* vitele europene, în special caii şi calmi pentru transport şi area pământului, continentul american nu s-ar fi putut dezvolta cu tea aJ gare a făcut-o.” Cambridge Economic History of Europe, IV p. 276-
109 Braudel vorbeşte despre „foamea de lemn”, referindu-se la e ^„e ale Italiei. „Flotele mediteraneene s-au obişnuit, treptat, să îh alte locuri ceea ce nu puteau găsi îh pădurile proprii. Lemnul
^rdic sosea îh Sevilla îh vase pline ochi cu sc&iduri şi bârne”. La
Miditerranee, I, p. 131.
Vezi Frederic Lane: „Când pentru prima dată a fost clar recunoscută -prizarea lemnului de stejar -îh a doua jumătate a secolului al XV-lea-criza părea a fi fost proprie numai Veneţiei. Cel puţin raguzanii şi bascii au avut un stoc suficient de abundent astfel îhcât concurenţa lor a fost resimţită sever. Spre sfârşitul secolului al XVI-lea lipsa lemnului de stejar pare a fi fost generală îh toate ţările mediteraneene”. „Venetian Shipping During the Commercial Revolution”, fii Venice and History, Johns Hopkins Press, Baltimore, Maryland, 1966, p. 21.
H. C. Darby face aceeaşi remarcă şi pentru Anglia: „Creşterea marinei comerciale engleze şi dezvoltarea forţei navale engleze începând din epoca Tudorilor a depins de o ofertă adecvată de lemn de stejar pentru carena corăbiilor, trunchiurile de pin pentru catarge, împreună cu acele „mairiale navale„ precum smoala şi gudronul, erau importate din ţările baltice.” „The Clearing of the Woodland în Europe”, îh William L. Thomas Jr., ed., Man's Role în Changing the Face of the Earth, Univ. Of Chicago Press, Chicago, Hlinois, 1956, p. 200.
110. Vezi Godinho, AnnalesES. C, V, p. 33.
111. Elementul cheie în procesul de obţinere a banilor metalici cu ie de bani simbolici este să produci monede cu valoare efectivă (ca î) mai scăzută (preferabil cu mult mai scăzută) decât valoarea lor etară. Totuşi Carlo Cipolla arată că acest procedeu n-a fost adoptat
¦n cazul monedelor mici îh Anglia până îh 1816 şi îh S. U. A. pâhă în 1853. VeziMoney. Prices, p. 27.
— Marc Bloch, Esquisse dune histoire monitaire de l'Europe, L*. Armând Colin, Paris, 1954, p. 50.
— Că nu totalitatea experţilor consultaţi de către capeţieni (monarhi în Franţa) au fost comercianţi, adesea iţi italieni, în acelaşi timp comercianţi la mare distanţă şi n *„ re8il°<„ |i ai notabilităţii i dl d f a du„ de către alte persoane private. Interesul în a r! F ^ monetării arendate era evident legat de profitul e util”atea publică. În acele cazuri m care regele însuşi
13. Majoritatea, dacă nu totalitatea experţilor consultaţi de către
¦unii caneti. (tm)-/. – – ¦
Manifestarea lor s-a reflectat fa comerţul cu zona Afl, – ¦ l planurile lui Henric Navigatorul Jl „. ^f Atlanticului de nord, fiului al XV-lea”. „Latin Îte^^Sr ' r <„*„* Speaas + Maurice Zeitlin, ed… Latin L?! *'„ „ James Fawcett, Greenwich, Connecticut, 1968 p 34 „/rm or Re^lution?
M^eligiaafostpretexmlcâtsicauzaacestorpersecutii „ târaa, aşa cum a remarcat cu multă vreme în IyrcaâaŞi mai [] egea cifrelor a acţionat de asemenea] îmnotv °rge Pariset-
^epocalui^doWcalXIV-lea^BMTL8^^0^ (tm) ^
120. Rid, C^^e EconoJcit%ieT'eJ-p-380-
— 303. „*”> °/^w/'c, IV, pp.
UI. Această autodefinire a avut desiimr n i”
Iberica. Vezi Charles Julian BishkoCâ. Î ^'^ „ Peninsula sud, dhd rapidă, câhd mai lentă rârx^it ^ de &a' simplu o ffiadă a luptei mi^rr/S^11”10!
