Introducere – scurte consideraţii privind situaţia instanţei în anul 2015

CAPITOLUL IV

ROLUL INSTANŢEI ÎN DEZVOLTAREA SPAŢIULUI EUROPEAN ŞI COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ

Aplicarea dreptului Uniunii Europene, respectiv a dreptului european al drepturilor omului la nivelul instanţei
România a ratificat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Protocoalele ei adiţionale prin Legea nr. 30/1994, iar în temeiul art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, acest act juridic internaţional face parte din dreptul pozitiv românesc.

Astfel, atât dispoziţiile convenţionale, cât şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, au forţă juridică obligatorie, întocmai ca şi o lege internă, având însă aplicabilitate prioritară şi directă în cazurile în care intră în conflict cu legea internă.

De aceea, cunoaşterea jurisprudenţei Curţii este necesară în general pentru autorităţile naţionale şi în special pentru cele judiciare.

În cadrul Judecătoriei Sectorului 5, accesul la jurisprudenţa Curţii este asigurat atât prin intermediul internetului, cât şi al intranetului existent la nivelul instanţei şi prin care se comunică judecătorilor hotărârile pronunţate de C.E.D.O. în timp real. De asemenea, cu o frecvenţă aproximativ lunară, judecătorii instanţei sunt informaţi de către Ministerul Afacerilor Externe despre hotărârile CEDO recente din cauzele contra României, cu relevanţă în activitatea instanţei.

Judecătorii au aplicat în 2015 dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum sunt ele interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în adoptarea unor hotărâri, în mai multe materii. Astfel, cauzele care au ridicat cel mai des în anul 2015 problema aplicării jurisprudenţei Curţii Europene au fost contestaţiile la executare formulate de autorităţile publice, în care s-a ridicat problema dreptului la un proces echitabil în faza executării silite.

În plus, în anul 2015 au existat în continuare pe rolul instanţei, ca şi în anii 2013 şi 2014, contestaţii la executare formulate cu ocazia executărilor silite ale personalului din sectorul public (în condiţiile in care s-a dispus prin lege eşalonarea plăţilor). În aceste cauze, prin valorificarea considerentelor Curţii Europene din decizia de inadmisibilitate din data de 4 septembrie 2012 pronunţată în cauza Dumitru şi alţii c. României (cererea nr. 57265/08), s-a apreciat în fiecare caz concret dacă prin eşalonarea plăţii drepturilor salariale s-a produs sau nu o încălcare a art. 6 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, dacă a fost păstrat un echilibru intre interesele particulare aflate în joc şi interesul general.

Totodată, în plângerile contravenţionale, s-au invocat în mai multe sentinţe prevederile art. 6 al CEDO, cu privire la garanţiile procesuale în materie penală, în accepţiunea CEDO a acestei noţiuni. Instanţa a apreciat în conformitate cu jurisprudenţa Curţii (care se reflectă, de altfel şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a legislaţiei interne) că faptele contravenţionale intră în domeniul penal al art. 6 din CEDO, însă aplicarea principiului prezumţiei de veridicitate a procesului-verbal în cazul faptelor constatate personal nu este contrară art. 6 din Convenţie.

În cadrul litigiilor având ca obiect legături personale cu minorul, au fost aplicate prevederile art. 6 şi 8 din CEDO.

În materie penală, judecătorii instanţei au folosit dispoziţiile Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg în materia măsurilor preventive. Astfel, la luarea unei măsuri privative de libertate se analizează conformitatea acesteia cu legea şi existenţa motivelor plauzibile pentru luarea unei asemenea măsuri, este valorificat dreptul persoanei private de libertate de a fi judecată într-un termen rezonabil şi de a fi eliberată pe durata procedurii şi, în mod special, faptul că luarea unei măsuri preventive trebuie să fie o măsură excepţională.

Jurisprudenţa Curţii Europene a fost valorificată şi atunci când s-a ridicat problema dreptului de acces la justiţie, spre exemplu atunci când au fost formulate cereri de acordare a ajutorului public judiciar, inclusiv sub forma asistenţei juridice gratuite din partea unui avocat. De asemenea, s-a ridicat problema accesului la justiţie, din perspectiva jurisprudenţei Curţii, şi în materia anulării cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea condiţiilor reglementate de art. 194-197 Cod procedură civilă. Astfel, s-a apreciat că instituirea unor reguli procedurale pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată, sub sancţiunea anulării acesteia, nu este în sine contrară dreptului de acces la instanţă, aspect statuat şi de Curtea Europeană în cauza Lefter contra României, însă s-a apreciat de la caz la caz în ce măsură impunerea unei reguli anume într-o anumită speţă concretă reprezintă sau nu o ingerinţă disproporţionată în exercitarea acestui drept.

