Introducere în politicile publice

C. Observaţia poate fi de două feluri:

1. 
   pasivă: presupune “să priveşti şi să nu faci nimic”;
   
2. 
   activă (participativă): presupune “să priveşti şi să întrebi”, oferă înţelegerea comportamentelor.
   

Avantaje	Dezavantaje
potrivită pentru accesul la comportamentele reale (nu mediat); evaluarea “din interior”; explorarea acţiunilor subconştiente.	consumă timp şi este costisitoare; riscă deformări (datorate “observatorului”).

Posibile deformări ale rezultatelor în cercetarea calitativă. Trebuie să ştii cum afectezi datele primare, iar acest lucru îl afli răspunzând la întrebări ca:

• 
  Ai vreo problemă cu femeile sau cu bărbaţii sau îi apreciezi în egală măsură?
  
• 
  Eşti mai anxios cu copii chiar decât sunt bunicile?
  
• 
  În ziua în care ai format grupurile, erai iritat sau încorsetat în prejudecăţi?
  
• 
  Manifeşti aversiuni neobişnuite?
  
• 
  Te simţi extrem de obosit? Te simţi mult mai bine singur?
  

Poţi afecta ceea ce analizezi şi poţi perpetua deformarea în analizele ulterioare. Dar, pentru a minimiza acest pericol, caută să ţii cont de:

• 
  Unde aplici cercetarea? – trebuie să cunoşti dacă mediul în care aplici analiza o poate deforma. Ai un instrument specific de lucru? Ai prefera alt loc?
  
• 
  Cum aplici cercetarea? – uneori analiza poate fi uşor de întreprins, însă aplicarea propriu-zisă îţi poate ridica probleme în funcţie de cât eşti de dispus la conversaţii spontane, la destăinuiri, cât eşti de tolerant şi meticulos şi cum suporţi să fii contrazis?
  
• 
  De ce aplici cercetarea? – pentru că tu doreşti să o aplici? Te consideri mai competent decât alţii? Te-a ales cineva anume? Dacă da, de ce?
  

Analiza nu este niciodată completă. Ea trebuie:

• să fie riguroasă, organizată, sistematică, cât mai completă şi concretă!

• 
  să-ţi ofere satisfacţie intrinsecă!
  

Prezentarea recomandărilor. Raportul de cercetare trebuie să fie:

• 
  bine structurat, pe capitole şi secţiuni;
  
• 
  ierarhizat în funcţie de importanţa informaţiei – prezentarea concluziilor astfel încât, fiecare secţiune să fie susţinută cu argumente sau cu informaţii utile pe care auditoriul şi le-a însuşit din secţiunea anterioară;
  
• 
  succint – cu organizarea şi stabilirea priorităţilor, odată ce concluziile au fost formulate, menţinându-se şi atributul actualităţii.
  

Stilul trebuie să fie corect din punct de vedere formal, iar discursul să se personalizeze, situându-se la nivelul eu – ei. Unele segmente de public manifestă o atracţie mai mare pentru nivele ridicate de interacţiune, altele preferă doar să li se vorbească. Prezentarea trebuie să fie informativă, interesantă, dar şi distractivă. Ea necesită:

• 
  un plan de lucru;
  
• 
  manieră clară de derulare a prezentării;
  
• 
  precizarea clară, într-un slide, a obiectivelor şi metodelor de cercetare.
  

Slide -urile sunt preferate deoarece: rezumă ideile pentru audienţă; asigură punctarea principalelor idei şi concluziilor; funcţionează ca un “semafor”, introducând un nou stimul - vizual; invită la reexaminarea principalelor idei, prin rezumarea secţiunii; asigură prezentarea echilibrată şi clară a consecinţelor care rezultă dintr-o expunere mai complicată. Sfaturi pentru prezentarea slide -urilor: Trebuie să cunoaşteţi în detaliu ceea ce urmează să prezentaţi! Nu folosiţi idei care nu corespund cu ceea ce susţineţi verbal! Pentru a accentua concluziile, rezumaţi-le pe un slide! Utilizaţi alt slide pentru recomandările derivate din cercetare! Nu excludeţi marca personală din prezentare (“colorează” prezentarea şi menţine trează atenţia auditoriului)! Folosiţi punctele cheie, cele mai reprezentative! (adaptat după Wynberg Rebecca: 1997)

BIBLIOGRAFIE
Allison, G.T. (1971): The Essence of Decision: Explaining the Cuban Missile Crisis, Little Brown, Boston.

