In Romania, educatie prenatala se face doar in cateva spitale private sau in centre private. Niciun curs nu este gratuit. Acest tip de cursuri ar trebui sa fie organizate in fiecare spital cu sectie de neonatologie si pediatrie. Continutul cursurilor ar trebui sa includa informatii despre dezvoltarea copilului, educatie, ingrijire, hranire, sindromul copilului zgaltait, etc.
Părinții din România au nevoie de mai multe informații și de sprijin profesional iar copiii de stimulare si terapii oferite la domiciliu. Acest lucru ar putea fi realizat prin:
- Organizarea de program de formare și consiliere pentru părinți (în special mame) in spitale (exemplul programele Child life furnizate de Fundatia Inocenti http://inocenti.ro/ro/programele-viata-copilului/ ), in centre de îngrijire zi și la domiciliul familiilor, cu ajutorul unor de echipe mobile.
- Terapii pentru copii ar putea fi furnizate la domiciliu de către echipele mobile ale terapeuti;
Imbunatatirea programelor de evaluare si screening pentru identificarea şi prevenirea problemelor de dezvoltare a copiilor cu vârste între 0 şi 6 ani. Se pot folosi modelele utilizate in proiectul pilot (Aplicarea de instrumente de screening pentru depistarea precoce a intarzierilor in dezvoltare (Materiale realizate de CNSMF dupa "Combined course on growth assessment and IYCF counselling". Geneva, WHO, 2012 pentru programul educational: “Abilitãti extinse în managementul problemelor de nutritie si dezvoltare a sugarului si copilului mic de cãtre echipa de asistentã primarã”, derulat de World Vision Romania în Jud. Dolj si Valcea (2013-2014) https://edu-cnsmf.ro/local/staticpage/view.php?page=instrumente_mf&lang=en
Screening neonatal pentru fenilcetonurie şi hipotiroidism congenital, confirmarea diagnosticului pentru fenilcetonurie şi aplicarea dietei specifice se face in Romania doar in cateva maternitati si doar cca 1/3 din nou-nascuti sunt testati. Trebuie multiplicate aceste programe de screening in mai multe spitale de pe intreg teritoriul tarii.
Prevenirea deficienţelor de auz prin screening neonatal se realizeaza in doar 17 maternitati din Romania. In ianuarie 2017 a fost publicat Ordinul pentru aprobarea Protocolului de screening auditiv universal la nou-născuți în vederea standardizării metodei de testare auditivă prin otoemisiuni acustice.
Servicii medicale specializate pentru diagnosticul si tratamentul medical al copiilor cu probleme neurologice si de psihiatrie sunt foarte putine deoarece nu exista suficienti specialisti. Problema este mai acuta in judetele mici, in care nu exista clinici si nici aceste specialitati in spitale, numarul acestor specialisti este foarte miic. De exemplu, in jud Bistrita Nasaud exista doar un medic specialist neurologie pediatrica si un medic specialist psihiatrie pediatrica.
Centre de recuperare si Echipele mobile din structura Directiilor de Protectia Copilului si ONG-urilor sunt putine si insuficient profesionalizate. Pentru varsta de 0 - 3 ani, dupa stiinta mea, nu sunt mai mult 5 sau 6 in intreaga tara. Acestea trebuie multiplicate si diversificate.
III. ASISTENTA SOCIALA
Norvegia
Romania
• Ministerul Norvegian al Copiilor și al Egalității este responsabil pentru bunăstare generală a copilului și administreaza Legea norvegiana privind protecția copilului.
• Direcția norvegiană pentru copii, tineret și problemele familiei (Bufdir) este biroul guvernamental norvegian care se ocupa de cazurile sociale și protecția copiilor și a familiilor. Obiectivul său principal este de a furniza servicii de înaltă calitate și exacte a copiilor, tinerilor și familiilor care au nevoie de asistență și de sprijin, indiferent de locul în care traiesc în Norvegia.
• Ministerul Muncii și Justiției Sociale roman este responsabil de politica generală de protecție a copilului și cazurile sociale.
• Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului este departamentul guvernamental român care raspunde la nivel national de protecția copiilor. Obiectivul său principal este de coordonare şi control al activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor copilului, indiferent de locul în care traiesc în România.
Cazurile copiilor aflati in situatii de dificultate sunt gestionate de către serviciul de protecție a copilului în municipalități. Acesta nu poate fi influentat in deciziile sale de către autoritățile centrale. Serviciul de protecție a copilului ia decizii în ceea ce privește măsurile de asistență sociala și instrumenteaza cazurile inainte de emiterea hotararilor de luare a unei masuri de protectie.
În fiecare din cele 428 de municipalități trebuie să existe o administrație de protecție a copilului
Cazurile copiilor aflati in situatii de dificultate sunt gestionate pe doua nivele, prin servicii primare la nivel comunitar de catre Serviciile Publice de Asistenta Sociala (SPAS) si prin servicii specializate la nivel judetean de catre Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Serviciile de nivel local sunt preocupate mai ales de prevenire iar la nivel de la cele de nivel județean se asigura servicii specializate pentru copii. Ambele servicii au ca responsabilitate sa asigure masuri de asistenta sociala si sa instrumenteze cazurile inaintea emiterii unei dispozitii sau hotarari de luare a unei masuri de protectie.
În fiecare dintre comune trebuie să existe un compartiment de asistență socială responsabil si de protecția copilului și fiecare județ are departament de asistență socială, care include un compartiment specializat pentru copii.
