Graiul românesc din Sêfdû

') 81111 Ital. I. Vin. 542. - Staţii Silv. ÏÏ. 2. 76. - Tlrgilll Aen. IX. 715. - Plinii 1. II. 89. 3: provolutis montibus extitisse Prochytem.

⁴) Tot în regiunile aceste se află şi muntele Casios, unde Joe a fost învins şi prins (p. 985). însă, adevëratul nume al acestui munte a fost Cos, nu Casios. După Apol-lodor, lupta lui Neptun cu gigantul Polybotes s'a intêmplat la insula, înţelege muntele. Cos. O altă tradiţiuoe ne spune, că Hercule, dupa ce cucerise insula (muntele) Cos, s'a dus la Phlegra (Apoll. Bibi. I, 6, 2, 4; II, 7, 1—3. Pherecydis fr. 35). Este aşa dar evident, că muntele Casios, ori mai bine cjis Cos, din istoria Giganţilor, se afla în aceeaşi regiune orografică- cu Phlegra. A se vede mai sus p. 143 seqq.

') După o tradiţiune culesă de noî in Isvernea, escavaţiunea din muntele Pregleda a "cut-o un novac (uriaş), care voia să abată apa Cernei pe valea Coşustei. Este aceeaşi tradiţiune, pe care o aflăm şi la autorii vechi — modificată însă în cât-va — că Hercule esecutase lângă Avernul din Campania unele lucrări de pâment, ca săscutescă locurile ^de acolo de revărsările mării (D i o d. IV. 22. I.— Strabo, V. 4. 6. Ibid. VI. 3. 5).

Una din grămedile cele enorme de păment, provenită din acesta exca-vaţiune, portă astă-dî numele de «Costa Ranciî». Avem aici un nume per­sonal, «Rancea», orî mal corect «Ramcea> *), identic în tot caşul cu cRun-cus>, cum se chiema unul din cel maï distinşî Giganţi, care se luptase Ia Phlegra.

Despre Typhon, legendele vechî conţineau diferite versiuni: că el a fost acoperit cu surpâturile muntelui Prochyta (Pregleda) ²), că a fost aruncat în Tartaros ⁸), orî că a fugit în Italia *), după alţii în Sicilia ⁶).

în memoria acestuï rësboiû, autorii grecesc! atribuiră lui Joe epitetul de l'cyaVTcXÉTi'jÇ séû ^a.Y^o^iiwp, omoritoriul Giganţilor ⁶).

IV

între cel mal de frunte Giganţi, cari luase parte la acest rësboiû, autorii vechi amintesc pe :

1. 
   Porphyrion (Apollod. I. 6), la Neviu Purpureus. Se pare însă
   a fi identic cu Typhon, pe care Plutarch î-1 numesce Ttuppôç Tţj XP°?> roscoban.
   
2. 
   Runcus seu R h un cu s (Naev.) Forma primitivă a fost însă Rum eus.
   O vechia familia stinsă din Isvernea se numia Rancea.
   
3. 
   Co ems e (Hygin. Fab.) In onomastica română, Corns a este un nume
   familiar forte usitat.
   
4. 
   Alemone (Hygin. Fab.). Alàman este nume de familia Ia poporul
   român. Forma primitivă a fost Arăm an.
   
5. 
   Phorcus (Hygin. Fab.), un nume ce corespunde la forma rustică
   P o r c u s , ca porphyra — purpura.
   
6. 
   lenios (Hygin. Fab.) In onomastica Românilor de la Haţeg şi din munţii
   Closanilor laneş si Ene. După Tertullian, Janus era numit şi Janes.
   
7. 
   Enceladus (Hygin. Fab. şi Apollod. 1. 6), nume compus din Ence
   şi L a d us .
   
8. 
   C ap el e us⁷), nume grecisat, ce corespunde la forma latină Capilla-
   tus. Despre Liguril, numiţi «Capillati», amintesce Pliniu (III. 7. 1). Clasa
   de jos a Geţilor încă era numită xop.7]TOi şi «Capillati».
   

') Ca princeps din prim c e p s = primus capio.

') Silii Ital. VIII. 542.

>) Hesiodi Theog. v. 868. - Pimlari Pyth. I. 35.

*) Pherecydis fr. 14. — Fragm. Hist. gr. I. 72.

⁶) Apollod. Bibi. I. 6. 3. 32. — Val. Flaccl Argon. II. 24.

") Luciani Philopat. 4. — Ibid. Tim. 4.

') Erseli u. GrnDer, Allg. Encycl. d. Wissenschaften. l Sekt., 67. Th. p. 169,

9. Eurymedon, unul din regii ceï vechï aï Giganţilor, părintele celei

mal frumôse femeï, numită Periboea (Odyss. VII. 58). Eurymedon, nume
grecisat, este compus din eôpDç lat, şi fiâSwv, domn, împërat. încă din tim­
purile luï Homer, grecisarea numelor devenise o lege literară pentru autoriï
grecesc!, în formă românescă, Eurymedon ar însemna Lat séù Lad Domnul,
ori Latin Domnul. Regele T e l e p h u s seu L a t i n u s, care domnia peste
regiunile din sudul Istruluî (p. 820), are la Tzetzes (Antehom. 270) epitetul
de eùpufiéSov (late regnans), format, cum vedem, după numele etnic «Latinus».