— N„au – r repoblacion medievală, sau o recolonizam. D' „* Pnmul „ Castilian as Plainsman: The M*^1,”. Pe^ulei Iberice„., and Extremadura”, f
122. Chaunu,. SeW/e, VIU (1) p 60
Lisabonei pihă i -Patul nordic al Marocului „gur ă te nuS solstiâiului de vară
&* î=„ revQlufii
P^ fi, 1381, a L Lnou
CV
IV, 1949? Trad= în L 44-59.
— Economic
7 denuercs siecles du
I
Si
Giuffre-Ed., Milano, 1962, pp. 437-476. El subliniază că deja în 13Q I exita o „naţiune” portugheză la Bniges şi că bunurile erau transport” pe vase portugheze (vezi p. 451). Vezi Godinho, L'âcono^ portugaise, p. 37. 1
I
125. K. M Panikkar relevă dorinţa Genovei de a acapara c cu India îhcepâhd cu secolul al XUI-lea., Jn cele din urmă, prin Spanj, şi Portugalia, genovezii au fost în stare să străpungă monopou veneţian şi blocada musulmană…” Asia and Western Dominance, Al) e & Unwin, Londra, 1953, pp. 26-27. Chiar dacă această explicare, declinului monopolului veneţian este prea simplă, cum vom vedea &, capitolul 6, Panikkar are dreptate câhd relevă dorinţa persistenil a genovezilorân această privinţă.
126. Charles Verlinden,. Italian Influence în Iberian Colonization” în Hispanic American Historical REview, XXXITT, 2, mai 1953, p. 199'
127. /6id, p.200.
^mi. „. Jsaipino. Milano, 1957, p. 718.
129. Verlinden, Hispanic American Historical Review, p. 205. Vea şi Charles Verlinden, „La colonie italienne de Lisbonne et le deVeloppement de l'economie mLtropolitaine et coloniale portugaise” Studii în onore di Armando Sapori. Istituto Edit. Cisalpino, Milano 1957, Lpp. 615-628.
130. Rau, Studii în onore di Armando Sapori, p. 718.
131. Ibid., p. 719, sublinierile noastre.
132. „Crearea unei pieţe interne [în Portugalia] a atins punctul său de vârf şi a resimţit primele sale limitări brutale în secolul al XlV-lea.
Faptul că Portugalia a aparţinut unei zone islamice bogate explica probabil de ce şi-a menţinut comerţul la un nivel de activitate destul de ridicat, mai înalt decâl acela al Europei occidentale, comerţ în care as predominat plăţile în bani… Astfel s-a uitunplat că jărăniinea, dezrădăcinată, revoltâhdu-se contra violenţei crescâhde a exploatării feudale, ruinată de scăderea puterii de cumpărare a banilor, atrasă de oraşele mari de pe coastă, a contribuit la îmbogăţirea acestor oraşe comerciale şi la extinderea comerţului.” J. G. DaSilva.
JL'autoconsommation au Portugal (XVT-XX0 siecles) „, Annales
ES. C, XXIV, 2, martie-apr., 1969, p. 252. Sublinierile noastre.
133. „Un factor important care a contribuit [la determinarea poapa de leader al Portugaliei] a fost faptul că ui tot cursul secolului al X V-W Portugalia a fost un regat unit, lipsit de discordii civile; în vreme * Franţa a fost hărţuită de ultimele faze ale Războiului de o sută de ai” -1415 a fost dau bătăliei de la Azincourt şi a luării Ceute; [de cart portughezi]- şi de rivalitatea cu Burgundia; Anglia, de lupta cu Fraflp fi de Războiul Rozelor; iar Spania şi Italia de convulsiile dinastice f alte convulsii interne.” CJR. Boxer, Four Centuries of Portugf' Expansion, 1415-1825, Wits watersrand. Univ. Press, JohannesblDSl 1961, p. 6.
, cub feudalism, un stat era, într-un anume sens, proprietatea
— A unui rege în acelaşi mod în care fieful era proprietatea privată dului Regii şi vasalii lor au folosit extinderea curţilor, cultivarea
¦I turilor şi cuceririle armate ca acţiuni aducătoare de profit. Mai o mare parte din spiritul şi formele juridice ale feudalismului au tiliza'e pe scară mare, m cadrul expansiunii oceanice.” Frederic C.
Force and Enterprise în the Creation of Oceanic Commerce”, în
V ic'e'in History, Johns Hopkins Press, Baltimore, Maryland, 1966, pp.
