Istoria Romei

Eugen Cizek

Claudischen Kaiser im biologisch-ărztlichen Blickfeld, Leiden, 1958, passim; Regis F. Martin, Les douze Cesars.Du mythe ă la realite, Paris, 1991, pp. 1l-348. ■.;. .... . ..■.,:.. :-. ..

² Pentru Tiberiu şi problemele suscitate de Principatul său, vezi Dionis M. Pippidi, Autour de Tibere, Bucureşti, 1944; E. Koestermann, „Die Majestătprozesse unter Tiberius", Historia, 6, 1955, pp. 72-l06; E. Kornemann, Tiberius, retipărire, Stuttgart, 1960; J.-H. Thiel, Kaiser, Tiberius, Darmstadt, 1970; R. Seager, Tiberius, London, 1972; P. Petit, op. cit., pp. 69-80; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., pp. 142 şi urm.; L. Storoni-Marzolani, Tibere ou la spirale dupouvoir, Paris, 1986; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 138-l44; R.F. Martin, op. cit., pp. 336-337; E., Cizek, L'ideologie antonienne, pp. 11l-l12; id., Claudiu, pp. 102-l03 (pentru cezarită); Y. Roman, op. cit., p. 44. Se pare că Tiberiu a fost prevenit de ambiţiile excesive ale lui Seian, care ţinteau acapararea Principatului, de Antonia minor, fiica lui Marcus Antonius şi a Octaviei, soţia lui Drusus I, fratele împăratului şi deci mama lui Germanicus.

³ Pentru viaţa, moartea, Principatul lui Gaius-Caligula, schizoidia lui, complotul care l-a eliminat, doctrina politică funambulescă a acestuia, vezi Louis Robert, „Le culte de Caligula â Milet et la province d'Asie", Hellenica, 1, 1949, pp. 206-238; J.P.V.D. Balsdon, The Emperor Caius (Caligula), ed. a 2-a, Oxford, 1954; L. Colin, „Les consuls du Cesar-pharaon Caligula et l'heritage de Germanicus", Latomus, 13, 1954, pp. 394-416; A. Esser, op. cit., pp. 135-l39; A.T. Sandison, „The Madness of the Emperor Caligula", Medical History, 1, 1958, pp. 202-209; E. Koeberlein, Caligula und die ăgyptischen Kulte, Meisenheim am Main, 1962; Joseph Lucas, „Un empereur psychopathe", Antiquite Classique, 1967, pp. 159-l89; P. Petit, op. cit., pp. 8l-84; C.-J. Simpson, „The Cult of the Emperor Gaius", Latomus, 40, 1981, pp. 489-511; Daniel Nony, Caligula, Paris, 1986; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., pp. 154-l61; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 144-l45; Pierre Grimal, Tacite, Paris, 1990, pp. 43-44; Barbara Levick, Claudius, London, 1990, pp. 29; 34-36; R.-F. Martin, op. cit., pp. 64; 68; 70; 182; 337-347; Franck Marco, „Caligula artisan d'un nouveau monde", Marc Antoine, pp. 85-l06; E. Cizek, L'ideologie antonienne, pp. 112-l15; id., Claudiu, pp. 90-l03; M. Le Glay, Empire, p. 187; Jean Melmoux, L 'empereur Claude (10 avânt J.-C. - 54 apres J.C.), Lyon, 1995, pp. 5-l2; Y. Roman, op. cit., pp. 44; 48; 64; 130. Gaius-Caligula era un dictator atipic: se pare că era înalt (Suet., Cai, 50, 1). Ca şi Caesar, a fost asasinat.

⁴ Cu privire la aceste evenimente tulburi, vezi A. Domaszewski, Geschichte der romischen Kaiser, Leipzig, 1914,1, p. 23; Vincent Scramuzza, The Emperor Claudius, Cambridge, 1940, pp. 12-l7; 52-59; 62; 230; 243-244; A. Bergener, Die fuhrende Senatorenschicht im friihen Prinzipat (14-68 n. Chr.j, Bonn, 1965, pp. 119-l42; L. Lesuisse, „L'aspect hereditaire de la suc-cesion imperiale sous les Julio-Claudiens", Les Etudes Classiques, 30, 1963, pp. 32-50; H. Jung, „Die Thronerhebung des Claudius", Chiron, 1972, pp. 367-386; P. Petit, op. cit., pp. 84; 88-91; 240; D. Nony, op. cit., pp. 393-397; M. Pani, Principato, pp. 19-30; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., pp. 162-l63; 177; F. Jacques-J. Scheid, op. cit., p. 99; B. Levick, op. cit., pp. 29-39; M. Le Glay, Empire, pp. 187-l88; J. Melmoux, op. cit., pp. 1l-l4; 81; Y. Roman, op. cit., pp. 45-46; E. Cizek, Claudiu, pp. 110-l19. îi

⁵ Relativ la Principatul lui Claudiu, vezi Arnaldo Momigliano, L 'opera dell'imperatore Claudio, Firenze, 1922; id., Claudius, the Emperor and his Achievement,ed. a 2-a, Oxford, 1961; G.-Ch. Picard, Les trophees, pp. 33l-337; P.R.C. Weaver, Familia Caesaris. A Social Study of the Emperors Freedmen and Slaves, Cambridge, 1973, pp. 8; 163-l67; 216; 259-286; P. Petit, op. cit., pp. 84-90; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., pp. 168-l69; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 145-l46; B. Levick, op. cit., passim; M. Le Glay, Empire, pp. 150-l51; R.-F. Martin, op. cit.,

Iulio Claudienii şi Flavienii

379

pp. 7l-74; .183-l87; E. Cizek, L 'ideologie antonienne, pp. 115-l16; id., Claudiu, pp. 8-62; 124-l77;-228-256; J. Melmoux, op. cit., pp. 5-32; 89-95; Y. Roman, op. ar.,'pp. 45-46; 48-50; diversele lucrări apărute în Claude de Lyon. . ._; . ...

⁶ Prin urmare, traseul eliminării lui Nero a fost următorul: Roma-provincii-Roma. Cu privire la viaţa, Principatul lui Nero şi ideile lui utopice, vezi Hermann Schiller, Geschichte des romischen Kaiserreichs unter der Regierung des Nero, Berlin, 1872; B. Henderson, The Life and Principate of the Emperor Nero, London, 1905; Gerhard Schumann, Hellenistische und Griechische Elemente in der Regierung Neros, Leipzig, 1930; G.-Ch. Picard, Auguste et Neron, pp. 137-279; Eugen Cizek, L'epoque de Neron, pp. 50-262; 284-418; id., Neron, pp. 15-318; 38l-409; id., L'ideologie antonienne, pp. 116-l26 (şi numeroase alte articole ştiinţifice); id., Claudiu, pp. 256-258; Mano Attilio Levi, Nerone e i suoi tempi, retipărire, Milano, 1973, passim; P. Petit, op. cit., pp. 93-l04; Gheorghe Ceauşescu, „Aspectele şi consecinţele politice ale călătoriei lui Nero în Grecia", Revista de Istorie, 27, 1974, pp. 413-418; Michael Grant, Nero, trad. germană de Hulger Fliesbach, revizia bibliografiei de Hubert Fritz, Miinchen, 1978; K.-R. Bradley, Suetonius' Life of Nero. An Historical Commentary, Bruxelles, 1978; Yves Perrin, „Le carnaval, la fete et la communication. La fete neronienne", Actes des Premieres Rencontres Internationales de Nice, 8 au 10 marş 1984, Nice, 1985, pp. 97-l09; id., „Neron, Antoine, Alexandrie. Quelques notes sur un paradoxe", Marc Antoine, pp. 93-l06; Miriam Griffin, Nero, the End of a Dynasty, London, 1984; John Patrick Sullivan, Literature and Politics in the Age of Nero, Ithaca-London, 1985; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., pp. 222; 312-313; Luc Duret, „Neron-Phaeton ou la temerite sublime", Revue des Etudes Latines, 66, 1988, pp. 139-l55; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 146-l47; Y. Roman, op. cit., pp. 46-54.

⁷ Să observăm că, aparent, militarii nu se amestecaseră în accesul lui Tiberiu la Principat. Totuşi acest acces fusese urmat de tulburări în rândul legiunilor. Pentru ceea ce s-a definit ca anul celor patru împăraţi, vezi Paola Zancan, La crisi del Principato nell 'anno 69 D.C., Padova, 1939; CM. Kraay, The Aes Coinage of Galba, New York, 1956; G.E.F. Chilver, „The Army and Politics, A.D. 68-70", Journal of Roman Studies, 1957, pp. 29-35; E. Fussholler, Prinzipatsideologie und Herrschaftubertragung im Vierkaiserjahr (der Reformversuch Galbas und seine Bedeutung fur die Ereignisse von 68-69 n. Chr.), Bonn, 1958; H. Drexler, „Zur Geschichte Kaiser Otho bei Tacitus und Plutarch", Klio, 1959, pp. 153-l78; G.-Ch. Picard, Les trophees, pp. 342-343; id., Auguste et Neron, pp. 235-269; Paul Jal, La guerre civile ă Rome, Paris, 1963; pp. 489-496; Zigu Yavetz, „Vitellius and the Fickleness of the Mob", Historia, 18, 1969, pp. 557-569; R.F. Newbold, „Vitellius and the Roman Plebs", Historia, 21, 1972, pp. 308-319; P. Petit, op. cit., pp. 105-l09; E: Cizek, L'epoque de Neron, pp. 237-241; id., Neron, pp. 400-401; Gheorghe Ceauşescu, „Conflictele politice din timpul domniei lui Galba", Revista de Istorie, 30, 1977, pp. 1855-l870; Etienne - Paul Nicolas, De Neron ă Vespasien. Etudes etper-spectives historiques suivies de l'analyse du catalogue et de la reproduction des monnaies „oppositionnelles"' connues des annees 67 ă 70, Paris, 1979; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 147-l48; Y. Roman, op. cit., pp;52-54. a ... • mw..

⁸ Referitor la Principatele lui Vespasian şi Titus, vezi H. Graf, Kaiser Vespasiah. Untersuchungen zur Suetons Vita, Stuttgart, 1937; G.M. Bersanetti, Vespasiano, Roma, 1941; Leon Homo, Vespasien, l'empereur du bon sens, Paris, 1949; Jean Gage, „Vespasien et la memoire de Galba", Revue des Etudes Anciennes, 54, 1952, pp. 290-315; M. Fortina, L'imperatore Tito, Torino, 1955; Michael Hammand, The Transmission of the Powers of the Roman'Emperors, Roma, 1956, passim; B. Parsi, Designation et investiture de l'empereur

380