Allen, A. (1998): “Privacy”, în Jaggar, A.M., Young, I.M. (eds.), A Companion to Feminist Philosophy, Blackwell, Oxford.

Anderson, J.E. (1989): ”Government and the Economy: What in Fundamental?”, în M.W.J.Samuels (ed.), Fundamentals of the Economic Role of Government, Greenwood Press, New York.

Arrow, K.J. (1951): Social Choice and Individual Values, Wiley, New York.

Axford, B., Browning, G.K. et al. (1997): Politics: An Introduction, Routledge, London.

Bachrach, Baratz, (1962): „Two Faces of Power”, în American Political Science Review, 56, pp. 947-952.

Baker, Judy L. (1999): Evaluating the Poverty Impact of Projects: A Handbook for Practitioners, LCSPR/PRMPO, The World Bank.

Ballart, X. (1998): “Spanish Evaluation Practice versus Program Evaluation Theory”, în Kessler, M.C., Lascoumes, P., Setbon, M., Thoenig, J.-C. (ed.), Evaluation des politiques publiques, L’ Harmattan, Paris.

Baudouin, J. (1992): Introducere în sociologia politică, Editura Amarcord, Timişoara (partea a patra: „Politicul în oglinda politicilor publice”), pp.245-306;

Birkland, T.A. (1997): After Disaster: Agenda Setting, Public Policy, and Focusing Events, Georgetown University Press, Washington.

Blalock, A.B. (1999): „Evaluation Research and the Performance Management Movement”, în Evaluation, 5, pp. 117 – 149.

Bochenski, J. M. (1992): Ce este autoritatea?, Editura Humanitas, Bucureşti.

Brewer, G.D. (1974): “The Policy Science Emerge: To Nurture and Structure a Discipline”, în Policy Sciences, 5, pp. 239 – 244.

Brewer, G., DeLeon, P. (1983): The Foundations of Policy Analysis, Homewood, Dorsey.

Carlsson, L. (2000): “Non-Hierarchical Evaluation of Policy”, în Evaluation, vol.6, SAGE Publications, London, Thousand Oaks, New Delhi, pp.201-216;

Chelcea S. (2001): Metodologia cercetării sociale, Editura Economică, Bucureşti.

Cobb, R., Elder, Ch. (1972): Participation in American Politics: The Dynamics of Agenda-Building, Bacon, Boston.

Cobb, R., Ross, J.-K., Ross, M.H. (1976): „Agenda Building as a Comparative Political Process”, în The American Political Science Review,70, pp.126-138.

Cobb, R., Ross, M.H. (1997): „Denying Agenda Access: Strategic Considerations”, în Cobb, R., Ross, M.H. (eds.), Cultural Strategies of Agenda Denial, University Press of Kansas.

Cohen, M., March, J., Olsen, J. (1972): „A Garbage Can Model of Organizational Choice”, în Administrative Science Quarterly, 17, 1, pp. 1 – 25.

Crenson, M. (1971): The Un-Politics of Air Pollution. A Study of Non-Decisionmaking in the Cities, John Hopkins University Press, Baltimore.

Dahl, R. (1957): „The Concept of Power”, în Behavioral Science, 2, pp. 201-215.

Dahl, R. (1961): Who Governs?, Yale University Press, New Haven.

DeLeon, P. (1978): “A Theory of Policy Termination”, în May, J.V., Wildavsky, A.B. (eds.), The Policy Cycle, Sage, Beverly Hills.

DeLeon, P. (1983): “Policy Evaluation and Program Termination”, în Policy Studies Review, 2, pp. 631 – 647.

DeLeon, P. (1987): “Policy Termination as a Political Phenomenon”, în Palumbo, D. (ed.), The Politics of Program Evaluation, Sage, Newbury Park.

Dima, A.M., Vlăsceanu, L. (2000): „Întâlnire cu studenţii”, în Miroiu, A. (ed.), Restructurarea sectorului public în România, Trei, Bucureşti.

Dolbeare, K.M., Dolbeare, P. (1976): American Ideologies, Random House, New York.

Dolowitz, D.P., Marsh, D. (2000): “Learning from Abroad: The Role of Policy Transfer in Contemporary Policy-Making”, în Governance, 13, pp. 5 – 24.

Dryzek, J.S. (1990): Discursive Democracy, Cambridge University Press, Cambridge.

