Introducere în politicile publice

14. GHID DE REDACTARE A UNEI LUCRĂRI DE ANALIZĂ DE POLITICI PUBLICE³

Acest capitol include indicaţii pentru două tipuri de documente: propunerea de cercetare şi actul de cercetare a politicilor publice.

Propunerea de cercetare a politicii publice

Propunerea este descrierea muncii de cercetare care va fi făcută în timpul realizării actului de cercetare. Acest document este inclus aici deoarece studenţii care doresc să devină analişti de politici vor constată că, pe parcursul activităţii lor că lucrători sau consilieri ai organizaţiilor guvernamentale, aproape întotdeauna li se va cere să înainteze o propunere care să explice şi să justifice munca de cercetare pe care speră să o facă, înainte de a fi desemnaţi să realizeze activitatea de cercetare respectivă.

Scopul propunerii de cercetare. Propunerile de cercetare sunt că o ofertă de vânzare. Scopul lor este sa “vândă” convingerea că este necesar un studiu. Înainte de a realiza cercetarea, pentru analiza de politici publice, eşti nevoit să convingi pe cineva cu autoritate în domeniu că

• 
  studiul trebuie întreprins;
  
• 
  studiul va furniza informaţii utile;
  
• 
  studiul va fi realizat în mod corespunzător;
  
• 
  eşti calificat să realizezi acest studiu;
  
• 
  costul studiului va fi rezonabil, în raport cu beneficiile pe care le va aduce.
  

Ca parte a acestui proces de “vânzare”, trebuie să înaintezi o propunere de cercetare a unei politici, menită a îndeplini următoarele sarcini:

Să dovedească necesitatea studiului; Să descrie obiectivele studiului; Să explice cum va fi realizat studiul; Să descrie resursele (timp, forţă de muncă, echipament, facilităţi, etc.) necesare pentru realizarea studiului; Să includă un grafic care să menţioneze când va începe şi când se va încheia proiectul, precum şi cele mai importante date intermediare; Să includă un proiect de buget care să specifice costurile şi suma care va fi facturată agenţiei guvernamentale; Să detalieze rezultatele scontate finale ale proiectului de cercetare, felul studiului care va fi realizat, cât va dura şi ce va conţine acesta.

Conţinutul propunerilor de cercetare. Din punctul de vedere al formei, propunerile de cercetare pentru analiza de politici publice conţin următoarele părţi:

1. pagina de titlu (se poate utiliza formatul prescris de instituţie);

2. pagina de rezumat (fiind foarte importantă, necesită o atenţie specială şi o redactare corectă);

3. textul;

4. pagina de referinţe.

Iată mai în detaliu conţinutul unei propuneri de analiză de politici publice: I. Necesitatea unui studiu de analiză a unei anumite politici publice A. Descrierea iniţială a problemei respective de politică 1. O definire a deficienţelor din (sau a problemelor cu) politica respectivă. 2. O scurtă istorie a problemei de politică. 3. Cadrul legal şi instituţional al problemei de politică. 4. Caracterul problemei de politică, inclusiv mărimea, extinderea şi importanţa ei. B. Imperativele analizei politice 1. Costurile probabile ale ne-efectuării studiului. 2. Beneficiile prezumate ale studiului de analiză de politici publice. II. Obiectivele studiului propus de analiză de politici publice A. Clarificarea problemei curente de politică 1. O definire mai detaliată a problemei. 2. O estimare a problemei, detaliată calitativ şi cantitativ 3. O proiectare mai exactă a evoluţiei problemei. B. O evaluare cât mai exactă a politicii publice respective 1.O evaluare a efectelor principale ale politicii curente, aplicabilă public a. O clarificare a politicii primare. b. O clarificare a bazei legale a politicii primare. c. O clarificare a evoluţiei istorice a politicii. d. O clarificare a mediului politicii. e. O descriere a implementării politicii respective. f. O evaluare a eficacităţii şi eficienţei politicii. 2. O evaluare a efectelor secundare ale politicilor respective, aplicabile public. C. O evaluare a alternativelor la politicile prezente 1. O prezentare a politicilor posibile alternative. 2. O evaluare comparativă a costurilor şi beneficiilor prezumate ale politicilor alternative şi a celei prezente. III. Metodologia studiului de analiză a unei politici publice propuse A. Metode de administrare a proiectului ce urmează a fi utilizate B. Metode de cercetare prevăzute C. Metode prevăzute de analiză a datelor IV. Resursele necesare pentru realizarea studiului A. Resursele materiale B. Resursele umane C. Resursele financiare V. Graficul pentru studiul analizei politice VI. Bugetul pentru studiul analizei politice VII. Rezultatul final al studiului de analiză de politici publice

Textul propunerilor de cercetare. Textul unei propuneri de cercetare de analiză de politici publice conţine următoarele şapte elemente:

1. O explicaţie cu privire la necesitatea efectuării studiului 2. O descriere a obiectivelor studiului 3. O explicaţie privind metodele care vor fi utilizate pentru realizarea studiului 4. O listă a resurselor umane, materiale şi financiare necesare pentru realizarea studiului 5. Un grafic al proiectului 6. Un buget de proiect 7. O descriere a rezultatelor anticipate ale studiului.

