe lângă plopii fără soţ -dacă apar verbe, pronume şi adjective pronominale de persoana a I-a plural, atunci ipostaza eului liric este cea de exponent/ de reprezentant al unei colectivităţi, în numele căreia „vorbeşte”; aparent, eul liric nu este decât un transmiţător, cel mult un interpret, al ideilor/al idealurilor/al aspiraţiilor colectivităţii, ca atare perspectiva subiectivă în discursul liric (ceea ce presupune o relaţie de tipul: noi-voi, ale noastre- ale voastre) pare că aparţine doar perspectivei colectivităţii.
Octavian Goga- Noi -dacă apar verbe, pronume şi adjective pronominale de persoana a III-a (singular sau plural), eul liric nu se mai resimte ca implicat afectiv ( adoptă masca unei voci impersonale, obiective, care emite idei şi/ sau descrie un peisaj, un cadru, o situaţie); într-un asemenea caz, se vorbeşte despre lirism obiectiv. Ex. Din asfinţit, de peste munte, Răsfrângeri roşii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte Şi-n Dunărea umbrită curg. George Topârceanu- Pastel FIGURILE DE STIL SAU TROPII (cuvintele sunt folosite cu sens figurat) Figură de stil: - procedeu stilistic prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele, în aşa fel încât, înţelesurile lor capătă un spor de expresivitate; -constă în combinaţii neobişnuite între cuvinte cu sens propriu sau sens figurat prin care se creează imagini artistice, se sugerează idei, gânduri, sentimente; -conferă originalitate, frumuseţe şi expresivitate comunicării, impresionând cititorul; EPITETUL constă în atribuirea unor însuşiri deosebite obiectelor prezentate ( fiinţe, lucruri, fenomene, stări, acţiuni,însuşiri), punându-le într-o lumină nouă, după intenţia şi sensibilitatea autorului. Exemple: ,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,…'' ,,…Să plutim cuprinşi de farmec /Sub lumina blândei lune…'' ,,…Şi clopote de alarmă răsună răguşit…'' ,,…De treci codri de aramă, de departe vezi albind…'' M. Eminescu. Clasificare: a) După nr. de termeni epitetele pot fi: - simple: “prin acele ameninţătoare stânci” - duble: “ţară mândră şi binecuvîntată” - triple: “câmpia Ialomiţei, s-aşterne tăcută, netedă, uscată” b) După ceea ce exprimă: - cromatice (exprimă culoarea): “seninu-i albastru şi limpede” - cu rol personificator (atribuie şi însuşiri omeneşti): “Codri se zvârcoleau neputincioşi” - cu rol hiperbolizator (contribuie la realizarea unei hiperbole): “Gigantică poart-o cupolă pe frunte” - cu rol metaforic (implică o comparaţie subînţeleasă, ca şi metafora): “Feţi-Frumoşi cu păr de aur” c) După poziţie: - postpus (aşezat după cuvântul determinat): “Umplu aerul văratec de mireasmă şi răcoare” -antepus (aşezat înaintea cuvântului determinat): “Priveam fără de ţintă-n sus/ Într-o sălbatică splendoare” COMPARAŢIA constă în alăturarea a doi termeni ( unul mai cunoscut, altul mai puţin cunoscut), pe baza unei însuşiri comune; termenii se leagă prin: ca, cum, cât, asemenea, precum, întocmai, aidoma, ca şi cum…; locul termenilor comparaţi nu este fix; prin comparaţie se poate asocia un termen concret cu unul abstract. Exemple: ,,…Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni, Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni…'' ,,…În zadar striga împăratul ca şi leul în turbare…'' ,,…Şi lovind în faţă, în spate, ca şi crivăţul şi gerul…'' M. Eminescu
Exemple :,,…Pare că şi trunchii veşnici poartă suflete sub coajă Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă…'' M. Eminescu
Exemple :,,…Mii de fluturi mici,albaştri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline…''' M. Eminescu ,,…Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună…'' M. Eminescu
“Pe un deal răsare luna ca o vatră de jăratec/ Rumenind străvechii codrii…” HIPERBOLA constă în exagerarea intenţionată a proporţiilor sau a însuşirilor obiectelor prezentate (fiinţe, lucruri, fenomene, acţiuni, stări…); poate apărea singură sau în cadrul altor figuri de stil. Exemple: ,,…Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri, Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi, Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi …'' M. Eminescu
Exemple : alegoria moarte-nuntă din balada populară ,,Mioriţa'' REPETIŢIA constă în repetarea unui cuvânt sau grup de cuvinte pentru a impune atenţiei o imagine, o idee, un sentiment, o acţiune. Exemple: ,,…Care vine, vine,vine, calcă totul în picioare…'' ,,…De-o fi una, de-o fi alta…'' ,,…Mii de fluturi mici albaştri, mii de roiuri de albine…'' M. Eminescu ENUMERAŢIA constă în înşiruirea mai multor termeni de acelaşi fel cu scopul de a atrage atenţia asupra obiectelor prezentate ( fiinţe, lucruri, fenomene, acţiuni, stări, însuşiri). Exemple: ,,…Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium…'' ,,…Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul… Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul…" M. Eminescu INVERSIUNEA constă în schimbarea ordinii obişnuite a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze cu scopul de a obţine efecte poetice, prin accentuarea aspectului sau a caracteristicii înfăţişate. În versuri, este folosită adesea pentru realizarea ritmului şi a rimei. Exemple: ,,…Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier…" ,,…Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!..." ,,…Acum iată că din codru şi Călin mirele iese Care ţine-n a lui mână mâna gingaşei mirese…" M. Eminescu
