2.1.2. Calendarul iulian
La baza calendarului folosit azi de ntreaga omenire stă calendarul introdus de către Iulius Caesar (100-44 î.H) la anul 46. Acesta afost alcătuit de astronomul alexandrin Sosigene, pe baza datelor ştiinţifice cunoscute de către astronomii alexandrini.
Cunoscând durata exactă a anului astronomic, Sosigene a stabilit mai întâi coincidenţa dintre anul civil cu cel astronomic (365 zile). Apoi, datorită împosibilităţii practice de a atribui cele 5 ore, 48 de min. şi 46 de sec. vreunei zile, Sosigene a introdus la fiecare patru ani o zi în plus. Aceşti ani au fost numiţi ani bisecţi.
Totodată Sosigene a păstrat pe mai departe împărţirea anului în 12 luni, dar aceste diviziuni sunt cu totul şi cu totul arbitrare întrucât nu mai corespund evoluţiei exacte a lunii. Astfel în tim ce unele luni au 30 de zile altele au 31 iar luna februarie are doar 28 de zile. Fiind luna cea mai scurtă ei i se adaugă în anii bisecţi câte o zi.
In calendarul iuian coincidinţa dintre anul civil şi cel astronomic era dată de echinocţiu (aequus “egal”+nox, -tis “noapte”) care era stabilit atunci la 24 martie. Din vechiul calendar roman sau păstrat atât denumirile lunilor cât şi ale zilelor săptămânii. (Excepţie face sâmbăta a cărei provenienţă este ebraică).
Calendarul iulian a fost întrebuinţat în lumea creştină până în anul 1582 când a fost corectat de cel gregorian.
Dostları ilə paylaş: | 
