Apărând ca o consecinţă a mutării Naşterii Domnului de la 6 ian. la 25 dec. Tăierea împrejur este sărbătorită în Răsărit în sec. IV-V iar în apus abia în sec. VI şi apare ca o reflectare a evenimentelor legate cronologic de împlinirea Legii vechi, când, la opt zile după naştere, Mântuitorul a fost tăiat împrejur. Se pare totuşi că sărbătoarea a apărut şi ca o contramăsură la pleiada de sărbători păgâne şi imorale legate de data de 1 ian. şi care nu au dispărut cu totul nici în sec. VII astfel că sin. Quinisext se vede nevoit să ia măsuri aspre (can.62). Din această cauză, mai întâi creştinii au cinstit această zi cu post şi ajun, tocmai ca o contramăsură la orgiile şi beţiile din această noapte în lumea păgână. Odată cu dispariţia păgânismului sărbătoarea a renunţat la aspectul trist al sărbătorii şi la post, adăugând încă din sec. IV-V şi o semnificaţie legată de pomenirea morţii Sfântului Vasile cel Mare.
