Guvernul republicii moldova

Descriere generală a DBHN

1. Delimitarea districtului bazinului hidrografic Nistru

Planul de gestionare a fost elaborat pentru districtul bazinului hidrografic Nistru, care face parte din bazinul hidrografic al Mării Negre. Doar o parte neînsemnată a bazinului unui afluent de stânga se află pe teritoriul Poloniei. În vest bazinul hidrografic al Nistrului se învecinează cu bazinul Prutului, în nord-vest - cu bazinul Vislei, în nord – cu bazinul Niprului, în est – cu bazinul Bugului de sud, în sud-est și sud-vest – cu bazinele râurilor mici care se revarsă în Marea Neagră.

Fluviul Nistru, cu izvorul în munții Carpați la altitudinea de 911 m, are o lungime totală de 1350 km și este cea mai importantă arteră acvatică a țării, pe teritoriul căreia lungimea cursului de apă (Naslavcea – Palanca) este de 636 km. Pe o distanţă de 142,5 km fluviul constituie frontiera între Republica Moldova și Ucraina. Bazinul Nistrului în limitele țării are o suprafață de 19,2 mii km².

Resursele de apă ale bazinului Nistrului în limitele teritoriului Republicii Moldova, sunt evaluate la 10.700 mil. m³, din acest volum mai puțin de 30% se formează pe teritoriul țării. Volumul resurselor de apă disponibil în prezent în țară este estimat la cca 500 m³/pe cap de locuitor/an, ceea ce plasează Moldova în categoria țărilor cu insuficiență de apă și cu un risc sporit la impactul schimbărilor climatice.⁵ Fluviul Nistru este principala sursă de apă în regiune, deoarece rezervele de ape dulci subterane sunt neînsemnate.

Toate corpurile de apă din spațiul Republicii Moldova fac parte din două districte hidrografice: (i) Dunărea-Prut şi Marea Neagră și (ii) Nistru (Error: Reference source not found).

În cadrul Districtului Bazinului Hidrografic Nistru (DBHN) sunt delimitate 14 sub-bazine hidrografice (Anexa 1). Din punct de vedere administrativ DBHN include 39 orașe și 554 sate, ocupând integral sau parțial teritoriul a 19 raioane.
Identificarea, delimitarea și clasificarea corpurilor de apă

Corpul de apă de suprafață este definit în Legea apelor ca „parte distinctă și semnificativă a unei ape de suprafață, cum ar fi lac, lac de acumulare, iaz, curs de apă, râu sau canal, sau un segment al unui curs de apă, râu sau canal, o apă de tranziție”. DCA precizează că un CA este ”o subunitate” a bazinului (districtului) hidrografic asupra căruia se aplică obiectivele de mediu.”⁶. Astfel, scopul principal al identificării și delimitării „corpurilor de apă” este asigurarea diagnosticării exacte a stării lor, care permite determinarea clasei de calitate și potențialul ecologic de a atinge starea bună.

Pentru ID corpurilor de apă de suprafață a fost aplicată metoda simplificată, care are la bază trei criterii:

1. 
   Apele curgătoare (râuri, pâraie și apele stătătoare (lacuri naturale, lacuri de acumulare, iazuri) reprezintă categorii diferite, de aceea trebuie diferențiate ca corpuri de apă separate;
   
2. 
   Confluența cu afluenții poate duce la o sub-divizare a corpurilor de apă de suprafață;
   
3. 
   Locul deversării apelor uzate formează un loc suplimentar pentru delimitarea corpurilor de apă în sectorul din aval de deversarea apelor uzate.
   

Pentru identificarea și delimitarea corpurilor de apă de suprafață a fost utilizată următoarea abordare:

1. 
   În baza stratului „rețeaua hidrografică” au fost selectate râurile cu lungimi mai mari de 20 km.
   
2. 
   În baza stratului „lacuri” au fost extrase lacurile cu suprafața mai mare de 50 ha.
   
3. 
   Aplicând elemente de analiză spațială râurile au fost separate în segmente: în amonte de lacuri, în aval de lacuri și pe mediana lacurilor.
   
4. 
   De asemenea, râurile au fost divizate la confluențe.
   
5. 
   După etapa de generalizare, au fost determinate 112 segmente de râu/lac (corpuri de apă de suprafață), din care 87 corpuri de apă de tip segment de râu (Anexa 2) și 25 corpuri de apă de tip lac (Anexa 3).
   
