Istoria Romei

Eugen Cizek

Journal of Roman Studies, 47, 1957, pp. 19l-l95; A.M. Duff, Freedmen in the Early Empire, ' retipărire, Cambridge, 1958, passim; Geza Alfoldy,. „Augustales und Sevirkorperschaften in Pannonien", Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungariae, -6, 1958, pp. 433-459; id., „Individualităt und Kollectivform in der Epigraphik des romischen Senatorenstandes", Atti del Colloquio Internazionale AIEGL su Epigrafia e Ordine Senatorio, Roma, 14-20 maggio 1981, 2 voi., Roma, 1982, pp. 37-35; A. Garzetti, op. cit., pp. 322; 356; 372-374; 443-445; M.G. Jarrett, „The African Contribution to the Imperial Equestrian Service", Historia, 1962, pp. 209-226; B. Grenzheuser, Kaiser und Senat in der Zeit vor Nero bis Nerva, Miinster, 1964; J. Gage, Les classes sociales, pp. 38; 138-l43; H. Chantraine, Freigelassene und Sklaven im Dienst der romischen Kaiser. Studien zur ihrer Nomenklatur, Wiesbaden, 1967, passim; R. Duthay, „Notes onomastique sur les Augustales, cognomina et indication de statut", Antiquite Classique, 1970, pp. 88-l05; B. Dobson, „The Centurionate and Social Mobility during the Principate", Colloque. Structures sociales de VAntiquite (Caen), Paris, 1970, pp. 99-l16; id., Die Primipilares Personlichkeits Entwicklung und Bedeutung, Laufbahnen und Personlichkeits eines romischen Offiziersranges, Beiheft la Bonner Jahrbiicher, 37, Koln-Bonn, 1978; J.H. D' Arms, Roman on the Bay ofNaples. A Social and Cultural Studies of the Villas and their Ownersfrom 150 B.C. to 400 A.D., London, 1972; J. Vogt, Bibliographie der antiken Sklaverei, Bochum, 1971; P.A. Brunt, Italian Manpower, 225 B.C.-l4 A.D., Oxford, 1971, passim; H. Solin, Beitrăge zur Kenntnis der griechischen Personennamen in Rome, Helsinki, 1971, passim; P.R.C. Weaver, op. cit., pp. 2-32; 105; 135; 199-308; 34l-349; J.-M. Engel, op. cit., pp. 16-l7; P. Petit, op. cit., pp. 127-l36; R. Duncan-Jones, The Economy of the Roman Empire, Cambridge, 1974, pp. 17-32; 343; E. Cizek, Epoca lui Traian, pp. 63-70; id., Mentalităţi, pp. 126-l33; id., Claudiu, pp. 70; 77-8.; 152-l54; Segalene Demoungin, „Uterque ordo. Les rapports entre l'ordre senatorial et l'ordre equestre sous les Julio-Claudiens", Atti del Colloquio Internazionale AIEGL, pp. 73-l04; id., L'ordre equestre, passim; R.I. Talbert, op. cit., passim; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., pp. 166-l67; 175; 235-272; F. Jacques - J. Scheid, op. cit., pp. 62-64; 98-264; 297-379; M. Le Glay-J.-L. Voisin-Y Le Bohec, op. cit., pp. 167; 175; 24l-242; M. Le Glay, Empire., pp. 139-l57; A. Chastagnol, op. cit., pp. 42; 65-83; 106-l17; 164-l71; 307-386; 396-420; Y. Roman, op. cit., pp. 55-57. în ce priveşte ordinele, censul etc, vezi şi CI. Nicolet, Rendre â Cesar, pp. 224-269.

²⁰ Pentru evergetism, competiţii electorale locale şi colegii, vezi Robert Etienne, La vie quotidienne ă Pompei, Paris, 1966, reeditată ulterior, passim; R.P. Duncan-Jones, „The Procurator as Civic Benefactor", Journal of Roman Studies, 64, 1974, pp. 79-85; A. Los, op. cit., pp. 847-873; G. Weisch-Klein, Liberalitas in rem publicam,'Bonn, 1990, passim; M. Le Glay, Empire, pp. 148-l49; 164-l65; pentru fenomenul asociativ, circuli şi colegii, vezi Jean-Pierre Waltzing, Etude historique sur Ies corporations professionnelles chez les Romains depuis les origines jusqu'â la chute de l'Empire d'Occident, Louvain, 1895; F.M. De Robertis, op. cit., passim; J. Gage, Les classes sociales, pp. 307-313; R. Etienne, La vie quotidienne, pp. 408-411; E. Cizek, L'epoque de Neron, pp. 55-57; id., Neron, pp. 219-246; id., Mentalităţi, pp. 26-30; id., Claudiu, pp. 76-77; P. Petit, op. cit., pp. 56; 230-232; 259; CI. Nicolet, Le metier de citoyen, pp. 264-399; 415-417; 473-476; F. Jacques-J. Scheid, op. cit., pp. 297; 324-336; M. Le Glay, Empire, pp. 149.

