Ioan PÂnzaru

VLĂSCEANU, Lazăr, Leland Conley Barrows, eds., Indicators for Institutional and Programme Accreditation in Higher/Tertiary Education, UNESCO-CEPES Studies in Higher Education, Bucharest, 2004

VOSSENSTEYN, Hans, Higher Education in Denmark. Country Report, CHEPS, University of Twente, 2003

VROEIJENSTIJN, Ton, Similarities and Differences in Accreditation. Looking for a common framework, Document prepared for the workshop on the establishment of a European Consortium for Accreditation (ECA), The Hague, 12-13 June 2003, 123 p., la http://www.ecaconsortium.net/download.php?id=20

YONEZAWA, Akiyoshi, Current Debates on Standards, Criteria, and Indicators sed in Programme Accreditation and Quality Assessment in Japan, in VLĂSCEANU, Lazăr, Leland Conley Barrows, eds., Indicators for Institutional and Programme Accreditation in Higher/Tertiary Education, UNESCO-CEPES Studies in Higher Education, Bucharest, 2004, pp. 117-123

YONEZAWA, Akiyoshi, The New Quality Assurance System for Japanese Higher Education: Its social background, tasks and future, Research in University Evaluation, no. 2, December 2002, pp. 21-34

NOTĂ: Au fost folosite de asemenea, în special pentru control şi pentru urmărirea ultimelor dezvoltări din punct de vedere oficial, rapoartele naţionale publicate pe situl http://www.bologna-bergen2005.no. Indicarea lor separată în bibliografie ar fi încărcat lista fără rost.

1 V. SCOTT, Peter, Inside the Knowledge Society: Opportunities and Threats for Universities and the Media, in Observatory for Fundamental University Values and Rights, Universities and the Media. A partnership in institutional autonomy? Proceedings of the Seminar of the Magna Charta Observatory, 17 September 2004, Bononia University Press, 2005, pp. 35-52.

2 În Franţa s-a ajuns la situaţia paradoxală ca finanţarea învăţămîntului secundar să crească mai repede şi mai mult decît aceea a învăţămîntului superior. Astfel, în perioada 1975-2003, cheltuielile în universitar au crescut cu 25%, pe cînd acelea din preuniversitar, la toate nivelele împreună, creşteau cu 82%. De aceea, cheltuielile cu elevii erau superioare mediei ţărilor OCDE, pe cînd cele cu studenţii inferioare. V. MARINI, Philippe, Rapport général… sur le projet de loi des finances pour 2005, t. III, Les Moyens de service et les dispositions spéciales, Assemblée Nationale, Paris, 25 novembre 2004, 137 pp. 6-7.

3 În Franţa, doar 37% din bacalaureaţi izbutesc să obţină diploma de studii universitare generale (DEUG) în cei doi ani prevăzuţi de sistem pentru aceasta, dar procentul e reuşită este de 64% pentru diploma universitară de tehnologie şi 57% brevetul de tehnician superior. Ultimele două diplome sunt echivalente cu prima, dar aparţin învăţămîntului profesional şi sunt bazate pe o selecţie la intrare, ceea ce nu este cazul cu cea dintîi. Note d’Information, Ministère de l’Education Nationale, 25 août 2000.

4 Le supérieur du supérieur, cum spun francezii.

5 CUNNINGHAM, Stuart, Yoni Ryan, Lawrence Stedman, Suellen Tapsall, Terry Bagdon, Terry Flew, Peter Coaldrake, The Business of Borderless Education, Evaluations and Investigations Programme, Higher Education Division, Department of Education, Training and Youth Affairs, Commonwealth of Australia, 2000, p. 23.

6 CLARK, Burton R., Transformarea universităţii, Secolul 21, număr tematic „Universitatea”, 10-12, 2003, p. 113.

7 BRUNELLO, Giorgio, Simona Comi, Education and Earnings Growth.Evidence from 11 European Countries, http://www.etla.fi/PURE/Italy%20-%20Egrowth52.pdf.

8 HARMON, Colm, Ian Walker, Niels Westergaard-Nielsen, Returns to Education in Europe, PURE Final Report, http://www.etla.fi/PURE/FinalReport/Ch%202%20-%20returns.pdf. Proiectul PURE (Public Funding and Private Returns on Education) este sprijinit de ETLA (Institutul pentru cercetarea economiei finlandeze) şi se bucură de participarea a 15 ţări europene: Austria, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania şi Suedia.

