Raspunsuri la 4 teme de reflective

Raspunsuri la 4 teme de reflective

Tema I.5

Reflectaţi asupra următoarelor aspecte:

1. 
   Imaginaţi-vă faptul că planurile-cadru ar include numai discipline de trunchi comun (obligatorii). Care ar fi avantajele unei astfel de situaţii? Dar dezavantajele? În mod analog reflectaţi asupra situaţiei în care oferta scolii ar include exclusiv cursuri opţionale, ca discipline noi.
   

Raspuns: Daca planurile-cadru ar include numai discipline de trunchi comun, ar exista, evident, si avantaje si dezavantaje. Dintre avantaje, precizam: concentrarea elevilor exclusiv asupra materiilor incluse in programa, un orar mai echilibrat, un management mai eficient al timpului liber. Dezavantajele ar fi: centralizarea invatamantului, imposibilitatea alegerii, de catre elevi, a disciplinei reprezentative pentru el, concentrarea competentelor asupra a doua-trei obiective, incurajarea “formalismului”. Daca oferta scolii ar cuprinde numai cursuri optionale, elevii ar putea fi incurajati sa aleaga acele cursuri care s-ar potrivi traseului lor profesional si posibilitatilor de afirmare. Pentru aceasta insa nu este de ajuns sa il incurajezi sa ia o decizie, ci ar trebui poate mai mult consiliat, indrumat si sfatuit sa nu faca o alegere pe baza instinctului, ci din perspectiva traseului profesional ulterior. Alegerea optionalului ar presupune idealizarea elevului: el stie ce are de facut, cunoaste exact situatia sociala, este un fin psiholog al sau, se autcunoaste etc.

2. 
   Ce alte domenii/probleme ar mai putea fi incluse în cadrul ofertei naţionale de cursuri opţionale în domeniul disciplinelor socio-umane? În care dintre acestea apreciați că pot fi utilizate cu succes major resursele TIC?
   

Raspuns: curs optional de Consiliere filosofica; Cinematografie (cu f.multe aplicatii TIC) sau Psihologie sociala

3. 
   Care sunt formele cele mai adecvate ale resurselor TIC prin care se poate determina cooperarea elevilor?
   

Raspuns: Scheme interactive, Filme, PPT-uri, Lectii AEL
Tema 1.6
Reflectaţi asupra următoarelor aspecte:

1. 
   Manual „ deschis” sau „manual închis” – disjuncţie exclusivă?
   

Raspuns: Conjunctie, intrucat informatia trebuie personalizata, filtrata si, in plus, manualele sunt doar auxiliare didactice, ce vin in ajutorul competentelor.

2. 
   Reţelele de socializare - un „pericol” pentru elevi? Dar pentru profesor?
   

Raspuns: Ca orice lucru folosit abuziv, ar putea fi un pericol. Identitatea personala ascunsa sau mediata de calculator poate perturba comunicarea reala, fata in fata. Totusi, ca instrumente ajutatoare, retelele de socializare pot conduce la o dinamizare a relatiilor sociale si de comunicare, mai ales in cadrul extralogistic si informal al relatiei profesor-elev

3. 
   „Libertatea” autorului de manuale exclude orice fel de „constrângeri”?
   

Raspuns: Nu exclude. Autorul de manual trebuie sa cunoasca foarte bine cel putin 4 lucruri: idealul educational, competentele specifice disciplinei, teoria disciplinei si elevul. Acestea sunt datele de la care ar trebui sa porneasca orice realizare a vreunui manual.

