Istoria Romei

Eugen Cizek

F. Wieacher, Recht und Geselischaft in der Spătantike, Stuttgart, 1964, passim; Claude Collot, „La pratique et 1'institution du suffragium", Revue de Droit, 1965, pp. 187-221; G. Clemente, „Le carriere dei governatori della diocesi italiciana dai III-o al V-o secolo", Latomus, 1969, pp. 619-644; W. Blum, Curioşi und Regendarii. Untersuchungen zur geheime Staatspolizei der Spătantike, Bonn, 1969; D. Hoffmann, Das Spătromischen Bewegungsheer und die Notiîia Dignitatum, 2 voi., Diisseldorf, 1970, passim; M.T.W. Arnheim, op. cit., pp. 593-606; id., The Senatorial Aristocracy in the Later Roman Empire, Oxford, 1972, pp. 39-73; 155-l58; A. Piganol, L'Empire chretien, pp. 34l-355; 445-454; C. Dupont, „Constantin et Ies dioceses", Studi in Memoria di Guido Donatuti, Parma, 1973,1, pp. 309-336; P. Petit, op. cit., pp. 660-667; Andre Chastagnol-N. Duval, „Les survivances du culte imperial dans rAfrique du Nord â Pepoque vandale", Melanges d'Histoire Ancienne Offerts â W. Seston, Paris, 1974, pp. 87-l18; T. Honore, „Imperial Rescripts A.J. 193-305: Autorship and Authenticity", Journal of Roman Studies, 6, 1979, pp. 5l-74; M. Clauss, Der „magister officiorum" in der Spătantike (4-6 Jahrhundert). DasAtnt und sein Einfluss aufdie kaiserliche Politik, Miinchen, 1980; Paul Veyne, „Clientele et corruption au service de l'Etat; la venalite des offices dans le Bas-Empire romain'', Annales. Economie, Societe, Civilisation, 1981, pp. 329-360; Claude Lepelley, Les cites de l'Afrique romaine au Bas-Empire, II, Paris, 1981; N.C. Teitler, „Notarii" en „exceptores", Utrecht, 1983; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 225-226; M. Le Glay, Empire, pp. 372-382; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 258-264. Recrutarea aparatului funcţionăresc supradimensionat, palatin sau provincial, exprimă tendinţe diversificate. Diocleţian a îndepărtat din posturile importante înalta aristocraţie senatorială, mai ales cea a Romei. Dimpotrivă, Constantin a reintegrat gestionării Imperiului această aristocraţie, în special în Occident, îngăduindu-i să acumuleze autoritate publică, avuţie funciară, patronaje dăunătoare statului. Totuşi, atât Constantin, cât şi îndeosebi Constanţiu au recrutat administratori în categoriile sociale cele mai modeste. Noii veniţi au devenit notari, adesea inculţi, corupţi, intriganţi. Intrigile de culise şi corupţia facilitau carierele administrative, căci nu existau filiere normale şi concursuri în vederea recrutării. Iulian a interzis practica aşa-numitului suffragium, recomandare oficială şi retribuită, dar ea a fost recunoscută de către Theodosius {Cod. Th., 2, 29, 2).

¹² Statul este cel mai incompetent gestionar al economiei. „Le service public", cum spun francezii (şi pentru care unii dintre ei manifestează în stradă şi în prostie), a fost, este şi va fi cel mai ineficace sector al societăţii, din punct de vedere economic. Fapt care nu presupune renunţarea la protecţia socială, ci dimpotrivă. Şi nici promovarea liberalismului total, „pur şi dur".

¹³ în ce priveşte problemele economiei Dominatului, vezi G. Mickwitz, Geld und Wirtschaft im romischen Reich des vierten Jahrhundert, Helsinki, 1932; A. Deleage, La capitation du Bas-Empire, Mâcon, 1945; W. Seston, Diocletien, pp. 263-269; 277; 283-284; S. Mazzarino, op. cit., passim; E. Stein-J.R. Palanque, op. cit., pp. 124-l26; J.P. Callu, Lapolitique monetaire, pp. 356-404; id., Genio populi romani, passim; F. De Martino, op. cit., V, pp. 28-34; 175-l76; 343-378; 422-433; E. Faure, Varia. Etudes de droit romain, Paris, 1961, IV, pp. l-l53; R. Andreotti, „L'imperatore Licinio ed alcumi problemi della legislazione constantiniana", Studi in Honore Em. Betti, Roma, 1961, pp. 43-63; L. Cracco Ruggini, Economia e societă nell „Italia annona-ria". Rapporti fia agricoltura e commercio dai IV-o al Vl-o secolo d.C, Milano, 1961; K. Hannestadt, L 'e'volution des ressources agricoles de l 'Italie du FV-e au Vl-e siecle de notre ere, Kobenhavn, 1962; C. Dupont, La reglementation economique dans les constitutions de Constantin, Lille, 1963; A.H.M. Jones, op. cit., I, pp. 6l-66; 104-l10; 438-441; 453; III, pp. 7-8;

