I. Introducere în studiul Liturgicii Ce este Liturgica?

Le origini…, p. 13

82 Despre Paşti, apud E. Branişte, Lit. gen., p. 143.

83 Eusebiu de Cezareea, Istoria eclesiastică, 5,23 (1), PSB, 13, p. 125

84 Ibidem, 5 24, 1-7

85 Eusebiu de Cezareea, Istoria eclesiastică, 5,23

86 E. Branişte, Lit. gen., p. 146.

87 ample detalii vezi la T. Talley, Le origini…, pp. 66-75; E. Branişte, Lit. gen., p. 148

88 Tertulian, De oratione, apud T. Talley, op. cit. p. 71.

89 Însemnările de călătorie a pelerinei Egeria, trad. M. Branişte, în “Mitropolia Olteniei”, nr. 4-6/1982, pp. 225-384

90 Eusebiu de Cezareea, Viaţa lui Constantin, IV,64 (1), în PSB 14

91 T. Talley, Le origini…, p. 77.

92 Paul Devos, Egerie a Betleem. Le 40e jour apres Paquea a Jerusalem en 383, în «Analecta Bollandiana 86 (1968) pp. 87-108, apud T. Talley, op.cit. p. 78

93 J. Danielou, Gregoire de Nisse et l’origine de la fete de l’Ascension, , în «Kyriakon: Festschrift Johannes Quasten», II, Munster i. W. 1970, pp. 663-666, apud T. Talley, op. cit. p. 77.

94 Apud E. Branişte, Lit. gen., p. 148.

95 T. Talley, op.cit., p. 174

96 E. Branişte, Lit. gen., p.130.

97 Nichifor Calist, Ist. Bis. VIII, 6, apud E. Branişte, Lit. gen., p. 131

98 T. Talley, Le origini…, p.88

99 Astfel, în scrierile lui Ippolit (Comentariu la Daniel, 4, 23) este menţionată ca dată a Naşterii Domnului, 25 Dec. La sfârşitul sec. XIX autenticitatea şi integritatea acestei scrieri a lui Ippolit este pusă sub semnul întrebării de A. Hilgenfeld şi mai apoi de Louis Duchesne care consideră cartea a VI di Comentariu o interpolare ulterioară. O părere care s-a bucurat de o oarecare atenţie a fost lansată de Gottfried Brunner în 1936 şi preluată de Hans Leitzman. Aceştia plecând de la o predică la Epifanie a lui Augustin, în care face menţiunea că donatiştii nu au vrut să prăznuiască Epifania cu întreaga Biserică, au fixat originea acestei sărbători în jurul anului 300, în Biserica Africii de Nord. (pentru detalii vezi T. Talley, op.cit. p. 87-89.

100 Schmemann consideră că au fost sfinţite trei biserici. cf. Introducere …, p. 246.

101 Ibidem, p. 246.

102 apud E. Branişte, Lit. Gen. Vol 1

103 Excepţie de la această regulă face Sf. Ioan Botezătorul, precum şi sfinţii la care s-au înscris în calendare (sinaxare) şi zilele aflării sau strămutării moaştelor lor

104 Cinstirea Maicii Domnului a fost exprimată mai întâi în forma zilelor de sărbătoare suplimentare. Sărbătoarea Soborului Prea Sfintei Fecioare trebuie privită ca prima dintre aceste zile, legată în mod direct de Naşterea lui Hristos (şi, prin analogie, de comemorarea Sfântului Ioan Botezătorul, după sărbătoarea Botezului Domnului nostru). Aceasta era încă legată de structura generală a ciclului, ocupând un loc precis şi logic în acesta. În Apus a existat o dezvoltare paralelă a sărbătorii Natale Sanctae Mariae din 1 ianuarie, menţionată în foarte multe texte liturgice vechi. În Răsărit – în tradiţia siriană – ultimile două duminici dinaintea Crăciunului au fost numite “Duminicile Bunei Vestiri”, dedicate una pomenirii Maicii lui Dumnezeu şi cealaltă, pomenirii Sfântului Ioan Botezătorul. Toate acestea indică legătura străveche dintre cinstirea Maicii lui Dumnezeu şi ciclul Naşterii Domnului. Această legătură a fost slăbită ulterior, astfel încât ideea de zi de sărbătoare a fost izolată de structura generală a anului liturgic. Ciclul actual al marilor sărbători mariologice nu poate fi numit cu adevărat un ciclu. Datele acestor sărbători sunt întâmplătoare, cu excepţia Bunei Vestiri – care are o legătură pur artificială cu ciclul Naşterii Domnului (nouă luni înaintea Crăciunului).» Al. Schmemann, Introducere …, p. 246

105 «(Hotărâm) că creştinii nu trebuie să părăsească biserica lui Dumnezeu şi să meargă ca să invoce pe îngeri şi să facă adunări, care sunt oprite. Dacă deci cineva va fi aflat dedându-se la această idolatrie disimulată, să fie anatema, că a părăsit pe Domnul nostru Iisus Hristos şi a venit la idolatrie»; CBO, II, 1, p. 107

106 În unele Tipice şi sinaxare locale mai vechi, sărbătoarea comună a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil era fixată miercuri după Cincizecime (vezi A. Dmitrievski, Descrierea manuscriselor …, t. I, p. 50). Vezi şi K. Lübek, Zur ältesten Verehrung des heiligen Michael in Konstantinopol, în Histor, Jahrbuch, 26 (1905), 773-783, apud E. Branişte, Lit. Gen. Vol 1.

107 Vezi Eusebiu, Viaţa lui Constantin I, 28 ş.u.

108 Peregrinatio ad Loca Sancta, cap. 37,48 şi 49

109 Vezi Constituţiile apostolice (VIII,33; «Ziua lui Ştefan, întâiul martir, şi a celorlalţi sfinţi martiri, care au ţinut mai mult la Hristos ca la viaţa lor, să o serbeze (robii)». Vezi şi Cuv. de laudă la Sf. Ştefan, de Asterie, episcopul Amasiei (sec. IV-V), în Omilii şi Predici, trad. de Pr. D. Fecioru, p. 221 ş.u. Vezi şi la 2 august, pomenirea strămutării moaştelor sfântului, de la Ierusalim la Constantinopol, în anul 415 (Mineiul pe august, ziua 2, la Sinaxar)

110 E. Branişte, Sfinţii Trei Ierarhi în cultul creştin, în rev. BOR, an 1958, nr. 1-2 şi Pr.Prof. Gh. Moisescu, Sfinţii Trei Ierarhi în Biserica Românească, în rev. Ort., an 1960, nr. 1, p. 3-33

111 S. Baştovoi, Între Freud şi Hristos, Marineasa 2001

112 V. Băncilă, Duhul sărbătorii, Anastasia 1998.

113 Rene Remond, Religie şi societate în Europa, Polirom 2003.

114 R. Remond, op.cit., p. 222.