Ghidul esc pentru Diagnosticul şi Tratamentul Bolilor Arterelor Periferice

3.3.2 Examenul clinic

Deşi examenul clinic are sensibilitate, specificitate şi reproductibilitate scăzute, este obligatorie o abordare sistematică. Aceasta trebuie să cuprindă:

• 
  Măsurarea TA la ambele braţe şi notarea diferenţei dintre braţe;
  
• 
  Auscultaţia şi palparea zonelor cervicale şi a foselor supraclaviculare.
  
• 
  Palparea pulsului la ambele braţe; mâinile vor fi atent examinate.
  
• 
  Palparea şi auscultaţia abdomenului în diferite zone, inclusiv flancurile, regiunea periombilicală şi regiunile iliace.
  
• 
  Auscultaţia arterelor femurale la nivel inghinal.
  
• 
  Palparea arterelor femurale, poplitee, pedioase şi tibiale posterioare.
  
• 
  Este necesară inspecţia atentă a picioarelor şi notarea culorii, temperaturii şi integrităţii tegumentelor, precum şi prezenţa ulceraţiilor.
  
• 
  De asemenea, trebuie notată, prezenţa unor elemente adiţionale sugestive pentru BAMI, cum ar fi absenţa pilozitătii la nivelul gambelor şi modificările de tegumente.
  

Pe lângă importanţa lor pentru stabilirea diagnosticului, semnele clinice pot avea şi valoare prognostică. O meta-analiză publicată în 2008, sublinia importanţa prognostică a suflurilor carotidiene.²³ Persoanele cu sufluri carotidiene au un risc de 2 ori mai mare pentru infarct miocardic sau deces de cauză cardiovasculară comparativ cu indivizii fără sufluri. Valoarea lor predictivă poate fi extrapolată altor semne clinice, cum sunt suflurile femurale, anomaliile de puls la nivelul extremităţilor inferioare sau asimetria TA între braţe. Toate aceste anomalii pot fi expresia unei afectări vasculare sub-clinice.