9 CUNNINGHAM, 2000, p. 22 şi 75.

10 Centre for Educational Research and Innovation, Internationalisation and Trade in Higher Education: Opportunities and Challenges, OECD, 2004, pp. 11-12, 31-32.

11 DUBOIS, Pierre coord., Evaluation and Self-Evaluation of Universities in Europe, Raport final la contractul EVALUE: TSER SOE2-CT95-2004, http://www.pjb.co.uk/npl/bp5.doc.

12 Născut în România în 1904, Joseph M. Juran a crescut în Statele Unite şi, pornind de la o experienţă căpătată la Western Electric, a fost în 1954-1960 consultantul întreprinderilor japoneze pentru calitate, urmîndu-i lui Deming. Conceptul japonez de calitate, care a cunoscut un succes mondial prin firme precum Hitachi, Fujitsu, Honda, este o armonizare a ideilor lui Deming, Juran şi Peter Drucker, şi e cunoscut sub numele de Hoshin Kanri.

13 CAMPBELL, Carolyn, Christina Rozsnyai, Quality Assurance and the Development of Course Programmes, UNESCO-CEPES Papers on Higher Education, Bucharest, 2002, p. 20. VAN DAMME, Dirk, Standards and Indicators in Institutional and Programme Accreditation in Higher Education: A Conceptual Framework and a Proposal, in VLĂSCEANU, Lazăr, Leland Conley Barrows, eds., Indicators for Institutional and Programme Accreditation in Higher/Tertiary Education, UNESCO-CEPES Studies in Higher Education, Bucharest, 2004, p. 130.

14 Cf. http://www.iso.org/iso/en/iso9000-14000/iso9000/qmp.html. Pentru adaptarea conceptului de calitate la învăţămîntul superior, ale cărei linii generale le urmăresc aici, a se vedea Sorin POPESCU, Constatin Brătianu coord., Gabriela Atanasiu, Costache Rusu, Constantin Oprean, Adrian Curaj, Ştefan Buzărnescu, Ioan Pânzaru, Ghidul calităţii în învăţămîntul superior, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004, p. 38 sq.

15 Versiunea originală ISO vorbeşte aici despre „furnizori”.

16 The Quality Assurance Agency for Higher Education, Handbook for Enhancement-Led Institutional Review: Scotland, QAA, Gloucester, 2003. p. 1.

17 În Anglia, în urma unei consultări recente, s-a decis ca instituţiile de stat să păstreze o acreditare (degree-awarding power) nelimitată, iar celelalte o primesc numai pe 6 ani.

18 Accreditation in the European Higher Education Area, Raportul celei de a 3a reuniuni ECA de la Bergen, iunie 2004, la http://www.ecaconsortium.net/download.php?id=35. Cf şi VROEIJENSTIJN, Ton, Similarities and Differences in Accreditation. Looking for a common framework, Document prepared for the workshop on the establishment of a European Consortium for Accreditation (ECA), The Hague, 12-13 June 2003, 123 p., la http://www.ecaconsortium.net/download.php?id=20

19 VAN DAMME, Dirk, Standards and Indicators in Institutional and Programme Accreditation in Higher Education: A Conceptual Framework and a Proposal, in VLĂSCEANU, Lazăr, Leland Conley Barrows, eds., Indicators for Institutional and Programme accreditation in Higher/Tertiary Education, UNESCO-CEPES Studies in Higher Education, Bucharest, 2004, p. 127.

20 Sorin Popescu, Costache Rusu, Calitatea în învăţământul superior - concepte de bază şi particularităţi, in POPESCU Sorin, Constatin Brătianu coord., Gabriela Atanasiu, Costache Rusu, Constantin Oprean, Adrian Curaj, Ştefan Buzărnescu, Ioan Pânzaru, Ghidul calităţii în învăţămîntul superior, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004, p. 20 et sqq.

21 VROEIJENSTIJN, Ton, Similarities and Differences in Accreditation. Looking for a common framework, Document prepared for the workshop on the establishment of a European Consortium for Accreditation (ECA), The Hague, 12-13 June 2003, la http://www.ecaconsortium.net/download.php?id=20, p. 4.

22 EICHER, Jean-Claude, Evolution et problèmes de l’enseignement supérieur en Europe, comunicare la Seminarul Internaţional Débat interculturel sur l’évaluation des systèmes éducatifs, Universitatea Mentouri, Constantine, 29-31 octombrie 2001, la http://www.u-bourgogne.fr/IREDU/2001/01103.pdf

23 The Changing Face of Higher Education in Sweden, http://www.sweden.se/upload/studyinsweden_se/Publications/pdf-files/changing%20face2003.pdf.