135. Vezi Fernand BraudeL Civilisation matirielle et capitalisme, P' 2136. Chaunu, Seville, VEI, (1), p. 50.
137. Lynn White Jr., „What Accelerated Technological Progress în the Western Middle Ages?” în A. C. Crombie, ed., Scientific Change, Basic Books, New York, 1963, p. 277.
138. „Factorul cheie care contribuie la inovajie într-o comunitate este inovaţia anterioară. Aplicâhd această ipoteză la Evul Mediu ca întreg, va apare cu claritate că, mtr-o anumită măsură, originalitatea mai mare a Occidentului este legată de faptul că creştinătatea latină a fost cu mult mai profund zguduită decât a fost vreodată Răsăritul [Bizanţul şi
Islamul] de valurile succesive ale invaziilor barbare, desfăşurate, cu întreruperi, din secolul al IlI-lea pteă în secolul al X-lea… Occidentul…
Reprezenta o societate amorfă, gata de a primi tiparele unor forme noi
El a fost, în mod special, deschis la schimbare şi permeabil la ea.” Ibid., p. 282.
139. Carlo Cipolla, Guns and Sails în the Early Phase of European
Expansion, 1400-1700, Collins, Londra, 1965, pp. 106-107.
140. Vezi Joseph Needham, „Commentary on Lynn White Jr., 'What accelerated Technological Change în the Western Middle
Ages?”', în A. C. Crombie, ed., Scientific Change, Basic Books, New
York, 1963a, p. 32.
141. Joseph Needham, „Poverties and Triumph of Chinese aitific Tradition”, în Crombie, ed., Scientific Change, Basic Books, New York, 1963b, p. 139 (sublinierile ne aparţin).
42. Vezi Boies Penrose, Travel and Discovery în the Renaissance, 1620, Harvard Univ. Press, Cambridge, Massachusetts, 1952, pp.
^ Vezi Joseph Needham, „The Chinese Contribution to Vessel ol, Scientia, XCVI, 99, mai 1961, pp. 165-167. Câhd Needham a
* acest studiu la cel de-al cincilea Colocviu Internaţional de „ntimă, el a fost, în mod deosebit, chestionat de către W. G. L.
(. Jprun&iri^ra posibilităţii unei invenţii independente. A răspuns
¦Şi îndoielile, deşi, cum spunea, există o dificultate inerentă
1 unei demonstraţii negative. Vezi „Discussion de la londeM. Needham”, m Joseph Needham, „Les contribution „VernatioJti *, „ de 80uvernw Ies navires”, al 5-lea Colloque d'tetoire maritime, lisabona, 1960. Paris, 1966, pp.
144. Vezi William Willetts, „The Maritime Adventures of the Q ¦
Eunuch Ho”, în Colin Jack-Hinton, ed., Papers on Early South &?;
Asian History, Journal of South-east Asian History, Singapore 1954
38. ' lP
145.,. Pe la 1405, eunucul amiral Cheng Ho a plecat cu o floti jţ, jonci oceanice şi a vizitat multe părţi ale mărilor sudice… În CurM următorilor 30 de ani au avut loc şapte asemenea expediţii caiţ 4 fiecare dată s-au întors cu o bogată informape referitoare la druniurj] maritime şi la zonele geografice şi cu mari cantităţi de produse d insule şi din India… Raţiunile acestor expediţii nu sâht cunoscute posibil să fi vizat o contrabalansare a comerţului străin care încetase se mai face pe uscat, pe vechile drumuri, ori o sporire a grandorii curii imperiale, sau chiar, aşa cm arată analele oficiale, căutarea nepotului„ predecesorului împăratului (care, în realitate, dispăruse îh mod secret dâhdu-se drept călugăr budist, fiind găsit mulţi ani după aceea, într-unu] dintre regimurile următoare). În orice caz ele au încetat tot atâl de brusc pe cât începuseră, din nou din motive care astăzi sunt obscure. Fie ci j existat ori nu vreun conflict între eunuci şi birocrap'a confuciană, cert este că deznodămâhtul a fost trecerea fii nuna arabilor şi a portughezilor a comerţului pe Oceanul Indian.” Joseph Needham, Science ani Civilization în China, I, Cambridge Univ. Press, Londra şi New York, 1954, pp. 134-144.