Dominatul şi Căderea Imperiului Roman Occidental

649

119; Jean Lafaurie, „Remarques sur les dates de quelques inscriptions du debut du IV-e siecle", Comptes Rendiis de l Academie des Inscriptions et des Belles Lettres, 1965, pp. 192-210; Andre Chastagnol, „Zosime II, 38 et l'Histoire Auguste", Bonner Historia Augusta Colloquium, 196011965", Bonn, 1966, pp. 43-78; id., „Le consulaire de Campanie Flavius Lupus: un specialiste du recensement des biens fonciers d'apres une nouvelle inscription de Teano", Epigraphica, 29, 1967, pp. 105-l30; id., Le Bas-Empire, pp. 6l-71; P. Braun, The Roman Imperial Coinage, VII: Constantine and Licinius A.D. 313-337, London, 1966; C.H.V. Sutherland, The Roman Imperial Coinage, VI: From Diocleţian (A.D. 294) to the Death of Maximinus (313), London, 1967; S. Lauffer, Diokletians Preisedikt, Berlin, 1971; M. Hendy, „Mint and Fiscal Administration under Diocleţian, his Colleagues, and his Succesors, A.D. 305-423", Journal of Roman Studies, 62, 1972, pp. 75 şi urm.; Julien Guey, „Note sur la reforme monetaire de Diocletien et le „nutuum": l'inscription d'Aphrodisias de Carie", Bulletin de la Societe Francaise de Numismapue, juillet 1972, pp. 260-264; P. Petit, op. cit., pp. 544-551; 589-591; 668-675; J. Arce, 'El Edictum de predis y la diocesis Hispaniarum. Notas sobre la economia de la Peninsula Iberica en el Bajo Imperio Romano", Hispania, 1979, pp. 141 şi urm.; id., El ultimo siglo de la Espana romana: 288-409, Madrid, 1982, passim; I. Barnea-O. Iliescu, op. cit., pp. 64-65; 124-l54; Andrea Giardina, Societă romana e Impero tardo antico, 4 voi., Roma-Bari, 1986, passim; R. Delmaire, Largesses sacrees et res privata. L 'aerarium imperial et son administration du IV-e au V-e siecle, Roma, 1989; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 226-227; 235-237; 264-265; M. Le Glay, Empire, pp. 500-523. De remarcat că, dacă, în primele trei secole ale Imperiului, se constituise o 'pătură dinamică de negustori locali, ca, de pildă, la Treveri, oraş menţionat în subcapitolul anterior, în veacul al IV-lea d.C. esenţa operaţiilor comerciale este controlată de neguţătorii iudei ori sirieni.

¹⁴ Pe diverse loturi agricole, în special ale marilor proprietari funciari, lucrau şi alţi muncitori, arendaşi, deveniţi dependenţi. Astfel existau „chiriaşii", inquilini, poate, la origine, Barbari cazaţi în Imperiu. Preţ de multe decenii, au avut dreptul de a se deplasa în voie, dar, la finele veacului al IV-lea, nu se mai diferenţiau de adscripticii. Fiinţau şi „tributarii", tributarii, după Andre Piganiol, Barbari prizonieri ai Imperiului, repartizaţi marilor proprietari rurali. Ei erau legaţi de pământ, dar achitau singuri impozitul funciar, se căsătoreau fără oprelişte şi aveau lati-tudinea de a cultiva alte pământuri decât cele arondate lor şi chiar de a te poseda ca proprietari privaţi. Spre sfârşitul secolului al IV-lea, ei cad, cu toţii, tributari şi inquilini, sub patronajul şi dependenţa de un „stăpân". A se vedea A. Segre, „The Byzantine Colonat", Traditio, 5, 1947, pp. 103-l33, mai ales pp. 103 şi urm.; L. Harmand, Libanius. Discows sur lespatronages, Paris, 1955, pp. 67-73; A. Piganiol, L'Empire chretien, p. 304.

¹⁵ Relativ la structurile sociale ale Dominatului, la magistraturi, vezi Charles Saumagne, „Ouvriers agricoles ou rodeurs de celliers? La circoncellions d'Afrique", Annales d'Histoire Economique et Sociale, 6, 1934, pp. 351 şi urm.; W. Ensslin, Das nene Bild der Antike, II, Leipzig, 1942, pp. 412; 432; P. Bigot, Rome antique au IV-e siecle, Paris, 1942; W. Seston, Diocletien, pp. 314-319; 340-342; G. Cardascia, „L'apparition dans le droit des classes d'„honestiores" et d'„humiliores", Revue Historique du Droit, 27, 1950, pp. 305; 337; 46l-485; S. Mazzarino, Aspetti sociali, pp. 220-230; A.S. Festugiere, Antioche pa'ienne et chretienne, Paris, 1959, pp. 23-61; F. De Martino, op. cit., V, pp. 64-74; 85-86; 380-383; 447-470; M. Amelotti, Per l'interpretazione della legislazione privatistica di Diocleziano, Milano, 1960; Robert Etienne, Bordeaux antique, pp. 35l-361; Andre Chastagnol, Fastes de la prefecture de Rome au Bas-Empire, Paris, 1952, pp. 15-l6; id., Le Bas-Empire, pp. 37-41; 53-61; id., L'evolutionpolitique, pp. 68-75; 206-211; 265-278; 322-344; id., Le senat, pp. 233-258;

650