Ghid metodologic din 15 martie 2006
Yüklə 350,19 Kb.
|
| Responsabilitatile responsabilului de caz:
1. Elaboreaza şi coordonează implementarea PPI ca urmare a evaluării detaliate efectuate de către membrii echipe multidisciplinare de la nivelul CM. 2. Face raportarile evolutiei implementarii PPI a cuplului mama-copil către managerul de caz de la nivelul SPAS/DGASPC/OPA, conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protectiei copilului; 3. Este principalul partener de discutii al mamei în vederea elaborarii şi reevaluarii PPI, implicand în aceste demersuri (în măsura în care este posibil) şi tatal copilului, bunicii şi alte persoane importante pentru cuplul mama-copil. Responsabilul de caz intermediaza relaţia dintre mama şi diverse servicii aflate în comunitate, stimuland mama sa devina autonoma şi responsabila. Responsabilul de caz se asigura ori de cate ori este nevoie ca mama înţelege faptul ca rezidenta este temporara şi condiţionată de co-participarea ei la derularea PPI. 4. Coordonează echipa de caz în derularea activităţilor cuprinse în cadrul PPI, urmarind ca acestea să se desfăşoare conform planificarilor. În acest scop, responsabilul de caz are intalniri individuale cu specialistii din CM implicati în implementarea PPI sau organizeaza reuniuni de echipa de caz (totalitatea profesionistilor cu atribuţii în implementarea unui PPI, angajaţi ai CM şi/sau colaboratori externi). 5. Dacă constata modificari determinante în situaţia cuplului mama-copil sau a eficientei serviciilor oferite ori facilitate de CM, responsabilul de caz solicita managerului de caz reevaluarea PPI. 6. Responsabilul de caz are în atribuţii intocmirea şi actualizarea dosarului familiei rezidente în CM. Documentele cuprinse în acest dosar se afla în copie şi la managerul de caz. Revenind asupra acelei părţi din managementul de caz care se deruleaza la nivelul CM, este evident rolul esential pe care îl are responsabilul de caz. De aceea, în anumite situaţii acesta poate juca oricare din rolurile enumerate la inceputul capitolului pentru managerul de caz (vezi cazul delegării de responsabilităţii ale managerului de caz către responsabilul de caz, conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protectiei copilului) şi, de asemenea, el impartaseste aceleasi valori fundamentale profesionale ca şi managerul de caz (expuse şi ele anterior). 5.5. Componentele planificarii serviciilor I. Identificarea problemei II. Stabilirea scopului III. Stabilirea obiectivelor IV. Stabilirea responsabilitatilor V. Furnizarea serviciilor şi interventiilor VI. Monitorizarea programului personalizat de interventie I. Identificarea problemei Primul pas în planificarea serviciilor este acela de a identifica toate problemele relevante pe care le exprima mama şi copiii admisi în centru în functie de gradul de discernamant. Nu toate problemele constituie ţinta pentru CM, de aceea PPI s-ar putea sa conţină şi alte servicii care se afla în legătură directa cu CM (certificate prin conventii de colaborare) sau nu. Esential pentru stabilirea scopului planificarii serviciilor este alegerea unei probleme majore prin a carei rezolvare se va schimba o condiţie sau o situaţie critica în legătură cu cuplul mama-copil. Totodata, se listeaza prioritatile în legătură cu rezolvarea problemelor multiple ale cuplului mama-copil şi ale familiei largite, probleme care se vor rezolva treptat. Obiectivele care urmeaza a fi inscrise în PPI trebuie să fie bine incadrate în timp şi orientate pentru realizarea scopului, iar rezultatele asteptate trebuie să fie specifice, masurabile, realiste, flexibile şi incadrate intr-o limita de timp (SMART). II. Stabilirea scopului Scopul reprezinta baza planificarii. El reda relaţia dintre asistenţa de care are nevoie cuplul mama-copil, serviciile pe care le poate oferi CM şi dorinţa mamei de a utiliza serviciile. Având în vedere cele menţionate anterior, scopul reprezinta o reformulare a problemei într-un mod care sugereaza o anumita rezolvare. În situaţia cuplului mama-copil gazduit în CM, scopul general este (re)integrarea socio-familiala