146. T'ien-TsS Chang, Sino-Portuguese Trade From 1514 101644, Brill, Leiden, Olanda, 1934, p. 30.
147. „Se poate pune întrebarea care au fost rezultatele practice ale acestor uimitoare expedipi, îh care au fost utilizate sute de jonci oceanice şi mai multe zeci de mii de oameni? Răspunsul pe scurt ar putea fi: absolut nici un rezultat Chinezii dinastiei Ming nu erau constructori de imperii. Sfătuitorii lor politici, mvăţapi brahmani, ignorau ororile unei real-politik inseparabil legate de un regim colonial
Ei n-aveau sensul misiunii, n-aveau ideea de Sturm undDrang. Teoretic
Fiul Cerului conducea întreaga lume t'ien hsia, „totul de sub cer”, 51 trimişii săi considerau suficient să se arate barbarilor fără neam I„ hotarul lumii civilizate, pentru a deschide porple unui mileniu stimulat de prezenţa senină a Fiului Cerului pe Tron.” Willets, Papers on Early
South-east Asian History, pp. 30-31.
148. Ibid. P. 37.
149. Ibid., p. 38.
150. Vezi G. F. Hudson, Europe and China Arnold, Londra, 1931.
P. 197. E posibil să fi fost rezultatul unei deplasări de populape spre nord? „Această analiză regională arată că pierderea de popuWPc suferită de China de Sud [ui timpul dinastiei Ming] (12 mili”^ excluzmd Nanking-ul) a fost aproape integral echilibrată de sporul populape în nordul Chinei (9 milioane) şi în vestul şi sud-vestul Cnu*
(3 milioane) „, Otto B. van derSprenkel, „Population Statistics of M”18
China”, Bulletin qfthe SOAS, XV, partea a 2-a, 1953, p. 306.
151. „Lucrarea de fortificare a coastei filtre râurile Yangzi şi P”*.
Fost comparată de istoricii chinezi contemporani cu construcp* M81„ fata invadatorilor tătari din nord. Aceasta a fost o evidentă dar necesitatea păstrării costisitoarelor apărări de coastă eXa^6 înfrunta aceste incursiuni cronice a fost neîndoielnic o presiune ' supra visteriei şi e posibil… Să fi contribuit la abandonarea s expediţii maritime chineze îh Oceanul Indian [p. 126].” C. R.
The Chrisiian Century în Japan, Univ. Of California Press, nerkeley. L967, P-7.
Feorge Sansom, privind fenomenul din punctul de vedere japonez, o paralelă europeană sugestivă. „Este neîndoielnic că atât China cât f reea au suferit de pe urma năvălirilor prădalnice ale acelor Wako… Jrea a fost în parte aceea a chinezilor, pentru că s-au opus ertului exterior, pe câhd autorităţile japoneze ar fi fost îhcântate să promoveze comerţul legal. Dar acestea au fost şi motivele pentru care Bakufu [autorităţile japoneze centrale] a şovăit să meargă la extrem suprinuhd pirateria. Nu era cu totul convins îh legătură cu intenţiile pacificatoare ale chinezilor, considerihd liderii piraţi probabil cam cum îl considera regina Elisabeta pe Sir Francis Drake -fie ca pe un corsar, fie ca pe un căpitan'de marină, după împrejurări. Mai mult încă, acţiunea contra piraţilor depindea de controlul pe care-1 exercita Bakufu asupra comandanţilor de armată din vest, or înainte de 1400 Yoshimitsu nu avea încă o putere consolidată”. A History of Japan, voi. N, 1334-1615, Stanford Univ. Press, Stanford, California, 1961, pp. 177-178.
152. „Este uimitor rolul semnificativ pe care l-au jucat chinezii îh arhipelagul [indonezian] îh secolul al XlV-lea… Pe măsură ce hegemonia comerţului din acest ocean a trecut în mnnile musulmanilor, corăbiile chineze au început să dispară. Există probabil o legătură aia…” M. A. Meilink-Hoelofsz, Asian Trade and European Influence în tke Indonesian Archipelago between 1500 and about 1630, Nijhoff, Haga, 1962, pp.25,74.
153. Vezi R. Servoise, „Les relations entre Chine et 1'Afrique au
XV° siede”, Le mois en Afrique, nr. 6, iunie 1966, pp. 30-45.