10. 
    O r o m e d o n, gr. 'OpouiSwv (Propert. III. 9. 48), cu înţelesul de «Domn
    al munţilor», seu «Domn muntenesc». Se pare a fi o personalitate deose­
    bită de Eurymedon.
    

10. 
    Damysus *).
    

10. 
    Briareus (Hom. II. I. 404), gr. J3pcap6s, tare, puternic, în părţile mun-
    tdse ale judeţului Mehedinţi (c. Pondre) esistă familia Brian a.
    
11. 
    Pallas (Hygin. Fab., Claud. Gig.). In formă rustică de sigur Ballas.
    La Români, Balea (din Bala) este un nume familiar destul de rëspândit.
    Mal multe sate românesc! pdrtă numele de «Bala», «Bălenî» şi «BălescI».
    
12. 
    Mimas (Hom. Od. III. 4. Sil. hal. XII. 157). EI a fost acoperit sub
    ruinele de la Prochyta. O familia de moşneni din Isvernea maî are şi astă-dl
    numele Mimiş.
    
13. 
    Foetus (4>otToç) pe o pictură de vas *). Se pare a corespunde la
    numele familiar românesc Fă tu (Fëtu).
    
14. 
    Polybotes seu Poliboetes (Apollod. 1. 6. Hygin Fab.), adecă «cel
    cu ciredl multe de vite», în plasa Cloşanî (jud. Mehedinţi), Boeţiu e nume
    familiar.
    
15. 
    Otus şi Ephialtes s. Ephialta (Odyss. X. 307. Apollod. Bibi.
    I. 6. Sidon. Apollin. Carm. II. 25). în părţile meridionale ale Carpaţilor,
    Otu a fost o-dată nume familiar, după cum résulta din numirile satelor
    O t es ci (jud. Olt şi Buzëû). Al doilea nume, Ephialta, se vede a ti compus.
    Alta, în onomastica română, corespunde la «Aldea».
    
16. 
    Alkyoneus, pe care Pindar (Istm. V. 30—31) îl numesce gigantul
    «boariû» (poufWtrjç). Un sat ce formeză comună cu Isvernea portă numele
    Canicea.
    

10. 
    Antlas Caeneus³). Probabil un locuitor de lângă muntele Atlas.
    

') La Ptol. Hephaestion (Ersch u. Gruber, ibid, p. 169),

') Gerhard, Trinkschalen d. k. Museums z. Berlin.- Cf. Schol. lui Hesiod (Ersch u. Gruber, ibid. 169).

') Theog. lui I. Tzetzes (Ersch. u. Gruber, ibid. p. 169).

La rësboiul Giganţilor, scrie Neviu ¹), luase parte si magniAtlantes (Oltenii cel înalţi).

20. 
    M us a eu s (Diod. V. 1. 3) este unul din Giganţii de la Phlegra, care
    în mijlocul luptei î-şî părăsise soţii şi trecuse în partea lui Joe.
    
21. 
    Besbicus (Steph. Byz. v. BeaStxcç). Forma primitivă a fost în tot
    caşul B e bis eus.
    
22. 
    Gration (Apollod. I. 6), mal corect Kration (rom. Crăciun?).
    
23. 
    Erylus — Erulus (Hygin. Fab.) corespunde la numele de familia I ar u
    (art. Iar ui), ce-1 aflăm şi astă-dî la boierii români din ţera Făgăraşului
    (după analogia «vara», lat. «ver>; «iarbă», lat. «herbă>).
    

XXXVIII. - MEMORIA LUI SATUR\ ÎN TRADIŢIUNILE ISTORICE ROMÂ.NE.

1. Vécul de aur al Iul Saturn în colindele religiose ale poporului român.

în colindele şi în legendele religiose ale poporului român, Saturn figu-reză sub numele de Crăciun, bătrânul Crăciun, Moş Crăciun si Moş Crăciun bëtrânul.

Moş Crăciun, a fost, după cum ne spune o tradiţiune poporală din re­giunile rnuntose ale Ţerel românesc!, Dumnedeul poporului, care a locuit înainte de Români aici... şi a cărui serbătore o ţineau în acelaşi timp, în care creştinii serbeză Nascerea Domnului ²).

După alte tradifiunî poporale, Moş Crăciun a fost un rege păstoriţi: un cioban forte avut, căpetenia ciobanilor, stăpânul stăpânilor.