Guvernatorul județului inspectează activitatea serviciului de protecție a copilului și poate oferi îndrumare. Părinții, și alții, pot face plângeri catre guvernator privind activitatea serviciilor de protectie a copilului. Cu toate acestea, guvernatorul districtului nu poate anula deciziile luate de către comitetul judetean de actiune socială sau instanțele de judecată.
Președintele Consiliului Județean, este responsabil pentru activitatea serviciului de protecție a copilului. Părinții și alte persoane interesate, se pot plânge cu privire la activitatea serviciului de protectie a copilului, președintelui Consiliului Județean. Cu toate acestea, el nu poate anula deciziile luate de Comisia Judeteana pentru Protecția Copilului sau instanțele de judecată.
Decizia de emitere a unei hotarari privind o masura de protectie pentru un copil poate fi făcută numai de către un Consiliu Judetean de Asistență Socială. Consiliile sunt o autoritate imparțială și independentă de luare a deciziilor specializate în protecția copilului. Consiliile nu pot fi influentate in luarea deciziilor. Consiliile sunt conduse de un judecător și, mai au de asemenea in componenta un expert (de obicei, un psiholog) și un om al legii (jurist). Decizia Consiliului poate fi atacată in instanța de judecată de către părțile în cauză.
Decizia de a emite o hotarare privind luarea unei masuri de protectie pentru un copil, poate fi făcută numai de către o Comisie Judeteana pentru Protecția Copilului sau de către instanța de judecată. Comisiile sunt o autoritate imparțiala și independentă, specializată în protecția copilului. Comisiile nu pot fi influentate de alte autoritati in luarea deciziilor. Comisiile sunt conduse de către secretarul general al județului, care este jurist de profesie și sunt formate din membri experți din instituții implicate in activitatea cu copii (sănătate, educație, poliție, agențiilor județene de plăți și un reprezentant al unui ONG care are experienta in lucrul cu copii. Decizia comisiei poate fi atacată la instanța de judecată de către părțile în cauză. Comisia ia decizii atunci când există un acord al parintilor, iar instanța ia decizii în absența părintelui sau atunci când el nu este de acord cu decizia propusă de Comisie.
• solutionarea cazurilor de copii aflati in situatii de dificultate trebuie să fie facuta în conformitate cu legislația norvegiană. Norvegia a încorporat Convenția ONU privind drepturile copilului în legislația norvegiană.
• cazuri de copii aflati in situatii de dificultate în Norvegia trebuie să fie solutionate în conformitate cu Legea privind protecția copilului și convențiile internaționale la care Norvegia este parte.
• Legea Protecției Copilului din Norvegia (Child Welfare Act) definește responsabilitățile serviciului de protecție a copilului. CWA se aplică tuturor copiilor din Norvegia, indiferent de originea sau de naționalitatea lor.
• Toți copiii din Norvegia ar trebui să crească într-un mediu sigur. Serviciul de protecție a copilului se asigura că toti copiii care trăiesc în condiții ce ar putea fi în detrimentul sănătății și dezvoltării acestora beneficiaza de asistența necesară și de îngrijire la momentul potrivit. Și, de asemenea, se asigura că acesti copiii cresc într-un mediu sigur. Interesul superior al copilului este un principiu fundamental al protectiei copilului în Norvegia.
• Toate cazurile de protecție a copilului sunt strict confidențiale. Numai părțile în cauză, serviciul de protecție a copilului, părinții copilului și copii cu vârsta peste 15 de ani (ca regulă principală), au acces la documentele de caz.
• solutionarea cazurilor de copii aflati in situatie de dificultate trebuie să fie facuta în conformitate cu legislația românească. Principala lege care reglementeaza drepturile copilului este Legea 272 din 2004, prin care România a încorporat Convenția ONU privind drepturile copilului, în legislația românească.
• cazuri de protecție socială a copilului în România trebuie să fie solutionate în conformitate cu Legea privind protecția copilului și a convențiilor internaționale la care România este parte.
• Legea românească de Protecție a Drepturilor Copilului (LPDC) definește responsabilitățile serviciului de protecție a copilului. LPDC se aplică tuturor copiilor din România, indiferent de originea sau naționalitatea lor.
• Toți copiii din România trebuie să crească într-un mediu sigur. Serviciul de protecție a copilului se asigură că toti copiii care trăiesc în condiții care ar putea fi în detrimentul sănătății și dezvoltării acestora beneficiază de asistența necesară și de îngrijire la momentul potrivit. Și, de asemenea, se asigura că acesti copiii cresc într-un mediu sigur. Interesul superior al copilului este un principiu fundamental al bunăstării copilului în România.
• Toate cazurile de protecție a copilului sunt tratate cu maximum de confidențialitate. Numai părțile în cauză, serviciul de protecție a copilului și părinții copilului, au acces la documentele de caz.
• Un caz de protecție a copilului începe atunci când cineva raportează la serviciul municipal (al primariei), deoarece acesta este îngrijorat cu privire la un copil. Acestia ar putea fi vecini, prieteni ai copilului, bunicii copilului sau alte rude. Cele mai multe dintre rapoartele serviciului sunt primite de la părinți care caută ajutor.
• Autoritățile publice, cum ar fi profesorii, personalul medical, ofițerii de poliție, etc., sunt obligați să dea informații serviciului de îngrijire a copilului în cazul în care motive de îngrijorăre serioase cu privire la un copil.
• Serviciul de protecție a copilului trebuie în cel mai scurt timp sau cel târziu într-o săptămână, sa examineze fiecare sesizare pe care o primește și să evalueze dacă trebuie demarata o investigație.
