4.3. 9. Întâmpinarea Domnului (2 februarie)
Această sărbătoare este tot în strânsă legătură cu data Naşterii Domnului. Ea corespunde obiceiului a aduce jertfe de curăţire pentru mama pruncului la plinirea celor 40 de zile de „necurăţie” prescrise de Legea veche. Acest aspect al „curăţirii” Fecioarei este central în celebrarea Bisericii Apusene, pe când în răsărit accentul cade pe persoana Domnului, de aceea sărbătoarea est numită în Răsărit Întâmpinarea Domnului.
Deşii vechimea acestei sărbători nu poate fi la fel cu celelalte praznice, şi nici nu este menţionată în Constituţiile Apostolice sau Testamentum Domini, totuşi Jurnalul Egeriei o pomeneşte ca A patruzecia zi de la Epifanie (Quadragesimae de Epiphania) şi prăznuită la 14 feb. (Naşterea era prăznuită încă la 6 ian.). în Apus această sărbătoare este pusă în opoziţie cu Lupercaliile, sărbătoare păgână care avea în centru lustraţii şi procesiuni. Generalizarea acestei sărbători îl determină pe împăratul Justinian să fixeze data sărbătorii la 40 de zile după Crăciun (la anul 534), care era acum sărbătorit la 25 dec. Motivul acestei decizii, pare să fi fost o epidemie care bântuia capitala şi împrejurimile de mai multă vreme, iar în această zi (2 feb.) împăratul ar fi dispus slujbe şi procesiuni pentru ajutor din partea lui Dumnezeu.
Biserica Armeană prăznuieşte acest eveniment tot la 14 feb. ca în vechime.
Dostları ilə paylaş: |
