Georges Dumezil

Svayamvara (skr. 'alegere proprie') Căsătorie tipică pentru clasa ksatriya, în cadrul căreia inirc îşi putea alege singură mirele dintre peţitorii veniţi să o ceară.

Slneclsm (gr. synoihismos) întemeierea unei societăţi imitare, prin contopire” unor grupări dife anterioare.

Sah JVame (h) (pers. 'Cartea Regilor') Cea mai însemnată epopee persană, compusă de Ferdi între anii 980 şi 1010 e.n.

Satapathabrahmana (skr., Brahmana celor 100 de căi') v. Brahmana.

Siva Divinitate însemnată a panteonului hinduist; cunoscut Vedelor doar sub supranumele de fra (, Cel roşu'), când primejdios, când protector, el ajunge mai târziu să fac pafte. Alături de Brac şi de Vişnu, din triada centrală a credinţei hinduiste, ca zeu al înnoirii priu distrugere univers sivait Adept al credinţei hinduiste, făcând parte dintr-o sectă care 11 cinstesc *n special pe {; ca zeitate suverană.

Sloka (skr.) Strofă alcătuită din două versuri, tipică epopeii sanscrite.

Sraddha (skr.) 'credinţă, rituri funebre'.

Sndra (skr.) Cea de a patra castă indiană, care îi cuprinde pe producători (agricultori, păstori, n teşugari); membrii ei nu au acces direct la citirea Vedelor.

Şva Denumirea dată, după model semitic, unor semivocale laringale indo-eufpene; pe cât se pi acestea erau trei la număr, cu timbre diferite (ax anterior, a2 medial, 33 posterior).

Tain Bo Chuailnge (v. irl. ' (Povestea despre) răpirea vitelor lui Chualnge') TJOa dintre cele mai seamă tradiţii epice irlandeze.

Tabarl Scriitor arab (839-923 d-Chr.), autor al unor imense comentarii la Corafl Şi al unei mariist universale intitulate 'Veşti despre profeţi şi despre regi'.

Teodlcee (lat. med.) 'justificare a existenţei divinităţii', termen creat de Leibniz, în cadrul anal: raţionale a fundamentelor religiei.

Teofanie (gr.) 'apariţie a divinităţii' în faţa ochilor unui muritor, fie în întrupare omenească, printr-un miracol vădit.

Teologem 'noţiune fundamentală într-o anumită doctrină teologică'.

Tlrtha (skr.) 'sălaş al unui sfânt', loc de asceză şi de pelerinaj.

Plng (v. nord.) 'adunarea bărbaţilor', for hotărltor în viaţa publică, atit în chestiuni judiciare şi în probleme politice.

Usas (skr.) Zeiţa Aurorei la vechii indieni.

Vaiăya (skr.) A treia dintre castele indiene, care li cuprinde pe marii comercianţi şi latifundi Vajasaneyâsamhita Versiunea din Yajnrveda 'Albă' la care a fost făcut celebrul comentarin Sa pitfc” Brahmana.

Vajra (skr.) 'trăznet, fulger' (arma lui Indra).

ValhftU (v. nord. 'sala celor morţi în luptă') Sălaşul ceresc, raiul unde valkiriile îi poartă, s oblăduirea lui Odinu, pe vitejii care au pierit în luptă, pentru a-l sluji la bătălia 'Sfârşitul luna (v. Knijnariik).

Vani (v. nord. Vanir) Familie divină aflată în vrăjmăşie cu Asii; dintre aceşti zei – ai fecunditj şi agriculturii – cei mai bine cunoscuţi de noi sint Njordr, Freyr şi Freya.

Vamu (skr. 'culoare') Numele generic al celor patru clase sociale 'recepte' în societatea india (sub ele aflându-se, ca drojdie a societăţii, paria, numiţi şi mleccha): brahmani, ksatriya, va s; sudra Pentru 'castele' propriu-zise, v. jati.

Vasistha (skr. 'cel mai bun, mai plin de bunuri') Celebrul înţelept vedic, posesor al 'vacii tatu bogăţiilor'.