în timpurile domniei lui Saturn a fost, după tradiţiunile vechi, epoca cea fericită a omenimiï, etatea de aur pe pătnent, când puterea de producţiune a pământului se caractérisa prin o fertilitate exuberantă, clima era mal dulce si primăverile mal lungi (ver aeternum, antiquum ver), când câmpiile pro­duceau de sine tot felul de fructe, multe si în abundenţă, ér 6meniï trăiau fără griji, fără necasurî, fără miseriï şi cu sufletul deplin liniscit ³).

în timpurile lui Saturn, scrie Plato, modul de guvernare şi modul de vieţă al societăţii omenesc! au fost din cele mal fericite, şi faima despre acesta epocă fericita a omenimiï a ajuns până la no!. Atunci, natura oferia

') Naevlns, De bello Punico: Titani, bicorpores Gigantes, magnique Atlantes, Rhuncus atque Purpureus filii terras. >) Com. GăleşescI, j.- Argeş. >) Heslodi Op. v. 109 seqq. — (Mdtl Metara. I. 89. seqq. — Dlodorl 1. V. 66.

de sine şi în abundenţă tote cele necesafe vieţeî. Adevërata causa a acestei ţări de lucrurî, a fost, după cum se spune, următoria: Anume, Saturn în-teleeând, că natura omenescă, dacă va fi lăsată a se administra de sine, după arbitriul sëû propriu, se va umple de insolenţe şi nedreptăţi, şi ast-fel cugetând asupra acestei stări de lucrurî, densul a pus regî şi guvernatori neste statele nristre, nu dmenï de rend, ci genii dintr'un ném mal superior si mal divin, după cum facem şi noi astă-dî cu turmele ndstre domestice, că nu punem bol să conducă pe bol şi nici capre ca să conducă caprele, ci peste aceste specii de animale domnim noT, un gen mal superior, în modul acesta, Saturn în iubirea sa pentru binele omenimiï, a pus se ne gu­verneze un ném de genii mult mal escelent, de cum suntem noi, şi aceştia purtând o mare grijă pentru binele nostru au introdus la noi pacea, ruşinea, ascultarea de legi şi cea mal întinsă domnia a dreptăţii, în modul acesta dênsiï au făcut, ca genul omenesc să fie fericit şi scutit de revoluţiunî... de aceea este trebuinţă, ca şi noi se imităm întru tote acest mod de vieţa, ce se spune că a fost în timpul domniei lui Saturn, şi în cât esistă în noi un spirit nemuritoriû să urmăm în vieţa publică şi în vieţa privată îndem­nurile acestui spirit şi se administrăm ast-fel casele, oraşele şi statele nostre ^l).

Memoria acestor timpuri depărtate şi fericite, numite «vécul de aur al lui Saturn», mal resună şi astă-dî în colindele tradiţionale ale popo-ruluî român, ce se cântă cu ocasiunea serbătorilor Crăciunului.

în aceste imne religiose poporale se celebreză perfecţiunea şi sfinţenia moravurilor vechi, fericirea casnică şi fericirea publică a omenimiï din aceste timpuri de prosperitate legendară, numite «vécul cel bun».

în ce privesce etimologia cuvêntuluï «Crăciun», unii din autorii moderni au credut, că acest termin derivă de la adiectivul latin crastinus (dies), diua de mâne, ori delà cuvintele Christi-jejunium, ajunul lui Christ ^!). Simple derivaţiunl literare, lipsite de ori ce fundament istoric, în realitate insă, noi avem aici o personalitate istorică, ce represintă pe unul din cel mal iluştri strămoşi al poporelor de rasă latină, considerat ca începătoriul şi propaga-toriul fericirii omenesc! *).

') Plato, Leges, IV (éd. Didot, II. 324). - Cf. ibid. Politicus, I. p. 585—6.

') Hasdeu, Etym. m. Romaniae, I. 615.

*) Crăciun, ca nume propriu, se pare a fi esistat şi în anticitatea preistorică. Unul ^djn Giganţii, cari luptase la Phlegra, este numit de Apollodor (Bibi. L 6. 2) r_pv, seu

^UP« Pyl şi Wieselermai corect Kpatîiuv (Stark, Gigantomachie, 14). în inscripţiunile °tnane ale Daciei aflăm pe un aşa numit Chrestion, care ridică un monument votiv "Jeulul Mithra (Sol invictus, a căruî serbătdre era în 25 Dec.). Un Crastuno ne apare ?^l Pe inscripţiunile romane ale Lusitanieî (CIL. n. p. 387).

In tradiţiunile italice, acesta figură gloriosă a timpurilor vechï pelasge, ne apare sub numele de Saturnus, un cuvent, al cărui înţeles si origine geografică au rernas până astă-dl obscure.

Vârro, unul din ceï maï distinşî literaţi romanţ, era de părere, că numele luî Saturn derivă de la satus, semănătură *). O simplă asemënare de forme, însă nicï de cum o derivaţiune istorică.