24 CAMPBELL, Carolyn, Christina Rozsnyai, Quality Assurance and the Development of Course Programmes, UNESCO-CEPES Papers on Higher Education, Bucharest 2002, p. 21.

25 PILE, Marta, Isabel Teixeira, The Importance of Quality Assessment in Higher Education Institutions, la http://gep.ist.utl.pt/files/artigos/The_Importance_Quality_Assessment.PDF

26 CANALS, Valérie, Claude Diebolt, Magali Jaoul, Convergence et disparités régionales du poioids de l’enseignement supérieur en France, 1964-2000, Revue d’Economie Régionale et Urbaine, n°4, 2003.

27 CUNNINGHAM, Stuart, Yoni Ryan, Lawrence Stedman, Suellen Tapsall, Terry Bagdon, Terry Flew, Peter Coaldrake, The Business of Borderless Education, Evaluations and Investigations Programme, Higher Education Division, Department of Education, Training and Youth Affairs, Commonwealth of Australia, 2000, p. xiii.

28 EICHER, Jean-Claude, Evolution et problèmes de l’enseignement supérieur en Europe, comunicare la Seminarul Internaţional Débat interculturel sur l’évaluation des systèmes éducatifs, Universitatea Mentouri, Constantine, 29-31 octombrie 2001, la http://www.u-bourgogne.fr/IREDU/2001/01103.pdf, p. 4.

29 Facing the Challenge. The Lisbon strategy for growth and employment. Report from the High Level Group chaired by Wim Kok, November 2004, Luxembourg, 54 pp., la http://europa.eu.int/comm/lisbon_strategy/index_en.html, p. 7.

30 Cele 507 universităţi japoneze (dintre care 99 universităţi naţionale de stat şi 75 universităţi locale de stat), care şcolarizează o medie de numai 4.000 de studenţi fiecare, la un cost mediu per student de circa 10.000 USD pe an, au fost supuse unui program de reformă care le va transforma în corporaţii. De altfel guvernarea întregii ţări s-a schimbat, trecînd de la principiul controlului ex ante, caracteristic centralizării, la controlul ex post facto, specific autonomiei şi descentralizării. V. Ministry of Education, Culture, Sports, Science and Technology, Education Reform Plan for the 21st Century, la http://www.mext.go.jp/english/org/f_reform.htm. Acestea sunt datele oficiale cele mai recente. După Yonezawa 2004, p. 117, în Japonia există 686 de universităţi, dintre care 512 private, la un total de 4.500 de instituţii de învăţămînt superior.

31 O instituţie administrativă independentă (IAI) este în noul sistem japonez obligată să a) acţioneze corect şi eficient pornind de la considerentul că activităţile sale sunt indispensabile pentru stabilitatea vieţii oamenilor, a societăţii şi a economiei; b) să-şi facă public conţinutul activităţilor, planurile, manualele, grila de salarizare; şi c) să acţioneze autonom, autonomia ei fiind respectată în termenii legii. Se afirmă că, deşi devin autonome, universităţile de stat japoneze nu vor fi privatizate.

32 Costul este determinat la 7.600 euro pentru studiile tehnice şi 6.400 pentru studiile economice. Taxa de studii introdusă în 2000 se ridică la 360 de euro pe semestru. V. Accreditation and Evaluation in the Austrian FH Sector, la http://www.fhr.ac.at/english/pdfs/accreditation_and_evaluation.pdf¸ DI NAUTA, Primiano, Pirjo-Liisa Omar, Angelika Schade, J.P. Scheele eds., Accreditation Methods in Higher Education. Experiences and perspectives, ENQA Workshop Reports 3, Helsinki, 2004, p. 32.

33 Profesorilor americani li se impune o perioadă de probă înainte de a putea primi tenure. În principiu, se consideră că securitatea postului este o condiţie a libertăţii ac adem ice, dar universităţilor li se permite să impună perioade de probă care nu pot depăşi 7 ani în total şi 4 ani la o instituţie în termenii Declaraţiei de Principii din 1940. Astăzi la Universitatea Pennsylvania, la Medicină, perioada de probă poate ajunge la 10 ani. În multe cazuri se ajunge la rezultatul paradoxal că, din motive de personal, unui profesor care ajunge să aibă vechimea de tenure i se va desface contractul de muncă, mai degrabă decît să i se ofere unul permanent.

34 BRUNELLO, Giorgio, Claudio Lucifora, Rudolf Winter-Ebmer, The Wage Expectations of European College Students, http://www.etla.fi/PURE/expect14.pdf, p. 15 et passim.