Videvdat (pahl. 'alungarea demor-ilor') Nask esenţial al Avestei, închinat ritualului de purifici care fereşte viaţa oamenilor de forţele răului. În tradiţia modernă apare adesea şi sub numele Vendidad, în urma unei lecturi greşite a notării pahlai.

Vis (skr.) 'casă'.

Visvedevah (skr. 'toate zeităţile') Nume colectiv al unei categorii de semizei luaţi mereu în con deraţie împreună.

VSIuspa (v. nord. 'prezicerea ghicitoarei') Primul cânt al Eddei poetice, cu subiect cosmogoi şi predicator.

Vulyata (lat.) 'tradiţia comună, obişnuită', versiunea normală a unui text dat.

Viunata (lat.) Denumirea curentă dată traducerii latine a Bibliei, făcută la începutul sec. IV.

Hieronyrnus.

Xvarana (h) (av., xvarr (ah) şi apoi fam (ah) pahl.) 'slava, gloria', ca semn al harului divin, atnt al excelenţei în existenţa lumească. Xvarmah (av.) Divinizare a Slavei divine şi omeneşti. Xvatay IVamak (pahl. 'Cartea regilor') Cronica mitico-istorică a suveranilor iranici, redactată s suveranii sassanizi în sec. VII, utilizată de Ferdousi pentru Sah Nameh şi apoi pierduta.

Iurveda (skr., Veda sacrificiilor') A treia dintre Vede, mai recentă cu câteva secole decât nula; ea conţine, în versuri şi în proză, formulele care trebuiau pronunţate de preotul sacrificator. Ost păstrată în două versiuni (samhita) majore, numite convenţional, cea Albă' şi 'cea Neagră', ksa (skr.) Genii supuse zeului bogăţiei, Kubera; îndeobşte inofensive, aceste divinităţi nu fac rău ritorilor decât când sunt jignite, sau când sunt în toane rele. ma (skr.) Omul primordial, ajuns pe lumea cealaltă judecătorul celor morţi. Sna (av., Cartea sacrificiilor ') Cel mai de seamă text liturgic din Avesta, în care sunt cuprinse Gathas ale lui Zarathustra. „- „it (av.) Imn închinat duhurilor bune, divinităţilor minore ale religiei mazdalste.: aia (av. 'zeitate') Denumire care o înlocuieşte treptat în religia zoroastriană pe cea veche, indolică, de baga (, zeu').

Na (av. şi pahl. 'geamănul') Strămoş legendar al omenirii în vechea religie iranică, dar blamat i apoi de tradiţia zoroastriană.

Gllngsaga (v. nord. Cu varianta Ynglingatal) Poezie sealdică genealogică, închinată stabilirii unei rşii divine pentru neamul regelui Harald Harfagr ('Păr blond', 860-933 e.n.j. |a (skr. 'unire') disciplină spirituală constând în exerciţii psiho-fizice care tind către contopirea ui individual în armonia universală.

Ja (skr.) Vârstă în existenţa lumii, în cadrul unui ciclu universal; tradiţia indiană deosebeşte 4 ste succesive (Krtayuga, de 4.800 ani, Tretayuga, de 3 600 ani, Dvăparayuga, de 2 400 ani şi liyuga, de 1 200 ani), într-o restringere şi decădere treptată, înaintea unui cataclism universal, e duce la o înnoire a lumii.

Rvan~ (pahl.) Divinitatea Timpului, zeu primordial al începuturilor lumii, părinte al gemenilor: agonici Ahura Mazda (pahl. Ohrmuzd) şi Anhra Malnyu (pahl. Ahriman).

Vanlsni Erezie zoroastriană care scotea îndeosebi în evidenţă primordialitatea Timpului faţă de runtarea dialectică dintre Bine (reprezentat de Ahura Mazda) şi Rău (întrupat în Anhra Malnyu).

CUPRINS.

Voi. I IDEOLOGIA CELOR TREI FUNCŢIUNI ÎN EPOCILE POPOARELOR INDO-EUROPENE.

Prefaţă.

Notă asupra sistemului de transcrieri.

Cuvânt către cititor.

Notă asupra ediţiei româneşti.