a acestuia, care poate presupune, în functie de caz: reintoarcerea în familie, alaturi de tatal copilului sau familia largita a copilului, gasirea unui loc de muncă şi a unei locuinte etc. Exista o serie de avantaje de ordin terapeutic pentru mama în perioada de stabilire a scopului, ca de exemplu: ● Ofera posibilitatea de schimbare; ● Demonstreaza existenta unei solutii pentru problema identificata; ● Ofera cadrul general de referinţa pentru desfăşurarea procesului de comunicare dintre managerul de caz - responsabilul de caz - alti profesionisti şi mama (după caz, copil); ● Ofera o structura care permite dezvoltarea relatiei profesionist-client şi ajuta la incheierea acesteia; ● Reducerea anxietatii, stresului şi tensiunii; ● Îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a cuplului mama-copil la realitatea nevoilor sale; ● Ajuta la clarificarea conflictelor care pot să apară în cadrul relatiei cuplului mama-copil cu familia. III. Stabilirea obiectivelor Obiectivele reprezinta acţiuni specifice pentru realizarea scopului şi trebuie să răspundă urmatoarelor intrebari:
Cu alte cuvinte, obiectivele trebuie să respecte aceeasi ecuatie SMART: să fie specifice, masurabile, realiste, flexibile şi incadrate intr-o limita de timp. Obiectivele sunt subiect de negociere cu mama şi copilul/îi (dacă vârsta şi capacitatea de înţelegere a acestuia/acestora o permit) şi formeaza fundamentul asumării responsabilitatii de către cei implicati în atingerea lor. IV. Stabilirea responsabilitatilor Toţi membrii echipei care implementeaza PPI lucreaza în parteneriat, dar fiecare îşi cunoaste sarcinile de care este responsabil şi cum le pune în practica. Încredinţarea rolurilor şi sarcinilor membrilor echipei de la nivelul CM revine coordonatorului (respectiv intocmirea şi revizuirea fiselor de post). Coordonatorul centrului face recomandari responsabilului de caz cu privire la selectarea membrilor echipei (de exemplu, cine este disponibil, care este expertiza, care este incarcatura de cazuri). Încredinţarea rolurilor şi sarcinilor membrilor echipei urmareste cu prioritate criteriul competentei, respectiv cine poate îndeplini cel mai bine o anumita sarcina. Responsabilitatile sunt stabilite în legătură cu rezolvarea unei probleme specifice într-o perioadă de timp determinata. Astfel, fiecare membru al echipei stie clar ce sarcini are de indeplinit, acestea putand să se refere la rezolvarea unei probleme, realizarea unui program, furnizarea unui serviciu sau chiar la terapie specializata. Realizarea sarcinilor este monitorizata de către responsabilul de caz. Pentru fiecare caz în parte, responsabilul de caz organizeaza reuniuni de echipa, cu participarea tuturor profesionistilor implicati în implementarea PPI. Aceste reuniuni de caz pot avea o periodicitate prestabilita (de ex. de 2 ori pe luna) în functie de specificitatea problematicii cuplului mama-copil şi/sau de perioada prevăzută pentru acordarea rezidentei. La aceste intalniri, la solicitarea responsabilului de caz, poate participa şi managerul de caz. De asemenea, responsabilul de caz poate organiza intalniri cu fiecare profesionist în parte, ori de cate ori evolutia implementarii PPI o necesita (de ex. alterarea stării de sănătate a mamei). În conformitate cu standardele minime obligatorii pentru managementul de caz în domeniul protectiei copilului, aceste intalniri trebuie documentate (note, procese verbale etc.) precizandu-se care a fost scopul discutiei şi rezultatele acesteia, propunerile specialistilor etc. Fiecare profesionist implicat în implementarea PPI va elabora rapoarte scrise ale fiecarei activităţi efectuate în scopul atingerii obiectivelor acestuia şi le va anexa la dosarul familiei. Pot fi create instrumente de lucru, instrumente care să fie prevăzute în proiectul instituţional (caiete de caz, fise de observatie, fise de activitate etc.) Totodata, responsabilul de caz ia în permanenta în considerare participarea mamei şi, după caz, a copilului în toate etapele dezvoltării PPI, inclusiv la stabilirea responsabilitatilor. Responsabilul de caz va organiza