35 LANOT Gauthier, Rudolf Winter–Ebmer and Aniela Wirz, Public Funding and Enrolment into Higher Education, PURE Final Report, http://www.etla.fi/PURE/FinalReport/Ch%209%20-%20funding%20&%20enrolment.pdf.

36 ANDREESCU, Liviu, Tradiţia antreprenorială în universităţile americane, Secolul 21, număr tematic „Universitatea”, 10-12, 2003, p. 99.

37 Universitatea Johns Hopkins a fost înfiinţată ca o instituţie academică după model german, în 1876.

38 VOSSENSTEYN, Hans, Higher Education in Denmark. Country Report, CHEPS, University of Twente, 2003

39 Legătura dintre autonomie şi evaluare externă, ca principiu de politică universitară, a fost formulată limpede pentru prima dată în 1975 în Franţa, la conferinţa preşedinţilor de universităţi de la Villard-de-Lans. V. CURVALE, Bruno, France – Higher Education, in Educational Evaluation Around the World. An international anthology, The Danish Evaluation Institute, 2003, la http://www.eva.dk/swwwing/app/cm/Browse.jsp?PAGE=198564, pp. 93-102.

40 Accreditation in the United States, la http://www.ed.gov/admins/finaid/accred/index.html.

41 Database of Institutions Accredited By Recognized United States Accrediting Organizations, la http://www.chea.org/institutions/index.cfm.

42 APPLETON, James R., Ralph A. Wolff, Standards and Indicators in the Processes of Accreditation: The WASC Experience – An American Higher Education Accreditation Perspective, in VLĂSCEANU, Lazăr, Leland Conley Barrows, eds., Indicators for Institutional and Programme Accreditation in Higher/Tertiary Education, UNESCO-CEPES Studies in Higher Education, Bucharest, 2004, pp. 77-101

43 Undergraduate Professional Education in Chemistry. Guidelines and Evaluation Procedures, American Chemical Society, Committee on Professional Training, 2003, la http://www.chemistry.org/portal/resources/ACS/ACSContent/education/cpt/guidelines_spring2003.pdf.

44 Standards and Rules of Procedure for Approval of Law Schools, 2004-2005, American Bar Association, Section of Legal Education and Admissions to the Bar, 2004, Chicago, Ill, 148 pp.

45 Standards for Science Teacher Preparation, National Science Teachers Association, 2oo3, la http://ncate.org/standard/programstds.htm.

46 STANDLER, Ronald B., Accreditation of Universities in the USA, la http://www.rbs2.com/accred.htm.

47 Australian Universities Quality Agency Audit Manual, Version 2, March 2004, p. 1.

48 CUNNINGHAM, Stuart, Yoni Ryan, Lawrence Stedman, Suellen Tapsall, Kerry Bagdon, Terry Flew, Peter Coaldrake, The Business of Borderless Education, Evaluations and Investigations Programme, Higher Education Division, Department of Education, Training and Youth Affairs, Commonwealth of Australia, 2000, p. xiv.

49 YONEZAWA, Akiyoshi, The New Quality Assurance System for Japanese Higher Education: Its social background, tasks and future, Research in University Evaluation, no. 2, December 2002, pp. 21-34.

50 Ministry of Education, Culture, Sports, Science and Technology of Japan, Higher Education to Support a Knowledge-Based Society Full of Creative Vitality—New Developments in Higher Education Reform, Special Issue of Japanese Government Policies in Education, Culture, Sports, Science and Technology, 2003, la http://www.mext.go.jp/english/news/2004/05/04052401.htm, p. 101. V. şi YONEZAWA, 2002, pp. 21-34.

51 OHNAMI, Masateru, Hiroshi Hokama, The Japanese University Evaluation System and the Main Self-Evaluation Criteria of the Japan University Accreditation Association (JUAA), in VLĂSCEANU, Lazăr, Leland Conley Barrows, eds., Indicators for Institutional and Programme accreditation in Higher/Tertiary Education, UNESCO-CEPES Studies in Higher Education, Bucharest, 2004, p. 107 et sqq.

52 În Japonia sunt necesare 120-150 de credite (în sistem naţional, diferit de ECTS) pentru a obţine licenţa. Un curs de un semestru este de obicei creditat cu 2 unităţi. Durata considerată normală a studiilor de licenţă este de 4 ani. Prin urmare trebuie luate 8-10 cursuri pe semestru pentru a absolvi la termen. Dar durata admisă (fără finanţare suplimentară) de universităţi pentru a acorda diploma de licenţă poate atinge şi depăşi 6 ani. Cf. Education Japan, la http://www.educationjapan.org/jguide/university.html.

53 YONEZAWA, Akiyoshi, The New Quality Assurance System for Japanese Higher Education: Its social background, tasks and future, Research in University Evaluation, no. 2, December 2002, p. 28.

54 Habilitation este considerat al patrulea nivel universitar, urmînd după doctorat. El se acordă persoanelor care au realizări deosebite în cercetare şi au publicat cel puţin o monografie. Titlul corespunzător este Universitätsdozent.

55 Quality Assurance and Accreditation in the Czech Higher Education, la http://www.msmt.cz/files/acc/Quality%20assurance.doc.

56 KOTLANOVÁ, Anna, A Quality Assurance System Project at the University of West Bohemia in Pilsen, la http://www.see-educoop.net/education_in/pdf/book-ways-012-kotlanova-oth-enl-t07.pdf

57 KAISER, Frans, Hans Vossensteyn, Jos Koelman, Public Funding of Higher Education. A comparative study of funding mechanisms in ten countries, CHEPS-Higher education monitor, Center for Higher Education Policy Studies, Enschede, november 2001

58 DUBOIS, Pierre, coord., Evaluation and Self-Evaluation of Universities in Europe, Raport final la contractul EVALUE: TSER SOE2-CT95-2004, http://www.pjb.co.uk/npl/bp5.doc, p. 127, n. 57.

59 Frame of Reference for Bachelor’s/Bakkalaureus and Master’s/Magister Degree Courses, la http://www.accreditation-council.de/frame-of-reference.htm

60 Diplom este o calificare ce poate fi obţinută atît la universităţi, cît şi la Fachhochschulen ori la academiile profesionale (Berufsakademien).

61 Magister este o diplomă specifică universităţilor şi instituţiilor de artă, cuprinzînd dublă specializare, fie două majore, fie o majoră şi două minore.

62 Statute for an Accreditation Procedure Across the Länder and Across Higher Education Institutions, Resolution of the Standing Committee of the Ministers of Education and Cultural Affairs of the Länder in the Federal Republic of Germany of 24 May 2002 in the version of 15 October 2004, la http://www.accreditation-council.de/KMK_041015_Statut_englisch.pdf

63 McQUILLAN, Don, The Irish Model in Quality Assurance, comunicare la Convenţia EUA de la Glasgow, 31 martie-2 aprilie 2005

64 QAA, Code of Practice for the Assurance of Academic Quality and Standards in Higher Education, la http://www.qaa.ac.uk/academicinfrastructure/codeOfPractice/default.asp

65 QAA, The Framework for Higher Education Qualifications in England, Wales and Northern Ireland - January 2001, la http://www.qaa.ac.uk/academicinfrastructure/FHEQ/EWNI/default.asp

66 QAA, Subject Benchmark Statements, la http://www.qaa.ac.uk/academicinfrastructure/benchmark/default.asp

67 The Quality Assurance Agency for Higher Education, Handbook for Enhancement-Led Institutional Review: Scotland, QAA, Gloucester, 2003.

68 Cf. GOUDIE, Stanley, Northern Ireland, in Educational Evaluation Around the World. An international anthology, The Danish Evaluation Institute, 2003, la http://www.eva.dk/swwwing/app/cm/Browse.jsp?PAGE=198564, pp. 35-42.

69 Oxford’s Academic Strategy: A green paper, Supplement *II to the Oxford University Gazette,Vol 135 (February 2005), la http://www.ox.ac.uk/gazette/2004-5/supps/strategy.pdf

70 Conselho Nacional de Avaliação do Ensino Superior, Guião de Auto-Avaliação, aprovado em 01/03/2000 em reunião plenária do CNAVES, la http://www.ul.pt/avaliacao/documentos/guiao_aa_univ.doc

71 PILE, Marta, Isabel Teixeira, The Importance of Quality Assessment in Higher Education Institutions, la http://gep.ist.utl.pt/files/artigos/The_Importance_Quality_Assessment.PDF

72 Cf. MIHEVC, Bogomir, Quality Assurance at the University of Ljubljana (Slovenia), comunicare la conferinţa Quality Assurance: A Challenge for Estonian Higher Education, 10-11 mai 2004, la http://www.eyl.ee/konverents/Bogomir_Mihevc.doc

73 How Did Things Turn Out? A mid-term report on the National Agency for Higher Education´s quality evaluations 2001–2003, Högskoleverket, Stockholm, 2004, 48 pp.

74 Commission of the European Communities,