²¹ Relativ la distracţiile romanilor, la ocupaţiile lor, la viaţa cotidiană, vezi Jerome Carcopino, La vie quotidienne ă Rome ă l'apogee de l'Empire, Paris, 1939, pp. 203-318; Louis Robert, Les gladiateurs dans VOrient grec, retipărire, Amsterdam, 1911, passim; Paul Veyne, Le pain, passim; id., Imperiul roman, pp.40l-l40; J.-N. Robert, op. cit., pp. 7l-228; L. Duret-J.P. Neraudau, op. cit., pp. 185-278; A. Dosi-Fr. Schnell, A tavola eoni Romani antichi, Roma,

Iulio Claudienii şi Flavienu

385

1984; Jean-Claude.Galvin, L'amphiteâtre romain. Essai sur la theorisadon de sa forme et de ses fonctions, 2 voi., Paris, 1988, passim; M. Worrle, Stadt und Fest im kaiserzeitlichen Kleinasien. Studien zu einer agonistischen Stiftuhg aus Oinoanda, Miinchen, 1988, passim; M. Le Glay, Empire, pp. 159-l64; l.-M. Andre, La villegiature, pp.44-79. .-. _: .... •■ ■-■— ■.;■. ;.

²² La solstiţiul de iarnă exista următoarea succesiune a orelor diurne: I (hora prima), de la 7.33 la 8.17; II (hora secunda), de la 8.17 la 9.02; III (hora tertia), de la 9.02 la 9.46; IV (hora quarta), de la 9.46 la 10.31; V (hora quinta), de la 10.31 la 11.15; VI (hora sexta), de la 11.15 la 12 fix; VII (hora septima), de la 12.00 la 12.44; VIII (hora octaua), de la 12.44 la 13.29; IX {hora nona), de la 13.29 la 14.13; X (hora decimă), de la 14.13 la 14.5.8; XI (hora undecima), de la 14.58 la 15.42; XII (hora duodecima), de la 15.42 la 16.27. La solistiţiul de vară situaţia se prezenta în felul următor: I, de la 4.27 la 5.42; II, de la 5.42 la 6.58; III, de la 6.58 la 8.13; IV, de la 8.13 la 9.29; V, de la 9.29 la 10.44; VI, de la 10.44 la 12.00; VII, de la 12.00 la 13.15; VIII, de la 13.15 la 14.31; IX, de la 14.31 la 15.46; X, de la 15.46 la 17.02; XI, de la 17.02 la 18.17; XII, de la 18.17 la 19.33. Fireşte, după solstiţii, durata orelor continua să varieze. Calculul în raport cu orele moderne este efectuat după orarul Parisului (înainte de absurda schimbare de fus orar, de după 1970) de J. Carcopino, La vie quotidienne, pp. 178-l79. Orele nocturne reproduceau aşadar, cu o riguroasă antiteză, dispozitivul celor diurne, fiind lungi iarna şi scurte vara.

²³ Cu privire la viaţa privată, vezi Ferdinand Lot, La fin du monde antique, Paris, 1925, passim; Charles Favez, „Un feministe romain; C. Musonius Rufus", Bulletin de la Societe des Etudes des Lettres de Lausanne, octombrie 1933, pp. l-9; J. Carcopino, La vie quotidienne, pp. 16-70; 97-l24; 17l-202; P. Grimal, Civilizaţia, pp. 92-93; id., Viaţa în Roma antică, trad. românească de Delia Moisil, Bucureşti, 2000, pp. 6l-98; E. Cizek, Epoca lui Traian, pp. 7l-72; J.N. Robert, op. cit., pp. 19-69; L. Duret-J.-P. Neraudau, op. cit., pp. 279-394; P. Veyne, Imperiul roman, pp. 43-58; 79-l99; 123-l96.

²⁴ Pentru transformarea mentalităţilor şi căutarea unei noi identităţi, vezi CI. Nicolet, Le metier de citoyen, pp. 59-460; 492-493; id., Rendre ă Cesar, pp. 289; 302-312; J.-N. Robert, op. cit., pp. 19-40; L. Duret-J.P. Neraudau, op. cit., pp. 317-364; E. Cizek, Ist. Ut. lat., pp. 32-34; id., Mentalităţi, pp. 37-42.

²⁵ Cu privire la difuzarea ideilor despre decadenţă, încă din antichitate, a se vedea P. Faider, „La vie litteraire â Rome sous le regne de Neron. Le reve de Neron", Les Etudes Classiques, 3, 1934, pp. 3 şi urm. Susţinerea mai recentă a acestor idei apare la diverşi autori, ca J.W.H. Atkins, Literary Criticism in Antiquity, London, 1934, II, pp. 137 şi 143-l46; R. Pichon, Histoire de la litterature, p. 438. Combaterea lor a fost asumată de mai mulţi cercetători: Eugen Cizek, Istoria literaturii latine. Imperiul, partea I, Bucureşti, 1975, pp. 30-32; id., Ist. Ut. lat., pp. 406-412; P. Grimal, Literatura, pp. 308-309.