intalniri individuale saptamanale cu mama pentru a identifica nevoile curente ale acesteia, pentru a afla opinia acesteia în legătură cu derularea implementarii PPI şi dificultatile acesteia. Actiunile intreprinse se vor face împreună cu mama, nu în locul acesteia (de ex: nu i se va gasi un loc de muncă, ci va fi ajutata să îşi gaseasca un loc de muncă). Participarea mamei este vitala pentru obtinerea autonomiei acesteia, dar şi pentru adaptarea tuturor interventiilor în functie de resursele cuplului mama-copil, nevoile acestora şi specificul cultural. V. Furnizarea serviciilor şi interventiilor În oferirea serviciilor se iau în considerare urmatoarele aspecte: 1. Unicitatea 2. Exprimarea sentimentelor 3. Empatia 4. Acceptarea 5. Atitudinea non-acuzatoare 6. Autodeterminarea clientilor 7. Confidentialitatea 1. Unicitatea consta în recunoasterea şi înţelegerea calitatilor unice ale fiecarui individ (mama şi respectiv, copilul), a relatiei unice dintre mama şi copilul sau, şi în folosirea diferentiata a principiilor şi metodelor de asistare a cuplului mama-copil în demersurile de rezolvare a problemelor. Individualizarea se bazeaza pe dreptul fiecarei persoane de a fi tratata ca fiinta umana, luand în considerare diferentele personale şi caracteristicile socio-culturale. 2. Exprimarea sentimentelor. Este necesară înţelegerea din partea profesionistilor faţă de exprimarea libera a sentimentelor clientilor, în special în ceea ce priveste sentimentele şi emotiile negative. Astfel, profesionistii trebuie să asculte cu atenţie, urmarind un scop anume, fără sa descurajeze sau sa condamne exprimarea acestor sentimente. Este nevoie să se încurajeze aceasta exprimare a sentimentelor în scop terapeutic. 3. Empatia reprezinta capacitatea profesionistului de a înţelege semnificatia sentimentelor clientilor şi de a formula un răspuns adecvat, fără a se implica emotional. 4. Acceptarea este un principiu de actiune prin care profesionistul observa, accepta şi face faţa clientilor, respectiv a punctelor tari, dar şi a celor slabe ale clientilor, a calitatilor, sentimentelor şi comportamentelor acestora, care pot fi pozitive sau negative. În acelasi timp se păstrează imaginea de demnitate şi valoare personala. Acceptarea nu înseamnă aprobarea comportamentelor deviante. Scopul acceptarii este unul terapeutic. 5. Atitudinea non-acuzatoare este o calitate a relatiei profesionale dintre membrii echipei şi cuplul mama-copil. Exclude judecarea comportamentelor clientilor în legătură cu anumite probleme sau fapte. 6. Autodeterminarea clientilor consta în recunoasterea a dreptului şi a nevoii clientilor de a alege şi de a lua liber decizii, de a fi constienti de consecintele deciziilor şi acţiunilor lor. Profesionistii trebuie să fie constienti ca dreptul clientilor la autodeterminare este limitat de capacitatea acestora de a lua decizii pozitive şi constructive, de a actiona cu moralitate, respectand legile şi asigurand protectia necesară copilului. 7. Confidentialitatea reprezinta menţinerea securizata a informaţiilor private în legătură cu cuplul mama-copil, care au fost dezvaluite în timpul relatiei profesionale cu acestia. Este un drept fundamental al clientilor şi o responsabilitate etica a profesionistilor. Totusi, acest drept nu este unul absolut. Clientul trebuie informat cu privire la aspectele care nu pot fi mentinute confidentiale conform legii (vezi semnalarea abuzurilor) sau în cazul interventiei unei echipe, situaţie când are loc un schimb de informaţii despre client şi confidentialitatea se referă atunci la toţi cei implicati. VI. Monitorizarea programului personalizat de interventie Pentru ca serviciile să fie eficiente, profesionistii se implica permanent într-un proces continuu de evaluare care se referă la problemele cuplului mama-copil, informaţiile culese sau primite, deciziile luate şi progresele înregistrate. Asistenţa cuplului mama-copil este un proces care presupune implicarea beneficiarilor în procesul de rezolvare a problemelor, coordonarea furnizarii serviciilor şi evaluarea deciziilor, pe măsură ce apar noi