Partea I ntll PĂMÂNTUL ALINAT.

Capitolul I Mnhabhamta.

1. Poemul.

2. Descoperirile lui Stig Wikander.

3. Zeii vedici ai celor trei funcţiuni 1938 – 1945 Capitolul II Cel cinci fraţi.

1. Fraţii Pândava şi zeii-taţi ai lor.

2. Caracterele deosebite ale fraţilor Pândava.

3. Fraţii Pândava în grup.'.

4. Fraţii Pândava şi clasele sociale. O. Gemenii şi vaisya.

6. Caracterele diferenţiale ale fiecăruia dintre gemeni.

7. Sahadeva şi prima funcţiune.

8. Gemenii la ceilalţi indo-europeni.

9. Fraţii Pândava în cântul al patrulea.

10. Structura'fraţilor Pândava şi dharma, artha şi kăma

11. Structura fraţilor Pândava şi repartizarea armelor.

12. Armonia fraţilor Pândava. Capitolul III Sofia fraţilor.

1. Zeiţa trivalentă a indo-iranienilor.

2. Căsătoria poliandrică a lui Draupadî

3. Cauzalităţi suprapuse.

4. Mârkandeya Purâna, 5.

5. Explicaţia romanescă.

6. Draupadî ărî, Agni.

7. D raupadî şi Arjuna.

Apitolul IV Fratele mul mare cel neluat în scamă.

Despre fraţii Pândava. Cele două marne ale lui Kama, fiul Soarelui. ' 87 Cele două mame ale Soarelui. ' 88 Kama şi zeul Soare.

Fiul'şi mama.

Moartea lui Kama.

Platoşa lui Kama. Apitolul V Tatăl şi unchii.

1. Eroi fără tată divin, zei suverani absenţi.

I. Marii zei vedici, suverani. Mitra şi Varuna., ' î. Zeii suverani minori, Aryaman şi Bhaga., J';

1. Pându şi fraţii săi, Dhrtarăşţra şi Vidura.'. *. Regalitatea lui Yudhişţhira.

Domnia lui Pându.

? Dhrtarăşţra şi Vidura după război.

! Metisul Vidura înainte de război: avocatul familiei. J.

Orbul Dhrtarăşţra înainte şi în timpul războiului: Destinul.

). Dhrtarăşţra alinat: Providenţa. Jjg

! Pându, fiul său, fraţii săi şi zeii suverani vedici. Jig

! Vidura şi Yudhişţhira, moartea lui Vidura. J2j apitolul VI Străunchiul. 123 Caracterul lui Bhâşma. 123 Dyu întrupat; copilăria lui Bâşma. 125 Bhâşma, Dyu şi zeul scandinav Heâmdallr. 12g Paralelă între Bhâşma şi Heimdallr. 132 ipitolul VII Preceptor” |. 135 ASvatthăman, Krpa, întrupări ale lui Rudra-âiva şi ale divinităţilor Rudra. 135 Drona, întrupare a lui Brhaspati. 137 Drona şi Drupada, brahmanul şi regele. 1Ş8 Brhaspati, Drona şi puţul. 140 Brhaspati şi In'dra, Drona şi Arjuna. 142 Drona şi Dhrşţadyumna, brahmanul şi focul. 144 apitolul VIII Nimicire şi renaştere. 147 Cauzalităţi suprapuse. 147 Krşna şi Vişnu. 148 ASvatthăman şi Siva; nimicirea. 150 Krşna contra lui Asvatthăman; renaşterea. 15* Mahăbhărata, transpunere epică a unei crize eshatologice. 154 Vişnu şi Siva. ' Bshatologiile indiană, iraniană şi scandinavă; zei şi demoni. I5' Zeul scandinav Vfcâarr şi Vişnu. 15 apitolul IX Concluzii şt probleme.'. Sensul Mahăbhăratei.'. Interpretări imposibile. Întrupări remarcabile: Abhimanyu, Draupadeya.

Numele eroilor.

Divinităţi absente din transpunere.

Demoni întrupaţi.

Repartiţia eroilor între cele două partide.

Mahăbhărata şi bătălia de la Bravellir. Partea a doua NAŞTEREA UNUI POPOR.

Capitolul I PrlmU patru regi al Romei

1 S+ructură şi istorie.

2 Succesiuni structurate de domnii.

S Moştenirea indo-europeană la Roma.

4 începuturile istoriei romane.

J pej patru regi preetrusci; tablou structurat

6. Romulus şi Numa.

7. Tullus, Ancus.

8. Istorie şi mitologie.

Capitolul II Cele trei eomponente ale Bornei.

1. Zeii indieni şi Asvinii.

2. Asi şi Vani, Tuatha De Danann şi Fomore.

3 Protoromani, sabini, etrusci; Romulus, Tatius, Ivucumo.

4 Caracterele diferenţiale ale celor trei componente la istorici.

5 Cele două episoade ale războiului: Tarpeia, Iuppiter Stator

6. Probleme literare.

7. Spre Properţiu. Capitolul III Properţiu, IV, 1. 9-32.

1. Începutul primei Elegii romane.

2. Comentariu complet.

3. Analiză: cele trei funcţiuni.

4. Properţiu şi istoricii.

5. În căutarea planului: Krahner, Brandt, Tuerk, Dieterich

6. Alte intenţii ale lui Properţiu. Capitolul IV O intenjie a lui Verjjiliu.

1. Fata [destine] închise în ultimele şase cinturiale Eneidei.

2. Cele trei fata deschise şi convergente: Aeneas, I (atitius, Tarchoti

3. Împlinirea destinelor.

4. Războiul sabin imitat.,

5. Vergiiiu şi cele trei fata.

6. Latinus, poporul latin şi funcţiunea a treia.

7. Tarchon, armata etruscă şi funcţiunea a doua.

8. Aeneas şi prima funcţiune. I Geneza misiunii lui Aeneas în cântul al doilea al Eneidei.

1Q. Vergiiiu şi etruscii.

1! Libertatea lui Vergiiiu în transpunere.

12. Alte intenţii ale lui Vergiiiu.

13., Historia Romana repraesentata'.

14. Vergiiiu şi Homer. Capitolul V Concluzii şi întrebări.

1. Mit şi istorie la Roma, Chiorul şi Ciungul.

2. Umplerea schemai trifuncţionale: Tarpeia, Iuppiter Stator

3. Imposibilitatea unor concluzii istorice.

4. Uniformitatea romanilor.

F 5. Zei şi fatum în original şi în transpunere.

Partea a treia TREI FAMIUI Capitolul I Narţil.

— Caucazul de Nord.

2. Organizarea socială a oseţilor şi a sciţilor.

— Legenda originii sciţilor; talismanele funcţionale.

4. V? Loarea yevyj-lor în legenda originii sciţilor.

5. Epopeea nartă. Zapitolul II Cele trei (amilii narte. G'

Cele trei familii funcţionale la oseţii de nord. '

Boratae. [3'

AExsaertaegkatae.,. 32

Alaegatae., „.

Structura narţilor la oseţii de sud.) o32

Structura narţilor la cerkezi. G'.

Structura narţilor la tătari. J, q, Structura narţilor la abhazi. Oqq Structura narţilor la ceceni şi la inguşi. G.

Apitolul III Cele trei eomorl ale strămoşilor. G.

Text de referinţă (Narty Kadjytae). G *.

Interpretare şi variante osete. G^.

Zonă şi aw9poauv7] în societate. G_jo Variante cerkeze. Ggi ipitolul IV Războiul dintre AExsaertaegkatae şi Boratae. 356

Text de referinţă [Patnjatniki, II). 356

Variante. 3g8

Interpretare: 1. Cei Puternici contra celor Bogaţi. 3g5

Interpretare: 2. Cei Puternici contra celor Mulţi. 367

Zond-ul, 'inteligenţa', în războiul dintre cele două familii. 371

Ridicarea unei armate: rezervoarele Stăpânului peştilor. 372

Ridicarea unei armate: vaca lui Vasişţha. 373

Ridicarea unei armate: moara Gr5tti; şi regele Mysingr. 376

1 Ridicarea unei armate: basmele cu obiecte miraculoase. 379 Falsa logodnică. 381, Making of History'. 382 pitolul V Cele trei sofii ale Iul ITryzmaeg. 386 Satana la oseţi. 386 Satana în afara Osetiei. 388 Text de referinţă (Narty Kadjytae). 389 Variante osete. 391 Interpretare.,. 392 Alterarea legendei la abhazi. 394 Un ecou armean. 398 pitolul VI Concluzii şi probleme. 399 Vitalitatea unei scheme. 399 Supravieţuirea unei mitologii scitice la oseţi: Batraz şi, Ares'. 400 Partea a patru EPICA MINORA.