154. Channu. L'expansioneurope'enne, p. 335.
155. Ibid., p. 336.
156. Lbid., p. 338-339.
Ş7- „Perioada Ming, odată zdrobită puterea mongolilor, pare să fi ascut o puternică reacţie contra acestor condiţii apăsătoare din a sudului suprapopulat.” Bulletin of the SOAS, XV, Van der
*el, p. 308. Să observăm că Van der Sprenkel, în contrast cu
U. Soni c°nsideră ameninţarea în scădere a mongolilor drept factor 'Pljcauv al deplasării accentelor spre nord.
New glosarul la Max Weber, The Religion of China, Free Press, Unei °*'. 1951. Hans Gerth scrie: „Prebendă: Drept al posesorului biseri „ e a ^ recompensat cu terenuri aparţinând statului sau sau din alte venituri publice”. Weber denumeşte un asemenea
Personal d °^e Prebendia^- Un sistem social politic bazat pe un
305]. Eri ţj>re') e^diari este numit de către Weber „prebendalism” [p.
Olf discută diferenţele dintre un domeniu patrimonial (sau „feudal”) şi un domeniu prebendial din perspectiva înţelesurilor pe C acestea le au pentru ţărani în lucrarea sa Peasants, Prentice-H Englewood Cliffs, New Jersey, 1966, pp. 50-52.
159. Weber, Religion of India, pp.70-71.
160. Joseph R. Levenson, ed., European Expansion and
Counter-Expansion of Asia, 1300-1600, Prentice-Hall, Cliffs, New Jersey, 1967, pp. 131-132.
161. Weber, Religion of China, p. 61-62. Sublinierile noastre.
162. Owen Laoimore arată cum anume a funcţionat o asemene relaţie tributală a Manciuriei faţa de China epocii Ming, în secolul al
XVI-lea: în perioada de declin a epocii Ming, „misiunile de tribul” primite la curte au devenit o metodă de a profita de pe urma chinezilor „încasatorii fiscali” (Tributebearers) soseau cu alaiuri de sute de persoane pe cheltuiala autorităţilor chineze, ceea ce a umflat importanţa lor politică. În acelaşi timp, aceştia aduceau bunuri „netributale” pentru comerţ, care scădeau profiturile comercianţilor chinezi de frontieră”, Inner Asian Frontiers of China, a 2-a ediţie, Capitol Publishing Co. and
American Geographical Society, Irvington-on-Hudson, New York,
1940, p. 124. Să comparăm acest aranjament politic autodistructiv cu colonialismul deschis pe care Portugalia şi alte ţări europene l-au practicat asupra barbarilor de peste mări, ceea ce Weber a numit „capitalism prădalnic”. Ibid., p. 135.
163. Cipolla, Guns andSails, p. 117.
164. William Theodore de Bary, ed.,. Jntroduction”, în Seif and
Society în Ming Thought, Columbia Univ. Press, New York, 1970, p.
24. El dezvoltă mai departe această temă în studiul său din acelaşi volum, intitulat: „Individualism and Humanism în Late Ming Thought”: „Un tip de gândire individualistă cu trăsături surprinzător de modeme a luat naştere în secolul al XVI-lea, în conjuncţie cu forţe sociale şi culturale tot mai largi, dintr-o mişcare liberală şi umanistă în cadrul şcolii Wang Yang-ming. Astfel, confucianismul, deşi tradiţie dominanta şi, din punctul de vedere modem, tip de sistem autoritar, s-a dovedit capabil să îndeplinească oarecum aceeaşi funcţie ca şi creştinismul medival pentru afirmarea individualismului occidental” (p. 233).
165. „Insurecţia care a gonit dinasita mongolă Yuan de la tron n
1368, şi venirea la putere a dinastiei Ming au fost reacţii naţionale chineze contra barbarilor„. Roland Mousnier, Les XVI” el XVII1 siecles, voi. IV din Histoire generale des Civilisations, Presses Universilaires de
France, Paris, 1954, p. 520.
166. Lbid., pp. 527-528.
EXHAVSTIS VENIS METAIA. ICIS II conficicndo faccharo operam dare debent.
| quam illx menim,. *.
— J chaiifcras cannas commmuimt, ad faccharum coqucnaum„…LUL.,”.