²⁶ Pentru trăsături cardinale ale literaturii şi artelor, circuli etc, vezi E. Cizek, L'epoque de Neron, pp. 54-69; id., Neron, pp. 7l-75; 210-246; id., Ist. Ut. lat., pp. 406-407; F. Cupaiuolo, Itinerario, p. 10; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., pp. 257-258; M. Le Glay, Empire, pp. 165-l66. Referitor la artele plastice şi la arhitectură, vezi H. Schiller, op. cit., pp. 640-642; Jean-Michel Croisille, Les natures mortes campaniennes. Repertoire descriptif des peintures de nature morte du Musee National de Naples, de Pompei, Herculanum et Stabies, Bruxelles, 1965, planşele 54, 85, 95 etc; id., Poesie et artfigure des Neron aux Flaviens. Recherches sur l'iconographie et la correspondance des arts ă l'epoque imperiale, Bruxelles, 1982, passim (demonstrează modernitatea artelor plastice din secolul I d.C); E. Cizek, L'epoque de Neron, pp. 287-288; id., Neron, p. 363; id., Ist. Ut. lat., pp. 404-405; L. Duret-J.-P. Neraudau, op. cit., passim.

386

■■'-'■' ^LEugen Cizek '

²⁷ Pentru filosofii şi literatura secolului, pentru' curentele estetico-literare, vezi Eduard Norden, Die aniike Kunstsprosa, ed. a 2-a, Leipzig-Berlin, 1909, I, pp. 252-300; Anton D. Leeman, Orationis rado. Teoria e pratica stilistica degli oratori, storici e filosofi latini, trad. ital, de Gian Carlo Giardina-Rita Cuccioli Meloni, Bologna, 1974 (ed. engleză, 1963), pp. 295-458; E. Cizek, L'epoque deNeron, pp. 247-409; id.,Seneca, Bucureşti, 1972; id., Neron, pp. 363-374; id., Ist. lit. lat., pp. 404; 407-412; F. Cupaiuolo, Itinerario, pp. 13; 16; 18-48; 50-55; Alain Michel, „Rhetorique et philosphie chez Seneque (Ad Marciam, 17-l8)", Actas del V Congresso Espanol de Estudios Clasicos,l97, pp. 319-320; Rene Martin-Jacques Gaillard, Les genres litteraires â Rome, 2 voi., Paris, 1981,1, pp. 7l-80; 176-l86; 204-205; 235-237; U, pp. 14l-l48; 186; Florence Dupont, Le theâtre latin, Paris, 1988, pp. 27-41; M. Le Glay, Empire, pp. 166-l71; Jacques Gaillard, Approche de la litterature latine:Des origines ă Apulee, Paris, 1992, pp. 95-l09; P. Grimal, Literatura, pp. 292-364.

²⁸ Pentru religiile romane şi cultul imperial, vezi V. Scramuzza, op. cit., pp. 146-l55; 287-290; F. Taeger, Charisma, Stuttgart, 1960, passim; V. Tran Tam Tinh, Le culte d'Isis â Pompei, Paris, 1964; M. Le Glay, La religion romaine, Paris, 1971, pp. 58-63; id., Empire, pp. 114-l21; Robert Etienne, Le culte imperial dans la peninsule iberique d'Auguste ă Diocletien, reeditare, Paris, 1974, passim; S.R.F. Price, Rituals and Power. The Roman Imperial Cult in Asia Minor, Cambridge, 1984, passim; D. Fishwick, The Imperial Cult in the Latin West, 2 voi., Leiden, 1987, passim; Robert-Alain Turcan, Mithra et le mithriacisme, Paris, 1987, pp. 17-l21; id., Cultes orientaux, pp. 7-264; Marie-Laure Freyburger-Galland - Gerard Freyburger - Jean-Christian Tautil, Sectes religieuses en Grece et ă Rome dans l 'antiquite paîenne, Paris, 1986, pp. 244-338; Ramsay Mac Mullen, Le paganisme dans l'Empire romain, trad. fr. de Alain Spiquel-Aline Rousselle, Paris, 1986, pp. 180-206; F. Jacques - J. Scheid, op. cit., p. 249; E. Cizek, Ist. lit. lat., pp. 402-404; id., Mentalităţi, pp. 126-l27; 236-237; id., Claudiu, pp. 87-90; 165-l69; 257-258; D. şi Y. Roman, op. cit., pp. 544; 629; Y. Roman, op. cit., pp. 18-21; 94-95.

Antoninii, Severii şi Sfârşitul Principatului

387

V Irrroriirîii, severii şi sfârşitul ?