Ion de Liviu Rebreanu L. Rebreanu e considerat de critica literara unul dintre intemeietorii romanului romanesc modern. Opera sa se incadreaza



Yüklə 17.98 Kb.
tarix27.11.2017
ölçüsü17.98 Kb.


Ion

de Liviu Rebreanu

     L.Rebreanu e considerat  de critica literara unul dintre intemeietorii romanului romanesc modern.Opera sa se incadreaza realismului.Principalele sale trasaturi,evidente si in opera literara rebreniana sunt :prezentarea veridica a realitatii ,obiectivitatea ,impartialitatea ,tipuri umane caraceristice ,reliefarea individului ca produs al societatii in care traieste ,prezentarea semnificative prin tehnica detaliului amanuntelor si stilul impersonal, sobru.

    ‘’Ion” apare in 1920 si se bucura de aprecierea criticii literare reprezentand prima creatie realist-obiectiva de valoare din literatura romana.Este un roman traditional ,cu elemente de modernitate ,obiectiv ,realist si social.

    Este un roman obiectiv prin specificul relatiei narator-personaj si prin naratorul omniscient si omniprezent; se observa obiectivitatea si naratiunea  la presoana a III-a.

    Tema romanului este problematica pamantului  in Ardealul inceputului  de sec XX. Romanul prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine pamant si consecintele actelor sale. N.Manolescu considera ca tema romanului e destinul, iar destinul eroului se plaseaza pe doua coordonate : Eros si Thanatos.



   Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din Pripas separand lumea fictiunii de cea reala, drumul are semnificatia simbolica a destinului uman.Indicii temporali contureaza o temporalitate arhaica, ale carei ritmuri supraindividuale sugereaza insignifianta luptelor si ambitiilor individuale.

Romanul e alcatuit din doua parti opuse,dar si complementare, coordonate ale evolutiei personajului : “Glasul pamantului”, “Glasul iubirii. Prin tehnica planurilor paralele e prezentata viata taranimii si a intelectualitatii rurale iar prin metoda contrapunctului e prezentata aceeasi idee in planuri diferite : nunta Anei in planul taranimii si nunta Laurei  in planul intelectualilor , conflictul Ion-Baciu are corespondent conflictul Herdelea – Belciug.

      Conflictul central din roman e lupta pentru pamant. In satul traditional lipsa pamantului e echivalenta cu lipsa demnitatii umane. Drama lui Ion e drama taranului sarac.Subtilitatile de constructie subliniaza viziunea cruda asupra lumii, o lume in care nu exista invingatori, ci doar invinsi. Din acest punct de vedere, cuplul Ion-Ana este reprezentativ: Ion este invins in ambitii, Ana , in sperante. Evolutia celor doua personaje ilustreaza credinta ca individul nu poate sa isi schimbe soarta.

Situatia initiala a celor doua personaje subliniaza statutul lor social. La fel ca parintii lor, Ion si Ana se afla la polii opusi ai ierarhiei sociale : ea are pamant, el nu are. Ion este inferior Anei, si astfel o casatorie intre ei nu e probabila. Ion vrea sa urce in ierarhia sociala, in vreme ce Ana, mijlocul optim pentru ca ambitiile lui Ion sa fie indeplinite, nu vrea decat sa fie iubita de Ion. Ei reediteaza relatiile parintilor, care au la baza acelasi motiv al fetei bogate si al barbatului sarac. La Ion instinctul posesiunii este puternic, setea de pamant il stapaneste, intre el si pamant exista o legatura organica.

Pe de alta parte, instinctul de proprietate este in opozitie cu cel erotic. Ion, care iubeste pamantul mai mult decat pa mama sa, iubeste, in acelasi timp, o fata fara pamant, pe Florica. De aici, drama personajului care nu poate alege, ci doar se supune destinului, urmandu-si ambitiile. Astfel, Ion se inscrie in tipologia taranului obsedat de pamant, insa e individualizat de conflictul interior dintre avere si iubire. La polul opus se afla Ana, personaj ce ilustreaza clar tipologia victimei: indragostita de Ion si traumatizata de un tata prea dur, lipsita de afectiunea materna, Ana i se ofera lui Ion, cautand la el afectiunea de care a fost lipsita. Naiva si supusa autoritatii masculine, mai intai a tatalui, apoi a sotului, ea nu poate fi decat o victima intr-o lume condusa dupa legi patriarhale.