În ceea ce priveşte dreptul părţilor la un proces echitabil, acesta este asigurat în special prin garanţiile oferite de procedura civilă şi de procedura penală internă, însă este de remarcat efortul judecătorilor instanţei pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi pentru motivarea hotărârilor cu respectarea standardelor impuse de jurisprudenţa Curţii Europene.
Aplicarea directă a dreptului Uniunii Europene în activitatea judecătorilor instanţei. Aspecte privind cooperarea judiciară internaţională.
Regulamentele Uniunii Europene conţin norme de aplicabilitate generală, având caracter obligatoriu în toate elementele sale componente şi direct aplicabile în toate statele membre.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale dezvoltării dreptului Uniunii Europene este efectul direct al acestuia în statele membre.

În materie penală, pentru a putea garanta cetăţenilor un grad ridicat de protecţie şi pentru a favoriza cooperarea internaţională într-un domeniu complex precum combaterea criminalităţii, cooperarea între statele membre este mai eficientă decât acţiunea fiecărui stat membru. De exemplu, mandatul european de arestare facilitează reţinerea, pe teritoriul altui stat membru, a infractorilor aflaţi în urmărirea instanţelor române.

În materie civilă, principiile de bază ale cooperării judiciare sunt recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare şi extrajudiciare şi armonizarea legislativă în anumite domenii. De asemenea, în acest scop, au fost luate la nivelul Uniunii Europene măsuri privind: recunoaşterea reciprocă a deciziilor, circulaţia documentelor judiciare şi extrajudiciare, asigurarea compatibilităţii dispoziţiilor referitoare la conflictul de legi; cooperare în materie de probe, măsuri privind armonizarea procedurilor civile sau dezvoltarea mijloacelor alternative de soluţionare a litigiilor.

Aspecte privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală
Din punct de vedere al activităţii desfăşurate în materia cooperării judiciare internaţionale, în cursul anului 2015 au fost înregistrate 7 cauze având ca obiect „comisie rogatorie internaţională” în materie penală, având ca obiect, în concret: notificarea de acte judiciare, audierea unor părţi vătămate sau a unor martori. De asemenea, s-au înregistrat 32 de cauze având ca obiect „recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine” şi 21 de cauze având ca obiect „transfer de procedură în materie penală”. Au existat situaţii în care s-a dispus de către judecători citarea părţilor prin solicitare adresată direct autorităţilor judiciare competente dintr-un alt stat membru UE, măsurile dispuse dovedindu-se a fi eficiente pentru soluţionarea cu celeritate a cauzelor. De asemenea, au existat situaţii în care s-au obţinut probe sau înscrisuri tot prin solicitări adresate direct autorităţilor judiciare competente dintr-un alt stat membru UE.
Aspecte privind cooperarea judiciară internaţională în materie civilă
În cursul anului 2015, Judecătoria Sectorului 5 a continuat să înregistreze cereri de comunicare a actelor judiciare si extrajudiciare, precum şi de obţinere a probelor în materie civilă şi comercială, cereri adresate de autorităţile statelor membre UE direct Judecătoriei sector 5.

Activitatea instanţei în anul 2015 cu privire la comunicarea actelor judiciare şi extrajudiciare a fost desfăşurată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială. Instanţa a procedat la comunicarea actelor însoţite de formularele din Regulament, atât în cazul în care instanţa română a fost instanţă solicitată, cât şi în situaţia în care a fost instanţă solicitantă.

Ca urmare a relaţiei directe create între instanţele statelor membre UE, Regulamentul Consiliului nr. 1206/2001 privind cooperarea în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială a fost utilizat în activitatea instanţei, în special în litigiile de dreptul familiei. Au existat numeroase solicitări din partea instanţei române pentru obţinerea de probe în interiorul Uniunii, solicitări care în cea mai mare parte a cazurilor au fost soluţionate favorabil. Termenul de obţinere a probelor prin folosirea Regulamentului este, în medie, de 2-3 luni, aspect de natură să contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Obiectul solicitărilor adresate de Judecătoria sector 5 autorităţilor corespondente din statele membre a fost reprezentat, de cele mai multe ori, de obţinerea de informaţii despre starea materială a unei persoane ori de efectuarea unei anchete sociale. Un factor care a contribuit la temporizarea procedurii, cu ocazia aplicării Regulamentului, l-a constituit necesitatea traducerii anumitor documente.

