Initierea si Administrarea Micilor Afaceri
Yüklə 0,96 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Criterii de alegere a formei juridice de desfăşurare a ativităţii antreprenoriale
- 14.2. Forme juridice de defăşurare activităţii antreprenoriale
- 14.2.2 . Societăţi comerciale
- - comanditaţi
- Societatea în nume colectiv.
- Societatea în comandită simplă.
- d. Societatea în comandită pe acţiuni
- Societatea cu răspundere limitată.
- Procedura de înregistrare şi autorizare a funcţionării
- Întrebări recapitulative
CAPITOLUL XIVALEGEREA FORMEI JURIDICE DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII Obiectivele capitolului În acest capitol sunt prezentate avantajele şi dezavantajele formelor juridice de desfăşurare a activităţii antreprenoriale în România. După parcurgerea acestui capitol veţi cunoaşte:
Dacă viitorul întreprinzător s-a decis să iniţieze o afacere, atunci el trebuie să aleagă cea mai potrivită formă de societate comercială. Fiecare dintre aceste forme are atât avantaje cât şi dezavantaje. Întreprinzătorul trebuie să se bazeze în alegerea sa pe o analiză atentă a tuturor aspectelor pro şi contra ale fiecărei forme juridice. 14.1. Criterii de alegere a formei juridice de desfăşurare a ativităţii antreprenoriale Pentru a determina forma juridică cea mai adecvată condiţiilor sale specifice, întreprinzătorul trebuie să aibă în vedere următoarele criterii de alegere: - suma de bani necesară iniţierii afacerii şi a modului ei de obţinere; - calificarea specială şi competenţa pe care o are şi care îl vor ajuta în derularea cu succes a afacerii; - experienţa pe care o are în sfera de activitate a afacerii; - perspectiva de dezvoltare a afacerii şi talentul managerial al întreprinzătorului; - cota-parte din capitalul social care doreşte să o deţină şi, implicit participarea la luarea deciziilor şi împărţirea profiturilor; - taxele necesare iniţierii afacerii şi procedurii de constituire şi impozitele ce trebuie plătite; - protejarea bunurilor personale de creditorii afacerii; - responsabilitatea pe care înţelege să şi-o asume în caz de faliment; - măsura în care doreşte ca afacerea să continue în caz de incapacitate sau chiar de moarte; - dorinţa de a fi unic întreprinzător sau asocierea cu alte persoane; - dacă îl satisface obţinerea de profit din banii investiţi, fără a participa la luarea deciziilor; - răbdarea şi dispoziţia pe care o are pentru elaborarea unei documentaţii birocratice necesare iniţierii şi derulării unei afaceri de o relativ mai mare anvergură. Grafic, procesul de alegere a celei mai corespunzătoare forme se societate comercială se prezintă în fig. 14.1. Întreprinzătorul potenţial trebuie să evalueze care dintre aceşti factori sunt cei mai importanţi în luarea deciziei sale. Dacă nu poate exista o formă ideală de formă juridică, poate exista totuşi o formă juridică cea mai potrivită pentru fiecare împrejurare specifică. De aceea, nu trebuie pur şi simplu copiat exemplul unui întreprinzător precedent, chiar din acelaşi domeniu, ci trebuie analizate toate aspectele menţionate şi a alege forma cea mai potrivită potenţialului întreprinzător. În fig. 14.2 este prezentată importanţa relativă a fiecărei forme de societate comercială, în România. - capital necesar şi modul de obţinere a acestuia; - profitul net estimat; - calificări şi competenţe speciale; - experienţa în afaceri; S.N.C. - perspectiva de dezvoltare; S.C.S. - cota-parte de participare la capitalul social; Forme juridice S.C.A. - taxele necesare; S.A. Caracteristicile - existenţa surselor suplimentare de venit; S.R.L. afacerii - responsabilitatea asumată în caz de faliment; - continuitatea afacerii în caz de forţă majoră; - obţinerea de bani fără a participa la luarea deciziilor; - răbdarea şi dispoziţia pentru elaborarea documentelor birocratice Fig. 14.1 Alegerea formei juridice în funcţie de caracteristicile afacerii
