Introducere în politicile publice

A. Discuţii de grup. Acestea se pot realiza în mai multe modalităţi:

1. 
   grupuri standard: cele mai obişnuite cuprind 7-8 repondenţi; durează până în o oră şi jumătate;
   
2. 
   mini-grupuri: cuprind 4-6 repondenţi (sau mai puţini); sunt adecvate pentru subiecte intime sau personale; pot cuprinde şi copii sau adolescenţi; oferă informaţie concisă; sunt mai adecvate pentru evaluarea unei chestiuni punctuale;
   
3. 
   brainstorming: constau în sesiuni deschise şi flexibile; surprind evoluţia fenomenelor; nu sunt evaluative; se concentrează asupra rezolvării de probleme sau emiterii de ipoteze;
   
4. 
   grupuri extinse: durează 2-4 ore; sunt indicate pentru deciziile complexe, când intervin relaţiile de afaceri, în cazul unor subiecte sensibile sau chestiuni personale;
   
5. 
   grupuri chemate de mai multe ori: constau în cel puţin două discuţii cu aceiaşi repondenţi; permit stabilirea unei perioade de intervenţie; sunt potrivite pentru destăinuiri succesive şi pentru evaluarea unei schimbări;
   
6. 
   grupuri cu două dimensiuni: subgrupul A observă subgrupul B, care devine stimul pentru cel dintâi; sunt indicate pentru înţelegerea populaţiei ţintă din diferite perspective sau pentru a analiza chestiuni diferite.
   

Avantaje	Dezavantaje
constituie un mediu suportiv, în care discuţiile sunt încurajate; funcţionează creativ; oferă acces la atitudini; facilitează observaţia; reliefează influenţele socio-culturale; sprijină spontaneitatea; creează “siguranţa de grup”.	pot inhiba francheţea; răspunsurile negative le pot inhiba şi pe cele pozitive; ignorarea sau chiar dispariţia punctului de vedere minoritar; tendinţa la consens; îngustarea perspectivei când există contradicţii.

Grupurile nu sunt o soluţie potrivită când subiectele sunt intime, în probleme strict personale, când este necesar un proces de înţelegere detaliată, când există presiunea unor norme sociale.

Discuţiile de grup au în vedere trei elemente separate, dar interdependente:

STRUCTURĂ

(Cum este alcătuit grupul)

CONŢINUT PROCESE

(datele propriu-zise) (interacţiunea membrilor)

B. Interviurile individuale în adâncime la rândul lor se pot realiza în mai multe feluri:

1. 
   de profunzime standard: cuprind un intervievator – un repondent; durează 45 minute – o oră; ajung dincolo de aspectele superficiale;
   
2. 
   de mini-adâncime: sunt eficiente şi durează un timp mai scurt; completează măsurătorile cantitative; sunt recomandate pentru chestiuni clare, se caracterizează prin comunicare interpersonală şi evaluare comprehensivă;
   
3. 
   cu adâncime dublă: cuprind doi repondenţi (prieteni, cupluri, chiar şi necunoscuţi – în funcţie de subiect); sunt recomandate pentru copii şi adolescenţi, pentru înţelegerea proceselor de decizie; adaugă dinamism interviurilor de adâncime standard;
   
4. 
   semi-structurate: fac apel la un intervievator experimentat şi la un chestionar deschis; sunt recomandate pentru analiza raportul cost–eficienţă şi pentru extensia datelor; însă presupun limitarea profunzimii datelor;
   
5. 
   triunghiular: fac apel la trei repondenţi recrutaţi pentru a reprezenta diferite puncte de vedere; încurajează exprimarea diferenţei; sunt recomandate pentru înţelegerea motivaţiei;
   
6. 
   ale familiei: cuprind diverse combinaţii ale membrilor unei familii; explorează atât relaţiile interpersonale din familie, cât şi efectele acestora asupra comportamentului şi atitudinilor.
   

Avantaje	Dezavantaje
colectarea independentă de date; informare longitudinală (procesuală); culeg atât opiniile majoritare, cât şi pe cele minoritare; se pot culege date şi despre subiecte intime; absenţa presiunii grupului; presiune diminuată în privinţa normelor sociale acceptate.	sunt scumpe şi consumă timp; dificil de a recruta eşantioane; au tendinţa de a fi cuantificate; duc la scăderea creativităţii

Interviurile sunt potrivite pentru înţelegerea proceselor şi procedurilor, pentru interacţiunea detaliată, însă uneori este dificilă obţinerea audienţei (experţi, profesionişti).

Recomandări pentru cel care investighează: Armonizează-ţi gesturile, mimica şi vocea cu ale interlocutorului (în cazul interviului în profunzime) sau ale grupului (mai dificil dacă este neomogen). Nu face asta mecanic, ci empatic. Relaţionează nu numai la nivel cognitiv. Trebuie să respecţi nevoile, valorile şi credinţele persoanei cu care vorbeşti, relaţionând cu personalitatea sa în ansamblu, chiar dacă nu-ţi pasă prea mult despre ceea ce face el de fapt. Creează-ţi (şi afişează!) o atitudine pozitivă. Cu repondenţii dificili este de ajutor să te interesezi de problemele persoanei, ascunzându-ţi iritarea şi enervarea.