În litigiile de dreptul familiei au mai fost aplicate Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp şi Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere.

Cu privire la aplicarea directă a dreptului Uniunii, aceasta s-a manifestat, îndeosebi, în cauzele care au ridicat problema clauzelor abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

CAPITOLUL V

RAPORTURILE INSTANŢEI CU CELELALTE INSTITUŢII ŞI ORGANISME, PRECUM ŞI CU SOCIETATEA CIVILĂ

În anul 2015, raporturile dintre instanţă şi Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) s-au derulat în parametri normali, în sensul că instanţa a răspuns în termen tuturor solicitărilor Consiliului.

Cu toate acestea, la nivelul sistemului judiciar există în continuare numeroase probleme nerezolvate, a căror soluţionare nu este în mod necesar de aşteptat în anul 2016, când se încheie mandatul celor mai mulţi dintre actualii membri CSM.

Principala interacţiune dintre instanţă şi Consiliu, definitorie pentru anul 2015, a fost consultarea instanţei cu privire la anumite propuneri ale CSM de modificare a legilor justiţiei. Consultarea respectivă s-a realizat la nivel naţional şi s-a soldat cu înaintarea propunerilor de modificare către Ministerul Justiţiei. Rezultatul consultării a fost, din punctul de vedere al votului judecătoriilor, preponderent în defavoarea modificărilor legislative propuse de CSM.

În ceea ce priveşte corecta finanţare a sistemului judiciar şi preluarea bugetului rezultat din taxele judiciare de timbru de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acestea sunt deziderate a căror atingere nu s-a reuşit în anul 2015. De asemenea, nu s-a remarcat vreo acţiune concretă a Consiliului pentru salarizarea judecătorilor, creşterea cu 10% a indemnizaţiilor acestora producându-se la sfârşitul anului 2015 în contextul majorării salariilor la nivelul întregului sistem bugetar, fără vreo contribuţie din partea CSM.

Deşi în anul 2015 activitatea CSM a fost una susţinută şi derulată în diverse domenii de interes pentru instanţe şi judecătorii care le compun, totuşi au fost remarcate următoarele deficienţe ale activităţii respective: lipsa rezultatelor benefice concrete şi lipsa de coerenţă, adică lipsa unei strategii clare orientate către reformarea sistemului judiciar.

În materia apărării independenţei, imparţialităţii şi reputaţiei profesionale ale judecătorilor s-a constatat din nou că simpla emitere de comunicate de presă nu constituie în sine un instrument util pentru diminuarea derapajelor presei şi politicului în raporturile cu magistraţii. Prin urmare, se impunea susţinerea unor modificări legislative în baza cărora afectarea independenţei sau a reputaţiei profesionale să fie însoţită de sancţiuni disuasive, comunicatele de presă neurmate de alte repercusiuni fiind de natură, mai degrabă, să alimenteze noi atacuri la adresa judecătorilor decât să le descurajeze.

În materia raporturilor CSM cu puterea legislativă şi executivă, s-a remarcat dorinţa membrilor CSM de a asigura un climat optim pentru comunicare cu celelalte puteri ale statului. Totuşi, deşi erau aşteptate din partea Consiliului luări ferme de poziţie cu privire la bugetul sistemului judiciar şi la salarizarea magistraţilor, acestea nu s-au produs. Aceasta mai ales în condiţiile în care la începutul anului 2015 se cunoştea că este iminentă intrarea în vigoare a dispoziţiilor din Codul de procedură civilă conform cărora cercetarea procesului şi eventual dezbaterile se realizează în camera de consiliu, dispoziţii publicate în Monitorul Oficial în anul 2010. Or, aplicarea acestor prevederi legale impune investiţii majore în infrastructura instanţelor, adică alocări bugetare substanţiale care nu au fost solicitate cu fermitatea aşteptată, preferându-se varianta unei prorogări a termenului de intrare în vigoare a acestor prevederi.

În ceea ce priveşte evaluarea judecătorilor, a fost parţial reformat sistemul existent, urmând a se analiza în anul 2016 în ce măsură modalitatea de evaluare propusă este benefică pentru instanţele judecătoreşti.

Referitor la activitatea Consiliului în materie disciplinară, s-a remarcat că din cele 42 de cauze cu care Secţia pentru judecători în materie disciplinară a fost învestită, în 31 dintre acestea s-au aplicat sancţiuni disciplinare, adică un sfert dintre acţiunile disciplinare s-au dovedit a fi neîntemeiate, ceea ce sporeşte neîncrederea în activitatea Inspecţiei Judiciare, dar şi ridică necesitatea reglementării unei răspunderi efective a inspectorilor judiciari pentru prejudiciile provocate carierei şi imaginii judecătorilor prin acţiuni disciplinare neîntemeiate.