• Un caz de protecție a copilului începe atunci când cineva raportează la serviciul de asistenta sociala al primariei sau la nivel de județ, la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, ca exista o suspiciune cu privire la respectarea drepturilor unui copil. Cei care sesizeaza pot fi părinți, vecini, prieteni ai copilului, bunicii copilului, alte rude sau copilul insusi.
• Autoritățile publice, cum ar fi profesorii, personalul medical, ofițerii de poliție, etc., au responsabilitatea de a da informații serviciului de public de asistenta sociala în cazul în care acestia au îngrijorări serioase cu privire la respectarea drepturilor unui copil.
• Serviciul de protecție a copilului trebuie în cel mai scurt timp sa examineze fiecare sesizare pe care o primește, sa o verifice și să evalueze dacă trebuie să fie efectuata o investigație mai amanuntita.
• Sistemul de protecție a copilului acordă o importanță deosebită legăturilor familiale și asigurarii continuității în creșterea copilului. Idea de bază este că toti copiii ar trebui să crească cu părinții lor.
• Serviciul de protecție a copilului oferă în primul rând ajutor voluntar și asistență copiilor și familiilor, astfel încât acestea să poată funcționa mai bine și să trăiască împreună. În 2015 aproximativ 53.000 de copii au beneficiat de măsuri de la serviciul de protecție a copilului în Norvegia. Mai mult de opt din zece dintre aceste cazuri au fost cazuri de asistență solicitata voluntar de copii și familii.
• Ajutorul poate fi acordat si sub formă de consiliere și îndrumare a părinților cu privire la practicile parentale, consiliere, ajutor economic, grădinita. Un astfel de ajutor este dat cu consimțământul părinților.
• Sistemul romanesc, recent (parțial ) reformat, de protecție a copilului pune accentul pe importanta pastrarii legăturilor familiale și a continuității în creșterea copilului. Principiul de bază este că toti copiii ar trebui să crească cu părinții lor.
• Serviciul public de asistenta sociala de la nivelul primariei (SPAS) este primul care are responsabilitatea de a oferi ajutor și asistență copiilor și familiilor, astfel încât acestea să poată funcționa mai bine și să trăiască împreună. Din păcate, SPAS nu dispun in Romania de resurse suficiente pentru a oferi un sprijin adecvat copiilor și a familiilor.
• Ajutorul poate fi acordat sub formă de consiliere și îndrumare a părinților cu privire la practicile parentale, ajutor economic, acordare de sprijin in inscrierea intr-o forma de invatamant, etc. Un astfel de ajutor este dat cu consimțământul părinților.
• Hotararea Consiliului prin care se poate decide scoaterea copilului din familie si plasarea intr-un serviciu alternativ reprezinta întotdeauna ultima optiune.
• O hotarare de Consiliu poate fi data numai în cazul în care există deficiențe grave în îngrijirea de zi cu zi, sau în cazul în care copilul este maltratat sau supus altor violențe grave, abuz sau neglijare acasă. Este, imperios necesar ca hotararea de Consiliu sa fie motivata de situatia de dificultate a copilului și sa fie data în interesul superior al copilului. O hotarare de masura de protectie a copilului nu poate fi luata în cazul în care măsurile alternative acceptate voluntar de parinti si copii pot oferi condiții satisfăcătoare pentru copil.
• Decizia de protejare a copilului poate fi luata doar de catre de catre Consiliu nu si de catre Serviciul Public de Protectie a Copilului. Părinții beneficiaza de garanții juridice importante, inclusiv dreptul la un proces echitabil, un avocat numit și dreptul de a face apel la decizie.
• Ca regulă generală, copiii de peste 15 ani, sunt părți in caz, dar in general toți copiii au dreptul de a fi ascultati. Consiliul poate sa numeasca un purtător de cuvânt (reprezentant) pentru copil în cazul în care copilul dorește acest lucru. Purtătorul de cuvânt (reprezentantul) poate transmite apoi opiniile copilului în ședința consiliului.
Luare unei masuri de protectie speciala a copilului si plasarea copilului intr-un serviciu de protectie este întotdeauna ultima optiune.
• O hotarare a Comisiei pentru Protectia Drepturilor Copilului este luata doar daca există deficiențe grave în îngrijirea de zi cu zi a copilului sau în cazul în care copilul este maltratat sau supus altor violențe grave, abuz sau neglijare acasă. Este, de asemenea, obligatoriu ca hotararea sa fie luata doar în interesul superior al copilului. O hotarare de masura de protectie nu poate fi adoptata daca serviciile si măsurile acceptate voluntar de familie pot conduce la asigurarea unor condiții satisfăcătoare pentru copil.
• Hotarare de luare a unei masuri de protectiei poate fi emisa doar de către Comisia Judeteana pentru Protectia Copilului si nu de serviciul de protecție a copilului. În cazul în care nu există un consimțământ părintelui sau nu există parinte, decizia este luată de instanța de judecată. Părinții au garanții juridice importante, inclusiv dreptul la un proces echitabil, un avocat numit public si dreptul de a face apel.
• Ca regulă generală, copiii cu vârsta peste 9 ani au dreptul de a fi ascultati.
• Majoritatea copiilor care nu pot trăi cu părinții lor sunt plasați într-o familie de plasament (aproximativ 85%).
• Serviciul de Protecție a Copilului va căuta întotdeauna o familie de plasament în rândul rudelor copilului.
• În cazul în care nu este posibil să se găsească o familie de plasament în rândul rudelor, serviciul de protecție a copilului municipal (de la primariei) va contacta serviciul de protecție a copilului la nivelul urmator (Bufetat), care este responsabil pentru recrutarea și instruirea ocrotitorilor (PRIDE).