Fig. 14.2 Ponderea diferitelor forme de societate comercială 14.2. Forme juridice de defăşurare activităţii antreprenoriale Activitatea antreprenorială se poate desfăşura sub două forme: persoane fizice şi asociaţii familiale; societăţi comerciale. 14.2.1 Persoane fizice şi asociaţii familiale Cea mai simplă formă de manifestare a iniţiativei particulare în economie o constituie desfăşurarea activităţii ca persoane fizice sau în cadrul asociaţiei familiale. Persoanele fizice pot fi cetăţeni care au domiciliul în România sau în spaţiul european. Ei pot fi autorizaţi să desfăşoare o activitate independentă în baza Legii 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activitatea în mod independent,de către primărie, cu înregistrare ulterioară la Oficiul registrului comerţului, prin Biroul Unic. Nu au personalitate juridică. Asociaţiile familiale se pot înfiinţa la iniţiativa unei persoane fizice şi se constituie din membrii de familie ai acesteia (soţul, soţia şi copii acestora care au împlinit vârsta de 16 anil la data autorizasociaţiei familiale, precum şi rudele acestora până la gradul al patrulea). Nu au personalitate juridică. Avantajele acestei forme de desfăşurarea a activităţii economice sunt următoarele: Taxele de autorizare sunt mai puţine şi mai reduse. Filiera de autorizare fiind mai scurtă şi taxele aferente sunt mai reduse. Modalitatea de impozitare este diferită. Impozitul pe venituri este mai mic decât la societăţile comerciale, în special pentru venituile mici, impozitul aplicat pe venit oferind avantajul conducerii afacerii de comerciantul însuşi. Sistemul de evidenţă contabilă este în partidă simplă. Dezavantajele desfăşurării activităţii sub forma întreprinzătorilor individuali şi a a sociaţiilor familiale sunt: Răspunderea nelimitată (cu întreaga avere a comerciantului). Nu se pot angaja persoane cu contract individual de muncă. La asociaţiile familiale pot lucra numai membrii familiei cu gospodărie comună. Posibilităţi mai reduse de finanţare/creditare. Investitorii şi creditorii nu se implică prea uşor în activităţi cu aceste categorii, datorită posibilităţilor lor financiare reduse. Posibilităţi mai reduse de dezvoltare a activităţii. Datorită puterii lor financiare reduse şi dezvoltarea este mult îngreunată. Restricţii privind spaţiul folosit. Primăriile stabilesc categoriile de activităţi care nu pot fi autorizate în apartamente la bloc (cele producătoare de zgomot, noxe etc.). 14.2.2. Societăţi comerciale Se constituie ca persoane juridice, conform Legii nr. 31/1990 republicate, prin asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, pentru a efectua acte de comerţ. Societatea comercială dobândeşte personalitate juridică de la data înregistrării în Registrul comerţului. Societăţile comerciale se pot constitui în una din următoarele forme juridice : a) societate în nume colectiv (SNC); b) societate în comandită simplă (SCS); c) societate pe acţiuni (SA)
d) - societate în comandită pe acţiuni (SCA); e) - societate cu răspundere limitată (SRL). Societatea în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni se caracterizează prin existenţa a două categorii de asociaţi:
Filialele sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică ce se înfiinţează într-una din formele de societate enumerate mai sus. Filialele vor avea regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit. O societate comercială poate să deschidă în aceeaşi localitate cu sediul principal sau în alte localităţi, dezmembrăminte sub diferite forme: sucursale, depozite, magazine, agenţii etc. a. Societatea în nume colectiv. Societatea în nume colectiv este forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor. Alegerea partenerilor se face în primul rând în funcţie de calităţile şi interesele personale ale asociaţilor, de regulă, puţini la număr. Fiind o societate de persoane în care calităţile personale ale asociaţilor sunt factori hotărâtori pentru a se constitui şi funcţiona, societatea în nume colectiv realizează o concentrare redusă de capitaluri. Societatea în nume colectiv are atât avantaje cât şi dezavantaje.