În ceea ce priveşte raporturile dintre instanţă şi Inspecţia Judiciară, instanţa a răspuns în termen tuturor solicitărilor Inspecţiei, iar rapoartele acestei instituţii nu au conţinut aspecte negative cu privire la activitatea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. Unul dintre judecătorii instanţei a fost sancţionat disciplinar în urma unei acţiuni disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară.

Imaginea Inspecţiei Judiciare a fost într-o anumită măsură afectată în anul 2015 prin modalitatea defectuoasă de comunicare cu publicul, care în unele situaţii a creat convingerea că această instituţie efectuează verificări nu doar cu privire la conduita judecătorilor, ci şi cu privire la soluţiile pronunţate de aceştia. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a atras atenţia asupra acestui aspect, emiţând în acest sens un comunicat de presă prin care a semnalat necesitatea reglementării relaţiei dintre Inspecţia Judiciară şi mass-media.

În raporturile instanţei cu Ministerul Justiţiei nu au existat incidente, dar nici nu a fost observată o implicare deosebită a ministrului justiţiei pentru creşterea bugetului instanţelor, pentru scăderea volumului de activitate ori pentru salarizarea judecătorilor.

În ceea ce priveşte raporturile instanţei cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi cu celelalte parchete, acestea s-au derulat în parametri fireşti, existând o relaţie bazată pe respect reciproc şi profesionalism între reprezentanţii judecătoriei şi reprezentanţii parchetelor.

Referitor la raporturile instanţei cu avocaţii şi consilierii juridici, trebuie remarcat că instanţa a manifestat în permanenţă respect şi corectitudine în relaţiile cu aceste profesii juridice.

În majoritatea cauzelor aflate pe rolul instanţelor, exercitarea calificată a dreptului la apărare al părţilor s-a realizat cu sprijinul avocaţilor înscrişi în Baroul Bucureşti.

În anul 2015 nu s-au înregistrat incidente care să vizeze colaborarea cu avocaţii sau consilierii juridici. Cu toate acestea, s-a putut constata, din solicitările formulate la Biroul de Informare şi Relaţii Publice, că , uneori , există nemulţumiri cu privire la modalitatea de funcţionare a instanţei, în special a compartimentelor auxiliare ale acesteia, dar aceste nemulţumiri au vizat în mod special modalitatea de reglementare a activităţii instanţei, care nu este oricum în competenţa acesteia, iar nu exercitarea concretă a activităţii de către un anumit grefier sau judecător. Unele dintre nemulţumiri au vizat activitatea de legalizare a hotărârilor judecătoreşti, care a fost considerată anevoioasă, iar pentru soluţionarea problemei a fost emisă o decizie de către preşedintele instanţei, prin care a fost instituită o procedură de legalizare mai rapidă şi mai simplă, care vine în întâmpinarea nevoilor avocaţilor şi consilierilor juridici, dar şi a părţilor din dosare.

Trebuie remarcat că în anul 2015 niciun judecător şi niciun grefier al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti nu a fost cercetat sau sancţionat pentru pretinse atitudini nedemne faţă de avocaţi sau consilieri juridici. De asemenea, nu au existat sesizări din partea Judecătoriei cu privire la pretinse atitudini nedemne ale avocaţilor sau consilierilor juridici faţă de judecători sau grefieri. Prin urmare, se poate afirma că anul 2015 s-a caracterizat printr-un climat de respect reciproc şi de ordine în relaţia cu avocaţii şi consilierii juridici.

Referitor la raporturile instanţei cu experţii judiciari, în cele mai multe dintre dosare s-a remarcat dorinţa experţilor de a contribui la realizarea unui act de justiţie de calitate, însă au existat şi multe situaţii în care activitatea experţilor judiciari a condus la prelungirea excesivă a duratei de soluţionare a cauzelor, fie din pricina întârzierilor nejustificate în întocmirea rapoartelor de expertiză, fie din pricina întocmirii unor rapoarte de expertiză deficitare (care nu răspund la toate obiectivele instanţei ori care conţin erori ce conduc la admiterea obiecţiunilor formulate cu privire la acestea).