informaţii în legătură cu cazul respectiv. Monitorizarea PPI cuprinde procesul de culegere a informaţiilor în legătură cu furnizarea serviciilor în scopul evaluării progreselor legate de obiectivele programului şi contractul de rezidenta incheiate de mama cu DGASPC/OPA. Monitorizarea PPI este responsabilitatea responsabilului de caz. Procesul de monitorizare consta în: ● Verificarea oferirii serviciilor în limita de timp stabilita în PPI; se poate obtine prin scurte informari verbale (chiar telefonice) sau în scris din partea profesionistilor responsabili şi/sau a mamei; ● Identificarea la timp a problemelor în legătură cu oferirea serviciilor sau cu participarea mamei, pentru a putea opera schimbările necesare în PPI; ● Identificarea progreselor înregistrate de cuplu mama-copil sau a lipsei acestora în indeplinirea obiectivelor inscrise în PPI; ● Monitorizarea poate avea ca finalitate revizuirea PPI în functie de evolutia cazului; ● Aprecierea/verificarea modului în care implementarea PPI ajuta cuplul mama-copil în atingerea scopului propus; evaluarea se realizează cu participarea profesionistilor şi a mamei; ● Transmiterea informaţiilor culese către părţile implicate şi interesate, respectiv mama, profesionistii, furnizorii de servicii; ● Dezbaterea progreselor cu mama şi compararea acestora cu asteptarile consemnate în PPI; ● Organizarea şi coordonarea intalnirilor de lucru ale echipei; ● Pastrarea documentatiei relevante în legătură cu toate activităţile monitorizate, inclusiv a rapoartelor scrise solicitate profesionistilor responsabili sau implicati în implementarea PPI. În continuare sunt redate cateva aspecte de retinut atunci când se monitorizează progresele în implementarea PPI: ● Responsabilul de caz trebuie să menţină legătură cu membrii echipei în mod permanent (nu numai cu ocazia intalnirilor de lucru) pentru a se asigura ca PPI funcţionează şi ca profesionistii fac ceea ce s-au angajat a face. ● Trebuie să se discute cu toţi aceia care au informaţii importante pentru caz, având în acest sens acordul mamei şi cu respectarea confidentialitatii. ● Pentru a evita situaţiile de criza este util sa existe un contact permanent cu cuplul mama-copil. Astfel pot fi identificate cu acuitate problemele clientilor CM. ● Dacă profesionistii nu îşi realizează sarcinile sau nu respecta termenele stabilite, responsabilul de caz ar trebui sa identifice barierele şi sa ajute la depăşirea lor. ● În situaţiile de regres sau esec a implementarii PPI, profesionistii nu trebuie să se descurajeze, iar mama trebuie ajutata sa vada acest lucru ca pe o experienta valoroasa. ● Scopul se "imparte" în obiective mici, astfel încât cuplul mama-copil să obţină succese. Un scop initial prea mare poate fi atât de coplesitor încât mama sa renunte. Fiecare obiectiv trebuie să fie realist, realizabil şi masurabil. 5.6. Modelul bazat pe teoria dezvoltării Exista o serie de modele care explica metoda managementului de caz; în continuare este redat pe scurt modelul bazat pe teoria dezvoltării. Conceptele folosite în conjunctie cu teoria dezvoltării sunt cele legate de interventia în situaţii de criza, teoria sistemelor, teoria comportamentala şi terapia familiala. Aceste teorii formeaza împreună un cadru de lucru din care practicienii (respectiv managerul şi responsabilul de caz) îşi selecteaza metoda adecvata pentru a lucra cu clientii. Acest model presupune: ● Abordarea interdisciplinara pentru evaluarea individuala a cazurilor, planificarea serviciilor şi implementarea acestora; ● Evaluarea permanenta a nevoilor de dezvoltare; ● Elaborarea unui PPI, care să fie individualizat şi personalizat, care să conţină un scop general şi obiective specifice şi să aibă o limita în timp; ● Coordonarea serviciilor pentru a raspunde în mod eficient nevoilor specifice identificate; ● Includerea şi participarea clientului şi a familiei sale în procesul de planificare şi implementare a serviciilor; Acest model al managementului de caz are la baza planificarea serviciilor. De aceea etapele de planificare şi furnizare a serviciilor şi altor interventii trebuie să fie bine înţelese şi aprofundate de către managerul şi responsabilul de caz. Capitolul 6 SERVICII OFERITE ŞI/SAU FACILITATE DE CENTRUL MATERNAL Amplasamentul şi amenajarea interioara a CM sunt în concordanta cu nevoile de asistenţa ale cuplului mama-copil şi ofera un mediu care să permită derularea PPI. Serviciile oferite sunt complexe şi raspund nevoilor identificate ,. 