CAP 3.18. Oare istoria se repetă?
Sunteţi concediat. Aveţi două plăţi restante la ipotecă. Soţia vă părăseşte. Spuneţi cu voce tare:
„Ştiu de ce mi se întâmplă toate acestea: sunt un ratat." Apoi spuneţi:
„Ştiu că dincolo de toate acestea există o lecţie importantă. Ce pot învăţa de aici?"
Cine este persoana care va abandona? Cine este învingătorul, care va învăţa lecţii valoroase din aceste situaţii şi va câştiga putere şi înţelepciune?
Cum v aţi simţi dacă, la 40 de ani, după 20 de ani de mari succese în afaceri, ar trebui să l sunaţi pe tatăl dumneavoastră şi să l rugaţi să vă împrumute 400 de dolari... ca să vă puteţi declara falimentul?
La mijlocul anilor '70, Michael McCafferty şi a abandonat cariera de vânzător de succes la IBM pentru a şi începe propria afacere. Firma lui, cu sediul în Philadelphia, asigura service pentru calculatoare, mergea foarte bine şi i a adus profituri timp de şapte ani. A fost achiziţionată de o firmă mai mare, iar preşedintele companiei mamă a făcut cu Michael o înţelegere care l-ar fi făcut bogat.
Dar preşedintele a murit. Atunci, Michael şi a dat seama că înţelegerea lor a fost pur verbală. Noua conducere a companiei a decis să n o mai respecte şi lui Michael i au fost refuzate acţiunile promise.
Umilit, şi a făcut bagajele şi s a dus la Chicago, unde a condus cu succes o altă firmă de service, de trei ori mai mare, iar peste doi ani a plecat de acolo plin de bani. Iernile din Chicago erau prea aspre pentru el, aşa că Michael, la vârsta de 35 de ani, s a îndreptat către Sân Diego, unde şi a cumpărat o locuinţă de plajă, un Ferrari de colecţie şi a început o viaţă minunată, fără nici un fel de griji. Dar cu rând s a plictisit. Atunci un vechi asociat de afaceri i a propus o nouă afacere.
Lui Michael i a stârnit interesul. Era o ocazie de a combina priceperea lui în calculatoare cu faptul că oamenii vor dori întotdeauna un acces mai uşor la cât mai multe informaţii. A creat primul sistem electronic de Pagini Aurii şi a perfecţionat tehnologia, care constituie şi în ziua de azi baza unei industrii în plină dezvoltare.
Apoi partenerul lui s a retras. Michael n avea nici o îndoială că afacerea va avea un mare succes şi s a hotărât să investească mai departe pe cont propriu. Şi a vândut automobilul Ferrari şi a cumpărat un Vega din 1972. Apoi a renunţat la locuinţa de pe plajă. Nu peste multă vreme, fiecare cent pe care l avea fusese investit în afacerea falimentară.
În timp ce Michael se afla în culmea disperării, a fost agăţat de un „rechin". Un om cu bani şi bun de gură s a oferit să i salveze compania şi să l repună pe picioare... contra unui procent de 51% din firmă. A adus şi alţi parteneri, iar afacerea lui Michael s a făcut zob.
Michael McCafferty a renunţat la muncă şi s a cufundat în cea mai neagră depresie. Nu avea nici un venit şi trăia pe credit. Singura cale era să se declare falit, dar nu şi putea permite cheltuielile cu tribunalul! De data asta, cel care l-a salvat a fost tatăl său.
Timp de un an întreg, Michael s a tot întrebat:
„De ce eu? Ce s a întâmplat cu banii mei, cu maşina, cu viaţa mea lipsită de griji? Cum se face că individul ăla bun de gură a dat totul gata?"
Gândul care l obseda era: „De ce mi s au întâmplat mie toate astea?" După un an de sărăcie, disperare şi depresie, răspunsul s a ivit dintr o dată: „Pentru că am permis să se întâmple." Era foarte simplu. Nu lumea îl făcuse o victimă; el însuşi îşi atrăsese propriul nenoroc. Dăduse crezare oamenilor nepotriviţi, se purtase naiv, nu încheiase în scris înţelegerile importante şi renunţase la autoritate.
Cedase controlul asupra situaţiei financiare a companiei şi asupra propriului destin. Lăsase să i scape totul din mână, considerând că „lucrurile i se întâmplă".
O dată ce şi a dat seama ce lecţie extraordinară primise, a trecut la treabă. A citit binecunoscuta carte a lui Og Mandino Cel mai vestit vânzător din lume* şi a notat afirmaţiile acesteia pe nişte cartonase:
„Astăzi încep o viaţă nouă.
Dostları ilə paylaş: |