Nu este stabilit prin legislaţie un capital minim obligatoriu. Societatea în nume colectiv nu are nici o restricţie legală privind nivelul capitalului necesar. Costuri mai mici de înregistrare. Posibilitatea utilizării sistemului simplificat de contabilitate şi a impozitării venitului, în cazul întrunirii condiţiilor legale pentru microîntreprinderi. Flexibilitate în organizare şi conducere. Datorită simplităţii ei şi numărului redus de persoane, societatea în nume colectiv poate suferi uşor modificări în sistemul de organizare şi conducere. Păstrarea secretului. Unicul partener sau uneori şi asociatul său pot păstra mai uşor secretul afacerii decât acolo unde mai multe persoane cunosc acest secret. Dezavantajele societăţii în nume colectiv sunt: Răspunderea solidară şi nemărginită. Răspunderea nelimitată presupune că întreprinzătorul este personal răspunzător de toate datoriile întreprinderii sale. În caz de faliment, sunt vândute toate activele firmei şi dacă acestea nu acoperă toate datoriile, îi pot fi vândute şi activele sale personale pentru a acoperi datoria. Falimentul afacerii este de fapt şi falimentul întreprinzătorilor. Accesibilitatea limitată de capital. Creşterea sau expasiunea societăţii necesită resurse financiare suplimentare. Totuşi, mulţi întreprinzători care aleg societatea în nume colectiv ca formă de societate comercială îşi folosesc, de regulă, aproape toţi banii în constituirea firmei şi adesea îşi pun drept garanţii bunurile personale. În aceste condiţii, întreprinzătorii care constituie o societate în nume colectiv vor reuşi să-şi dezvolte afacerea numai dacă au suficienţi bani, întrucât din împrumuturi există puţine şanse să-i obţină. Pregătirea profesională limitată. Întreprinzătorul care constituie o societate în nume colectiv poate să nu aibă cunoştinţe în toate domeniile de activitate pe care le presupune afacerea. Dacă întreprinzătorul are succes într-o afacere iniţială în care are experienţă, este tentat să-şi extindă afacerile şi în domenii la care nu se pricepe. În aceste condiţii, adesea va intra în încurcătură şi dacă mai este şi orgolios şi nu cere sau acceptă sfaturi, falimentul este iminent. b. Societatea în comandită simplă. Societatea în comandită simplă reprezintă forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; comanditarii răspund numai până la concurenţa aportului lor. Avantajele societăţii în comandită simplă sunt aceleaşi ca şi cele ale societăţii în nume colectiv, cu menţiunea că pentru a se constitui cea dintâi trebuie să aibă cel puţin doi asociaţi: comanditaţii care răspund solidar şi nemărginit şi comanditarii care au răspundere limitată la aportul social subscris. Aportul comanditarilor poate fi constituit în numerar, în natură sau în industrie (aportul pe care un asociat îl aduce prin sarcinile, munca şi cunoştinţele sale profesionale), în timp ce aportul comanditarilor poate fi numai în numerar sau natură.Având o responsabilitate limitată, comanditarii participă la beneficii, nu şi la conducerea societăţii. Dezavantajul esenţial al acestei forme de societate comercială este acela că asociatul comanditar nu are dreptul de a interveni direct în actele întreprinderii, pentru promovarea şi bunul mers al afacerilor, el fiind un simplu consilier al administratorului. c. Societatea pe acţiuni. Societatea pe acţiuni reprezintă forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acţionarii fiind obligaţi numai la plata acţiunilor lor. Această formă de societate comercială este cea mai complexă dintre toate formele de societăţi comerciale. Ea reprezintă o entitate distinctă de proprietarii acesteia şi poate angaja afaceri, încheia contracte, să stea în judecată şi să plătească taxe. Datorită acestei distincţii, proprietarii societăţii, denumiţi acţionari, pot să-şi vândă acţiunile lor fără a afecta derularea afacerilor. Societatea pe acţiuni are următoarele avantaje:
Durata potenţială de viaţă mai ridicată. Dacă nu este stabilită prin actele de înfiinţare durata, societăţile pe acţiuni au o durată potenţială de viaţă mai mare decât orice altă formă de societate comercială. Existenţa societăţii pe acţiuni nu depinde de soarta unei singure persoane sau a unui număr redus oameni. Ea are o viaţă mai lungă decât a celor care au înfiinţat-o. Această trăsătură îi conferă un alt avantaj major - tansferabilitatea proprietăţii. Transferabilitatea proprietăţii. Dacă unui acţionar nu-i convine cum evoluează societatea, el poate să-şi vândă acţiunile altcuiva. Acţiunile pot fi, de asemenea, transferate moştenitorilor din generaţie în generaţie. Zilnic, sunt tranzacţionate milioane de acţiuni. Dacă cineva doreşte să deţină acţiuni într-o anumită firmă şi altcineva este dispus să vândă acţiuni ale acestei firme, schimbul se poate lesne realiza. În timpul acestor tranzacţii afacerea se derulează normal. Posibilităţi superioare de valorificare a talentului, cunoştinţelor şi deprinderilor. Societatea pe acţiuni poate beneficia de cunoştinţele, deprinderile şi capacitatea unui număr mare de funcţionari superiori şi a consiliului de administraţie. Chiar şi micile întreprinderi pot atrage în consiliul lor de administraţie persoane ale căror cunoştinţe şi experienţă le vor folosi în restructurarea direcţiei firmei. În multe cazuri funcţionarii superiori acţionează ca sfătuitori ai acţionarilor, având avantajul multor ani de activitate în aceeaşi societate. Obiect nelimitat de activitate. Societăţile pe acţiuni se pot înfiinţa în orice domeniu de activitate, desigur sub rezerva dreptului naţional al fiecărei ţări. Societăţile pe acţiuni au şi unele dezavantaje. Formalităţi multiple la înfiinţare care cer mult timp şi bani. Societăţile pe acţiuni pot fi constituite numai dacă se îndeplinesc următoarele formalităţi: întrunirea a cel puţin cinci membrii fondatori care trebuie să redacteze un proiect de statut; subscrierea publică a capitalului social şi consemnarea lui în anumite proporţii; întrunirea adunării generale constitutive şi adoptarea statutului etc. Aceste formalităţi cer o îndelungată activitate, ceea ce înseamnă importante cheltuieli pe care trebuie să le avanseze membrii fondatori. Plafon ridicat al capitalului minim. Societăţile pe acţiuni se pot constitui legal numai dacă au un capital minim de 25 milioane lei. Unele afaceri, precum comerţul cu amănuntul, nu au nevoie de un capital prea mare, însă dacă se constituie în societăţi pe acţiuni vor imobiliza fonduri care pot fi realizate şi pe alte căi, printre care obţinerea de credite pe termen, mediu sau lung. Numărul mare al membrilor fondatori. Un inconvenient important al societăţilor pe acţiuni îl constituie dificultatea reunirii a cinci parteneri cu interese comune pentru a se înfiinţa. În situaţia când un partener are păreri deosebite faţă de ceilalţi, acesta este pus net în dificultate decizională. Negociabilitatea acţiunilor. Deşi transferabilitatea acţiunilor este un avantaj esenţial al societăţilor pe acţiuni, totuşi negociabilitatea acţiunilor permite achiziţionarea de acţiuni care în foarte dese cazuri, nu sunt folosite pentru interesul pe care îl prezintă obiectul societăţii, ci pentru a fi speculate, în continuare, la bursă. De asemenea, achiziţionarea unui anumit pachet de acţiuni este determinată de interesul manifestat de un anumit grup financiar de a interveni în conducerea societăţii, cu scopul de a o orienta într-o direcţie care să corespundă intereselor proprii. Posibilităţi mai reduse de manifestare a talentului managerial. Atunci când membrii fondatori realizează că ei nu obţin toate avantajele din talentul lor antreprenorial pot avea resentimente faţă de deţinătorii de acţiuni. Ei vor avea impresia că cei