Statuturile psihologice ale celor doi sunt, de asemenea, antitetice: Ana este cea manipulata, Ion este manipulatorul. Eliberat de vina de a se fi gandit singur la modalitatea prin care l-ar putea forta pe Vasile Baciu sa i-o dea pe Ana, caci ideea i-o da involuntar Titu Herdelea, Ion urmeaza un plan de seducere a Anei, in urma caruia Ana ramane insarcinata. Dupa ce Baciu afla cine e tatal, Ana devine supapa prin care atat tatal, cat si Ion isi elibereaza tensiunea. Incapabila de a actiona in vreun fel, femeia este doar un mesager intre cei doi barbati, intr-un razboi al orgoliilor. Ea e absurda in speranta ca Ion o poate iubi si in consecventa acestei sperante. Pe parcurs, dezamagita, Ana devine din ce in ce mai fascinata de ideea mortii, iar in final se spanzura cand realizeaza ca toate sacrificiile ei au fost inutile si nici macar copilul nu il poate face pe Ion sa o iubeasca. In schimb, Ion este consecvent in urmarirea planului sau, care e cu atat mai monstruos cu cat Ion este incapabil de afectiune pentru Ana. El nu poate nici macar sa simuleze afectiunea pentru Ana.

In privinta statutului moral al personajelor, nu se poate vorbi de imoralitate constienta, pentru ca destinele lor sunt imanente, de neevitat. Atat Ion, cat si Ana sunt manipulati de dorinte mai presus de vointa proprie, de capacitatea de autocontrol, la Ion e nevoia de a-si satisface nevoia de avere si demnitate umana, la Ana e nevoia de afectiune. Ei sunt vinovati de incalcarea legilor nescrise ale satului traditional, dar aceeasi comunitate rurala crede ca destinul nu poate fi schimbat, individul nu isi poate depasi conditia. Ion e vinovat de seducerea Anei, Ana se face vinovata de consimtirea la actul erotic inainte de nunta, desi Ion este cel care o manipuleaza in acest sens.



Relatiile dintrev cei doi sunt vizibile inca din primele secvente ale romanului: Ion pleaca de la hora si o cauta pe Ana, atrasa la umbra unui nuc. In aceasta scena, Ion nu ii cauta privirea, nu o iubeste pe Ana in ai carei ochi nu se uita, desi ea este langa el, pe cand Florica este absenta fizic, insa prezenta in mintea lui Ion.

O alta scena semnificativa pentru relatiile dintre cei doi este cea in care, dupa ce Baciu afla cine este tatal copilului Anei, o trimite pe aceasta acasa la Glanetasu. Indiferenta cu care o primeste Ion o blocheaza. Acesta mananca fara a se uita la femeia nenorocita din fata lui. Apoi ii cantareste burta Anei cu o privire triumfatoare, dupa care ii spune sa isi trimita tatal, pentru ca situatia nu poate fi rezolvata de ea. Raceala lui Ion, indiferenta si detasarea cu care o priveste pe Ana confera scenei caracter naturalist. Destinul Anei este previzibil: e o victima in razboiul barbatilor, este folosita in mod crud de Ion, iar el e sigur pe sine, arogant, superior. Ana nu poate lua nicio atitudine fata de Ion sau de tatal ei, dragostea pentru Ion este atat de sincera incat i se ofera fara a cere vreun angajament din partea lui. Barbatul este brutal in sinceritatea lui, e incapabil sa-si disimuleze repulsia fata de Ana sau iubirea pentru Florica.

Modalitatile de caracterizare sunt complexe. Personajele sunt caracterizate direct de narator, de alte personaje, dar si indirect prin fapte, limbaj, atitudini, relatiile cu celelalte personaje.Naratorul prezinta la inceputul romanului, biografia lui Ion. Celelalte personaje au opinii diferite asupra lui. Pentru unii “e muncitor, e harnic, e saritor, e istet” sau “baiat cumsecade” pentru altii “e un stricat si un bataus”. Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele sale, prin gesturi si mimica: o urmareste pe Ana, cu o privire stranie. Importante sunt si relatiile cu celelalte personaje. La hora, o strange la piept pe Ana mai lung si cu gingasie, apoi este batjocoritor,indiferent sau o loveste brutal. Fata de ea simte mai intai mila, apoi dezgust si indiferenta. Relatia fundamentala se stabileste intre protagonist si pamantul stihie. Iubeste pamantul mai presus de orice”i-a fost mai drag decat o mama”.

Consider ca romanul lui Rebreanu se distinge prin maniera naturalista in care e tratata relatia din cuplul Ion – Ana, prin raporturile de manipulare, prin statutul de victime pe care ambii il au in fata unui destin implacabil.

Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə