Ghid metodologic din 15 martie 2006

- serviciile sociale vor fi denumite servicii oferite/facilitate de centrul maternal - ansamblu de măsuri şi acţiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depasirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau de dependenta pentru prezervarea autonomiei şi protectiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii şi excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale şi în scopul cresterii calităţii vietii, definite în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 515/2003, cu modificările şi completările ulterioare; în plus faţă de aceasta definiţie, serviciile acordate şi/sau facilitate de CM includ şi cele referitoare la educatie, pregatire profesionala, sănătate etc. menţionate în cap. 6.
- reevaluarea situaţiei beneficiarului de servicii sociale - activitatea obligatorie a furnizorului de servicii sociale de a evalua situaţia beneficiarului de servicii sociale după acordarea de servicii sociale pe o anumita perioada; conform Legii nr. 272/2004 privind protectia şi promovarea drepturilor copilului, reevaluarea se realizează o dată la 3 luni şi se concentreaza pe conţinutul PPI.
- planul individualizat de asistenţa şi ingrijire va fi denumit programul personalizat de interventie - în cazul CM, PPI este întocmit de responsabilul de caz, împreună cu echipa multidisciplinara de la nivelul CM şi/sau cuprinzand colaboratori externi, precum şi cu aportul managerului de caz DGASPC/OPA şi SPAS, conform recomandarilor din acest capitol şi cap. 6; PPI este parte integrantă a planului de servicii/planului individualizat de protecţie;
- revizuirea sau completarea planului individualizat de asistenţa şi ingrijire, respectiv a programului personalizat de interventie - modificarea sau completarea adusa PPI pe baza rezultatelor reevaluarii situaţiei beneficiarului de servicii sociale;
- contribuţia beneficiarului de servicii sociale - cota-parte din costul total al serviciului/serviciilor acordat/acordate de furnizorul de servicii sociale, în functie de tipul serviciului şi de situaţia materiala a beneficiarului de servicii sociale, şi care poate fi în bani, în servicii sau în natura; nu se aplică în cazul CM;
- oblibaţiile beneficiarului de servicii sociale - totalitatea indatoririlor pe care beneficiarul de servicii sociale şi le asuma prin contract şi pe care le va îndeplini valorificandu-şi maximal potentialul psiho-fizic;
- standarde minimale de calitate vor fi denumite standarde minime obligatorii - ansamblul de cerinţe privind calitatea ingrijirii, cadrul organizatoric şi material, resursele umane şi financiare în vederea atingerii nivelului de performanţă obligatoriu pentru CM, aprobate în condiţiile legii;
- modificari de drept ale contractului de acordare de servicii sociale modificările aduse contractelor de acordare de servicii sociale în mod independent de voinţa părţilor, în temeiul prevederilor unui act normativ;
- forta majoră - eveniment mai presus de controlul părţilor, care nu se datorează greselii sau vinii acestora, care nu putea fi prevăzut în momentul incheierii contractului şi care face imposibila executarea şi, respectiv, indeplinirea acestuia;
- evaluarea initiala - activitatea de identificare/determinare a naturii cauzelor, a stării actuale de dezvoltare şi de integrare sociala a beneficiarului de servicii sociale, precum şi a prognosticului acestora, efectuata prin utilizarea de metode şi tehnici specifice profesiilor sociale, de către furnizorul de servicii sociale. Scopurile evaluării sunt cunoasterea şi înţelegerea problemelor cu care se confrunta beneficiarul de servicii sociale şi identificarea masurilor initiale pentru elaborarea planului initial de măsuri; în cazul cuplului mama-copil, evaluarea initiala este realizata conform prevederilor (recomandarilor) din cap. 2;
- evaluarea complexa va fi denumita evaluarea detaliata - activitatea de investigare şi analiza a stării actuale de dezvoltare şi de integrare sociala a beneficiarului de servicii sociale, a cauzelor care au generat şi care intretin situaţia de dificultate în care acesta se afla, precum şi a prognosticului acestora, utilizandu-se instrumente şi tehnici standardizate specifice domeniilor: asistenţa sociala, psihologic, educational, medical, juridic.
Conform prevederilor Hotărârii Guvernului României nr. 1.438/2004 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi functionare a serviciilor de prevenire a separarii copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie speciala a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor săi, contractul de rezidenta se incheie pe o perioadă de maxim 12 luni. În această perioadă mama trebuie să beneficieze de tot sprijinul şi sa participe nemijlocit în vederea integrarii sociale şi, după caz, familiale şi profesionale. Mama trebuie să inteleaga de la inceput ca sprijinul este pe o perioadă determinata şi, prin intermediul contractului de rezidenta, se incearca responsabilizarea acesteia.
Se recomanda să se incheie pentru inceput un contract de rezidenta pe o perioadă de 6 luni (în medie), după care, în functie de caz, să fie prelungit până la maxim 12 luni.
O situaţie aparte o constituie cazul mamei/gravidei minore pentru care contractul de rezidenta nu se poate incheia în aceleasi condiţii ca pentru cea adulta. Astfel, contractul nu poate fi semnat exclusiv de minora cu vârsta peste 14 ani, ci de parintii săi sau reprezentantul legal. Oricum, minora trebuie evaluata şi consiliata psihologic pentru a putea stabili dacă îşi poate asuma responsabilitatile din contract şi semnarea acestuia. În cazul celor cu vârsta sub 14 ani, contractul este semnat exclusiv de parintii săi sau reprezentantul legal.
O alta situaţie o constituie cazul mamei/gravidei minore căsătorite sau care a fost căsătorita care, având discernamant şi capacitate deplina de exercitiu, poate semna contractul de rezidenta.
4.4.3. Contracte şi relatii ale CM cu alte institutii/persoane din comunitate
a. Institutii
În vederea derularii activităţii în cadrul CM, sub raportul activităţilor care ţin de implementarea PPI ale beneficiarilor, DGASPC/OPA incheie conventii de parteneriat cu alti furnizori de servicii, specialistii şi institutii/organizaţii relevante din comunitate.
Principalii parteneri ai CM sunt urmatorii:
● Structurile DGASPC, care sunt de drept responsabile cu protectia speciala a copiilor pe raza teritoriului respectiv şi, în mod particular, prevenirea parasirii copilului de mama sa (situaţie caracteristica CM);
● Alte structuri publice de interes local pentru sistemul de protecţie;
● Serviciile comunitare locale şi judetene;
● Unitatile de invatamant, alte institutii care vizeaza pregătirea profesionala (AJOFM);
● Firme private care, pe de o parte, pot oferi posibilitatea de formare profesionala, iar pe de altă parte, pot contribui financiar la functionarea CM;
● Mass-media.
De asemenea, exista posibilitatea ca CM să aibă parteneriate cu diverse tipuri de servicii sau cu persoane fizice sau juridice, în mod specific, punctual pentru situaţia unui cuplu mama-copil.
b. Persoane
De asemenea, CM poate beneficia de implicarea voluntara a unor persoane fizice sau juridice. Şi în acest caz, DGASPC/OPA trebuie să contractualizeze aceste relatii de parteneriat, în conformitate cu Legea nr. 195/2001.
Contractul de voluntariat trebuie să fie stipulate cel puţin urmatoarele drepturi ale voluntarului:
a) participarea activa la elaborarea şi derularea programelor în considerarea cărora s-a incheiat contractul;
b) desfăşurarea activităţii în concordanta cu pregătirea sa profesionala;
c) asigurarea de către beneficiarul voluntariatului a desfăşurării activităţilor în condiţiile legale de protecţie a muncii, în functie de natura şi de caracteristicile activităţii respective;
d) asigurarea de către beneficiarul voluntariatului, în condiţiile prevăzute de lege, împotriva riscurilor de accident şi de boala ce decurg din natura activităţii; în lipsa asigurarii costul prestatiilor medicale se suporta integral de către beneficiarul voluntariatului;
e) eliberarea de către beneficiarul voluntariatului a unui certificat nominal care să ateste calitatea de voluntar;
f) rambursarea de către beneficiarul voluntariatului, în condiţiile convenite în contract, potrivit legii, a cheltuielilor efectuate pentru realizarea activităţii;
g) durata timpului de lucru, stabilita, în condiţiile legii, sa nu afecteze sănătatea şi resursele psihofizice ale voluntarului;
h) beneficiaza de titluri onorifice, decoratii, premii, în condiţiile legii.
Contractul de voluntariat urmeaza sa cuprindă cel puţin urmatoarele obligaţii ale voluntarului:
a) sa indeplineasca sarcinile primite din partea beneficiarului voluntariatului;
b) sa pastreze confidentialitatea informaţiilor la care are acces în cadrul activităţii de voluntariat;
c) sa participe la cursurile de instruire organizate, initiate sau propuse de către beneficiarul voluntariatului;
d) sa ocroteasca bunurile pe care le foloseşte în cadrul activităţii de voluntariat.

Capitolul 5 MANAGEMENTUL DE CAZ LA NIVELUL CENTRULUI MATERNAL

Managementul de caz reprezinta un proces de coordonare a serviciilor furnizate unui client în sfera sociala. În esenta, reprezinta un set de etape logice şi un proces de interactiune în cadrul unei retele de servicii care garanteaza ca beneficiarii primesc serviciile de care au nevoie în mod efectiv, eficient, rentabil şi care le conferă sprijinul necesar.
5.1. Ce este managementul de caz?
În contextul sau istoric, managementul de caz a aparut din necesitatea de a oferi o coordonare de calitate a serviciilor, dar şi de a furniza servicii sociale intr-o maniera eficienta şi rentabila. Obiectivul principal este acela de a optimiza functionarea clientului prin oferirea de servicii de calitate. Ca şi celelalte metode din practica asistentei sociale, managementul de caz presupune:
● pregatire profesionala,
● valori,
● cunoştinţe,
● teorie şi
● deprinderi
folosite pentru atingerea obiectivelor stabilite de comun acord cu clientul şi, atunci când este cazul, cu familia acestuia.
În practica, managementul de caz reprezinta o metoda prin care o persoană cheie (managerul de caz) lucreaza cu clientul şi cu familia acestuia, printr-o relaţie continua în vederea dezvoltării şi implementarii unui PPI adecvat, asigurarii accesului la servicii, monitorizarii furnizarii serviciilor, promovarii satisfacerii nevoilor clientului şi evaluării rezultatelor furnizarii serviciilor. Rolurile majore asumate de managerul de caz sunt acelea de coordonator al serviciilor prestate, consilier şi promotor al clientului sau.
5.2. Roluri şi valori profesionale în managementul de caz
Pentru a face din managementul de caz o metoda eficienta, este nevoie de asumarea unui numar mult mai mare şi divers de roluri de către managerul de caz (Weil, 1985):
1. Promotor. Reprezinta clientii, vorbeste în numele lor şi îi ajuta să se exprime, îi ajuta să obţină resursele de care au nevoie.
2. Diagnostician. Analizeaza situaţia, nevoile clientului şi factorii care pot facilita sau împiedica furnizarea serviciilor. Recomanda serviciile şi planul initial de asistenţa.
3. Coleg şi colaborator. Dezvolta relatii de muncă productive în interiorul organizaţiei în care activeaza şi a retelei de servicii, ajutand la indeplinirea sarcinilor.
4. Mobilizator în cadrul serviciului sau al comunităţii. Contribuie la mobilizarea comunităţii pentru a identifica şi dezvolta resursele necesare şi faciliteaza cooperarea dintre organizaţiile constituente ale retelei de servicii, precum şi între acestea şi clienti.
5. Cel care ajuta la rezolvarea problemelor/cel care identifica solutii. Analizeaza problemele clientului şi îl ajuta în identificarea strategiilor pentru rezolvarea acestora, satisfacerea nevoilor şi atingerea obiectivelor acestuia. Acţionează cu şi în numele clientului pentru a-l ajuta sa functioneze intr-o maniera cat mai independenta.
6. Broker. Organizeaza şi creeaza condiţiile pentru furnizarea de servicii.
7. Arhitect. Elaboreaza planurile de interventie, asigura integrarea serviciilor şi colaborarea între organizaţiile implicate în satisfacerea nevoilor clientului şi ale retelei de servicii.
8. Cel care asigura legătură între echipa şi sistem. Ocupa o pozitie specifică în cadrul organizaţiei şi a retelei de servicii pentru a realiza coordonarea serviciilor. Trebuie să-şi extinda activitatea în afara propriei organizaţii pentru a putea coordona şi dezvolta colaborarea cu celelalte organizaţii.
9. Arhivar. Documenteaza ceea ce se intampla cu clientii şi cu coordonarea de caz şi a serviciului, precum şi interactiunea organizaţiilor şi eforturile de coordonare dintre organizaţii.
10. Coordonator al serviciilor. Se asigura ca nevoile clientilor şi serviciile oferite corespund şi sunt corelate. Se asigura ca monitorizarea, feedback-ul şi evaluarea sunt realizate.
11. Monitorizează serviciile şi modifica sistemul. Identifica problemele care apar pe parcursul managementului de caz, precum şi progresele înregistrate de client. Studiaza efectele asupra clientului, dar şi asupra grupului ţinta şi a retelei de servicii.
12. Evaluator. Analizeaza eficacitatea serviciilor faţă de clienti, luati în parte, în relaţie cu volumul de cazuri şi reteaua de servicii.
13. Consultant. Analizeaza problemele organizaţionale sau problemele clientului şi dezvolta strategii pentru rezolvarea acestora.
14. Consilier/terapeut. Ofera sprijin, interventii legate de sănătatea mintala şi consultanţă pentru a ajuta clientii în luarea deciziilor şi planificare.
15. Facilitator. Asigura cooperarea, indeplineste sarcini şi analizeaza rezultate.
Managerii de caz trebuie să demonstreze, prin intermediul tuturor sarcinilor şi activităţilor de prevenire şi/sau protecţie speciala a copilului, acceptarea valorilor profesionale specifice:
● Angajament continuu de urmărire a dezvoltării personale şi profesionale;
● Înţelegerea propriilor valori şi atitudini faţă de copii, familii, practici de educare a copiilor, diferente etnice şi culturale, alaturi de constientizarea impactului sentimentelor personale asupra luării deciziilor profesionale;
● Increderea în capacitatea oamenilor de a se schimba şi în dorinţa majorităţii parintilor de a fi parinti buni;
● Recunoasterea demnitatii copilului, ca o persoană care are dreptul atât la ingrijire adecvata continua în cadrul unei familii;
● Angajamentul faţă de familia copilului, considerata primordiala în ingrijirea şi educarea copilului;
● Angajamentul de a promova şi sustine drepturile copiilor. De exemplu, dreptul de a fi protejati împotriva oricarei forme de abuz, neglijare şi exploatare, dreptul de a avea oportunitati ce promovează dezvoltarea lor sanatoasa, ingrijirea lor permanenta şi consistenta, dreptul de a participa la luarea deciziilor care îi privesc şi dreptul de a le fi respectata intimitatea şi confidentialitatea confesiunilor;
● Angajamentul de a promova şi sustine drepturile parintilor. De exemplu, dreptul de a fi informati corect asupra limitelor de confidentialitate în situaţiile care presupun interventia serviciilor de protecţie a copilului, dreptul de a le fi respectata intimitatea, de a stabili, în cadrul limitelor impuse de societate, cum să-şi creasca copiii, cum sa dispună de serviciile şi resursele care îi sprijina în rolul lor parinti.
Conform definitiei date de standardele minime obligatorii aprobate prin Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protectia Copilului şi Adoptie nr. 69/2004, managementul de caz, aplicat în domeniul protectiei copilului, este o metoda de coordonare a tuturor activităţilor de asistenţa sociala şi protecţie speciala desfăşurate în interesul superior al copilului de către profesionisti din diferite servicii/institutii publice şi private.
5.3. Desemnarea managerului de caz
Pornind de la momentul înregistrării cazului la nivelul primariei/DGASPC/OPA şi a realizării evaluării initiale, managerul de caz desemnat întocmeşte planul de servicii/planul individualizat de protecţie pentru cuplul mama-copil.
În baza prevederilor:
♦ Legii nr. 272/2004 privind protectia şi promovarea drepturilor copilului, planul de servicii se întocmeşte şi se pune în aplicare de către SPAS sau de persoanele cu atribuţii de asistenţa sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritoriala unde se afla copilul, în urma evaluării situaţiei copilului şi a familiei acestuia (în cazul nostru, evaluarea initiala a cuplului mama-copil); aceasta atributie este indeplinita la nivelul municipiului Bucureşti de către DGASPC de la nivelul fiecarui sector. Planul de servicii se aproba prin dispoziţia primarului.
♦ Ordinului secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protectia Copilului şi Adoptie nr. 69/2004 privind managementul de caz în domeniul protectiei copilului, planul de servicii/planul individualizat de protecţie este întocmit de managerul de caz, care are studii superioare.
♦ Ghidului prezent referitor la evaluarea initiala, se pot desprinde urmatoarele posibilitati:
1) Managerul de caz poate fi asistentul social (sau alt profesionist care indeplineste condiţiile prevăzute de standardele minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protectiei copilului) de la nivelul SPAS, chiar şi în situaţia în care cazul este sesizat direct la DGASPC/OPA; acesta are obligaţia întocmirii planului de servicii, conform legii şi se recomanda colaborarea stransa între managerul de caz, specialistii din cadrul DGASPC/OPA şi responsabilul de caz din CM;
2) Când evaluarea initiala şi planul de servicii sunt realizate de persoana cu atribuţii în asistenţa sociala, managerul de caz va fi asistentul social (sau alt profesionist care indeplineste condiţiile prevăzute de standardele minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protectiei copilului) de la nivelul DGASPC/OPA; acesta va superviza activitatea persoanei cu atribuţii în asistenţa sociala şi va monitoriza, împreună cu aceasta, implementarea planului de servicii;
3) Managerul de caz va fi din cadrul DGASPC/OPA când este vorba de o mama/gravida minora pentru care se ia decizia unei măsuri de protecţie; în acest caz, se întocmeşte planul individualizat de protecţie, conform legii.
În desemnarea/nominalizarea managerului de caz, conducerea institutiei în cauza (SPAS; DGASPC/OPA) ia în considerare cel puţin urmatoarele aspecte:
a. numărul de cazuri aflate în responsabilitatea acestuia,
b. complexitatea cazuisticii,
c. experienta,
d. cunoasterea problematicii respective,
e. relaţia cu copilul şi familia şi
f. colaborarea cu reteaua de servicii şi institutii.
După cum s-a precizat şi în capitolele anterioare, numirea (nominalizarea) unui manager de caz din partea unui OPA este diferita, intrucat nu este o desemnare propriu-zisa, având în vedere ca OPA nu se afla în subordinea DGASPC. Conform legii, DGASPC reprezinta institutia responsabila şi, astfel, toate OPA care activeaza pe plan judetean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti pot anunta în scris ca au angajaţi un anumit numar de manageri de caz, eventual nominalizati. Prin intermediul unei conventii de colaborare cu privire la aplicarea managementului de caz la nivel judetean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, între DGASPC şi OPA se poate menţiona responsabilitatea DGASPC de a solicita desemnarea unui manager de caz de către conducerea unui OPA în anumite situaţii stipulate de comun acord în convenţia respectiva, cum ar fi:
● Instrumentarea cazului a fost initiata de OPA;
● Managerii de caz de la nivelul DGASPC sunt supraincarcati;
● Nevoia unei expertize care poate fi oferita de către OPA într-un anume domeniu (de exemplu, cazurile de abuz sexual) etc.
Cazul poate ajunge în atenţia DGASPC în urma:
● unei solicitări directe din partea mamei,
● unei sesizari din partea unităţilor sanitare (cazuri la risc sesizate conform Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protectia Drepturilor Copilului nr. 276/2005 privind coordonarea activităţilor de prevenire a abandonului în unitatile sanitare care au în structura sectii de nou-nascuti şi/sau de pediatrie),
● unei sesizari din partea SPAS ori a persoanei cu atribuţii în asistenţa sociala de la nivelul primariilor
● unei sesizari din partea unei persoane fizice
● unei autosesizari urmate de transfer.
5.4. Desemnarea şi responsabilitatile responsabilului de caz
În situaţia în care, în urma evaluării initiale, CM corespunde nevoilor cuplului mama-copil, se realizează doua activităţi de maxima importanţa pentru viitorul cuplului:
a. Desemnarea responsabilului de caz şi
b. Intocmirea PPI
În conformitate cu standardele minime obligatorii, coordonatorul CM desemneaza responsabilul de caz în termen de 3 zile de la admiterea cuplului mama-copil în centru. Responsabil de caz este profesionistul cu competente în domeniul asistentei sociale.
Recomandarea numirii responsabilului de caz în cel mai scurt timp după desemnarea/numirea managerului de caz implica scurtarea pe cat posibil a perioadei în care se parcurg procedurile legate de admitere, respectiv: vizitarea CM de către mama, acordul sau de a utiliza serviciile oferite de CM, solicitarea în scris sub forma unei cereri, incheierea contractului de rezidenta etc. Toate aceste proceduri menţionate anterior nu pot fi derulate exclusiv de către managerul de caz fără aportul direct al coordonatorului CM, a unui responsabil de caz desemnat de la nivelul centrului şi a altor profesionisti, parte a echipei multidisciplinare care funcţionează în cadrul centrului. În consecinţa, recomandam ca responsabilul de caz să fie desemnat anterior admiterii cuplului mama-copil în CM pentru a putea lua parte în mod oficial la toate aceste proceduri.
La nivelul CM se deruleaza o parte din procesul general al managementului de caz, iar persoana cheie este reprezentata de responsabilul de caz. Activităţile de la nivelul CM şi/sau a celor facilitate de către acesta nu trebuie înţelese în afara contextului general al prevenirii separarii copilului de familia sa, pe de o parte, iar pe de altă parte, având în vedere situaţia particulara a CM ca serviciu de tip rezidential, se ia în considerare relaţia interdependenta cu institutia responsabila de la nivel judetean - DGASPC şi respectiv persoana care coordonează întreaga activitate desfăşurată pentru un copil - managerul de caz.
Din practica rezultă ca la nivelul CM exista cel puţin o persoană care intruneste condiţiile menţionate de standardele minime obligatorii pentru a fi desemnat responsabil de caz, respectiv un profesionist cu competente în domeniul asistentei sociale. În acest caz, el trebuie să aibă studii superioare (conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz) însă nu neaparat în domeniul stiintelor socio-umane, ci trebuie doar sa faca dovada parcurgerii unor cursuri admise de angajator (DGASPC sau OPA) în domeniul asistentei sociale. Responsabilul de caz poate fi absolvent al cursurilor universitare, care, în perioada imediat urmatoare angajarii este inscris la un curs care îi poate conferi competente în domeniul asistentei sociale sau este programat pentru evaluarea acestor competente, conform legislaţiei din domeniul formarii profesionale a adulţilor (evaluarea fiind realizata de către centre validate de Consiliul pentru Standarde Ocupationale şi Atestare - COSA - şi care emit certificate de competente recunoscute la nivel naţional).
Intrucat problema prevenirii separarii copilului de mama sa este deosebit de complexa se recomanda angajarea/desemnarea sau numirea unor responsabili de caz cu experienta în acest domeniu sau cel puţin un an în protectia copilului.
După cum s-a vazut anterior, responsabilul de caz are un rol cheie în derularea activităţilor legate de managementul de caz, dar şi în cadrul activităţilor curente şi a celor facilitate în cadrul CM. În continuare vor fi redate principalele responsabilităţii ale responsabilului de caz din perspectiva standardelor minime obligatorii, după care urmeaza sa detaliem o parte din activităţile sale.