Eugen Cizek
Filipicele au fost ţintuite în For (Plut., Cic, 60-61). Uciderea lui Cicero a înspăimântat cumplit pe romani. Curând se vor scrie necrologuri, naraţii ale morţii lui Cicero, transformat în simbolul Republicii ucise, al artei oratorice, al tiraniei lui Antonius, al Libertăţii sugrumate. Marcel Le Glay considera că teroarea prilejuită de prescripţiile din 43 va determina generaţia care trăise oroarea războaielor civile să accepte, să dorească, un salvator, capabil să pună capăt sângeroaselor litigii dintre cetăţeni. Am adăuga şi faptul că apărătorii marcanţi ai libertăţii pieriseră. în 30 î.C, Octavian va determina alegerea la consulat a lui Quintus Cicero, fiul marelui decedat. Va declara unuia dintre nepoţii săi că marele arpinat fusese un om învăţat şi un patriot (Plut, Cic, 61).
Pentru moment, în atmosfera impregnată de spaimă şi de angoasă, la 1 ianuarie 42, Caesar a fost proclamat oficial „divin", diuus, printr-un plebiscit. Senatul pierduse pe cei mai importanţi membri ai săi. De altfel, cele mai semnificative decizii sunt votate de comiţii ori de conciliul plebei, prezidate de triumviri. Astfel se revocă amnistia hotărâtă în 44 şi se creează un tribunal menit să judece cezaricizii. începea o nouă fază a războiului civil.
Philippi şi împărţirea lumii romane
Triumvirii deţineau un imperium constituant pentru cinci ani şi dreptul de a numi magistraţi. Ei îşi împărţiseră monitorizarea provinciilor occidentale, întrucât Orientul era controlat de cezaricizi. Lui Lepidus îi revin Gallia narboneză şi Hispania, împreună cu 3 legiuni; lui Marcus Antonius Gallia comata şi Gallia cisalpină, cu 20 de legiuni, iar lui Octavian, Caesar cel Tânăr, Africa, Sicilia, Sardinia, cu 20 de legiuni. Pe de altă parte, se ştia la Roma că se iveau fricţiuni între cezaricizi, Brutus şi Cassius Longinus, pe care două întrevederi, la Smyrna, în toamna lui 43, şi la Sardes, la începutul lui 42, nu putuseră să le anihileze. Augmentarea impozitelor din Asia stârnise nemulţumiri. Dar cezaricizii dispuneau de 20 de legiuni, 80.000 de infanterişti şi 20.000 de călăreţi, precum şi de forţe navale considerabile. Iar Sextus Pompeius se instalase temeinic în Sicilia.
Octavian şi Marcus Antonius debarcă la Dyrrachium (azi Durres, în Albania actuală) şi se îndreaptă spre est, pe uia Egnatia, cu 19 legiuni. Octavian, care nu era înzestrat cu vigoarea fizică a lui Antonius, se îmbolnăveşte, dar perseverează.
La începutul lui octombrie 42, triumvirii înfrâng, cu mare greutate, pe Cassius. Ei pierd 16.000 de soldaţi, faţă de cei 8.000 de morţi din tabăra cezaricizilor: printre aceştia din urmă se află însă Cassius, care se sinucisese. Bătălia decisivă se desfăşoară la Philippi, în 23 octombrie 43. Antonius zdrobeşte complet forţele lui Brutus, care se sinucide după ce recitase câteva versuri dintr-o tragedie a lui Euripide, unde intra în scenă Herakles-Hercule. Octavian trimite la Roma capul lui Brutus: însă corabia ce îl transporta naufragiazâ. în rândurile învinşilor, luptase şi Horaţiu, care însă fugise de pe câmpul de luptă. Suetoniu dă seama de comportarea foarte crudă a lui Octavian faţă de prizonierii importanţi, ucişi, după ce fuseseră insultaţi. La rândul său, unul dintre cei mai marcanţi prizonieri, Marcus Favonius, emulul lui Cato cel Tânăr, l-a insultat pe Octavian, înainte de a fi omorât (Suet., Aug., 13, l-3).
Victoria triumvirilor de la Philippi a fost evenimentul cel mai relevant petrecut după idele lui Martie. Nu numai că a pus capăt ultimelor împotriviri republicane şi
S fârşitul Crizei Republicii Romane
211
urmăririi cezaricizilor, dar s-a soldat cu acapararea bogatului Orient. S-a produs o nouă diviziune a lumii romane. Lepidus s-a mulţumit cu Africa şi a fost împins într-un rol secundar. Octavian urma să monitorizeze Occidentul, iar Antonius Orientul. Iniţial i-au revenit şi Galliile transalpine. Numărul legiunilor este redus la 11, dintre care 6 sunt preluate de Antonius şi 5 de către Octavian. Antonius îşi arogă misiunea de a purta în Orient război împotriva părţilor, punând deci în aplicare vechiul proiect al lui Caesar. Italia şi Gallia cisalpină rămân în principiu domenii comune triumvirilor. Iar Octavian va lichida pe Sextus Pompeius şi va împărţi pământ în Italia veteranilor de la Philippi, cum li se promisese. Era însă necesar să se identifice loturile de pământ şi să se procure o flotă puternică.
Dostları ilə paylaş: |