care nu au investit "decât" bani au obţinut nişte avantaje gratuit, datorită ingeniozităţii şi muncii depuse de fondatori. Adesea ei nu mai sunt stimulaţi să contribuie la bunul mers al afacerii. Deşi nu este neaparat logic, acest lucru se poate întâmpla totuşi datorită faptului ca fiecare om vede aportul său ca fiind esenţial în bunul mers al afacerii. d. Societatea în comandită pe acţiuni. Societatea în comandită pe acţiuni reprezintă forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi, asociaţii comanditari fiind obligaţi numai la plata acţiunilor lor. Ea cuprinde elemente atât din cadrul societăţilor în comandită simplă referitoare la situaţia şi activitatea comanditaţilor, cât şi din cadrul societăţii pe acţiuni care se referă la situaţia comanditarilor. Modul de constituire şi funcţionare al societăţilor în comandită pe acţiuni este mai apropiat de cel al societăţii pe acţiuni decât de cel al societăţii în comandită simplă. e. Societatea cu răspundere limitată. Societatea cu răspundere limitată reprezintă forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii, în număr limitat, răspund numai cu părţile lor sociale. Avantajele societăţii cu răspundere limitată sunt următoarele: Răspunderea limitată a asociaţilor. În cadrul societăţii cu răspundere limitată asociaţii sunt obligaţi numai la plata părţilor sociale, creditorii neputând deci urmări averea personală a asociaţilor pentru a acoperi datoriile întreprinderii. Formalităţi simple la înfiinţare. Pentru constituirea societăţii cu răspundere limitată este suficient să se redacteze statutul societăţii şi să se elaboreze contractul de societate. Capital minim acceptabil. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui dacă aportul la capitalul social este de cel puţin 2.000.000 lei, împărţit în părţi sociale de cel puţin 5000 lei. Acest fapt permite investirea unui volum relativ mic, capitalul nejucând primul loc, ci creditul obţinut de la partenerii comerciali sau de la organele bancare specializate. Limitarea superioară a numărului de asociaţi. Nu există o limită inferioară de asociaţi pentru constituirea societăţii cu răspundere limitată. Aceasta se poate înfiinţa chiar şi dacă există un asociat unic. În schimb, există o limită superioară care în România este de 50 asociaţi, ce nu permite penetrarea în sânul societăţii a unor persoane neagreate. În acest fel, părţile se cunosc, tratează avantajele, calităţile şi garanţiile pe care le prezintă, după care se ia decizia finală. Controlul asupra mersului afacerilor şi asupra gestiunii se poate realiza direct de asociaţi pe parcursul anului financiar şi constituiţi la sfârşitul anului în adunare ordinară. Este singura formă de societate comercială care poate avea un asociat unic. Toate celelalte forme de societate coercială necesită cel puţin doi asociaţi. Un asociat poate să înfiinţeze şi/sau să participe la oricâte S.R.L.-uri doreşte, fapt care nu se poate întâmpla în cazul celorlalte societăţi comerciale. Societatea cu răspundere limitată are şi unele dezavantaje.
Dacă se încalcă aceste restricţii, societatea va fi dizolvată. În tabelul 14.1 prezentăm, în sinteză, un tabel comparativ privind alegerea celei mai corespunzătoare forme de organizare a afacerii. Tabel comparativ privind alegerea celei mai corespunzătoare forme de organizare a afacerii Tabel 14.1.
Legendă: PF: persoană fizică, AF: asociaţie familială, SNC: societate în nume colectiv, SCS: societate în comandită simplă, SA: societate pe acţiuni, SCA: societate în comandită pe acţiuni, SRL: societate cu răspundere limitată Întrebări recapitulative:
Teste:
3. Forma de societate comercială care poate avea asociat unic este:
4. Societatea în nume colectiv este o societate de:
5. Societatea pe acţiuni este o societate de:
Yüklə 0,96 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