6. 
   Au fost generate punctele extreme ale segmentelor de râu, după care au fost eliminate punctele dublate, precum și punctele de la obârșie.
   
7. 
   Au fost generate bazinele hidrografice parțiale (ale corpurilor de apă) utilizând punctele generate anterior ca puncte de gură de vărsare.
   

În PGDBH Nistru este evaluată doar calitatea apelor de suprafață la posturile de monitorizare existente, efectuată în baza analizei parametrilor fizico-chimici și microbiologici.

Pentru stabilirea clasei de calitate a corpurilor de apă de suprafață au fost utilizate datele de monitorizare a calității din perioada 2011 – 2013 (Anexa 4).

Conform rezultatelor evaluării apa fluviului Nistru, aparține Claselor II și III de calitate. În același timp, practic toți afluenții au clasa de calitate V, ceea ce denotă situația că afluenții fluviului Nistru, de pe partea dreaptă, în limitele Republicii Moldova, sunt foarte poluați și apa acestor afluenți poate fi folosită doar în scopuri de generare a energiei electrice și transport, pentru celelalte scopuri, apa necesitând tratare prealabilă.

Conform Legii Apelor, corpul de apă subterană este determinat ca „un volum distinct de apă subterană în limitele unui acvifer sau mai multor acvifere”. Astfel, prima etapă a procedurii de identificare a corpurilor de apă subterane constă în analiza acviferelor. Toate acviferele, care pot produce peste 10 m³/zi, trebuie să fie analizate pentru delimitarea corpurilor de apă subterană.

Dat fiind faptul că DCA nu oferă îndrumări clare cu privire la modul în care ar trebui să fie delimitate corpurile de apă subterană, delimitarea lor trebuie să asigure că obiectivele de mediu pot fi atinse. Prin urmare, corpurile de apă subterană ar trebui să fie delimitate într-un mod, care să permită o descriere corespunzătoare a stării cantitative și chimice a apelor subterane.

Prima etapă presupune identificarea și cartografierea stratigrafiei formațiunilor de rocă, prezente în sub-bazinele studiate. Vârsta și litologia orizonturilor acvifere prezente în primele 500m adâncime de la suprafața terestră din cadrul Republicii Moldova este rezumată în Anexele 5 și 6, care identifică opt unități de acvifere majore, acestea formând cadrul de bază pentru cartografierea apelor subterane.

Clasificarea corpurilor de apă subterană

În urma evaluării calității apelor subterane, a fost determinată starea generală calitativă a fiecărui orizont și complex acvifer. Dat fiind faptul că, conform DCA, starea generală caltativă pentru apele subterane se determină în funcție de impactul antropogen, practic toate orizonturile și complexele acvifere pot fi clasificate ca fiind de o stare calitativă bună⁷.

Tabelul . Caracteristica preliminară, corpurile de apă subterană în limitele bazinului Nistru

Denumirea orizontului sau complexului de apă subterană	Clasificarea corpurilor de apă după:
	Starea general calitativă	Influienţa externă asupra salinităţii	Rezervele de apă
Orizont acvifer aluvial-deluvial a,adA3, holocen	Bună pentru r. Nistru, nesatisfăcător pentru râurile mici	Nu se observă	Descendent, fluctuaţii sezoniere
Complexul acvifer al pliocen-pleistocenului aN22+3aAI+II	Nesatisfăcător	Nu se observă	Descendent, fluctuaţii sezoniere
Complexul acvifer al Sarmaţianului Superior-Meoţian N1s3-m	Bună	Nu se observă	Descendent, fluctuaţii sezoniere
Orizontul acvifer al sarmaţianului mediu N1s2(nisip)	Bună	Nu se observă	Descendent
Complexul acvifer Badenian-Sarmaţian N1b-s1	Bună	Nu se observă	Ascendentă
Complexul acvifer Badenian-Sarmaţian N1b-s1+2	Bună	Nu se observă	Descendent
Complexul acvifer Silurian-Cretacic K-S	Bună	Nu se observă	Ascendentă
Complexul acvifer Vendian-Rifeic V-R	Bună	Nu se observă	Fluctuaţii nesemnificative

Pentru apele de suprafață este necesar ca instituțiile responsabile să revadă abordarea de atribuire a clasei de calitate unor corpuri de apă în care există două puncte de monitorizare a calității cu clase de calitate diferită. Pentru apele subterane, este necesar de a evalua utilizarea apei a diferitor orizonturi și complexe acvifere pentru satisfacerea necesităților economiei naționale și valorificarea rezervelor de apă subterană.

2.