I. Introducere în studiul Liturgicii Ce este Liturgica?

a. Timpul ca realitate cosmică

Înainte de toate, timpul este o realitate cosmică uşor de constatat.

Întoarcerea Pământului în jurul Soarelui (sau a Soarelui în jurul Pământului aşa cum li se părea celor din vechime), este elementul cel mai uşor sesizabil în «povestea timpului». Ciclicitatea acestei realităţi cosmice dă existenţei, fiinţei umane conştiente, un ritm pe care noi îl numim timp: - din zi în zi, din oră în oră, dimineaţa-seara, primăvară-vară-toamnă-iarnă. Alături de acest ritm solar, omul a identificat şi un alt ritm, mai scurt, al lunii: de la discul rotund şi galben, la jumătăţi şi sferturi…şi apoi ciclul se relua din nou, într-o întoarcere fără sfârşit. În raport cu perisabilitatea lumii înconjurătoare aştrii au fost cei care păreau să-şi urmeze drumul imperturbabil şi fără riscul de dispărea. Din această cauză, omul şi-a legat ritmul vieţii de cel al stelelor: «Omul trăieşte cu stelele iar cursul soarelui şi al lunii penetrează întreaga sa existenţă».⁵⁹

Ambele ritmuri au creat unităţi de măsură pe care omul le-a folosit pentru a măsura restul de timp “până la” sau “de la” un anume eveniment (spiritual, biologic, agricol, social etc.) care, într-un fel sau altul, îi condiţionează existenţa.