O altă etimologia o aflăm Ia Cicero, care reduce numele luî Saturn la verbul saturare. Interpretarea însă, pe care ne-o dă acest erudit autor, e forţată şi greşită. Sub influenţa ideilor teologice grecescî, Cicero cercă se aducă numele lui Saturn (derivat de la «saturare») într'o legătură maï apro­piată cu grecescul Kp6voç (=xp6voc, timp): Saturnus... est appellatus, quod satxiretur annis, adecă: s'a numit Saturn, hind-că era sătul de ani*),

în părţile de sus ale Moldovei, precum şi în regiunile de lângă delta Du­nării, personalitatea cea legendară a lui Saturn se maï nurnesce şi astă-dî Crăciun sătulul şi Crăciunul sătul, de dre-ce, cum ne spun aceste tradiţiunî, Moş Crăciun vine încărcat cu tot feliul de bunătăţi; el aduce înde­stulare şi bucuria dmenilor ³). Cicero cunoscea aşa dar, fie din tradiţiunile vechï ale Italiei, fie din cărţile cele sfinte ale Romanilor, epitetul de satur, ce-1 atribuise anticitatea preistorică acestui représentant al epoceî legendare de fericire *), un epitet, care mal târdiû a devenit în literatura religi'osă a Romanilor un nume propriu, sub forma de Saturnus.

Résulta aşa dar, că originea geografică ţ' istorică a numelui «Saturn» se reduce la patria cea vechia a dinastiei divine, la regiunea de la Carpaţî.

2. Numele şi personalitatea luî Saturn în poemele tradiţionale române.

In anticitatea greco-romană, Saturn avuse la diferite popdre diferite nu­miri. De Grecî, el era numit Kpivoţ, la Romani Saturnus, la Egipteni Seb, la Fenicieni El şi la Dacî Zalmoxis (Deul moş).

') Yftrro, L, L. V. 64: ab sa t u est dictus Saturnus.

") Cicero, N. D. II, 25, — Ibid. N. D. III. 24; Saturnus, quia se saturat annis.

") Com. Cotuşca şi Şuhârău j. DorohoiU; Dobrenî j. Neraţu; Turcdia, j, Tulcea. — Cf. Teodorescu, P. p. 31; «săturat'am toţi flămânzii» etc. (Saturnalele).

«) La Eschyl (Choephr. v. 375), vécul de aur al lumii vechi se numesce «fericirea hyporboreă». —Cf. Mela (Descr. orb. III, 5) şi Pliniu (IV. 26. 11).

Sub numele de Kpévoç, Saturn mal avea. în teogoniile grecesc! şi epitetul de wôwroç (de la véo;), cu înţelesul de «cel maï tênër» între fii luî Uran, _Orf «cel maï tênëï> între deï^J).

Sub acesta numire particulară, figureză Saturn şi în poemele epice ale poporului român, a căror vechime se reduce la timpurt fdrte depărtate, în aceste cântece tradiţionale, Satura este numit Novac, un cuvent, care în limbile slave meridionale însemnézâ tênër. «Novac» corespunde ast-fel, după forma şi înţelesul sëû, la grecescul véoç, de unde se formase în lite­ratura grecescă epitetul de vecotaroc >).

în aceste poeme epice poporale, el maï este numit Novac celbëtrân, «bétrânul Novac, ce trăesce acum de un véc» fi Novac, moş bë­trân*), după cum în tradiţiunile grecescï Kçôvoç maï avea şi epitetul de itpeaStÏTTjç şi «peuêùtatoç «), Ia Romanï s e n e x⁶).

Sub acelasî nume de «Novac cel bëtrân», Saturn era cunoscut şi în li­teratura cea sacră a vechilor Egiptenî. în imnele religiose egiptene, a căror vechime se reduce, cel puţin, la secuiul al XV-lea a. C, Saturn maï este numit şi «Tênërul bëtrân», Jeune aîné (traducţiunea luï Maspero) •), o numire, a căreî origine nu se p6te esplica de cât prin forma tradiţională românésca de «Novac (tênërul) cel bëtrân».

*) Apollod. Bibi. I. 1. 3: veiitatoy àitàvtuuv Kp<5vov. —Diôdor. I. 27. Kpovoţ Vïtôtatoi; 8*û>v ditivtaw.

*) In ce privesce poemele epice despre Novac, notăm aici următ<5rele colectiunï: Ma-rlenescn, Balade. I. Pesta, 1850. — Corcea, Balade pop., Caransebeş, 1899. — Marian, Poesil pop. I. (1873) — Negoescn, Poesiî pop. Balade. Bucurescî, 1896. — Tocllescu, Materialurî folkl. Bucurescî, 1900. — Bibicescn, Poesif pop. din Transilvania. BucurescT, 1893.— Şezătdrea (Fălticenr). An. I, II, III. - Alexlol, Texte din lit. pop. rom. I. Budapesta, 1899. — Frâncu, Românii din Munţii apuseni. Bucurescî, 1888. — Jfosden, Co-umna lui Traianu, a. J882. —Cf. Hasdeu, Etym. magn. Rom. t. III. p. 2256 seqq.— 3erh«rd's Gesănge d. Serben, 2-te Aufl. Leipzig, 1877. — Colecţiunea ndstră inedită. ') Cu acelaşi înţeles, *1 mal este numit şi Baba Novac (Cf. Hasdeu, Etym. magn. *om. III. 2264). In baladele sorbescl, Novac mai are şi epitetul de s ţarina (bëtrân), are e sinonim cu «Baba».