6.1. Servicii de gazduire 6.1.1. Amplasamentul CM Cuplul mama-copil locuieste intr-o institutie bine proiectata, dotata şi echipata corespunzător nevoilor lui, în condiţii de amplasare şi deschidere către comunitate şi serviciile oferite sau facilitate de aceasta. Organizarea şi dotarea spatiului favorizeaza implicarea mamei în ingrijirea copilului şi responsabilizarea ei pentru modul în care copilul sau se dezvolta. Filosofia acestui serviciu, dimensiunile lui, amplasarea şi organizarea acestuia se afla în interdependenta. În acest scop, este nevoie de proiectare speciala - spatiul destinat funcţionarii exclusive a CM - astfel încât asigurarea de servicii într-un mediu de tip familial, să aibă suport real. Amplasamentul şi organizarea centrului trebuie adecvate scopului sau; este accesibil, ofera condiţii de siguranţă şi este bine intretinut; raspunde nevoilor individuale şi colective ale beneficiarilor intr-o modalitate confortabila şi placuta şi este proiectat în conformitate cu recomandarile de specialitate. Este de preferat să fie situat în apropierea unor servicii comunitare de tip cresa, grădiniţa, centru de zi, dispensar/policlinica de pediatrie sau medicina generală pentru a facilita accesul cuplurilor mama-copil la serviciile oferite de acestea. De asemenea, amplasarea să se va face cu respectarea normelor privind protectia sanitara faţă de nocivitati - în zone ferite de surse de poluare a atmosferei şi de zgomote - "având orientarea ferestrelor "..." spre sud, sud-est, est sau vest, în functie de zonele climatice" (cf. Norme de igiena privind unitatile pt. Ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor). Este recomandat ca între cladirea serviciului şi accesul în curtea acesteia să fie prevăzut un spatiu verde cu latimea de minim 25 m, cu rol de reducere a influentei zgomotului stradal. O importanţa deosebită o au mijloacele de transport în comun care ar putea facilita accesul în comunitate a beneficiarilor (cuplurilor mama-copil), a familiilor acestora către CM, şi pentru efectuarea demersurilor prevăzute în cadrul PPI, în vederea creării premiselor de (re)integrare socio-profesionala a cuplului beneficiar. Organizarea spatiului trebuie să fie în coerenta cu proiectul instituţional al serviciului, fiecare spatiu având o destinatie clar delimitata: camere de locuit, spatii comune, camere pentru desfăşurarea activităţilor pedagogice/recreative/vocationale, birouri pentru personal, spatii igienico-sanitare, de pastrare, preparare şi servire a alimentelor/produselor alimentare etc., destinaţia acestor spatii să fie cunoscuta de către personal şi beneficiari. CM are un numar de minim 6 spatii individuale pentru gazduirea cuplurilor mama-copil, unul dintre aceste spatii - de preferat camera separata - să poată fi utilizata în cazuri de primire în urgenta a beneficiarilor sau în cazul unor potentiale focare de infectie (boli infectioase). Este de preferat ca amplasarea sa încurajeze implicarea vecinatatii/comunităţii în activitatea sa (de exemplu, în jurul cladirii sa existe amenajate parcuri pentru copii, la care să aibă acces parintii şi copiii din vecinatate, igienizarea acestuia facandu-se în parteneriat cu asociaţiile de locatari/proprietarii caselor din vecinatate). În acest fel, clientii aflati în CM pot beneficia de modele sociale, iar membrii comunităţii pot înţelege şi se pot implica în problematica asistată de acest tip de servicii. 