• Asistentul social al părinților și municipalitatea convin asupra unui acord care descrie modul în care serviciul de protecție a copilului trebuie să urmărească copilul și familia de plasament, precum și modul în care părinții adoptivi trebuie să aibă grijă de copil ("fosterhjemsavtalen").
• Familia la care se plasaseaza copilul va fi plătita de către serviciul de protecție a copilului din localitate și ii vor fi decontate cheltuielile. Nu este de obicei considerat ca fiind un loc de munca cu normă întreagă, iar cei mai mulți părinți adoptivi au un loc de muncă obișnuit. Municipalitatea poate primi banii înapoi de la stat în cazul în care costurile decontate familiei depaseste o anumita sumă.
• În cazul în care statul nu poate recruta suficiente familii de plasament în propriul lor sistem, statul poate găsi astfel de familii în rândul întreprinzătorilor privați. Acestia pot fi non comerciali (ONG-uri) sau comerciali. Printre organizațiile cele mai importante non comerciale, în acest domeniu, sunt SOS Satele pentru copii, Armata Salvării, Ajutorul Poporului Norvegian (Norwegian People’s Aid) - organizație umanitară mișcării sindicale de muncă pentru solidaritate.
• In alegerea familiei de plasament trebuie luat in considerare interesul superior al copilului care este extrem de important. Se ține cont de durata probabilă a plasamentului și, dacă este posibil, este de dorit pentru copil să viziteze și să aibă alt contact cu părinții. De asemenea, în creșterea copilului se va tine cont de originea etnică, religioasă, culturală și lingvistică a copilului. Acesta poate fi o provocare pentru a găsi, familii de plasament cu același background cultural ca și copilul în cazul în care copilul este minoritar.
Direcția pentru Copii, Tineret și Afaceri de Familie se preocupa de identificarea unor familii de plasament provenind din diferite medii.
• Copilul are dreptul de a fi audiat în alegerea familiei de plasament iar opiniei lor li se acordă atentie proportional cu vârsta și maturitatea copilului. Parintii au de asemenea, dreptul de a fi ascultati, iar acestora li se acordă o posibilitate reală de a influența alegerea familiei de plasament. Interesul superior al copilului este extrem de important în alegerea familiei de plasament.
• Copiilor care nu pot ramane cu părinții lor au diferite alternative:
- Sub 2 ani este obligatoriu de a merge la o familie de plasament (asistent maternal sau familie de plasament), cu excepția copiilor cu handicap sever, care pot merge într-o instituție specializată.
- Daca au vârsta de peste 2 ani, acestia pot fi plasati: într-o familie de plasament specializata (asistent maternal); într-o familie de plasament obisnuita; un centru de plasament sau casa de tip familial.
• Serviciul de Protecție a Copilului (DGASPC) va căuta întotdeauna în primul rând o familie de plasament obisnuit printre rudele copilului.
• În cazul în care nu este posibil să se găsească o familie bună de plasament în rândul rudelor, serviciul de protecție a copilului în nivel județean ar trebui să plaseze copilul la un asistent maternal specializat.
• Asistentul social al părinților și serviciul de asistenta socială județean (DGASPC) incheie un acord care descrie modul în care serviciul de protecție a copilului trebuie să urmărească copilul și familia de plasament, precum și modul în care aceasta trebuie să aibă grijă de copil.
• Asistentii maternali specializati vor fi plătiti de către DGASPC și va avea decontate o buna parte din cheltuielile necesitate de cresterea copilului. Asistentul maternal este considerat ca fiind un loc de munca cu normă întreagă si deci ei nu pot avea un al doilea loc de muncă.
• În cazul în care nu poate recruta suficient de multi asistenti maternali în propriul lor sistem, statul poate apela la asistenti maternali si case de tip familial în rândul întreprinzătorilor privați sau a ONG-uri.
• In alegerea familiei de plasament trebuie luat in considerare interesul superior al copilului care este principiul de baza in luarea deciziei. Se va considera cu maxima atentie durata probabilă a plasamentului, și dacă este posibil și de dorit pentru copil să viziteze și să aibă alt contact cu părinții. De asemenea, in masura posibilului, în creșterea copilului se va tine cont de originea etnică, religioasă, culturală și lingvistică a copilului.
• Copilul are dreptul de a fi audiat în alegerea masurii de protectie iar opiniei lor li se acordă o pondere în funcție de vârsta și maturitatea copilului. Parintii au, de asemenea, dreptul de a fi ascultati. Interesul superior al copilului este extrem de important în alegerea familiei de plasament.
Serviciul de protecție a copilului are o responsabilitate permanentă și cuprinzătoare pentru a supraveghea copiii aflati in îngrijire alternativa, inclusiv responsabilitatea de a urmări dezvoltarea copilului și relatia cu părinții. La scurt timp după ce un copil a fost plasat în îngrijire, serviciul trebuie să contacteze părinții pentru a oferi îndrumare și consiliere. Serviciul poate să faciliteze, în cazul în care părinții doresc, contactul cu alte agenții care acordă asistență. Ce fel de follow-up va primi o familie depinde de circumstanțe, în fiecare caz în parte.
Serviciul de protecție a copilului are o responsabilitate permanentă și cuprinzătoare pentru a supraveghea copiii sub îngrijire alternativa, inclusiv responsabilitatea de a urmări dezvoltarea copilului și relația cu părinții. La scurt timp după ce un copil a fost plasat în îngrijire, serviciul trebuie să contacteze părinții pentru a oferi îndrumare și să le ofere un sprijin pentru reintegrarea copilului în familia lor.