⁴) Aeschyll Eum; v. 638. — Luciani Sat. 5. - Dlodori 1. V. 66. ') Despre Saturn, scrie Albericus, De deor. imag. : S a t u r n u s pingebatur, ut homo lenex.canus, prolixa barba, curuus.—Aceeaşi figură o are Novac cel bëtrân i m cântecele epice române. El este: înalt si cocoşat, de pept cam găvănat ţi cu barba Ibă până la brêù (com. Glâmbocata, j. Dâmboviţa; Surdila Gâisénca, j. Brăila; Bragadir, . Teleorman).

') JIaspero, Études d. myth, et d'arch. égypt. H. 449. —în alt imn (Maspero, Étu-• • 467), aceste cuvinte sunt interpretate ast-fel : Enfant (Jeune) qui nais chaque ^3ur. Veil lard dans les bornes du temps.

Sub numele de Noachus si Noë, Saturn ne apare şi în legendele po­porale din părţile de apus ale Europei ^J).

în tradiţiunile istorice ale Italiei, Saturn era considerat ca unul din ceî maï vechi întemeiătorî al Romeî.

Acesta amintire istorică ne apare de nou în cursul evuluî de mijloc la diferiţi autorî şi în diferite scrierî. în aceste tradiţiunî medievale, descălecă-toriul cel vechiù al Romei, fundătoriul Capitoliuluî, figureză, nu sub nu­mele de Saturn, ci sub numele de Noachus şi Noë²). în tot caşul, noî avem aicï o tradiţiune poporală, care nu este de origine creştină, care a trecut din anticitate în evul de mijloc si care ni se presintă numaî ca un simplu rësunet al unor legende vechi şi cântece istorice poporale. Sub­stituirea lui Saturn prin Noe seu Noach, nu se pote considera ca o simplă ficţiune a autorilor creştini, după cum nu putem reduce la cărţile cele sfinte ale Ebreilor nici epitetul de «neotatos», ce-l avea Saturn în tradiţiunile gre­cesc!, nici numele sëû de «Jeune aîné» în imnele religiose egiptene.

In fine, sub numele de Noë, Saturn era adorat şi în cultul religios al se­minţiilor pelasge de pe teritoriul Galliel vechi. Serbătdrea cea făimdsă a Saturnalielor, care amintia vécul cel fericit, seu de aur, din timpul domniei lui Saturn, se mal numesce şi astă-dl în diferitele regiuni ale Francieï Noël, cu deosebire însă la Bressonî Noyé, la Picardï N o u é, ér la .Vallon! Noie³),

') Noe din legendele religiose ale Ebreilor este aceeaşi personalitate cu Saturn. După tradiţiunile chaldee, diluviul biblic se întêmplase în timpurile luî Saturn (Fragm. Hist. gr. V. 280). — După loan Antiochenui, Saturn era un descendent al iui Noe. în limba vechia ebreă, noah încă avea înţelesul de «nou> (tônër).

²) Oraf, Roma nella memoria del medio evo. Voi. I, p. 81: II più antico è la Graphia
aureae urbis Romae. Quivi si narra corne il patriarca Noè, dopochè ]a sua pervertita
discendenza ebbe edificata la torre di Babele, entra co' figliuoli in una nave e approdô
in Italia. Non lunge dai luogo dove poi sorse Roma, costrusse una ci t ta cui diede
ii suo nome. — Ibid. (Graf, Roma. Voi. I) pag. 86—87: In certe Cronache la­
tine, le quali si stendono dai diluvio sino all' anno 625 deli' era volgare, contenute
in un codice délia Nazionale di Torino, segnato H, V, 37 si legge (f. 13 v., 14.
r.)... Et iusta locum ubi nune est Roma ipse Noe civitatem construxit quam ex şuo
nomine Noecam appellavit.—Ibid. p. 83:Theodoricus Engelhusius, Chronicon:
Hoc tempore Noë, cum filii contra Dei et suam voluntatem turrim construere coepis-
sent, ipse cum filio suo J o ni c o ratem adscendens, pervenit ad locum Europae ubi nune
est Roma, et ibi constructo palatio, juxta Albulam (Tiberim) resedit. .. ad Jani-
culum, a nomine filii sui Jano. — Nieupoort, Rituum ... apud Romanes succincta ex-
plicatio (ed. 1783), p. 225: alii Noachum per eum (Saturnum) aduuibratum putant. —
Juvenal (Sat. VI. 11) numesce lumea din timpurile luî Saturn orbis novus, o alu-
siune, după cum se vede, la numele poporal al luî Saturn.