Dunleavy, P. (1991): Democracy, Bureaucracy and Public Choice, Harvester, New York.

Dunleavy, P., O'Leary, B. (1987): Theories of the State, MacMillan, London.

Dunn, W.N. (1981): Public Policy Analysis: An Introduction, Prentice Hall, Englewood Cliffs.

Easton, D. (1965): A Framework for Policy Analysis, A.A. Knopf, New York.

Edelman, M.J. (1988): Constructing the Political Spectacle, University of Chicago Press, Chicago.

Elster, J. (1993): ”Constitution-Making in Eastern Europe: Rebuilding the Boat in the Open Sea”, în J.J. Hesse (ed.), Administrative Transformation in Central and Eastern Europe: Towards Public Sector Reform in Post -Comunist Societies, Blackwell, Oxford.

Etzioni, A. (1967): „Mixed Scanning: a „Third” Approach to Decision Making”, în Public Administration Review, XXVII, pp. 385-392.

European Commission (2000): European Report on Quality of School Education.

Fischer, F. (1995): Evaluating Public Policy, Nelson-Hall, Chicago.

Forester, J. (1984): „Bounded Rationality and the Politics of Muddling Through”, în Public Administration Review, 44, 1, pp. 23-31.

Geva-May, I, Wildavsky, A. (1997): An Oprational Approach to Policy Analyis: The Craft, Kluwer, Boston.

Geva-May, I., Pal, L.A. (1999): “Good Fences Make Good Neighbours”, în Evaluation, 5, pp. 259 – 277.

Goodin, R.E. (1996): ”Institutions and Their Design”, în R. E. Goodin (ed.), The Theory of Institutional Design, Cambridge University Press, Cambridge.

Goodin, R.E., Klingemann, H.-D. (eds.) (1996): A New Handbook of Political Science, Oxford University Press, Oxford.

Guba, E.G., Lincoln, Y.S. (1987): “The Countenances of Fourth-Generation Evaluation: Description, Judgement, and Negotiation”, în Palumbo, D.J. (ed.), The Politics of Program Evaluation, Sage, Newbury Park.

Ham, C., Hill, M. (1984): The Policy Process in the Modern Capitalist State, Harvester, New York.

Hardin, G. (1968): “The Tragedy of the Commons”, în Science, 162, pp. 1243 – 1248.

Hayek, Fr. (1995): Law, Legislation, and Liberty, Routledge, London. Heclo, H. (1972): “Review Article: Policy Analysis”, în British Journal of Political Science, 2, pp. 83 – 108.

Hesse, J.J. (1997): ”Rebuilding the State: Public Sector Reform in Central and Eastern Europe”, în J. E. Lane (ed.), Public Sector Reform, Sage, London.

Hill, M. (1997): The Policy Process in the Modern State, 3rd ed., Prentice Hall, London.

Hjern, B., Porter, D.O (1998): „Implementation Structures: A New Unit of Administrative Analysis”, în Hill, M. (ed.), The Policy Process, Prentice Hall, London.

Hogwood, B.W., Gunn, L.A. (1984): Policy Analysis for the Real World, Oxford University Press, Oxford; trad rom. (2000): Introducere în politicile publice, Trei, Bucureşti.

Hood, C. (1983): “Using Bureacracy Sparingly”, în Public Administration, 61, pp. 197 – 208.

Hood, C. (1991): „A Public Management for All Seasons?” în Public Administration, 69, pp. 3 – 19.

Howlett, M., Ramesh, M. (1995): Studying Public Policy: Policy Cycles and Policy Subsystems, Oxford University Press, Oxford.

Hughes, O.E. (1998): Public Management and Administration, MacMillan, London.

Jenkins-Smith, H.C., Sabatier, P.A. (1993): „The Study of Public Policy Processes”, în Sabatier, P.A., Jenkins-Smith, H.C. (eds.), Policy Change and Learning, Westview, Boulder.

Katchanovski, I. (2000): „Divergence in Growth in Post-Communist Countries”, în Journal of Public Policy, 20, pp. 55-81.

King G., Keohane R., Verba S. (2000): Fundamentele cercetării sociale, Editura Polirom, Iaşi.

Kingdon, J. (1995): Agendas, Alternatives, and Public Policies, Litle, Brown et Co., Boston; prima ed., 1984.

Kirkpatrick, S.E., Lester, J.P., Peterson, M.R. (1999): “The Policy Termination Process”, în Policy Studies Review, 16, pp. 209 – 235.