4. 
   Pro sau contra Internet? Argumentaţi!
   

Raspuns: Sunt pentru, dar cu rezerva ca internetul sa nu inlocuiasca spatial real, cald al relatiei directe. Internetul poate fi insa un mediu bun de informare, intercomunicare culturala si o metoda mai facila de tras atentia elevilor.
5. Mihai Eminescu pleda pentru introducerea în învăţământ a metodelor active de

instruire, iar manualele care ofereau posibilitatea de a practica astfel de metode erau promovate cu prioritate căci „ nici un om nu se-ntăreste citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciţii; nici un om nu se-nvaţă a judeca, citind judecăţi scrise gata de alţii, ci judecând singur si dându-si singur seama de natura lucrurilor.” Corespund manualele contemporane opiniei lui Eminescu? Argumentaţi punctul de vedere formulat.
Raspuns: Cunosc indeaproape toate anualele disciplinelor pe care le predau si inca vreo 2-3 ale altor discipline (istorie sau religie). Opinia mea este ca instruirea trebuie totusi sa inceapa cu teoria, adica informatia transmisa ar trebui sa fie baza. Elevul trebuie sa stie ce are de facut pentru a putea sa faca (rasturnand putin problema pusa de Eminescu). Insa si noul trebuie integrat activ, prin practica, in sistemul de cunostinte si de valori ale elevului. Sa nu uitam ca nu se transmit doar informatii. Prin teorie, elevul este invatat sa ia atitudine, sa creeze idei pe baza cunostintelor invatate, primeste valorile in care ar trebui sa creada. Sigur, informatia pura oboseste, de aceea manualele ar trebui sa contina in proportie egala cu informatia si suportul aplicativ (poate chiar un kitt practic, sub forma de cd audio cu exercitii, aplicatii, practici menite sa dezvolte atitudinea sociala a elevului). Sunt pentru un manual “deschis”, dar nu doar aplicativ, nici excesiv teoretizat.

Tema II.2

1. 
   Competenţele psiho-sociale solicitate pentru gradul didactic I reprezintă o valoare adăugată faţă de cele solicitate pentru gradul didactic II? Valoarea adăugată caracterizează și competențele de utilizare a tehnologiei informației și comnicării? Justificați opinia dvs.!
   

Raspuns: Competentele psiho-sociale solicitate pentru gradul didactic I reprezinta, ca model ideal, o valoare adaugata fata de cele solicitate pentru gradul II. Model ideal inseamna ca se presupune ca valoarea adaugata este plusul de experienta regasit in competentele psiho-sociale ale profesorului. Totusi, in plan real, adica la catedra, lucrurile pot sta altfel: un professor cu gradul II poate fi cel putin la fel de experimentat si “competent” ca un professor cu gradul I.

2. 
   Competenţele profesionale formate si dezvoltate prin studii universitare de doctorat justifică acordarea gradului didactic I?
   

Raspuns: Din punct de vedere stiintific mai mult decat atat (daca se poate spune asa). Un doctor in disciplina pe care o preda nu are cum sa nu fie mai bun d.p.d.v. stiintific fata de un profesor cu gradul II. In ceea ce priveste competenta didactica, totul tine de talentul pedagogic al profesorului. In plus, echivalarea nu se face direct, ci printr-o inspectia speciala care verifica doar competenta pedagogica (cea stiintifica a fost atestata de diploma de doctor).
3. În baza căror criterii alegeţi între traseul obţinerii gradelor didactice II si I si traseul obţinerii gradului I prin obţinerea titlului de doctor în stiinţe?

Raspuns: Ambele trasee pot contine piste false sau ambitii realiste. Este clar insa ca pregatirea stiintifica presupusa de cea de a doua alternativa (echivalarea gradului I cu titlul de doctor) este mult mai sinuoasa si mai complexa. Pe de alta parte, nu cred ca scopul obtinerii doctoratului ar fi echivalarea acestuia cu un grad didactic. Scopul celei de a doua alternative este diferit de calea batatorita urmata de profesorul care evolueaza din grad in grad in ierarhia didactica. Echivalarea doctoratului cu gradul I nu este decat o ultima recunoastere si o recompense palida pentru cei care trebuie totusi sa beneficieze de un “bonus” profesional, atata timp cat titlul stiintific nu aduce alte beneficii (materiale, profesionale sau ierarhice).