³) Littré, Diet. d. 1. langue française, v. Noël.

o numire, ce nu se pdte considera ca o simplă contracţiune din substan­tivul latin «natalis> (oUua nasceriî). Etimologia luï «Noël» se reduce fără îndoielă Ia forma latină n ovellus, cu înţelesul de «tênër»; ital. n o vel Io, giovine; friul. no veil, neonato, ultimonato'); în dialectul de la Como, novei, giovane ^!).

Resumăm aşa dar: în cele maî vechi tradiţiunî grecescî, Saturn are epitetul de neotatos, de la

II

în ce privesce naţionalitatea luï Novac, el ne apare în cântecele epice românescï ça un vitéz din Lătâniî ceï bëtrânï (Prisci Latini) '), ca un Român vitéz, numit Novac Kara-Iflak (Novac Negrul Valach) *).

Ca personalitate istorică, el este un D o m n român⁶), un fecior de îm-perat"), şi împerat.în fine, maî este numit ţ)eu-împ erat'); aparţine prin urmare ainastieï divine, vechï pelasge.

Saturn, după cum ne spun tradiţiunile vechï, avuse mal multe espediţiunî şi căletorise prin totă lumea locuită, în cântecele epice române, Novac, care represintă tipul cel vechiû al luï Saturn, se esprimă ast-fel către fiul seu: «Nouă ţerî am şi umblat, Nouă ţert, tot românescî» ⁸).

Numërul de 9 ţerî pelasge seu ar i mice era cunoscut şi preoţilor egip-tenî din timpurile Faraonilor.

») Ffrona, Vocab. friulane. 1871. - ') Montl, Vocab. dei dialetti di Como. Milano, 1845. *) Corcea, Balade, p. 81:

Prin oraş, prin Ţarigrad, Prop<5rtă-se, umblă-se Trei fecioraşî de La t â ni,

De Lătânt de ceï bătrâni... ... ăl de bate 'n căruntele E bëtrânul de Novac.

Pa ui us ex Fest. éd. Mull. 266: Prisci Lat m i proprie appellati sunt ii, qui prius quam conderetur Roma, fuerunt. — O tradiţiune o.n _Com. Beilic (Constanţa): «înainte de Români, spuneau betrânff, că prin locurile acesic au trăit Latinii. Cel (el de omeni erau, nu seim».

⁴) Corn. Răşvad, j. Dîmboviţa.

') Corcea, Balade, p. 94: Ci-su bëtrânul deNovac.Domnromânşi pe-al tëû véc.

*) Haaden, Columna lui Traianu, An. 1882, y. a54.

) A se vede poemele epice ce le publicăm mai la vale. — O tradiţiune poporală din ^co«n. Maldăr (Olt): Novac, se dice, că a fost imyeratul urieşilor (omenilor mari).

") Hasden, Col. 1. Traianu. 1882. 620.

In sistemul cel vechiû al hieroglifelor, poporele barbare, inimice Egipte­nilor, erau representate prin 9 arcuri simbolice *). Imperiul pelasg din tim­purile lui Saturn confinea ast-fel 9 teri arimice.

Saturn a fost unul din cel maï rësboinicï regï aï dinastiei divine. Aceeaşi tradifiune o avem în cântecele epice române despre Novac. El spune fiului seu, că până a fost încă tênër: «şepte rësbdie a spart, si la rësboiû când pleca, grôznic la duşmani era> ²).

în tradifiunile italice, Saturn este representantul istoric al culturel câm­purilor. El introduse în peninsula italică cele de ântâiu noţiuni agricole, cultura cerealelor şi a arborilor fructiferi, în inscripfiunile romane ale Africeî, el este numit: Deus frugum Saturnus frugifer Augustus³).

De asemenea ne apare Novac, în cântecele epice române, ca începătoriul si patronul lucrărilor agricole. El este numit adese ori «Manea câmpiilor» şi el consideră binefacerile agriculture! în mal mare onôre de cât arta şt meseria rësboiuluï *).

III

După poemele epice românesc!, genealogia famîlieî Novac se pre-sintă sub următoVia formă:

lancul împërat, tatăl lui Novac cel bëtrân ^B).

Novac cel bëtrân, fecior de împërat, împërat şi deu-împërat.

Trei fii al lui Novac: unul lovită séû Iova, altul Gruia, ér numele celui de al treilea nu-1 cunoscem °).

R us and a, fica lui Novac ⁷J.

lovită seu Iova, fiu ilegitim al lui Novac.

lovită seu Iova, nepot.

'; Pierrot, Le Panthéon égypt. p. 29. - ') Càtanà, p. 110. Blbicescu, p. 303.

') C. I. L. vol. VIII, nr. 4581. Cf. nr. 2666.