Lane, J.-E. (1995): The Public Sector, Sage, London.

Lasswell, H.D. (1951): „The Policy Orintation”, în Lerner, D., Lasswell, H.D. (eds.), The Policy Sciences, Stanford University Press, Stanford.

Lindblom, Ch. (1959): „The Science of Muddling Through”, în Public Administration Review, 19, pp. 79 – 88.

Lindblom, C.E., Braybrooke, D. (1963): A Strategy of Decisions, The Free Press, New York.

Lindblom, Ch. (1968): The Policy-Making Process, Prentice Hall, Englewood Cliffs.

Lindblom, Ch. (1977): Politics and Markets, Basic Books, New York.

Linder, S.H., Peters, B.G. (1989): “Instruments of Government: Perceptions and Contexts”, în Journal of Public Policy, 9, pp. 35 – 58.

Lynch, R. (2000): Corporate Strategy, Financial Times/Prentice Hall, London.

MacRae, D. Jr., Whittington, D. (1997): Expert Advice for Policy Choice, Georgetown University Press, Washington.

March, J., Olsen, J. (1979): „Organization Choice Under Ambiguitiy”, în March, J., Olsen, J. (eds.): Ambiguity and Choice in Organizations, Universitetsforlagen, Bergen. Marsh, D., Stoker, G. (eds.) (1995): Theory and Methods in Political Science, MacMillan, London.

May, P. (1992): “Policy Learning and Failure”, în Journal of Public Policy, 12, pp. 331 – 354.

Mazey, S., Richardson, J. (1996): „The Logic of Organization: Interest Groups”, în Richardson, J. (ed.), European Union. Power and Policy-Making, Routledge, London.

May, P.J. (1991): „Reconsidering Policy Design: Policies and Publics”, în Journal of Public Policy, 11, pp. 187 – 206.

McKinney, J.B., Howard, L.C. (1998): Public Admnistration, Praeger, Westport.

Mill, J. St. (1993): Despre libertate, Bucureşti, Humanitas.

Miroiu, A. (1998): Filosofie fără haine de gală, ALL, Bucureşti.

Miroiu, A. (ed.) (1998): Învăţământul românesc azi, Polirom, Iaşi.

Miroiu, A., Dincă, G. (2000): PHARE “Universitas 2000”, Bucureşti.

Miroiu, M. (1999): Societatea retro, Editura Trei, Bucureşti.

Miroiu, M., Blebea-Nicolae, G. (2001): Introducere în etica profesională, Trei, Bucureşti.

Muraskin, L. D. (1003): Understandig Evaluation: the Way to Better Prevention Programs, U.S. Departement of Education.

Niskanen, W. (1994): Bureaucracy and Public Economics, Edward Elgar, Cheltenham.

Oackeshott, M. (1991): Rationalism in Politics, Liberty Press, Indianopolis; partial tradus în româneşte, Raţionalismul în politică, Editura ALL, Bucureşti, 1995.

Offe, C. (1996): ”Designing Institutions in East European Transitions”, în R. E. Goodin (ed.), The Theory of Institutional Design.

Osborne, D., Gaebler, T. (1992): Reinventing Government, Addison Wesley, Reading, MA.

Olson, M. (1965): The Logic of Collective Action, Harvard University Press, Cambridge, Ma.

Osborne, D., Gaebler, T. (1993): Reinventing Government, Plume, New York.

Ostrom, E. (1990): Governing the Commons. The Evolution of Institutions for Collective Action, Cambridge University Press, Cambridge.

Parsons, W. (1995): Public Policy. An Introduction to the Theory and Practice of Policy Analysis, Edward Elgar, Aldershot.

Pateman, C. (1983): “Feminist Critiques of the Public/Private dichotomy”, în Benn, S.I, Gaus, G.F. (eds.), Public and Private in Social Life, Croom Helm, London.

Peters, G. (1996): „Agenda-Setting in the European Union”, în Richardson, J. (ed.), European Union. Power and Policy-Making, Routledge, London.

Patton, C.V., Sawicki, D.S. (1986), Basic Methods of Policy Analysis and Planning, Prentice Hall, Englewood Cliffs.

Peters, B.G., van Nispen, F.K.M. (1998): Public Policy Instruments, Edward Elgar, Cheltenham.

Pfeffer, J., Sutton, R.I. (2000): The Knowing-Doing Gap, Harvard Business School Press, Boston.

Pressman, J., Wildavsky, A. (1973): Implementation, University of California Press, Berkeley.

Rawls, J. (1971): A Theory of Justice, Harvard University Press, Cambridge.

Rein, M. (1983): From Policy to Practice, MacMillan, London.

Rose, R. (1991): “What is Lesson-Drawing?”, în Journal of Public Policy, 11, pp. 3 – 30.

Rossi, P.H., Freeman, H.E., Lipsey, M.W. (1999): Evaluation. A Systematic Approach, 6^th ed., Sage, Thousand Oaks, London.

Rothstein, B. (1998): Just Institutions Matter, Cambridge University Press, Cambridge.

Sabatier, P.A., Mazmanian, D.A. (1980): “A Framework of Analysis”, în Policy Studies Journal, 8, pp. 538 -560.

Sabatier, P.A. (1986): “Top-down and Bottom-Up Approaches to Implementation Research: A Critical Analysis and Suggested Synthesis”, în Journal of Public Policy, 6, pp. 21- 48.

Sabatier, P. (1998): “The Political Context of Evaluation Research. An Advocacy Coalition Perspective”, în Kessler, M.C., Lascoumes, P., Setbon, M., Thoenig, J.-C. (ed.), Evaluation des politiques publiques, L’ Harmattan, Paris.

Sabatier, P.A., Jenkins-Smith, H.C. (1999): „The Advocacy Coalition Framework. An Asseement”, în Sabatier, P.A. (ed.), Theories of Policy Process, Westview Press.

Schmitter, P.C. (1974): “Still the Century of Corporatism?”, în Review of Politics, 36, pp. 85 – 131.

Sen, A. (1987): On Ethics & Economics, Blackwell, Oxford.

Simon, H.A. (1945): Administrative Behavior, MacMillan, New York.

Simon, H.A. (1982): Models of Bounded Rationality. Vol.2: Behavioral Economics and Business Organization, The MIT Press, Cambridge, Mass.

Simon, H.A. (1955): “A Behavioral Model of Rational Choice”, în Quarterly Journal of Economics”, 69, pp. 99 – 118.

Simon, H.A. (1956): “Rational Choice and the Structure of the Environment”, în Psychological Review, 63, pp. 129 – 138.

Simon, H.A. (1976): “From Substantive to Procedural Rationality”, în Latsis, S.J. (ed.): Method and Appraisal in Economics, Cambridge University Press, Cambridge.

Smith, A. (1964): Avuţia naţiunilor, Editura Academiei, Bucureşti.

Stokey, E.; Zeckhauser, R. (1978): A Primer for Policy Analysis, W. W. Norton & Co., New York, London.

Stone, D. (1988): Policy Paradox and Political Reason, Scott, Foresman, Glenview.

Uusikylä, P., Virtanen, P. (2000): „Meta-Evaluation as a Tool for Learning”, în Evaluation, 6, pp. 50 – 65.

Walters, L.C., Aydelotte, J., Miller, J. (2000): „Putting More Public in Policy Analysis”, în Public Administration Review, 60, 4.

Weimer, D.L. (1993): “The Current State of Design Craft: Borrowing, Tinkering, and Problem Soving”, în Public Administration Review, 53, pp. 110 – 120.

Weimer, D.L., Vining, A.R. (1999): Policy Analysis. Concepts and Practice, Prentice Hall, Upper Saddle River.

Wilensky, H. (1975): The Welfare State and Equality, University of California Press, Berkeley.

Wynberg, Rebecca (1997): “Qualitative Methods”, în Essentials of Qualitative Research, The Market Research Society.

Wynberg S. (1997): “Analysis & Interpretation: another view”, în Essentials of Qualitative Research, The Market Research Society.

*** “Evaluation des politiques publiques “ – sous la direction de Marie-Christine Kessler, Pierres Lascoumes, Michel Setbon, Jean-Claude Thoenig, L’Harmattan, France, Canada, 1998.

1 Pe parcursul acestui curs expresii ca „cititorul” „analistul”, „decidentul” etc. vor fi folosite într-un sens neutru faţă de gen. Ele se aplică în mod egal persoanelor de sex bărbătesc şi femeiesc.

2 O condiţie necesară pentru ca o ordonare a alternativelor sau obiectivelor să fie consistentă este aceea a respectării tranzitivităţii relaţiei de preferinţă.

3 Materialul care urmează este prelucrat după G. Scott, St. M. Garrison, The Political Science Manual, Prentice Hall, 1998, pp. 259-279.