6.1.2. Condiţii de locuit CM ofera spatiu de locuit individual, clar delimitat, pentru fiecare cuplu mama-copil beneficiar, astfel mobilat şi dotat încât să asigure confort şi intimitate, respectand în acelasi timp nevoile identificate ale cuplului mama-copil. Condiţiile de locuit ale cuplului mama-copil trebuie mentinute în stare buna de functionare. Mama şi copilul traiesc într-un cadru care le ofera acestora un cadru securizant şi suportiv. Spatiile individuale sunt utilate în conformitate cu nevoile minimale ale adultului şi ale copilului: mobilier individual, pat pentru mama, pat pentru copil, dulap pentru haine, masa, scaun, veioza, masa de infasat, masa de calcat, servanta pentru haine, noptiera, cos de gunoi, galeata cu capac pentru scutece folosite, galeata pentru rufe murdare, astfel încât să fie respectate normativele în vigoare. Mamele vor fi incurajate de către personalul CM să îşi amenajeze spatiul propriu în functie de optiunile sale, de traditiile culturale şi apartenenta religioasa. Mamele vor fi puse în situaţia de a se ocupa de menţinerea ordinii şi curateniei în spatiul propriu, sub indrumarea non-intruziva a personalului, astfel încât acestea să poată acumula deprinderi de viaţa independente. Desi este un spatiu tranzitoriu în viaţa cuplului mama-copil, se doreste crearea unei stari de confort fizic şi psihic. Astfel, opinia mamei în legătură cu amenajarea camerei, în măsura respectului faţă de bunurile materiale existente în centru este foarte importanţa. Acest fapt îi permite mamei sa integreze repere la a caror construcţie a contribuit, astfel încât să poată începe să îşi asume roluri care o valorizeaza (ex: de gospodina care a reusit să-şi amenajeze camera). Este bine ca mama şi copilul să poată trai într-un spatiu care să se apropie pe cat posibil de mediul familial sau social de provenienţă, permitand astfel menţinerea şi transmiterea către copil a valorilor (sociale şi culturale) reprezentative pentru cuplul mama-copil gazduit. Uneori mama incearca sa reproduca un model de viaţa în care dezorganizarea şi violenta predomina. Prezenta permanenta a personalului previne transpunerea acestor comportamente agresive/violente la nivelul relatiilor interumane (cu propriul copil, cu celelalte mame, cu ceilalti copii sau cu membrii ai personalului), însă exista riscul ca obiectele de inventar să fie supuse unor stricari repetate, care trebuie luat în considerare de către administratorul centrului (de ex: uşi de la dulapuri cazute în mod repetat, sertare rupte). Mobilierul trebuie să fie solid, asigurandu-se astfel o rezistenta mai mare în timp. La primirea în CM, mama va semna o lista de inventar care să cuprindă toate obiectele din camera pe care o va utiliza. În ROI vor fi prevăzute penalităţi pentru deteriorarea obiectelor de inventar şi care vor fi procedurile de recuperare a pagubelor. Usile spatiilor de locuit sunt prevăzute cu incuietori şi accesibile personalului în caz de urgenta. Beneficiarele poseda chei proprii, cu excepţia cazurilor în care rezultatele evaluării gradului de risc fac alte recomandari. Este important pentru familia beneficiara să-i fie respectata intimitatea, drept pentru care, chiar şi în momentele în care unul dintre profesionisti doreste să între în camera care este ocupata de o familie beneficiara, sa ceara permisiunea mamei să între. Însă, sunt momente de urgenta, în care este necesar ca un membru al personalului să între în absenta mamei sau fără acordul acesteia (de ex: o masina de calcat uitata în priza, geamul deschis etc.). Mai exista situaţii în care pot fi evenimente care pot cauza accidente, exista riscul ca mama sa incuie copilul în camera, lasandu-l nesupravegheat sau neanuntand. Mai exista situaţii grave, dar uneori existente în CM, în care mama îşi agreseaza fizic copilul în camera, situaţie în care interventia personalului este absolut obligatorie prin intrarea în camera în vederea salvarii copilului. De aceea, este importanţa prezenta permanenta a unui membru al personalului în cadrul grupului de mame şi copii. Acesta nu este un evaluator al comportamentelor sau un monitor al acestora. Prezenta în sine a unui membru al echipei alaturi de mame securizeaza, prezinta un model şi ofera ocazia unor discutii informale care pot sustine echipa în atingerea obiectivelor propuse pentru fiecare beneficiar în parte. Yüklə 350,19 Kb. Dostları ilə paylaş:
|