Introducere : Slide 4 Globalizare

CAPITOLUL II

STRUCTURI EUROPENE ŞI INTERNAŢIONALE DE COOPERARE POLIŢIENEASCĂ

Oficiul European de Poliţie - Europol

Misiune şi istoric
Europol este organizaţia care se ocupă de aplicarea legii, în cadrul Uniunii Europene şi care operează cu informaţiile referitoare la criminalitate. Obiectivul său este acela de a îmbunătăţi eficacitatea şi cooperarea autorităţilor competente din statele membre, în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea formelor grave de crimă internaţională organizată şi de terorism. Europol-ul are misiunea de a-şi aduce o contribuţie semnificativă la acţiunea Uniunii Europene de aplicare a legii împotriva crimei organizate şi a terorismului, concentrându-şi eforturile asupra organizaţiilor criminale.

Înfiinţarea organizaţiei Europol a fost convenită prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană, din 7 februarie 1992. Având sediul la Haga, în Olanda, Europol a început să-şi desfăşoare activitatea pe 3 ianuarie 1994, sub denumirea de Unitatea Droguri Europol (EDU), acţiunile sale fiind limitate la lupta împotriva drogurilor. Treptat, s-au adăugat şi alte domenii importante de criminalitate. Începând de la 1 ianuarie, mandatul Europol-ului s-a extins pentru a cuprinde toate formele grave de criminalitate internaţională, aşa cum sunt enumerate în Anexa la Convenţia Europol. Convenţia Europol a fost ratificată de toate statele membre şi a intrat în vigoare la 1 octombrie 1998. În urma adoptării mai multor hotărâri cu caracter juridic privind Convenţia, Europol-ul a început să îşi desfăşoare toate activităţile în data de 1 iulie 1999.

Pe data de 1 mai 2004, Uniunea Europeană le-a întâmpinat pe cele 10 noi state membre: statelor membre ale UE li s-a alăturat Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia în crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

Însă, obţinerea statutului de membru Europol nu se face automat. Aderarea la Uniunea Europeană reprezintă doar un pas în obţinerea statutului de stat membru al Europol. Fiecare nou stat trebuie să adopte Convenţia Europol şi să înştiinţeze UE de intenţia lui de a se alătura organizaţiei. Statul candidat devine, în cele din urmă, membru cu drepturi depline, după 3 luni de la primirea înştiinţării de către UE. Cipru, Republica Cehă, Ungaria, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia au devenit membre Europol pe data de 1 septembrie 2004, urmate de Malta, pe 1 octombrie şi de Polonia, o lună mai târziu. Estonia le-a urmat exemplul la 1 iulie 2005.

În prezent, se desfăşoară următoarea fază a proiectului de Extindere Europol: Bulgaria şi România au semnat Tratatul de Aderare la UE în aprilie 2005, urmând ca la 1 ianuarie 2007 să devină membre ale Uniunii Europene. Totodată, negocierile de aderare a Croaţiei la Uniunea Europeană sunt pe punctul de a începe.

Managementul şi controlul Europolului
Europol-ul răspunde în faţa Consiliului Miniştrilor Justiţiei şi Afacerilor Interne. Consiliul răspunde de îndrumarea şi controlul Europol-ului. El numeşte Directorul şi Directorii adjuncţi şi aprobă bugetul. Din Consiliul de Miniştri fac parte reprezentanţi ai tuturor statelor membre, iar cerinţa ca deciziile să se ia în unanimitate ajută la asigurarea unui control democratic asupra Europol-ului. Consiliul de Administraţie al Europol-ului include câte un reprezentant din fiecare stat membru şi are sarcina principală de a supraveghea activităţile organizaţiei. Organismul Comun de Supraveghere, din care fac parte doi experţi în protecţia datelor din fiecare stat membru, monitorizează conţinutul şi modul de utilizare a tuturor datelor personale deţinute de Europol.
Rolul Europol
Europol-ul sprijină activităţile de aplicare a legii desfăşurate de statele membre, îndreptate în special împotriva:

• 
  traficului ilegal de droguri;
  
• 
  reţelelor ilegale de imigraţie;
  
• 
  terorismului;
  
• 
  falsificării banilor (falsificarea monedei euro) şi a altor mijloace de plată;
  
• 
  traficului cu fiinţe umane inclusiv pornografia infantilă;
  
• 
  traficului ilegal cu vehicule;
  
• 
  spălării banilor.
  