Titolul I Alegerea. 404 Ipica minora. 4'4 „udecata lui Paris. 405 ilegerea fiilor lui Ferâdun. ^8 degerea fiilor lui Wilhelm Cuceritorul.

Risul lui Solomon.

Jegerea lui Droţa.

Regendele germane ale lui Lucien Gerschel. * i/olul II Trio Macha. 419 Holul III Cele trei năpaste ale insulei britanice.

J^7 ele trei necazuri ale regelui 3-Judd.,!' ele trei flageluri la iranieni., ' ele trei flageluri în Rgveda.1 _ Capitolul IV Concluzii şi promeme CONCLUZII FIXALE.

Xotc.

Voi. II TIPURI EPICE INDO-EI ROPENE: UX EROU, IX VRĂJITOR, UX REOK.

PREFAŢĂ.

Partea îmii MIZA JOCULUI ZEILOR: UN EROU (SIsupala, Starkaar, Heracles) INTRODUCERE

„apitolul T Starkadr.

Textele. Naşterea, destinul şi prima crimă a lui Starkadr.

Găiimp Porr şi Starkadr în Gautrehssaga şi în Saxo.

Facinora, Starcatherus şi regii.

Sfirşitul lui Starcatherus; Starcatherus şi Hatherus tfjffodr. Apitolul II Sbupala.

1. Naşterea şi destinul lui Sis'upăla.

Rndra, Krşna şi îisupâla.

Jignirile î '.

4. Si/upâla şi regii.

Sfirşitul lui Sis'upăla; îisupâla şi Krşna Capitolul III Slarkadr şi Sisupnl”.

1. Comparaţie intre legenda lui Starkadr şi cea a lui Si/upâla.

2. Moştenire comună?

Rudra şi Vişnu. Jsdinn şi P6rr.

„Rolul zeilor în cele două legende.

Capitolul IV Jarasandha.

^JLJSdinn, Rudra-âiva şi regii sacrificaţi 2. Jarasandha şi îis'upăla.

3. Sfirşitul lui Jarasandha.

4. Aporie.

Capitolul V Femeia şi antecedentele.

1. Rivalităţi masculine.

2. Demon reîncarnat şi nepot de uriaş Capitolul VI Heraeles.

1. Creşelile lui Heracles.

2. Hera, Atena şi Heracles.

3. Sfirşitul lui Heracles, Heracles şi Hera

4. Heracles, Starkadr, Sisupăla.

Mlanf. Partea a dona ÎNTRE ZEI ŞI DEMONI: UN VRĂJITOR (Kavya Us'anas, Kavi ţjsan) aducere. S4o itolul I 1887-1939. S4?

Hâvya Us'anas şi Kavi Usa (8a) n (Kay Us, Kaus).,. _ tiedrich von Spiegel (1871, 1887).' TI

— 1939. 55p [ermann Lommel (1939). C-', itolul II Romanul lui Kavya Usanas. §§.