În raporturile dintre instanţă şi mass-media nu au existat incidente, deoarece au fost comunicate presei acele informaţii a căror comunicare este permisă de lege şi nu au existat articole de presă negative la adresa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În ceea ce priveşte raporturile cu asociaţiile profesionale şi organismele internaţionale şi cu societatea civilă, solicitările acestora adresate instanţei, pe parcursul anului 2015, au vizat, ca şi în anii anteriori, exprimarea unor puncte de vedere în legătură cu probleme ale sistemului judiciar sau protecţia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice. Instanţa a răspuns cu promptitudine acestor solicitări.

CAPITOLUL VI CONCLUZII PRIVIND PROGRESELE ÎNREGISTRATE ŞI VULNERABILITĂŢILE IDENTIFICATE

Principalele progrese înregistrate în anul 2015 la nivelul activităţii desfăşurate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sunt următoarele:

1. creşterea schemei funcţionale a judecătorilor instanţei şi a gradului de ocupare efectivă a acesteia;

2. menţinerea operativităţii generale a instanţei la un indicator foarte bun, în pofida volumului ridicat de cauze nou înregistrate;

3. scăderea numărului de dosare mai vechi de 1 an;

4. scăderea duratei medii necesare pentru începerea procedurii în faza scrisă a procesului civil;

5. punerea în aplicare a dispoziţiilor Noului Cod de procedură civilă şi Noului Cod de procedură penală de o manieră care nu a condus la derapaje în funcţionarea instanţei;

6. menţinerea indicelui general de atacabilitate precum şi a celui de modificare/casare a hotărârilor în căile de atac în parametri optimi, împrejurări ce denotă o încredere ridicată a justiţiabililor în actul de justiţie înfăptuit la nivelul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi o bună pregătire profesională a magistraţilor şi grefierilor acestei instanţe;

7. finalizarea procedurii de schimbare a infrastructurii informatice, prin achiziţionarea de aparate multifuncţionale;

8. continuarea activităţii de defrişare a dosarelor vechi şi de externalizare a arhivei civile;

Pe lângă aceste progrese ce au influenţat pozitiv activitatea de ansamblu a instanţei., trebuie precizat că la sfârşitul anului instanţa se confrunta cu următoarele grave probleme:

1. menţinerea volumului de activitate, pe parcursul anului 2015, la cote foarte ridicate; în urma Deciziei Curţii Constituţionale din 17.12.2015 , prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 666 Cod procedură civilă, se prognozează menţinerea aceluiaşi nivel sau creşterea lui pe parcursul anului 2016, împrejurare ce face necesară o nouă majorare a schemelor de personal;

2. schema personalului auxiliar de specialitate necorespunzător adaptată volumului de muncă înregistrat pe parcursul anului şi complexităţii crescute a acestuia în contextul intrării în vigoare a noii legislaţii procesuale şi a modificărilor dispoziţiilor regulamentare;

3. menţinerea unui număr relativ ridicat de hotărâri redactate cu întârziere ; rezultatul negativ este consecinţa existenţei unui număr mare de dosare soluţionate în contextul creşterii volumului de activitate al judecătorilor Secţiei civile ; chiar şi în aceste condiţii , preocuparea judecătorilor trebuie să rămână constantă cu privire la diminuarea numărului de hotărâri judecătoreşti neredactate în termen, condiţie esenţială în vederea respectării dreptului părţilor la un proces echitabil (în componenta duratei optime de soluţionare a cauzei).

4. existenţa unei părţi a arhivei în exteriorul sediului instanţei, într-un depozit impropriu conservării documentelor pe suport de hârtie (în comuna Tunari, în afara municipiului Bucureşti), aspect ce mai creează încă nemulţumiri în rândul justiţiabililor care doresc obţinerea urgentă a unor copii din dosarele mai vechi. Această situaţie – deşi ar fi trebuit rezolvată încă din anul 2007 - nu a primit încă nico soluţie, iar riscul deteriorării grave a documentelor vechi aflate în păstrarea instanţei este iminent.

JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREŞTI

DATE STATISTICE

2015

Volumul de activitate pe materii

Natura cauzei	Stoc anterior	Intrate în cursul anului	Total(cauze pe rol)	Soluţionate	Stoc la sfârşitul anului
Penal	541	3972	4513	3769	744
Civil	4021	29151	33172	28493	4679
Comercial	1153	977	2130	1043	1087
Total	5715	34100	19815	33305	6510

Durata medie de soluţionare a cauzelor

Materia	Durata medie de soluţionare a cauzelor
Civil	3 luni
Penal	2,75 luni
Minori şi familie	6,8 luni
Contencios administrativ şi fiscal	8,7 luni
Confl.de muncă şi litigii de asig.sociale	5 luni
Comercial	6 luni