Lasă-te de pribegie Şi te dă la pi u g ar ie, Dă-ţî paloşul pe doi boî Şi sabia pe alţi doî,

⁴) Intr'un cântec tradiţional românesc, Novac sfătuesce ast-fe) pe fiul seu Gruia:

C'acasă mai avem doi,

Facem plug cu şesă bol

Şi-om plugari amêndoï.

(Gruia Vitczul. Gherla, 1894, p. 5).

Cf. Marienescu, Balade I. 69. — Bi bicescu, Poesiî pop. p. 290. 310.—Corcea Balade, p. 92.

⁶) A se vedé maï la vale poema epică română despre lancu împërat şi Novac (p. 1002).

") Şezătoarea (Fălticeni) I. 45. —Cf. Homeri 11. XV. 187. —Philo, Ph. H. fr. 2.

') în tradiţiunea grecescă, Rusanda figureză sub numele de Erythea şi este mama Iu! Eurytion, care păijia ciredile luî Geryon (Hellanic, fr. 41).

Radivoiù, frate cu Novac *). Unul şi acelaşi cu Rhadamanth, fra­tele luî Minos (Saturn) *).

Bălăban, alt frate al luî Novac, identic cu Belus, regele Chaldeeî şi al Assyrieî »).

50 de unchï bëtrânï, «tot voinici neoşî românî» *); 50—70 de verişori, «făcuţi din doue surorï»; 50—80 nepofeï.

După cum vedem, în cântecele tradiţionale române, se face amintire de trei lovite: unul este fiu legitim, altul fiu nelegitim şi al treilea nepot al luî Novac.

Teologii din timpurile cele vechî, scrie Cicero, încă numëraù treï Iovi ⁵). însă genealogia lor difere. Unul este unchiul luî Saturn, al doilea frate şi al treilea fiu.

în poemele istorice române, dintre toţî fiii luî Novac, Gruia a fost cel maî mic şi cel maî iubit al părintelui sëù.

Ca personalitate istorică, Gruia este unul şi acelaşî cu Typhon séû Set din tradiţiunile grecesc! şi egiptene. El prădeză ţerile meridionale în lung şi în lat, şi este numit «Gruia luî Novac, care bate ţerile>. El se arunca asupra adversarilor sëï ca un vent înviforat '). El vine, trece si se duce ça un diavo], cu capul ridicat în sus ⁷), şi inspiră inimicilor sëï o terore ne maî pomenită, din care causa e numit şi Român Grue Grozovanul ⁸) si Gruia Grozavul?). El este acela, care a tăiat pe un împërat¹⁰) din ţerile meridionale (Osiris), încă până a fost ténër, el «s'a bătut cu 9 craî, pe toţî 9 i-a bătut şi a se bate ar fi maî vrut» ").

*) Hasden, Columna lui Traianu. An. 1882, p. 622: Novac cu frate-so Radivoiù, Omeni de-ï vechï améndol.

') Pludarl Ol. II. 83. — Cf. H om e ri II. XIV, 322, Odyss. IV. 664,

•) Phllo, Ph. H. fr. 2.

«) Marian, Poesiï pop. (ed. 1873) p. 142.

^e) Cicero, N. D. III. 21: Principle Joves très numerant ii qui theologi nominantur.

•) Alecsandri, Poesil pop. (1866), p. 88. — Cf. Hesiod, Theog. v. 869.

') Marienescu, Balade, I. 71.

•) Alecsandri, Poesiî pop. (1866), p. 77. — Alta variantă din j. Olt (Col. nostră).

') Dupâ nume şi genealogia, Gruia (la Teodorescu, p. 614: Gruia Gr u ian) maî este identic şi cu Ger y o n din tradiţiunile grecescî, numit de Hesiod r-rjpooveuţ ipixôpyivoç (cu trei capete, fiind-că erau trei fraţî), ér pe o inscripţiune din Gallia (Orelli nr. 1993) Trigaranus, avênd ca simbole treï gruie. In limba vechia grecescă fépavoç şi în limbile neo-celtice garan însemnézà grue, lat. grus. La Hesiod, Geryon este fiul lui Chrysaor(=cel cu armele de aur), în cântecele epice române, Novac, tatăl luî Gruia, mal are şi numele de C r e s, din care s'a format apoi grecescul Chrysaor.

") Blblcegcn, Poesil pop. d. Transilvania, p. 287.

") Harianu, Poesil pop. I. p. 175.

Mesagerul luï Gruia si al tatălui seu este corbul¹), acelaşi simbol, pe care-1 avea şi Typhon (Set) în hieroglifele vechi egiptene.

IV

în poemele epice românescî, patria luï Novac se numesce în general: Ţeră romanes că ^a), «Téra cea română de la Dunărea betrână> »). Este aceeaşi numire geografică, pe care o aflăm la Homer şi la Hesiod sub forma de eÊv 'Apc[i,ocç (Téra Arimilor), unde era patria luï Typhon si a re-gineï Echidna, a mameï luï Agathyrsus *).