^ăvya Us'anas în genealogia fraţilor Păndava. S54 l&vya. Us'anas, capelan al demonilor şi secretul învierii. Jgc emonii umiliţi şi supuşi. 560 mbătrânirea şi întinerirea lui Yayăti. Sg2 itolul III Kavi, zeii şi demonii. 5gg 'echea semnificaţie a numelui kavi. _. 565 iogăţiile lui Kăvya Usanas şi ale lui Kay Us. 567 [ay Us, demonii şi Dumnezeu. 569 itolul IV Puterea unul kavi. 574 'uterea de reînviere în luptele dintre zei şi demoni. 574 [aus şi leacul de viaţă. 576

^âvya Us'anas, Kay Us şi manipularea vârstelor. 579 itolul V Două romane. 581, egenda lui Kăvya Us'anas şi tipul lui Kavi Usan. 581

Lte tradiţii asupra lui Kăvya Us'anas. 583 itolul VI învăţători şi discipoli, barba}! Şi femei. 587 (iscipolul în trupul învăţătorului, nepotul în trupul bunicului. 587 ubiri interzise şi răzbunări feminine. 589 itolul VII Fabricarea unei dinastii. 593 Cayanizii, dinastie istorică? 593 liscutarea argumentelor lui Arthur Christensen. 594 lte teme mitice în istoria Kayanizilor: eroul în trestia de mare. 596 titerzicerea beţiei. 598

: ay Us şi Srât. ^ 'robleme. 6o2 iram. 603 Partea a treia ÎNTRE ZEI ŞI OAMENI: UN REGE

(Yayăti, Ylma, Eocbaid Feidleeh)

613 oducere. Itolul I Yayăti şi fiii săi. 619 mpărţinle lumii. „. Ayăti şi împărţirea lumii. fi,;' ătrânl şi tineri, Yayăti şi Ann. '^o iii lipsiţi de respect în împărţirea lumii, Yayăti şi Noe. Capitol^ II Vayatl şi fi” fiicei sale.

T Cei patru nepoţi ai lui Yayâti şi cele trei funcţiuni.

P'catul căderea şi răscumpărarea lui Yayâti, transferul meritelor. Păcatul! Decăderea şi moştenirea lui Yima.

4 Adevărul.,.

— Yima Yayâti, manipularea virstelor şi ocuparea lumii.

G' Yima': personaj unitar sau sintetic?

Capitolul IU Vasu Uparicara.

1 Vasu Uparicara în genealogia fraţilor Pândava.

I Vasu Uparicara, carul de cristal şi sărbătoarea Ghirlandei lui Indra.

5 Vasu Uparicara, minciuna şi mâncarea de carne.

4 Yima, carul de cristal şi sărbătoarea Anului Nou.

5 Yima, minciuna, mâncarea de carne.

Capitolul IV Mă~dhavî.

1 Gălava, Yayâti, Mădhavî şi cei patru fii ai lui Mădhavî.

2. Mădhavî, virtuţile regale şi mântuirea regelui.

3. Numele lui Mădhavî.

4. Medb. Capitolul 1/Eoehaid Feldlech, fiicele şi fiii lui.

1. Reginele Medb.

2. Medb, Domnia şi virtuţile regale.

5. Medb şi Mădhavî.

4. Eoehaid, fiii săi şi fiica sa, Clothru.

5. Lugaid cel cu Dungi Roşii.

Perspective.

Concluzie.

Anexe.

I. Extrase din, Mitologia Induşilor' a canonicei de Polier.

ÎI. Starcatherus şi Ingellus, invectivele (Saxo Grammaticus, VI, 6, 3 – 7, 8-16) Note.

Voi. III POVESTIRI IIOMANE.

Introducere. Partea întll ANOTIMPUL RÂURILOR Capitolul I Fintina lui Neohtau.

1. Apăm Napât, Focul din Apă, paznic al apelor.

2. Apam Napât şi Gloria Kavi-lor.

3. Fântâna lui Nechtan.

4. Comparaţii.

5. *Xept-o-no-s}. Capitolul II Lacul din Munţii AI hani.

1. Nechtan şi Neptvinus.

2. În căutarea unui mit.