Ca regulă generală, copiii și părinții au dreptul de se a vizita reciproc, dupa emiterea de catre Consiliu a hotararii de masura de protectie. Consiliul va decide dacă și cât de des se pot intalni părinții și copiii. Consiliul poate decide daca vizitele trebuie să fie supravegheate sau nu, in functie de interesul superior al copilului. O data pe an părinții pot saolicite cresterea numărului de vizite. Parintii pot face apel in instanta la decizia consiliuluisi si au dreptul la asistență juridică gratuită.
•Protectia copilului din Norvegia este constienta de importanța legăturilor familiale și a continuității în relatiile de familie, motiv pentru care, in general frații copilului se plasează în mod normal, în aceeași familie de plasament. Cu toate acestea, în unele cazuri, frații sunt plasați în familii diferite, deoarece este considerat a fi în interesul superior al copiilor, sau pentru că nici o familie de plasament nu este disponibila pentru a lua fratii impreuna.
• Serviciul de protecție a copilului facilitează, cu toate acestea, vizitarea între frați, cu excepția cazului în care acest lucru nu este în interesul copiilor. Acest lucru este indicat în mod clar în legea protectiei copilului (CWA). În cazul în care copiii, părinții sau alte persoane sunt nemultumiti cu privire la modul în care serviciul de protecție a copilului facilitează vizitarea, ei pot contacta guvernatorul districtului.
Ca regulă generală, copiii și părinții au dreptul de a se vizita reciproc, atunci când o hotarare a Comisiei sau a o decizie a instanței permite acest lucru. Curtea va decide dacă și cât de des părinții și copiii se pot întâlni. Curtea poate decide că daca vizitele trebuie să fie supravegheat sau nu, în functie de interesul superior al copilului. În cazul în care hotararea de Comisie, adica cu acordul părintilor, intalnirea parintilor cu copii este convenita de către părinte și DGASPC. Părinții pot sa conteste aceasta masura si sa se adreseze Curții pentru a crește numărul de vizite. Părinții pot contesta decizia Comisiei sau Curții în Instanța si au dreptul la asistență juridică gratuită.
• Sistemul de protectie a copilului din Romania recunoaște importanța legăturilor familiale și a continuității în pastrarea legaturilor familiale, motiv pentru care frații copilului se plasează în mod normal, în aceeași familie de plasament. Cu toate acestea, în unele cazuri, frații sunt plasați în familii diferite, deoarece este considerat a fi în interesul superior al copiilor, sau pentru că nici o familie de plasament nu este disponibila pentru a lua toti fratii impreuna.
• Serviciul de protecție a copilului facilitează, cu toate acestea, vizitarea între frați, cu excepția cazului în care acest lucru nu este în interesul copiilor. Acest lucru este indicat în mod clar în Legea 272, a protectiei copilului. În cazul în care copiii, părinții sau alte persoane au plângeri cu privire la modul în care serviciul de protecție a copilului facilitează vizitele, acestia se pot adresa Instantei.
• Numai Consiliul sau instanța de judecată poate revoca o hotarare de Consiliu, nu serviciul local de protecție a copilului. Părinții au dreptul de a solicita o revocare a deciziei de consiliu o dată pe an si au dreptul la asistență juridică gratuită.
• Hotararea de Consiliu este revocată atunci cand este foarte probabil ca părintele (părinții) va fi în măsură să ofere copilului ingrijirea corespunzătoare. Chiar și atunci, hotararea de Consiliu nu poate fi revocată în cazul în care copilul a devenit atât de atașat de persoane la care a fost plasat, incat, pe baza unei evaluări globale, se constata ca scoaterea din acea familie a copilului poate duce la probleme grave pentru acesta.
• Consiliul va efectua o evaluare generala a informațiilor în cauză și va decide dacă sunt îndeplinite motivele de revocare și dacă o revocare este în interesul superior al copilului.
• Serviciul de protecție a copilului este responsabil pentru monitorizarea copiilor și părinților, cand este data o hotarare de Consiliu. În cazul în care serviciul consideră că situația de la domiciliu s-a schimbat, iar cel mai bine este pentru copil să se întoarcă, serviciul poate depune o solicitare de revocare a hotararii catre Consiliu.
• Părinții au dreptul o data pe an de a solicita revocarea hotararii consiliului. Consiliul poate insa alege totuși să soluționeze cauza si mai devreme (de obicei, în cazul în care exista noi dovezi în cererea de audiere). În cazul în care Consiliul susține hotararea de masura de protectie, părinții pot contesta decizia în instanță.
• Numai Comisia Județeană pentru Protecția Copilului sau instanța de judecată, nu DGASPC, poate revoca o decizie a Comisiei. Părinții au dreptul de solicita revocarea masurii de protectiei și ei au dreptul la asistență juridică gratuită.
• Hotararea de Comisie este revocată atunci cand este foarte probabil ca părintele (părinții) va/vor fi în măsură să ofere copilului ingrijirea corespunzătoare.
• Comisia va efectua o evaluarea generala a informațiilor în cazul pregătit de către DGASPC și va decide dacă sunt îndeplinite conditiile de revocare și dacă o revocare este în interesul superior al copilului.
• Serviciile de asistenta sociala (SPAS si DGASPC) sunt responsabile pentru monitorizarea copiilor și părinților, cand este data o hotarare de catre Comisie. În cazul în care DGASPC consideră că situația de la domiciliu s-a schimbat, iar cel mai bine este pentru copil să se întoarcă, serviciul poate depune o solicitare de revocare a hotararii catre Comisie.
• Părinții au dreptul de a solicita revocarea masurii. Cu toate acestea, Comisia și instanța de judecată poate decide sa analizeze cauza chiar si mai devreme. În cazul în care Comisia sau instanța de judecată reconfirmă hotarea de masura de protectie, părinții pot contesta decizia în instanță.