În plus, principalele priorităţi ale Europol-ului includ infracţiunile împotriva persoanelor, infracţiunile financiare şi infracţiunile cibernetice. Aceasta se aplică atunci când este implicată o structură de crimă organizată şi sunt afectate două sau mai multe state membre. Europol-ul oferă sprijin prin:

• 
  facilitarea schimbului de informaţii, potrivit legii naţionale, dintre ofiţerii de legătură ai Europol-ului (OLE). Ofiţerii de legătură sunt detaşaţi pe lângă Europol de către statele membre, ca reprezentanţi ai agenţiilor naţionale ce se ocupă de aplicarea legii din aceste state;
  
• 
  oferirea de analize operative în vederea sprijinirii operaţiunilor;
  
• 
  elaborarea de rapoarte strategice (de ex. evaluarea ameninţării) şi analiza activităţilor criminale pe baza informaţiilor şi datelor oferite de statele membre şi de terţi;
  
• 
  oferirea de expertiză şi sprijin tehnic pentru anchetele şi operaţiunile realizate în cadrul UE, sub supravegherea şi cu răspunderea legală a statelor membre interesate. Europol-ul activează şi în domeniul promovării analizei criminalistice şi a armonizării tehnicilor de anchetă din cadrul statelor membre.
  

Dat fiind că activităţile ce ţin de crima organizată la nivel internaţional nu se opresc la graniţele naţionale, pentru îndeplinirea rolului său, Europol-ul şi-a îmbunătăţit cooperarea privind aplicarea legii internaţionale, prin negocierea de acorduri operative bilaterale sau strategice cu alte state şi organizaţii internaţionale, după cum urmează: Bulgaria, Columbia, Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană, inclusiv Oficiul European Anti-Fraudă (OLAF), Eurojust, Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri, Islanda, Interpol, Norvegia, Elveţia, Turcia, Statele Unite ale Americii, Biroul ONU privind Drogurile şi Criminalitatea, Organizaţia Mondială a Vămilor, România şi Rusia.
Sistemul computerizat al Europol-ului (TECS)
În Convenţia Europol se stipulează că Europol-ul va înfiinţa şi păstra un sistem computerizat, pentru a permite introducerea, accesul şi analizarea datelor. Convenţia prevede un cadru strict pentru a garanta protejarea drepturilor persoanelor şi a datelor, precum şi controlul, supravegherea şi siguranţa acestora din urmă. Sistemul computerizat al Europol-ului (TECS) va avea trei componente principale:

• 
  un sistem informaţional;
  
• 
  un sistem de analiză;
  
• 
  un sistem de index.
  

Sistemele de analiză şi de index sunt deja funcţionale. În anul 2005 s-a elaborat un nou sistem informaţional ce va uni toate statele membre.
Finanţare
Europol-ul este finanţat din cotizaţiile achitate de statele membre, în funcţie de produsul naţional brut al fiecăruia. Bugetul pentru 2005: 63,4 milioane de Euro. Controlorul financiar, care este numit de Consiliul de Administraţie în unanimitate, răspunde de modul în care sunt angajate şi achitate cheltuielile, precum şi de stabilirea şi încasarea venitului Europol-ului. Conturile anuale ale Europol-ului sunt auditate. Această activitate este efectuată de către Comitetul comun de auditare, alcătuit din trei membri numiţi de Curtea de Conturi a Comunităţilor Europene.
Personalul
Consiliul director al Europol-ului este numit de către Consiliul Uniunii Europene (miniştrii de Justiţie şi ai Afacerilor Interne). În prezent, acesta constă în directorul Max-Peter Ratzel (Germania) şi directorii adjuncţi Mariano Simancas (Spania), Jens Henrik Højbjerg (Danemarca) şi Kevin O’Connell (Regatul Unit). La sediul Europol-ului îşi desfăşoară activitatea 490 de persoane. Dintre acestea, 80 sunt ofiţeri de legătură Europol (OLE), reprezentând mai multe tipuri de agenţii care se ocupă de aplicarea legii (poliţie, vamă, jandarmerie, servicii de imigrare etc.). Ofiţerii de legătură (OLE), împreună cu ofiţerii, analiştii şi alţi experţi din cadrul Europol-ului oferă servicii eficiente şi rapide multilingve, 24 de ore din 24.


Figura 1. Organigrama Europol