3. Miracolul lacului Alban.

4. Cauzele miracolului.

5. Comparaţii.

6. Domeniul lui Neptun. Capitolul III iveptun şi flâeptunaljllo. 7g'

1. Data miracolului de la lacul Alban. 70

2. O altă erupţie a lacului Alban. 77.

3. Legende şi realia. 77'

4. De ce aceşti patroni ai apelor? 77.

5. Entităţile feminine asociate lui Xcptun. 770

6. Neptunalia şi Volcanalia.”. 7g0

7. Neptunaliile şi sărbătorile din iulie. 7go Concluzie.'. 7gj Partea a doua ANOTIMPUL AUROREI.

Capitolul I Camillus şi Aurora. 7g7 I. Camillus şi istoria. 7gg

! Legământul faţă de Mater Matuta. 788 I. Solisque, 1. 792 k Victoriile dictatorului Camillus în zori. 792

! Solisque, 2. 7gg i. Prima bătălie în zori. 798 '. Bătălii în zori în primele cărţi ale lui Titus Livius. 799

! Viaţa lui Camillus. 801 'apitolul II Aurora şi Camillus. 803

Zeiţele zilei de 11 iunie. 803

Faste, 6, 473-624. 804

Mater Matuta şi Fortuna. 805

Morala Maicii Matuta. 808

Camillus? 8

Dascălul fălise. 815 'apitolul III şi ziua. 820

Probleme. 820

Planul vieţii lui Camillus. 821

Ziua începe noaptea.'. 822

Summanus. 82, Biruinţe la vreme de noapte. 82 Sutrium pierdut şi recucerit în aceeaşi zi. 82, Iertarea tusculanilor. Apitolul IV Iuno şi Aurora.

Celelalte legăminte ale lui Camillus.

Iuno şi Mater Matuta. Aurora etruscă. Apollo. Ipitolul V Traves11|îi le la Idele lui Iunie. 84 Anotimpul Aurorei.

Carul Aurorei vedice.

Quinquatrus Minusculae. Plauslra în zori. Flautiştii şi cultul.

Denarii lui X,. Plautius Plancus.

Snoavă. Mcluzie. Pârlea a treia CADRUL CELOR TREI FUNCŢIUNI.

Capitolul I Cele trei funcţiuni în istoria romană.

1. De la o triadă divină la alta.

2. Quirinus.

3. Ideologia celor trei funcţiuni în istoria regală.

4. Ideologia celor trei funcţiuni în istoria secolelor V şi IV.

Capitolul II Gssta lui Camlllus.

1. Asediul Capitoliului.

2. Roma împărţită.

3. Greşelile romanilor.

4. Învinuirile aduse lui Camillus.

5. Patru utilizări ale cadrului celor trei funcţiuni.

Capitolul III Gesta lui Coriolan.

1. Coriolan şi Camillus.

2. Capetele de acuzaţie împotriva lui Coriolan.

3. Soliile.

4. Coriolan şi funcţiunea a doua.

5. Fortuna.

6. Coriolan, mama lui şi funcţiunea a treia.

Capitolul IV Gesta Iul Publlcola.

1. Serviciile paradoxale.

2. Cocles, Scaevola, Clelia.

3. Salvatorii mutilaţi.

4. Ciungul.

5. Chiorul.

6. Mâna îmvăluită şi ochiul estompat.

7. Prima şi a doua funcţiune.

8. Două personaje care aprovizionează Roma.

9. Clelia.

10. De la Vindicius la Porsenna.

Concluzie.

ANEXE.

Anexa I Mater Matuta.

1. Cele două rituri de la Matralii, texte.

2. Copiii surorilor.

3. Izgonirea sclavei intruse.

4. Mater Matuta, zeiţa zorilor.

5. Semnificaţia Matraliilor.

„6. Aurora vedică.

7. Aurora maternă. Anexa II Matralia, N sau XP.

1. Calitatea zilelor.

2. Zile fasli şi zile nefasti.

3. Zile festi şi zile nefasti.

4. Zile N şi zile NP. Anexa III Ideologia trijuncjionalâ a indo-europenflor şi Biblia

1. Problema. 9

2. Calificările lui Dumnezeu.

3. Cele douăsprezece triburi ale lui Israel. C,

4. Istoria Judecătorilor. 9l

5. Ultimii Judecători, Eli şi Samuel; primii Regi, Saul şi David. Si

6. Solomon. 9,

7. Formule trifuncţiouale.'. 91

8. Cele opt neamuri pedepsite. 9;

9. For the Snark was a Boojum, you see. 9' din 1978. QGlosar. 9/Bibt, ranv.ci, uj-il.

SFÂRŞIT