Aceeaşi numire o aflăm şi în cântecele epice ale Slavilor meridionali.

în poemele sêrbescï, locuinţa luï Novac este pe muntele cel înalt Ro­mânia de lângă Seraievo ^D), un termin geografic, care, după cum vedem, e nedespărţit de numele luï Novac.

Reşedinţa luï Novac se numesce în cântecele epice românescî «D'albă Curte»⁶), şi «Cerdacul luï Novac»⁷). Ea se afla situată în «munţiî de Ardei » ⁸), numiţî si Staridél, Steridél ⁹), Cearidél, şi Cerdél ¹⁰), din care causa, Novac si fiii şei sunt adese orî numiţî «voinici ardelenescï>.

La Pindar, curţile lui Saturn sunt numite tupot; ⁿ). Ele aveau aşa dar forma unuî turn (castel) de zid séû de lemn, construit pe un vêrf de del,

») Alexicï, Texte. I. p. 18:

Şapte teri, el a sburat Şi de Gruia nu a dat, Când era a şeptea (opta) ţeră, Ostenit era să mdră, Se puse să croncănescă, Când şi când sa maî ciulescă; Gruia când a audit...

(Novac) De când era Gruia mic, Avea un corb, vorbia un pic: «Corbule, pasere ndgră, Du-te sbdră lumea 'ntregă Să-mî daï scire de ficior, Că de doru lui maî mor!» Corb din aripi fâlfăia

Şi din gură foc ţipa, Cf. Marienescu, Balade. I. 85.

²) Catena, Balade pop. p. 139. — Alexlcî, Texte d. lit. pop. rom. I. 12, ^a) Corcea, Balade, p. 94.

⁴) Homori II. 783. — Hesiodi Theog. V. 304. — Herodotl lib. IV. 9. ^s) Gerhard's Gesânge d. Serben (2-te Aufl.), p. 142. «) Şezătoarea (Fălticeni), IV. 7.

') Cerdac, casă mică şi înaltă cu târnaţiu, de pe care se pote vede în depărtare. ⁸) Tocllescu, Mat. folk!. 106. 173.

») Hasdeu, Columna 1. Traianu, 1882. 619. — Corcea, Balade, 118. — Alexlcî, Texte, I. 29. — Tocllescu, Mat. folkl. 1238. ¹⁰) Todlescn, Mat. folkl. 107-108. ") Pindari Ol. II. 77. — Cf. cuvêntul ftopaoc, rom. terş (dumus, frutex).

orï munte, după sistemul architecture! tursenice şi al triburilor pelasge, nu­mite Mosyhecî ¹).

«Cerdaclil lui Novac» se afla în apropiere de Braşov *), ér după alte va­riante lângă frontiera de apus a Tëreï românescï, orï pe délul Feléculuï, lângă Cluş în Transilvania etc.

3. Résboiul Iul Saturn cu Osiris in cântecele tradiţionale române.

Primul rësboiû, ce-1 avuse Saturn cu Osiris, a fost, după tradifiunile cu­lese de Diodor Şicul, pentru posesiunile africane din regiunile Niluluï, un rësboiû care s'a terminat cu înfrângerea luî Saturn şi cucerirea Thebeï, a reşedinţei regale din Egipetul de sus (p. 969).

La aceste evenimente depărtate se raportă una din cele maî importante poeme istorice române, şi pe care o publicăm maî la vale.

în forma sa primitivă, acesta poemă tradiţională maï avea tot-o-dată şi un caracter cosmogonic. Ea aducea în combinăţiune întemeiarea lumiî cu cea de ântâiù generaţiune de dmenî şi cu începutul domnieî dinastiei divine.

După ce s'a întemeiat pămentul, ne spune acest cântec epic, Dumnedeu a dat putere luî lancu şi fiului sëû Novac : să fie împeraţî puternici peste tdtă lumea. «lancul împerat» întemeiază apoî in părţile meridio­nale o reşedinţă regală, pe care o încunjură în mod miraculos cu un zid lat şi puternic, într'o singură di, şi numai prin puterea cuvêntuluï sëû.

Acesta făimdsă reşedinţă meridională a dinastiei divine se numesce în poema istorică română Ţeligrad (Ţărigrad). Este însă, din punct de ve­dere al situaţiuniî sale geografice, al cronologiei şi al istoriei sale legendare cu totul diferită de Ţeligradul medieval seu de Cetatea lui Constantin cel Mare.

Ţeligradul, întemeiat de lancul împerat şi de fiul sëû Novac, ne apare ca una din cele mal vechî cetăţi ale lumiî. Ea a fost construită îndată după formaţiunea pămentuluî şi se afla situată pe un şes, în apropiere de regiunile locuite de Ethiopï séù de triburile negre africane ^!). Acest Ţeligrad preistoric