Ombudsman (Avocatul) pentru copii. Una dintre îndatoririle sale cele mai importante este de a monitoriza respectarea Convenției pentru protectia copilului de catre autoritati. Ombudsmanul primește sesizari de la copii și adulți, dar nu ia în considerare plângerile individuale.
Ombudsman (Avocatul poporului). În România există un Avocat al Poporului care pentru toate categoriile de persoane, cu un compartiment pentru probleme legate de copii.
România ar trebui să aibă un Avocat public specializat pentru copii.
Studiile sociale sunt un subiect obisnuit în învățământul obligatoriu și un subiect nucleu comun în toate programele educaționale în învățământul secundar superior. Valoarea șanselor egale, relatia dintre cetateni, precum și dezvoltarea abilităților democratice sunt subiecte importante.
Studiile sociale nu reprezinta o prioritate pentru învățământul obligatoriu din România. Valoarea șanselor egale, relatiile dintre cetateni, precum și dezvoltarea abilităților democratice sunt subiecte importante, dar ele sunt prezentate doar ca teorii și care nu fac obiectul unei analize critice a copiilor.
Valoarea șanselor egale, relatia dintre concetateni, precum și dezvoltarea abilităților democratice ar trebui să fie obligatorii și ar trebui analizate într-un mod critic.
Cooperarea cu societatea civilă.
În fiecare an, ministerele desfășoară întâlniri cu societatea civilă și ONG-uri, cum ar fi Forumul pentru Convenția cu privire la drepturile copilului, Consiliul norvegian al Copiii și al Tinerilor, Consiliul Norvegian al tinerilor cu dizabilități, Asociația Norvegiană pentru Protecție Socială a copilului, precum și a alte entitati. Ideea este de a împărtăși experiențe și puncte de vedere în legătură cu drepturile copiilor și tinerilor.
Un proiect al acestui raport este transmis spre consultarea societății civile și a altor părți interesate.
Întâlnirile reprezentanților guvernamentali cu societatea civilă și ONG-uri, se întâmplă ocazional, nu în mod regulat. Ideea de a împărtăși experiențe și opinii în legătură cu drepturile copiilor și tinerilor nu face parte din cultura noastră instituțională, de obicei societatea civilă și ONG-urile sunt privite de catre autoritati ca si concurenti si nu ca si parteneri.
Reprezentantii guvernamentali și reprezentantii legislativului ar trebui sa aiba intalniri regulate cu societatea civilă și cu ONG-urile, cel putin o data pe an.
În conformitate cu legislația norvegiană vârsta minimă legală pentru căsătorie este de 18 ani. Persoanele sub 18 ani necesită consimțământul părinților lor și al guvernatorului de județ pentru a se căsători. Guvernatorii județelor nu isi pot da acordul lor, în cazul în care persoana este sub 16 ani.
În conformitate cu legislația românească vârsta minimă legală pentru căsătorie este de 18 ani pentru barbat si 16 ani pentru femeie. Persoanele sub 18 ani necesită consimțământul părinților lor sau al instanței de judecată (în cazul în care nu sunt de acord părintii sau acestia sunt morti) pentru a se căsători. Curtea nu poate da acordul lor, în cazul în care femeia este sub 15 ani.
Constituția norvegiană
În conformitate cu articolul 104 din Constituția norvegiană, interesul superior al copilului trebuie să fie un considerent fundamental în acțiunile și deciziile care afectează copiii. Dispoziția se întemeiază pe articolul 3 al Convenției internationale pentru drepturile copilului și a fost introdusă în Constituție în 2014, ca parte a unui proces de amendare constituțional mai larg, menit să consolideze drepturile omului. Prevederea are prioritate în caz de conflict cu alte acte legislative.
Principiul interesului superior al copilului este stabilit in acte prin lege, cum ar fi Legea pentru copii și Legea privind protecția copilului, și este de asemenea integrat în mod indirect într-o serie de legi și normative, de exemplu, in desemnarea experților în litigiile parentale și a reprezentanților minorilor neînsoțiți solicitanți de azil.
În conformitate cu articolul 2 din Legea 272/2004 cu privire la drepturile copilului, interesul superior al copilului va prevala în toate acțiunile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și organismele private, precum și în cazurile soluționate de către instanța. Interese cele mai bune vizeaza necesitatea menținerii unui mediu familial normal și echilibrat, atâta timp cât este posibil. Prin urmare, după separarea de părinți, menținea și încurajarea relației copilului cu părintii, devine o parte vitală pentru dezvoltarea morală normală a copilului.
Cazuri din instanta de judecată in care sunt implicati copiii sunt considerate ca prioritare. Administratia norvegiană asigură instantei de judecata instruirea judecătorilor în abordarea conflictelor parentale și în cazuri particulare referitoare la violența domestică și abuz, în scopul de a asigura faptul ca este resprectat interesul superior al copilului.
În România, nu există instanțe judecătorești specializate în probleme legate de copii, deci legea solicita aceasta. Unii dintre judecătorii beneficiază de training-uri ocazionale în probleme legate de protejarea copiilor.
România ar trebui să fie create tribunale specializate pentru copii.
Măsurile de orientare și sprijin parental reprezintă un domeniu prioritar în planul de acțiune pentru combaterea violenței și abuzului sexual asupra copiilor și tinerilor, precum și în strategia Guvernului pentru combaterea sărăciei infantile.
"Incredible years" este un program de sprijin pentru creșterea copilului care implică măsuri care vizează prevenirea problemelor de comportament la copii sub formă de cursuri pentru părinți, copii și profesioniști (educația timpurie in copilărie și îngrijire, școli și servicii de sănătate). Un studiu efectuat în Norvegia, arată că aproximativ 70 la suta din copii (în vârstă de 4-8 ani), au reusit imbunatatiri ale comportamentului, atunci când au beneficiat de acest program. Modelul de training al parintelui -Oregon Training Model (PMTO) poate, de asemenea, avea rezultate foarte bune pentru familiile cu copii cu probleme de comportagment, cu vârste cuprinse între 8-12 ani.
Măsurile de orientare și de sprijin parental reprezintă un domeniu prioritar în planul de acțiune pentru combaterea violenței și abuzului sexual asupra copiilor și tinerilor, precum și în strategia Guvernului pentru combaterea sărăciei infantile, dar nu se alocă resurse adecvate si suficiente pentru obținerea unor rezultate de succes. În România, cele mai multe dintre serviciile sociale sunt "reactive" (înțelegand prin asta ca intervin in solutionarea problemelor sociale, dupa ce acestea au aparut) și foarte puțin "preventive".
România ar trebui să dezvolte și să pună în aplicare o strategie națională de prevenire și de intervenție timpurie, cu măsuri practice pentru a preveni aparitia problemelor sociale. Acesta ar trebui să includă programe naționale pentru educație a părinților, atât antenatală cat și post-natala.
Programul de sprijinire parentală: Asistentă medicala - Familie a fost stabilit ca proiect pilot în 2016. Programul presupune o monitorizare atentă prin vizite la domiciliu la familiile care au nevoie de sprijin suplimentar. Sprijinul este asigurat din perioada de sarcină până când copilul implineste varsta de 2 ani. Scopul este de a preveni neglijarea și bolile mintale, și, în general, îmbunătățirea condițiilor de dezvoltare ale copilului, prin interventie timpurie.
Cu titlu experimenta, acest program a fost derulat de catre primarii in perioada 2007 până în 2014. Grupurile țintă au fost copii (0-6 ani) de părinți bolnavi mintal și / sau copii cu părinți ce fac abuz de substanțe. Primariile implicate in proces au dezvoltat modele pentru intervenție timpurie cuprinzătoare, pentru urmărirea sistematică a copiilor din timpul sarcinii mamei pana la vârsta școlară. Evaluarea arată că acest model de interventie contribuie la identificarea mai sistematica, bazate pe cunoaștere și urmărirea acestor copii.
Experimentul initiat de cateva primarii a fost preluat ca model de celelalte si extins, cu suport financiar special adresat de guvern.
Consultarea copiilor în primul an dupa nastere și la vârsta de 2 ani, 3 ani, 4 ani și 5 ani (cabinetele medicale de familie) - include aceleași examene și înregistrează parametrii de dezvoltare.
Vezi mai multe detalii cu privire la acest subiect la capitolul sănătate.
Părinții din România au nevoie de un sprijin mai profesionalizat și de informare iar copiii au nevoie de mai multa stimulare si terapii la domiciliu. Acest lucru ar putea fi realizat prin:
- Organizarea de formare și programe de consiliere pentru părinți (în special mamele) în spitale (cum ar fi cele oferite de Fundația Inocenți http://inocenti.ro/en/programs/child-life-programs/ ), în centre de îngrijire de zi și la domiciliu, cu echipe mobile.
- terapii pentru copii ar putea fi furnizate la domiciliu de către echipele mobile ale terapeuti;
Servicii de protectia copilului pentru sugari, copii și părinții lor.
Statul asigura servicii pentru bebelusi vulnerabili, copiii și părinții acestora prin intermediul unor centre pentru părinți și copii. Aceste centre evalueaza masurilor de protectie a copiilor sau necesitatea schimbarii acestora, pornind de la evaluarea calitatii atașamentului, calitatea interacțiunii copil-parinte și abilitatile parentale. Evaluarile si recomandarile acestor centre permit ca masurile de protectie hotarate de Consililu să fie evitate.
În România, responsabilitatea pentru identificarea, acordarea de sprijin și monitorizarea copiiilor si parintilor vulnerabili, face parte din responsabilitatile Serviciul municipal de asistenta sociala (SPAS). Aceste servicii ar trebui să ofere sprijin copiilor si parintilor pentru a evita luarea unei masuri de protectie. Activitatile SPAS reusesc uneori evitarea luarii unor masuri de protectie speciala pentru copii, dar din cauza resurselor limitate alocate și a competenței medii a personalului, acestea nu sunt foarte eficiente.
Recomandăm mutarea accentului de pe serviciile specializate de la nivel județean, pe serviciile de prevenire oferite de către serviciile publice de asistenta sociala de la nivelul primariilor.
Legea anti-discriminarii și a accesibilitatii interzice discriminarea pe motiv de handicap. Acesta se aplică tuturor domeniilor societății, cu excepția vieții de familie și a altor situații pur personale. Legea conține prevederi privind designul universal și adaptarea la nevoile individuale. Copiii cu dizabilități au dreptul la adaptarea individuală adecvată în grădinițe, școli și serviciile de sănătate.
În România, drepturile persoanelor cu handicap sunt menționate în Legea 448 din 2006.
Planul de acțiune pentru Design universal
Planul de acțiune pentru Design universal (2015-2019) este destinat să contribuie la egalitatea de șanse pentru copii și tineri. Planul include măsuri privind TIC, tehnologiile pentru cresterea bunăstarii, transport, clădiri și construcții, zone în aer liber, cultură și educație.
Normative privind adaptarea clădirilor civile si a
spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu dizabilitati sunt precizate in Ordinul NP 051/20123, care precizeaza cu trebuie sa se faca proiectarea și adaptarea spațiilor și funcțiilor acestora cu nevoile persoanelor cu dizabilitati. Ordinul se refera atât la zonele urbane, cat și la mediul construit, care să acopere în special adaptarea la nevoile persoanelor cu dizabilitati fizice și cu deficiențe de vedere.
Activități culturale și recreative
Copiii cu dizabilități participa mai puțin decât alți copii la diverse activitati sociale. Obstacole în calea participării includ o lipsa de accesibilitate fizică, resurse, transport și informații. Obstacolele pot fi, de asemenea, sociale, de exemplu, subestimarea abilitatii cuiva de a face față sau de a avea competență.
Primariile au o responsabilitate specială pentru a facilita și coordona serviciile de abilitare pentru cei care au nevoie de ele, inclusiv facilitarea participarii la activitati culturale și recreative pentru copii și tineri cu dizabilități.
Activități culturale și recreative
Practic, în România, copiii cu dizabilități nu participă la viața socială și comunitară. Obstacole în calea participării includ lipsa de accesibilizarii fizice, accesul la transportul public, informații și lipsa de sprijin din partea membrilor comunității.
Primariile au o responsabilitate specială pentru a facilita și coordona serviciile pentru cei care au nevoie de ele, inclusiv facilitarea participarii la activitati culturale și recreative pentru copii și tineri cu dizabilități, dar nu reusesc decat foarte rar acest lucru.
Fundația Innocenti organizează un eveniment anual "Olimpiada Inocentilor", care este menit sa celebreze copiii speciali din județul Bistrița Năsăud. Acest eveniment ar trebui să fie multiplicat și generalizat.
Scopul soluțiilor tehnologice pentru bunăstarea copiilor și tinerilor este de a face mai accesibila participarea persoanelor cu dizabilitati la activitățile recreative. Inițiativa a fost lansata în 2015.
Instituțiile finanțate de stat trebuie să faciliteze accesul la artă și cultură pentru persoanele cu dizabilități în aceleași condiții ca și pentru persoanele fără dizabilități. Acest lucru trebuie să includă furnizarea de bilete cu preț redus si pentru persoanele care ii insotesc.
Primariile ar trebui să faciliteze participarea copiilor cu dizabilități la evenimente culturale și recreative, oferindu-le bilete pentru ei și pentru insotitori, dar acest lucru se întâmplă foarte rar.
Primariile ar trebui să faciliteze participarea copiilor cu dizabilități la evenimente culturale și recreative, oferindu-le bilete pentru ei și pentru insotitori
Primariile trebuie să ofere asistență practică și instruire organizata insotitorilor persoanelor cu dizabilitati. Acest lucru permite persoanelor cu dizabilitati să trăiască o viață activă și independentă in masura posibilului. Masura a fost stabilită prin Legea privind drepturile pacientului în 2015. Părinții care au copii cu dizabilități care trăiesc la domiciliu, au dreptul de a-si lasa copii in cetre de respite (centre de cazare temporara).
Legea 448/2006, legea specială pentru persoanele cu dizabilități, prevede art. 31, e) că municipalitățile ar trebui să asigure instruirea tuturor asistenților personali ai persoanelor cu handicap. Acest lucru nu se întâmplă în practică decat foarte rar.
În același articol din lege se prevede că este responsabilitatea municipalității de a crea servicii complementare pentru persoanele cu handicap. În practică, acest lucru se intampla foarte rar.
Trebuie create centre de respite pentru copii cu dizabilitati
Serviciul național de resurse pentru copii și tineri cu dizabilități, Aktiv Ung, a fost înfiintat în 2012. Scopul serviciului este de a consolida și de a spori nivelul de cunoștințe și expertiză la nivel național și local, astfel încât toți utilizatorii, furnizorii de servicii, politicieni, și cercetatorii pot dobândi cunoștințele de care au nevoie pentru a realiza egalitatea de șanse și participarea la viata socială reală, a copiilor cu dizabilități.
În România nu există un centru național de resurse pentru copii și tineri cu dizabilități de care sa am cunoștință.
Mai există și alte entități, cum ar fi DIZABNET, Federația organizațiilor care lucreaza cu persoane cu dizabilitati, care încearcă să ofere informații (!!!) si care au capacitatea de a furniza expertiză altor părți interesate.
Crearea unuia sau mai multor centre de resurse pentru copii si tineri cu dizabilitati ar trebui să reprezinte o prioritate pentru România.
Organizațiile tinerilor cu dizabilitati, care au membrii, pot primi sprijin din partea unor organizatii precum Norwegian Children and Youth Council pentru proiecte și alte inițiative. De exemplu, suportul poate fi acordat pentru activitatea de combatere a discriminării și promovarea egalității de șanse în societate, pentru persoanele cu dizabilitati.
Organizațiile pentru persoanele cu dizabilitati primesc subvenții pentru activitati om-la-om și pentru oferirea de servicii membrilor lor. Organizațiile pot primi, de asemenea, subvenții pentru tabere de vară pentru copii și tineri cu dizabilități care au nevoie de o foarte mult ajutor.
Organizatiile neguvernamentale, DGASPC si SPAS pot beneficia, pe baza unor proceduri competitive, de acces granturi la diferite niveluri:
La nivel național: finantari denumite Programul de Interes National - de obicei, pentru serviciile de nivel județean.
Subvenții acordate de la Ministerul Muncii, adica co-finanțare (Legea 34/1998)
Finantari de la autorităților locale - Legea 350/2005
Finantari acordate de Uniunea Europeană si alte entitati internationale.