Explicaţia cu privire la necesitatea efectuării studiului. Aţi ascultat vreodată un vânzător de automobile? Prima întrebare a sa este: “De ce fel de maşină aveţi nevoie?” Poate că va urma o întrebare despre numărul membrilor familiei, după care afirmaţia: “se pare că aveţi nevoie de o maşină mare“. Un bun vânzător va continua cu şirul de întrebări până când clientul acceptă ideea că “are nevoie”. Primul obiectiv al unei propuneri de cercetare implică o tactică similară: să demonstrezi că persoana (factor de decizie) are nevoie de informaţia că este necesară o analiză de politică, deoarece el se confrunta cu una sau mai multe probleme pe care nu le putea rezolva cu politicile existente în acel moment. Începe, deci, propunerea cu o afirmare clară, în scris, a necesităţii. Afirmarea necesităţii trebuie să fie suficient de explicită pentru a oferi imaginea unei nevoi precise.
Problema politicii şi deficienţa politicii. Afirmarea necesităţii în propunerile de analiză a politicilor trebuie să identifice clar atât o problemă specifică a politicii, cât şi o deficienţă specifică a politicilor curente. O problemă de politică este o problemă pe care se presupune că o rezolvă o politică publică. O problema de politică apare când, în politica publică, este sesizată o deficienţă cauzată de o problemă independentă de acea politică.
Imperativele cercetării. Dacă un studiu este imperativ, el trebuie realizat. Nu orice nevoie organizaţională trebuie să fie privită ca imperativă, deoarece nu pot fi îndeplinite niciodată toate nevoile. Totuşi, orice organizaţie de succes îşi îndeplineşte nevoile imperative, lăsându-le neîndeplinite, cel puţin temporar, pe cele care nu sunt astfel. Dacă propunerea menţionează o nevoie, persoanele cărora te adresezi pot decide că nevoia respectivă nu este imperativă şi pot să nu ia în considerare studiul. De aceea, o bună propunere include menţionarea unor imperative de cercetare pentru a convinge cu privire la necesitatea studiului propus.

De exemplu, să presupunem că în faţa decidenţilor în materie de învăţământ preuniversitar dintr-un anumit judeţ apare imperativul de a face faţă problemelor ridicate de şcolarizarea elevilor cu o anumită deficienţă, să spunem cea cea legată de defectele severe de vedere ale copiilor. Susţinerea că o politică în acest domeniu este imperativă poate include argumentul că judeţul, dacă nu îşi schimbă politica în acest domeniu, poate: să nu reuşească să-şi îndeplinească obligaţiile fundamentale faţă de copiii implicaţi; să nu satisfacă nevoia comunităţii de a avea copii educaţi; să nu îndeplinească standardele la nivelul ţării pentru educaţie.

În formularea imperativelor de politică, este vital să urmăriţi două principii:

• 
  să subliniaţi că cercetarea este imperativă;
  
• 
  să nu exageraţi în prezentarea cazului susţinut, ci să fiţi exacţi şi oneşti.
  

Descrierea obiectivelor studiului. Gândiţi-vă la persoana căreia îi prezentaţi propunerea de cercetare. Prima sa întrebare va fi: “De ce am nevoie de acest studiu?” După ce aţi răspuns la această întrebare, persoana va întreba: “La ce îmi va fi folosi acest studiu?”, iar voi trebuie să răspundeţi, în termeni generali, că studiul propus va:

• 
  defini mai clar problema;
  
• 
  identifica deficienţele în politicile actuale;
  
• 
  examina căile de depăşire a respectivelor deficienţe;
  
• 
  recomanda soluţia cea mai potrivită.
  

Clarificarea problemei. Propunerea de analiză de politici va include şi o definire iniţială cu caracter explicativ a problemei; dar, întrucât nu aţi investigat-o în detaliu, ea nu va oferi o imagine suficient de clară despre caracterul şi întinderea problemei. Propunerea trebuie să explice că studiul de analiză a politicii va examina şi clarifica în continuare natura şi dimensiunile problemei. Continuându-ne exemplul, cercetarea analizei de politică va cuantifica şi clarifica problema politicii: deficienţele de vedere printre şcolarii din judeţ. Studiul va determina numărul exact al copiilor care se confruntă cu deficienţe de vedere în acel judeţ, precum şi forma şi extinderea deficienţelor pe care le are fiecare dintre aceşti copii.

Propunerea trebuie să explice pe scurt cum vor fi îndeplinite aceste sarcini. Utilizând exemplul de mai sus, va trebui explicat dacă aceşti copii vor fi testaţi pentru gradul de deficienţă vizuală sau dacă vă veţi baza pe evidenţele şcolii pentru a determina situaţia fiecărui copil.
Evaluarea politicii curente. Propunerea trebuie să includă ideea că studiul ce va fi efectuat va examina temeinic politica actuala în domeniul respectiv. Ar trebui să explicaţi şi felul în care veţi realiza aceasta sarcina, dând o idee generală despre criteriile pe care le veţi folosi pentru evaluarea politicii curente (actuale) în acest domeniu.
Evaluarea comparativă a alternativelor de politică. Scopul major al cercetării unei politici este să examineze căile de rezolvare a unei probleme de politică în derulare. Dacă politica actuală nu funcţionează, cum s-ar putea îmbunătăţi situaţia? Propunerea promite să conţină o evaluare a politicilor alternative. Această afirmaţie continuă cu o scurtă descriere a unor alternative, pe care le puteţi evalua în studiul de analiză a politicii actuale.
Prezentarea recomandărilor. Studiul poate sau nu să recomande o anumită soluţie la problemă. Ar trebui verificat dacă este nevoie de includerea unei recomandări, întrebând în prealabil persoana căreia îi va fi înaintată propunerea. Răspunsul său va depinde de un număr de consideraţii politice specifice circumstanţelor respective. Multe acţiuni de politică publică sunt hotărâte nu atât de merite tehnice, ci de motivaţii politice. Decizia dacă să se construiască un stadion pentru evenimente sportive sau o sală pentru teatru şi balet va depinde mai mult de cine sprijină sportul şi cine sprijină teatrul şi baletul decât de avantajele tehnice ale vreunei variante. Nu presupuneţi că ştiţi dacă o recomandare trebuie inclusă, ci întotdeauna întrebaţi. Dacă răspunsul este afirmativ, puteţi menţiona că: bazându-se pe examinarea avantajelor şi dezavantajelor comparative ale fiecărei opţiuni, studiul propus recomandă adoptarea unei anumite politici.
Explicarea metodelor de studiu. Persoana căreia i-aţi înaintat propunerea poate fi impresionată mai degrabă de precizia, decât de lungimea răspunsurilor. Ea va dori totuşi să ştie “cum propuneţi să faceţi toate acestea”. Acum explicaţi metodologia: paşii pe care îi veţi face în dezvoltarea analize. Aceştia vor include minimum colectarea şi analiza informaţiei, precum şi prezentarea acesteia într-o formă lizibilă.
Procesul de cercetare şi metodele folosite. Propunerea va descrie pe scurt paşii pentru a găsi, a evalua şi a trage concluzii din informaţiile culese pentru studiu. În mod normal, procesul de cercetare parcurge trei trepte:

colectarea de date: strângerea de informaţii necesare; b) analiza datelor: organizarea datelor, determinarea sensurilor şi implicaţiilor; c) evaluarea datelor: stabilirea concluziilor ce pot fi extrase din datele respective.

În propunere ar trebui să

• 
  menţionaţi că intenţionaţi să parcurgeţi aceste trei trepte;
  
• 
  explicaţi cum intenţionaţi să o faceţi .
  

Controlul de calitate. Este o procedură formală pentru a garanta că un produs îndeplineşte toate standardele relevante şi nu are defecte, fiind o parte importantă care include un raport de analiză a politicii. În această analiză, controlul de calitate este efectuat în mod normal de experţi, persoane care au ani de experienţă în tratarea problemei respective. Propunerea trebuie să precizeze 1) că studiul va beneficia de un control de calitate; dar şi 2) modul în care se va exercita acest control.
Listarea resurselor necesare pentru a realiza studiul. În final, persoana căreia i-a fost înaintat studiul va dori să ştie câţi bani, cât timp şi ce alte resurse vor fi necesare. Aceasta parte a unei propuneri este esenţială atunci când sunt necesare experimentări extensive sau muncă de proiectare. Pentru majoritatea studiilor de analiză a politicii, această listă poate fi scurtă, deşi trebuie să descrie resursele materiale şi umane necesare materializării studiului.

Un grafic al proiectului trebuie să menţioneze: Când va începe proiectul Când vor începe şi se vor termina fazele importante ale acestuia Când vor fi emise rapoartele preliminare, intermediare şi / sau finale Când vor avea loc momente speciale în procesul de cercetare sau analiză Când va fi terminat proiectul. Bugetul va fi împărţit în mod normal în urmatoarele categorii: Materiale (hârtie, CD-uri, mobilă etc.) Facilităţi (săli de conferinţă, locuri cu diverse facilităţi, etc.) Echipamente (materiale de laborator, maşini de copiat, computere etc.) Călătorii Cheltuieli cu personalul.

Pentru fiecare categorie, indicaţi lista lucrurilor necesare şi costul lor. La rubrica “Personal” trebuie să treceţi separat pe listă fiecare persoană, nivelul de plată şi costul total per persoana.

Descrierea rezultatului final anticipat al studiului. În partea finală a propunerii se descrie rezultatul anticipat al studiului. Cu alţi termeni: veţi explica persoanelor cărora le veţi trimite propunerea ce vor primi atunci când studiul va fi gata. Aţi putea scrie astfel:

“Produsul final va fi un studiu de analiză a politicii, având 25 - 30 pagini, care va furniza o analiză a problemei (deficienţelor) politicii (actuale) şi o evaluare a unor noi politici alternative, care ar putea soluţiona respectiva problemă.”