Exemple :,,…Mi-e prieten numai mie, iar ţie duşman este…" ,,…Bucuroşi le-om duce toate de e pace, de-i război…" M. Eminescu Personajele Mircea şi Baiazid din ,,Scrisoarea III '' de M. Eminescu INVOCAŢIA RETORICĂ constă în adresarea directă către o persoană absentă sau imaginară, de la care nu se aşteaptă niciun răspuns. Impresia de adresare directă se realizează prin: construcţii în vocativ, pronume şi verbe la persoana a-II-a, interjecţii, verbe la imperativ. Exemple: ,,…Voi sunteţi urmaşii Romei ? Nişte răi şi nişte fameni! I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!...'' ,,…Cum nu vii tu, Ţepeş- Doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarţi în două cete în smintiţi şi în mişei,…'' M. Eminescu
Exemple: ,,…Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea.'' L. Blaga ALITERAŢIA constă în repetarea unor consoane sau grupuri de consoane, de obicei în rădăcina cuvântului, pentru obţinerea unui efect onomatopeic. Exemple :,,…Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie…'' M. Eminescu ,,…Îi foşnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii…'' M.Eminescu
Exemple: ,,…Iată craiul, socru-mare, rezemat în jilţ cu spată, El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată…'' M. Eminescu
1. monostihul sau monoversul – un vers Ex. – „Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas.” (Ion Pilat, Artă poetică) 2. disthul – două versuri Ex. – „Grai tămâiat, căţuie de petale, Gândul mi-a ciobănit pe plaiurile tale.” (V. Voiculescu, Grai valah) 3. terţul sau terţina – trei versuri Ex. – „De o gânganie mică, Păru-n cap i se ridică Şi pielea i se furnică.”
4. catrenul- patru versuri Ex. – „A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor Şi-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor.” (G. Topârceanu, Rapsodii de toamnă) 5. cvinarie- cinci versuri Ex. – „ Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea! (M. Eminescu, La mormântul lui Aron Pumnul) 6. –sextină – şase versuri Ex.- „Spre apus abia s-arată Printre crengi, întunecată, O văpaie de rubin... Din frunzişurile grele De-nnoptare, tot mai vin Glasuri mici de păsărele...” (G. Topîrceanu, Acceleratul) 7. – polimorfe- 7,8,9,10,11,sau 12 versuri Ex. –„Ai noştri sunt aceşti munţi pietroşi, mănoşi, cărunţi, căci noi ne-am căţărat pe ei spre cer, noi le-am deschis adâncurile de-aur şi de fier şi-am suferit prin ei pe ploi şi ger... noi le-am spintecat uriaşele pântece, noi le-am proslăvit frumuseţile-n cântece şi le-am cunoscut sufletul şi furtunile mai bine ca orişicine...” (Aron Cotruş, Ai noştri sunt aceşti munţi...) Refrenul (repetiţia identică sau aproximativ asemănătoare a aceluiaşi (aceloraşi) vers (versuri) după fiecare strofă pentru a accentua o anumită idee): “Cunosc o fântână pe calea umbrită; …………………………………… Pe valea umbrită cunosc o fântână; …………………………………… Pe valea umbrită cunosc o fântână.”
“Doi-nă doi-nă cân-tec dul-ce” – măsura este de 8 silabe.
“Doi-nă doi-nă cân-tec dul-ce” / ; / _ ; / _ ; / _ .
“Când tre-mu-rân-du-şi ja-lea şi sfi-a-la” _ / ; _ / ; _ / ; _ / ; _ / ; _ .
“Cu-nosc o fân-tâ-nă pe va-lea um-bri-tă” _ / _ ; _ / _ ; _ / _ ; _ / _ .
Felul rimei:
Ex. „Pân-o fost Horea-mpărat, a Domnii nu s-au desculţat a Nici în pat nu s-au culcat a Nici la masă n-au mâncat.” a (Pân-o fost Horea-mpărat)
Ex. „ – Codrule cu râuri line a Vreme trece, vreme vine, a Tu din tânăr precum eşti b Tot mereu întinereşti.” b (M. Eminescu, Revedere) c. Rima încrucişată- versul 1 rimează cu versul 3, iar versul 2 cu versul 4 Ex. – „Acolo unde-s nalţi stejari a Şi cât stejarii nalţi îmi cresc b Flăcăi cu piepturile tari a Ce moartea-n faţă o privesc.” b
d. Rima îmbrăţişată – versul 1 rimează cu versul 4, iar versul 2 cu versul 3. Ex. –„Sus în brazii de pe dealuri a Luna-n urmă ţine strajă b Iar izvorul, prins de vrajă b Răsărea sunând din valuri” a (M. Eminescu, Povestea teiului) (Ana Blandiana, Litere)
omăt / tămâiet argint / licurind
Ex. – „Această spaimă a curgerii Dinspre A, Niciodată spre A, Această spaimă De-a trece Prin toate literele Pe care le ştii dinainte...”
Redactor şef: prof. Aura Nicoară Redactor şef - adjunct: prof. Jane Mary Scarlat
Coperta: prof. Adrian Corcăcel Colaboratori: prof. Aniela Moga prof. Adina Zlătescu Yüklə 282,32 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
ALIGRAMA