M^J'^P fterio ctiamnum hodje magna cx parte oceupantur. >iam cum ca Intuia humida fit & cakdi, minima negotio iiccharifcr* cinnac fmc arundincs fucctertunt; cxquibus comulis, deinde 'a Icbetn conicâis, & dccoftis, poftremum ritc rcpurgatis 6c în Taccharum concrctis, magnum quxdum facere folcnt. Vtuntur prxtcrca iftotnm Nigritatum
IstoWndu-se zăcămintele meţaJice de lucru în producţia „JiaruJu… A^ fabrică de zahăr din Hispaniolaa fost parte a unei serii Începute de l^ flamand, cunoscută sub titlul Je Jf celebrând „descoperirea” Indulor de f m 1595 ca grinationum, Vest
: ~ „ftwnilis armentis. & fchquis rebus adminiftrandis
Capitolul II
NOUA DIVIZIUNE EUROPEANĂ A MUNCII c. 1450-1640
Economia europeană mondială bazată pe modul capitalist de producţie a apărut în secolul al XlV-lea. Cel mai curios aspect al acestei perioade timpurii este că agenjii capitalişti nu şi-au etalat mobilurile în faţa lumii Ideologia dominantă n-a fost aceea a întreprinderii libere, nici chiar aceea a individualismului ori a ştiinţei, a naturalismului sau a naţionalismului. Va mai (rece o vreme până când, prin secolele al XVHI-lea sau al XK-lea, acestea se vor maturiza ca viziuni asupra lumii. În măsura în care o ideologie părea să predomine, aceasta a fost aceea a statismului, a acelei raison d'etat. De ce a trebuit ca, un fenomen care nu cunoştea frontiere, precum capitalismul, să fie sprijinit de fenomenul dezvoltării unor state puternice? Aceasta este o întrebare la care nu se poate da un singur răspuns. Nu este vorba însă de nici un paradox; ba dimpotrivă. Caracteristica distinctivă a unei economii mondiale capitaliste este câ deciziile economice sunt orientate în primul rând sptf arena economiei mondiale, pe când deciziile politice sini prioritar orientate spre structuri de dimensiuni mai redu# care dispun de control juridic, statele (naţiuni-s„' oraşe-state, imperii), în cadrul economiei mondiale. Această dublă orientare, această „distincţie”, Wr vrem, dintre economic şi politic, este sursa confuzie1? Mistificării cu privire la determinarea adecvata grupurilor, respectiv cu manifestările rezonabil '
IO” onale ale interesului de grup. Întrucât, totuşi, deciziile omice şi politice nu pot fi în mod semnificativ discutate separat apar serioase probleme de ciate sau discutate separat, apar serioase probleme de Le vom aborda, încercând să le tratăm Insecutiv, sugerând înlănţuirea, şi pledând pe lângă itor să se abţină de la orice evaluări până când va iispune de întregul probelor în sinteza lor. Cu premeditare, ori altfel, vom încălca de mai multe ori, fără ndoială, propria noastră regulă de prezentare succesivă, (jar aceasta va rămâne totuşi principiul nostru organic de prezentare. Dacă vom crea impresia că abordăm sistemele mai mari ca expresie a capitalismului şi pe cele mici ca expresie a statismului (sau, ca să folosim o terminologie curentă la modă, a dezvoltării naţionale), precizăm că niciodată nu am negat caracterul unitar al dezvoltării istorice concrete. Statele nu se dezvoltă şi nu pot fi înţelese în afara contextului dezvoltării sistemului mondial.
Acelaşi lucru este valabil şi în legătură cu clasele sociale şi grupările etnice (naţionale, religioase). Acestea, de asemenea, s-au format social în cadrul statelor şi în lăuntml sistemului mondial, simultan şi deseori în moduri contradictorii. Ele sunt o funcţie a organizării sociale a epocii. Sistemul modern de clase începe să ia naştere în secolul al X Vl-lea.
Care este, totuşi, intervalul ce cuprinde secolul al
Ilea? O întrebare deloc uşoară, dacă repHem că secolele istorice nu sunt în mod necesar cronologice. În ceasta chestiune n-am altceva mai bun de făcut decât să
Lept opinia lui RBraudel, adt datorită trăiniciei icepţiei pe care este bazată, cât şi deoarece ea pare a se tnvi foarte bine cu informaţiile pe care le-am cules.
Braudel afirmă: „Sunt sceptic… În legătură cu un secol al XVI-lea kspre care nu se specifică dacă este unul, ori sunt > multe despre care unii dau de înţeles că reprezintă o unitate. Eu văd secolul „nostru” divizat n două, aşa cum 1- au văzut Lucien Febvre şi ^arcabilul meu profesor Henri Haiiser, un prim 550 mcepând de pe la 1450 şi încheindu-se pe la Hi^-j (tm). A! Doilea începând în acest moment şi
Variază în perspectiva naţională din care este privit
VoluS deosebesc, vtuc era, c
— A^ucsia lui F. Braudel, „vastă dar fragilă”2. Ouf' ~
Dostları ilə paylaş: |